IUBIREA IN ROMANUL CONTEMPORAN

(Bunavestire şi Don Juan de Nicolae Breban)

 Încă de la începutul carierei sale scriitoriceşti, Nicolae Breban s-a impus prin romanele
sale care au adus un plus de originalitate si noutate prin forma lor epica, prin cultivarea
temelor si motivelor dar şi a tipologiilor personajelor. Definitorii pentru opera lui Breban
sunt câteva trăsături considerate chiat de autor caracteristice romanului modern în general:
problenele individului sunt abordate nu în relaţie cu societatea sau posesia primara şi nu în
funcţie de conflictele simple, previzibile, ci în relaţie cu el însuşi, cu socialul sau cu posesia
deja incorporate, subiectivizate, problematizate. Opera devine astfel una a individului, a
lumii sale interioare penetrate de tragismul existenţei.
În romanele propuse spre a fi analizate, se poate observa la o prima lectură un joc al
seducţiei, un ritual având doi termeni ce concretizează cuplul: ,,sclavul” şi ,,stăpânul”, cu
varianta ,,magistru”-,,discipol”. Această relaţie este deseori reversibilă, din ,,seducator”
personajul devenind ,,sedus”, iar ,,stăpânul” pierzând puterea devine ,,sclav” la rîndul său. În
joc se află o tipologie a ,,slabilor” şi a ,,puternicilor“ dar cei doi termini sunt de fapt două
caracteristici ce se ragăsesc, paradozal, în acelaşi individ. Astfel de indivizi sunt reprezentaţi
de personajele masculine Grobei şi Rogulski din romanele ,,Bunavestire” şi ,,Don Juan”.
Personajele lui Breban se împart după criteriile impuse de calităţile impuse de
tipologia lui Don Juan (Rogulski) şi a lui Don Quijote (Grobei), acestea fiind ,,proiecţiile
literaturii in realitatea textelor sale”1.
Prima parte a romanului ,,Bunavestire” este scrisă într-un mod realist, unde tema iubirii
este evidenta: un tânăr de provincie se îndrăgosteşte de o fată seducătoare şi tot universul lui
pare să graviteze în jurul acestei fermecătoare Lelia Crăiniceanu. Se poate observa cu
uşurinţă prezenţa unei uşoare influenţe ,,Don Juaneşti” deoarece această primă parte a
romanului este dedicată căutării femeii ideale, această căutare însă, neputând avea o finalitate
materială, ea devine ,,un scop în sine, o căutare de dragul de a căuta”2.
Aici apare tipul de ,,feminitate vagabondă”; Veturia şi Lelia ,,sunt femei care se rostesc
numai ăn prezenţa stăpânului (amant, logodnic)”3.
,,Lelia privi visătoare spre vârful masivului îndepartându-şi, cu stânga şuviţa de pe
frunte, un gest inutil dar la poya, pentru ţăranul acela care n-o privea, pentru vârful îndepărtat
al muntelui. Astfel îşi ascundea ea suferinţa privată: pozând. Aceasta era pudoarea ei,

1
Holban, I : ,,Profiluri epice contemporane”, Cartea Romînească, 187, pag 151
2
Sorescu, M: ,,Uşor cu pianul pe scări”, Cartea Romînească, 1985, pag 172
3
Holban, I op cit pag 153

2
eroismul ei: propria ei afectare de care abia aştepta să se lase convinsă, pătrunsă, cu
muzicalitate, cu somnolenţă. Sursa farmecului ei ingenuu.”
Modelele feminine pe care le impune în Bunavestire, deschide seria personajelor Tonia
Vasiliu şi Cici din Don Juan. ,,Lungana” Cici este o inteligentă parteneră de disctţii: ,,îmi
place să mă culc cu defectele tale…să mă culc cu un individ pitoresc. Asta îmi dă o plăcută
senzaţie de… cum să spun…de degradare, de înjosire, ştii fascinaţia vulgarităţii…a
trivialităţii” tot Cici îi deyvaluie caracterul ,,mozaicat” al lui Rogulski: ,,o fiinţă lipsită de
elemente total contradictorii, total opuse care nu se suportă organic un ape alta. Este jumătate
cutare şi jumătate cutare dar nu sunt ca cele două jumătăţi ale tale, sunt fiecare ale…nu ale
altui trup, ci ale unei alte vieţi, fiecare din altă specie”. Se observa cu ochiul liber faptul ca
Cici este îndrăgostită de Rogulski, ea este cel mai reuşit personaj din tot romanul, ,,Tonia nu
face suficiente exerciţii de individualizare. Iar celelalte plăsmuiri rămân <în primul plan al
planului secund>”4. Doar prin cunoaşterea tuturor acestor femei, Rogulski ajunge să se
cunoască pe el însuşi; are prilejul să se autocontemple. Marin Sorescu şi-a pus problema dacă
Rogulski este un Don Juan sau un Don ,,Narcis”5
Femeile sunt atrase de farmecul său irezistibil, dar mai mult decât atât, ele sunt atrase
de modul brutal caracteriti lui; sunt ,,stârnite, aţâţate, răscolite, despletite”şi apoi abandonate,
lăsate baltă. Rpgulski dăruieste femeilor doar salutul său fierbinte, el eşuează însă în
întâlnirea cu umanitate femeilor.
Rogulski asemenea lui Don Juan şi asemenea lui Pygmalion creeaza femeile pe care le
posedă, ,,modifică textura interioara a personajelor feminine (Cici şi Tonia), le remodelează
pentru sine”6.
Urmărind două fete pe stradă observă că ,,una are glezne cam groase”, şi le abordează
dar fără un scop anume, cid oar de dragul conversaţiei. Dar autorul nu-şi iartă personajul şi
comentează asupra întâmplării astfel: ,,Au fost umane şi Rogulski a tras o gură de
umanitate[...]”. Un mic portret metaforizat al lui Rogulski ni-l înfăţişează astfel: ,,…era,
devenise un ogar dezlănţuit profesorul de isorie, un ogar de rasă incertă, lansat pe lume de un
stăpân distrat , care şi uitase de existenţa lui şi a vânătorii, dar, el, nenorocitul îşi lua în serios
această sarcină aruncată pe jumătate în glumă , pe jumtate în ironie, şi el, câimele nu avea

4
Sorescu, M: ,,Uşor cu pianul pe scări”, CarteaRomânească, 1985, pag 177
5
Sorescu, M: op cit
6
Holban, I: ,,Profiluri epice contemporane”, Cartea Româneasca, 1987, pag 157

3
altceva mai bun în toată existenţa sa îngustă decât misiunea asta în doi peri şi urma sa…
urmele acelea după care fugea cu limba scoasă, cu ochii ieşiţi din orbite (cu cearcăne mov
albăstrii în priviri) schelălăind gâfâind, însângerat de crengi şi pietre…”. Din această
descriere putem afirma ca subiectul romanului Don Juan este tocmai această ,,alergare a
ogarului după propria-I coadă… iar fixaţia pentru Tonia,[…] este urma”7 .
În finalul romanului cînd Tonia însăşi vine la Rogulski, practice putem considera ca I
se oferă de bunăvoie, acesta o refuză. Tocmai din această cauză Rogulski nu se mai simte
atras, incitat de ea. Eroul era motivat de ,,sentimentul pur al avântării în luptă” 8 (,,mă lupt cu
o femeie”). El are satisfacţia procesului de urmărire, de vânare şi nu satisfacţia vânatului. Dar
jocul seducţiei nu se opreşte aici deoartece şi Rogulski la rândul său este ,,vânat”, cucerit, şi
înronit de Tonia. ,,Eşti mai inteligentă decât Tonia, îi declară prietenei acesteia, lui Cici, mai
frumoasă […] dar mie îmi place Tonia, porumbiţa mea”.
Exact în aceeaşi situaţie se află si Mişu Cârstea. Când simte ca s-a ataşat prea mult de
Lelia îi cere unui prieten să abuzeze de ea şi astfel va scăpa de dragostea care începea să
devină puternică şi sufocantă în acelaşi timp.
Grobei impune la început tipul banal, ,,plebeu”; el spune Leliei într-o scrisoare: ,,Eu de
exenplu, m-am născut, simt tulbure asta, să fiu slugă”. În Grobei se poate observa împletirea
trăsăturilor a doi oameni diferiţi care ocupă acelaşi spaţiu în acelaşi timp: trăsăturile lui
Rogulski (ironia din scrisori, destinderea lui), şi stângăciile din realitate care corespund
ingenuităţii personajului feminin. Punctual de plecare al conturării cuplului nu este deci
numai această nevoie a fiecăruia de jumătatea cealaltă, ci şi ,,un efect al masculinului grefat
într-o femeie”9. Lelia şi Cârstea, Puşi Zăgănescu şi Ştefan Crăiniceanu, Lelia şi Grobei,
Tonia Vasiliu si Rogulski ilustrează această ,,oglindire a unui termen în celălalt, al
reinventării unuia de către celălalt”10. ,,Toana Toniei”, nu este doar un PUN, ,,Tonia” fiind
numele din roman al ,,toanei”.
Grobei, merceologul nesărat o cucereşte pe Lelia, dar nu gustă din victoria sa deoarece
el doreşte o căsătorie conformă tradiţiilor provinciale. Deşi obţine mâna Leliei usor, părinţii
ei plăcându-l din prima clipă, el renunţă brusc la mariaj, consacrându-se unui cult ciudat
pentru unchiul fostei sale logodnice.
7
Sorescu, M: ,,Uşor cu pianul pe scări, Cartea Românească, 1985,pag 174
8
Densusianu, G: ,,Subiecte”, Eminescu, Bucuresti, 1987, pag 105
9
Holban, I: ,,Profiluri epice contemporane”, Cartea Românească, 1987, pag 161
10
Holban, I: op cit, pag 161

4
 Lelia, deşi la începutul romanului nu îl accepta sub nicio formă pe Grobei ca logodnic
oficial, după tragedia cu Cârstea, îcepe puţin câte puţin să îl privească cu alţi ochii şi să îl
accepte ca partener.
Semnificativă pentru jocul seducţiei este şi scena în care domnul Crăiniceanu merge
într-o vizită, mai mult sau mai puţin oficială, la Puşi Zăgănescu, logodnica lui Cârstea.
Comportamentul lui Ştefi-bacsi este unul nu tocmai potrivit, acesta o ,,pipăie”pe tânăra doar
cu treizeci de ani mai tânără decât el, îi priveşte sânii şi îi compara cu ai fiicei lui, se
înroşeşte la privirile pline de duioşie ale fetei, ba chiar mai mult, începe să se fâstâcească.
În cel de-al doila roman al său , ,,Don Juan”, Nicolae Breban face tot posibilul să creeze
un Don Juan dintr-un simplu professor de istorie, fost lector universitar. Nicolae Rogulski e
însurat cu o cercetătoare (denumită ,,vampa”), faţă de care e atât de indiferent şi atât de
îngăduitor încât o o cedează în urma unui joc stupid de societatea inginerului Sergiu Vasiliu,
înalt funcţionar căsătorit la rândul său cu Tonia, mamă a doi copii. Vasiliu acceptă jocul ,
Rogulski menajează pe Tonia, însă purtându-se cu ea într-un mod derutant, afectuos şi
,,grobian”, atent şi dispreţuitor. Eroul masculine nu îşi propune sa facă din Tonia unica lui
ocupaţie crezând despre el că e seducătorul ,,uşurătesc din născare” şi are nevoie ,,de mai
multe femei”. Una dintre aceste femei se găseşte în persoana unei lectoriţe de literatură
franceză, Cici, logodnică a lectorului de literatură comparată Dan Andrei.
Un monolog arată că Don Juan, prin contrast cu Romeo, e ,,dubiosul hăituit, câinele ce
rareori scapă fără un bocanc în coastesau o imjurie grosolană, veselă, cel împotriva căreia se
asociază asociaţia soţilor furioşi. Prea laşi de a-l ănfrunta singuri, el, cel care nu vrea să fie
iubit, ci doar să dăruiască la nesfârşit iubirea şi nu iubirea în general, ci iubirea lui rupând
fâşii mari din fibra sa limitată cu un instinct elegant, sinucigaş “
Punând în aplicare strategia citată mai sus, Don Juan câştigă dragostea Toniei în plan
spiritual, deşi el este omul satisfacţiilor trecătoare, materiale.
Soţii Vasiliu, deşi nu se mai iubesc au nevoie unul de celălalt ,, ca să se desconsidere
reciproc”.
În jurul femeilor, Rogulski se vede întotdeauna ocupând locul privilegia; este
întotdeauna în centrul atenţiei lor, deşi femeile din lumea lui Rogulski sunt într-o continuă
mişcare, freamăt, se foiesc prin lume şi printer alţi bărbaţi şi el trebuie să le atragă atenţia

5
într-un fel. Personajul încearcă să pătrundă în ,,creierul porumbiţei”, dar uneori este atent şi
la amănuntele exterioare, care de fapt sunt singurele care îl atrag.