Sunteți pe pagina 1din 4

Structura sociala reprezinta ansamblul relatiilor relativ stabile ce caracterizeaza

sistemul social al unei societati, alcatuit din comunitatile, colectivitatile, clasele,


categoriile si grupurile sociale existente la un moment dat.

Structura sociala poate fi definita si ca ansamblul interactiunilor din cadrul


sistemului social global, precum si intre sistemele (subsistemele) sociale componente si
in interiorul acestora intre persoanele care convietuiesc si desfasoara activitati
specifice.

De-a lungul timpului, s-au constituit diverse forme de convietuire sociala pe baza
relatiilor de rudenie, casatorie, origine etnica, apartenenta nationala, locuire etc. in functie
de aceste relatii, principalele tipuri de convietuire sociala sunt: familia, grupul etnic,
poporul, natiunea, colectivitatile teritoriale, comunitatea statala, omenirea ca atare.

Daca analizam diferentiat, pe elemente componente modul in care se instituie structurile


caracteristice, succint ar fi de retinut:

Comunitatile umane natiunea, familia, colectivitatile teritoriale isi au


intemeierea pe nevoia omului de a trai impreuna cu semenii sai, ceea ce ii
determina sa dezvolte forme specifice de viata colectiva;
Clasele si categoriile sociale partial sistemul de stratificare reflecta
caracteristicile formelor de productie;
Categoriile ocupationale si profesionale- apar si evolueaza in baza diviziunii
sociale a muncii.

Structura sociala existenta la un moment dat se modifica in functie de actiunea unor


factori de natura demografica, economica, sociala, culturala si chiar politica. Astfel,
cresterea sau descresterea populatiei, aparitia de noi ocupatii, constituirea de noi stiluri de
viata si modele de consum, formarea de noi norme si valori sociale, dezvoltarile de ordin
educational si cultural, schimbarea regimului politic sunt tot atatia factori in masura sa
conduca la modificari in structura sociala.

Clasele si stratificarea sociala


Stratificarea sociala presupune dispunerea ierarhica a unui set de grupuri, categorii,
straturi sociale pe o scala constituita pe baza unuia sau mai multor criterii care se
refera la tipurile de activitate, nivelul de instructie si de cultura, conditiile de viata,
veniturile si averea, puterea pe care o detin oamenii in societate, prestigiul social etc.

a) Diferentierea grupurilor sociale


Toate societatile umane sunt ierarhizate. Chiar si societatile primitive cunosc o diviziune
a sarcinilor in functie de varsta si sex. Aceasta diferentiere sociala este un fenomen
universal, dar formele particulare pe care le imbraca sunt, intr-o mare masura, produsul
istoriei societatilor. Diferentierea se datoreaza unor factori:

Naturali (innascuti) care conduc la o deosebire a indivizilor din punct de vedere


al starii de sanatate, inteligentei, al fortei;
Sociali care genereaza un anumit mod de a se comporta, a consuma, a munci, a
se instrui.

Cei doi factori se intrepatrund, si nu se poate spune cu exactitate cat reprezinta factor
innascut si cat dobandit prin instructie, de exemplu, in realizarea profesionala a unui
individ.

Diferentierile produc la nivelul societatii ierarhii, care introduc o relatie de ordine intre
diferitele pozitii sociale. De exemplu, exista o ierarhie verticala dupa nivelul scolaritatii
si o diferentiere orizontala, cum ar fi: gruparea populatiei in barbati si femei care nu
genereaza o ierarhie.

b) Criterii de stratificare

Societatile traditionale sunt in general caracterizate prin forme de diferentiere rigide, in


caste si ordine. Acestea sunt grupuri inchise si separate, caracterizate prin aceea ca toate
evenimentele importante ale vietii (nasterea, casatoria, moartea) se petrec in interiorul
castei. De ex. in societatea indiana traditionala exista patru mari caste: preotii, razboinicii,
producatorii si negustorii.

Diviziunea in ordine a caracterizat societatile Europei medievale prin existenta celor trei
stari: nobilimea, clerul si a treia stare. In acest tip de societate, transmiterea status-urilor
sociale era ereditara, mobilitatea fiind redusa.

Utilizarea termenului de clasa sociala in sensul pe care i-l atribuim astazi este asociata cu
inceputul revolutiei industriale in sec al XVIII-lea.

Clasele sociale din societatile moderne sunt de fapt ierarhii.

Clasa sociala este o forma de stratificare in care apartenenta la diferite grupuri


sociale si relatiile dintre acestea sunt determinate in primul rand de criterii economice
(proprietate, functii indeplinite in societate). In acelasi timp in interiorul claselor se
inregistreaza diferentieri si inegalitati sociale importante intre oameni.

Straturile sociale sunt grupuri de oameni constituite in functie de conditiile de


viata si comportamentele (stilurile de viata) ale populatiei. In una si aceeasi clasa sociala
se pot identifica mai multe straturi sociale, dupa cum acestea din urma pot grupa
persoane apartinand unor clase diferite.

Clasele sociale au relevanta mai ales pentru populatia ocupata, iar stratificarea sociala
priveste ansamblul populatiei.

In definirea claselor sociale se urmeaza mai multe directii de abordare:

a- dupa criteriul economic al proprietatii

b- dupa specificul ocupatiei sau natura muncii

a- prima directie de definire a claselor sociale este ilustrata de K. Marx si M. Weber.

Pentru Marx clasele sunt grupuri mari de oameni care se deosebesc dupa
raportul fata de mijloacele de productie: daca sunt sau nu proprietari ai
mijloacelor de productie (in functie de oranduirile sociale vorbim despre
stapani de sclavi sau sclavi, nobili si tarani aserviti, capitalisti si proletari).

Max Weber defineste clasele sociale ca posibilitate a unor persoane de a


fi in aceeasi clasa sociala prin modul in care isi procura bunurile si obtin
o anumita pozitie in societate. Pentru Weber, clasele din societatea
capitalista sunt: proprietarii, muncitorii, mica burghezie, intelectualii si
specialistii lipsiti de proprietate, cei privilegiati prin proprietate si
educatie.

b- A doua directie de definire a claselor sociale porneste de la ocupatie.


Diferentierile se fac pe categorii socio-ocupationale in functie de natura si
complexitatea ocupatiei, gradul de calificare cerut, prestigiul social atribuit
diferitelor ocupatii. De ex. dupa natura muncii sistemul claselor sociale este
alcatuit din intelectuali, persoane care desfasoara activitate preponderent manuala
(cls. muncitoare), fermierii (taranii) si diferite subclase (persoane marginalizate,
excluse social)

c- Alte abordari ale claselor sociale le ierarhizeaza astfel: clasa de sus, clasa de
mijloc, clasa de jos.

Specificul cercetarii stratificarii sociale se constituie din incercarile de a se obtine o


dispunere ierarhizata a grupurilor sociale in functie de pozitiile sociale pe care le detin
oamenii in societate, caracterizate dupa mai multe criterii.

Pozitia sociala a unei persoane (grup) se constituie prin luarea in considerare a uni set de
criterii cu relevanta pentru determinarea situatiei concrete in care se afla persoana
(grupul): ocupatia, pregatirea scolara, veniturile (averea), puterea politica, modelele de
consum si stilurile de viata, prestigiul social etc.

Totalitatea pozitiilor existente in societate la un moment dat alcatuiesc spatiul social al


acestei societati. Spatiul social se constituie prin activitatile care se desfasoara in
societate, sistemul de recompense materiale si morale, asociat diverselor activitati,
reglementarile si controlul asupra practicarii unor ocupatii si a accesului la pozitii de
putere.