Unitatea structurala a osului haversian este osteonul, numit si sistem Havers. Acesta are un diametru de 200-300microm si este format din lamele concentrice de tesut osos ce contin osteocite asezate in cavitati numite lacune Osteonul este unitatea lui morfofunctionala Format din circa 4-20 de lamele osoase concentrice, de 3-7 microni, dispuse in jurul canalului Havers. Aceste osteoane sunt mature, se numesc si osteoane secundare. Linia de cement se afla la periferia osteoanelor secundare(contine mai puin colagen&fosfor i mai mult sulf) Aceasta compozitie o face capabila de a se deforma, rolul liniei de ciment fiind de a limita extinderea fisurilor osoase. La osteon ultima lamela formata este in jurul canalului Havers. Lamele osoase : Circumfereniale externe i interne Interstiiale In cadrul unei lamele, fibrele de colagen sunt paralele intre ele si dispuse helicoidal In lumina polarizata, in functie de orientarea fibrelor de colagen lamelele concentrice pot fi alternante (A),luminoase (T), intunecate (L). Canalele vasculare sunt reprezentate de canalele Havers (longitudinale) si Volkmann (oblic transversal), n interior au aceasi elemente: capilare fenestrate,diferite celule inclusive celule mezenchimale nediferentiate,osteoblaste inactive, osteoclaste si celule marginale, turtite care realizeaza gap cu osteocite din lacune (bariera sange-os) Prima lamela osoasa (dinspre Havers) este tapetata de un strat continuu de osteoblaste. CanaleVolkmann perpendiculare pedirecia canalelor Havers; conin vase de snge i nervi(nu sunt inconjurate de lamele) Periostul, situat la periferie, este alcatuit din doua straturi: Extern alcatuit din fibre si bogat vascularizat Intern osteogenic, alcatuit din celule osteoprogenitoare, care au capacitatea de a se divide prin mitoza si de a se diferentia in osteoblaste Endostul tapeteaza cavitatile osoase (suprafata medulara, canale vasculare),format din tesut conjunctiv lax, osteoblaste, osteoclaste. 2. Osul trabecular (spongios) - organizare microscopica. Functionala este trabecula osoasa care in interior prezinta lamele osoase neregulate (grosime, orientare) Nu au canale Havers, contin osteoblastele la suprafata si osteocite in interior, in lacune.
Trabeculele sunt acoperite de endost si sunt orientate dupa directia fortei.
Areolele sunt spatii neregulate in care se gaseste maduva hematogena.
In caz de osteoporoza se subtiaza trabeculele de os spongios existand riscul aparitiilor
fracturilor. 3. Matricea osoasa. Are o componenta organica si o componenta anorganica (minerala) 65% este substanta minerala iar 35% este substanta organica Substanta organica intra in alcatuirea fibrelor si a substantei fundamentale. Substanta fundamentala este amorfa Ea contine proteine necolagenice specifice tesutului conjunctiv dar si proteine necolagenice specifice tesutului osos osteocalcina, osteopontina, sialoproteina osoasa. Osteocalcina si osteopontina se leaga de hidroxiapatita (componenta a substantei anorganice) Sialoproteina se leaga de celulele tesutului osos. Osteocalcina (leaga Ca), osteonectina (leaga colagenul de componenta minerala), osteopontina (implicata in atasarea celulelor la matrice). Fibrele de colagen sunt de tip I, se dispun helicoidal in jurul canalului Havers (in osteon), formand lamele osoase. Prezinta numeroase legaturi transversale, avand o mare rezistenta mecanica si la agenti acizi. Substanta minerala reprezinta 65% din totalul de substanta uscata. Osteoblastele secreta osteoid (colagen si vezicule matriceale). Veziculele matriceale sunt bogate in fosfataza alcalina si pirofosfataza Aceste enzime determina producerea de ioni fosfat care impreuna cu ionii de Ca incep sa ciristalizeze Se formeaza cristale de hidroxiapatita care devin din ce in ce mai mari si vor umple toate spatiile libere lasate in componenta organica pana la mineralizarea completa. Se vor forma astfel cristale de hidroxiapatita. In ME cristalele arata ca niste bastonase (placute), lungi de pana la 40 nm, dispuse in golurile dintre moleculele de colagen si dintre fibrele de colagen Izotopii radioactivi de Ca, P ii substituie pe cei stabili, iar Pb, Sr, Ra substituie Ca. In osteomalacie componenta minerala scade sub 35%. 4. Celulele osteoprogenitoare, osteoblaste, osteocite. Celule osteoprogenitoare: Se diferentiaza si se divid, dand nastere osteoblastelor Provin din celulele mezenchimale. Le gasim langa suprafetele libere ale osului Sunt celule turtite Osteoblastele: Nu se divid Sintetizeaza componenta organic a matricei Cand se izoleaza in matricea proprie sintetizata se numesc osteocite. O data ce au format matrice in jurul lor i s-au izolat osteoblastele se transforma in osteocite Unele osteoblaste sunt active, altele sunt inactive (actiunea de sinteza de componente matriceale). Le gasim la nivelul suprafetelor libere osoase (la suprafata osului format). Daca sunt inactive au forma turtita si se pot transforma din nou in celule osteoprogenitoare. Daca sunt active au forma columnara, cubica, au caracterele unei celule active: nucleu eucromatic, nucleoli, citoplasma bazofila, RER, aparatul Golgi, mitocondrii bine dezvoltate Ceea ce au special este ca au niste prelungiri: mai lungi, care se duc in special catre osteocite, si aceste prelungiri stabilesc jonctiuni gap intre extremitatile a doua prelungiri a doua celule vecine. Prin prelungiri stabilesc jonctiuni gap. Osteoblastele sintetizeaza matricea osoasa nemineralizata = osteoid (oseina), fibrele de colagen de tip I, proteine necolagenice comune si specifice, si o serie de factori de crestere autocrini/paracrini cu potenial chemotactic, la suprafata lor au receptori pentru hormoni si vitamine Atat osteoblastele cat si osteocitele sintetizeaza si procolagenaza, au si rolul de a liza zona de matrice organica situate in jurul lor. La nivelul tesutului compact, osteoblastele sunt situate la suprafata primei lamele osoase din central canalului Havers, lama este tapetata de un rand continuu de osteoblaste, care trimit niste prelungiri prin canalicule care stabilesc jonctiuni cu osteocitele din vecinatate Osteocitele nu vor putea primi elemente nutritive decat prin intermediul osteoblastelor, aici se stabileste o bariera sange-os Osteocitele: Sunt singurele care sunt izolate in lacune Sunt de fapt osteoblaste care s-au izolat in propria matrice Osteocitele prezinta o activitate redusa, asigurand mentinerea matricei osoase Celulele osteoprogenitoare, osteoblastele si osteocitele sunt implicate in sinteza de matrice osoasa 5. Osteoclastele. Sunt celule care sunt implicate in remodelarea matricei osoase si prin asta si in homeostazia ionilor de Ca Osteoclastul are alta origine, avand origine comuna cu monocitele Se asambleaza prin fuziunea unor celule uninucleate si astfel se formeaza o celula mare cu diametrul intre 20-150 microni, este denumita si celula gigant. Osteoclastele sunt celule mobile Este multinucleatea, intre 2-50 de nuclei distincti in interior. Se ataseaza de suprafata osului, matricei mineralizate, se ataseaza ferm si incepe procesul de distrugere a matricei situata imediat sub ea Se gasesc in interiorul unor depresiuni din matricea osoasa formate prin mecanism enzimatic, numite lacune Howship. Cand este activa, cand se ataseaza de matricea osoasa pe care urmeaza sa o remodeleze celula devine polarizata. Are mai multe zone: zona de lacuna Howship (subosteoclastic, digestive extracelulara), marginie dantelata cu microvili, zona clara, in principal cu filamente de actina (rol in deplasarea celulei, dar si in aderarea ei la suprafata tesutului osos),zona veziculara cu lizozomi (digestie intracelulara), zona cu organite Zona de lacuna Howship, este zona de digestie extracelulara, sub celula, compartiment subosteoclastic in care se formeaza un mediu puternic acid care poate sa dezasambleze cristalele de hidroxiapatita si fibrele de colagen. Se observa ca matricea devine din ce in ce mai punctiforma si mai granulara, cristalele incep sa se dezasambleze. Mai intai incepe dezasamblarea cristalelor de hidroxiapatita, apoi prin secretia de fosfataza acida si de colagenaza in acest spatiu subosteoclastic este dezasamblata componenta organica. Aceasta digestie este o digestie extracelulara. Componentele rezultate in urma digestiei extracelulare sunt endocitate si se continua prelucrarea la nivel de lizozomi, digestie intracelulara sub actiunea enzimelor lizozomale si apoi produsele rezultate sunt exocitate in mediul extracelular de unde sunt preluate in sange si distribuite acolo unde are nevoie organismul. Stimularea activitatii lor se face de catre PTH mediat prin osteoblasti, pe cand incetarea activitatii se face de catre calcitonina care actioneaza direct asupra osteoclastelor. 6. Osificarea encondral (generaliti). Incepe la nivelul diafizei din pericondru din celule cartilaginoase care se transforma in celule osoase Centrul primar de osificare, este un cartilaj calcifiat Are loc o invazie vasculara. Diafiza creste in grosime, lungime. Centrele secundare apar mai tarziu, in epifizele oaselor lungi, inainte sau dupa nastere. Placa epifizeala este reprezentata de cartilajul de crestere. Osificarea cartilajului de crestere are loc in jur de 20-25 de ani, cand cresterea in lungime inceteaza. Celulele cartilaginoase sa vor transforma in tesut osos, prin calcificarea cartilajului, celulele mor fiind apoi invadate de vase de sange si se transforma in tesut osos.
Exista mai multe zone:
1. Zona de rezerva (de cartilaj hialin) 2. Zona de proliferare (de cartilaj seriat, condrocitele se divid, formeaza coloane de celule paralele cu axul lung al osului grup izogen axial) 3. Zona de hipertrofie (condrocitele sunt mari, cu cantitati crescute de glicogen, are loc resorbtia matricei, aparand septuri fine intre celule) 4. Zona de calcifiere (de cartilaj calcifiat si degenerat, septurile sunt calcificate, condrocitele mor si lacunele devin goale) 5. Zona de osificare (cu linia de eroziune, reprezinta invazia de capilare sanguine care aduc celule osteoprogenitoare, dand astfel nastere osteoblastelor, care sintetizeaza matrice, prin depunerea matricei la suprafata septurilor calcifiate apar spiculi de os primar)