Sunteți pe pagina 1din 2

AGITATIA TERMIC

Botanistul Robert Brown (1773-1858), observnd la


microscop o suspensie (coloidala) de polen n ap, a
constatat (1928) c particulele mici de polen execut o
micare total dezordonat, care nu nceteaza niciodata.
Aceasta micare a fost numit ulterior micare brownian.
Experimental se constat c micarea brownian este cu
att mai intens cu ct:
a)temperatura este mai ridicat ;
b)particulele n suspensie sunt mai mici;
c)lichidul este mai pu in vscos.
Dac se admite ipoteza c moleculele de lichid se mic
dezordonat, n toate direciile(fr o direcie prefereniala
de micare),fr ncetare, micarea brownian poate fi i
ea explicat. Moleculele de lichid,n permanen micare,
se ciocnesc de particulele de polen. Ciocnirile nu se
compenseaz reciproc: o parte a particulei de polen este
ciocnit de un numar mai mare de molecule dect partea
opus a acesteia. De aceea, la un moment dat, particula se
mic in sensul forei rezultante din acel moment. La un
alt moment fora rezultanta poate avea o alt direcie i ,
corespunzator, particula de polen se va mica dup noua
direcie a forei. Ca urmare particulele de polen execut
o micare total dezordonat.
Definiie:
Se numete agitaie termic micarea permanent, total
dezordonat i dependent de temperatura a moleculelor
oricrui corp.
Fenomenele de difuziune i, respectiv, de micare
brownian, constituie dovezi experimentale ale existenei
micrii de agitaie termic.
Experimental se constat c agitaia termic are
urmtoarele caracteristici eseniale:
1.este spontan,adic are loc de la sine,nu este
produs de o cauz extern;
2.nu nceteaz niciodat;
3.crete n intensitate cu creterea temperaturii.