Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERISTATEA ECOLOGIC DIN BUCURETI

FACULTATEA DE DREPT I TIINE ADMINSTRATIVE


CENTRUL BISTRIA

RETORICA N MEDIERE

Prof.univ.dr. ICLEA Alexandru

Student:
Retorica este definita ca fiind arta de a convinge un auditoriu prin maiestria si forta argumentatiei, a
stilului limbajului, prin cresterea adeziunii la o anumita teza a interlocutorului/interlocutorilor.
Retorica este tehnica ce permite sa se aplice ratiunea imaginatiei pentru a pune in miscare mai bine
vointa.
Retorica este discursul argumentativ, fie discurs trunchiat asa cum are loc in mediere, printr-un
dialog continuu al mediatorului cu partile, fie printr-un discurs liniar, neintrerupt.
Dialogul este discutia in care interlocutorul cauta cu onestitate si fara parti-priuri cea mai buna
solutie la o problema controversata, nefiind o dezbatere in care convingeri fondate si opuse sunt aparate de
partizanii lor.
Foarte adesea o discutie cu celalalt nu este decat o modalitate de a ne lamuri noi insine mai bine. Un
dialog pe o anumita problema este in fapt punerea in discutiie a cat mai multor puncte care tin de esenta
problemei/ si adiacente pentru a ii vedea soliditatea si viabilitatea. Solutiile unei probleme nu vin decat prin
discutarea si analizarea tuturor aspectelor ei.

Retorica in Mediere trebuie privita pe tot parcursul procesului, atat din punct de vedere al
mediatorului cat si al fiecarei parti. Aceasta deoarece fiecare parte si mediatorul, incearca pe parcursul
procedurilor medierii sa isi argumenteze propria teza. Mediatorul argumenteaza necesitatea ajungerii la o
solutie (scopul medierii in general la cazul dat), partile isi argumenteaza propunerile si solicitarile pentru a
castiga acordul partii adverse (scopul medierii in particular la cazul dat).

In mediere, din punctul de vedere al partilor, retorica este in fapt modul in care fiecare parte
incearca prin argumentarea perceptiei si solutiilor sale sa isi faca partenerul de discutii sa adere in mod
benevol la punctul sau de vedere. Argumentarea acestuia, asa cum vom vedea, inglobeaza si punctul de
vedere si propunerile partii adverse, o pune in valoare atat cat o multumeste ori ar multumi-o. Este aici
vorba de un artificiu al partii care negociaza, folosit pentru a atinge punctele forte ale pretentiilor partii cu
care e in disputa, si a-i da satisfactie acesteia pe cat e cu putinta.

Timpul retoricii in mediere incepe de la primul contact al mediatorului cu partea care il solicita.
Ulterior tehnica si instrumentele de a argumenta trebuie sa fie inserata pe fondul textului in Invitatia la
Mediere si in toate contactele ulterioare ale mediatorului cu partile. Folosirea tehnicilor de argumentare atat
in faza preliminara medierii (primele contacte cu partile, construirea relatiei, construirea increderii in
mediator si in procesul de mediere, culegerea datelor preliminare despre conflict) cat si in faza de mediere
propriu-zisa induce partile in teritoriul dialogului si al discutiilor pentru si spre o solutie amiabila.
Scopul retoricii fiecarei parti este gasirea argumentelor cat mai convingatoare pentru ca partea
adversa sa fie de acord cu propunerile sale.

Rolul argumentarii da putere discutiilor si acordului final eventual. Puterea unui argument or a mai
multora, determina luarea deciziei de catre parti cat si implementarea ei cu buna credinta, avand motivarea
faptului ca este cea mai potrivita. Este unul din cele mai importante beneficii aduse de argumentare in
dialog. Este si unul din cele mai importante beneficii ale unei solutii discutate si analizate.

Atunci cand ne referim la retorica in mediere, vorbim de acest proces chiar daca discutiile sunt
trunchiate si fiecare parte intervine si interpune intrebari ori alte idei in discutie. Pentru retorica intereseaza
atat intreg discursul in mod abstract fara trunchieri, cat si segmentele de discutii din sesiunile private ori
comune pentru ca doar avand in vedere ansamblu cat si segmentele, mediatorul poate percepe in mod clar
resursele medierii ne referim la sfera de perceptii, preocupari, intentii nevoi si interese ale fiecarei parti
acestea fiind resursa propunerilor si solutiilor eventuale.

Discutiile din Mediere sunt un necesar demers dialogal-argumentativ in care partile prin facilitarea si
asistarea activa a mediatorului isi propun reciproc solutii, le analizeaza argumentandu-le, si ulterior le
contracteaza sau nu, in functie de masura satisfacerii intereselor fiecarora.

In procesul de argumentare a partilor mediatorul are un rol foarte important avand in vedere rolul sau
de facilitator si asistent activ al dialogului lor, astfel el va consolida prin rezumare si recadrare optiunile
fiecarei parti. In aceste momente mediatorul poate destructura si destabiliza un sistem argumentativ care
duce partile spre o pozitionare extremista si ar duce procesul de mediere intrun impas de negociere.
Pozitionarea partilor trebuie sa pastreze limitele de dialog corect si onest, si de implicare in negociere, nu de
excludere si de obstructionare, iar mediatorul trebuie sa vegheze fiecare parte in discursul sau, pentru a
observa tendintele acesteia. Pastrarea unei flexibilitati a discutiilor face parte din atributiile mediatorului.

Interventia mediatorului va trebui sa tina cont de durata discutiei ori interventiei dialogale, si astfel
de necesitatea comprimarii argumentarii ori alegerii unei tehnici eficace de argumentare in functie de
momentul si etapa de discutie. Mediatorul in planul de mediere va alege momentele punerii in discutie a
anumitor argumente, facand un sistem argumentativ mai bine digerabil in dialog de catre ambele parti.
Aceasta este de fapt o veritabila stategie de mediere.

Evaluarea argumetelor si a sistemelor argumentative a partilor trebuie sa fie o actiune continua a


mediatorului si sa fie inglobata in mod invizibil in rezumatele si recadrarea facuta de mediator. Recadrarea
va avea ca scop tocmai excluderea unora, valorificarea si/ori reinterpretarea altora.

Respectarea principiilor de mediere confidentialitatea-neutralitatea-impartialitatea vor tine mereu


in sah sistemul de argumentare al mediatorului. Acesta nu se poate folosi de toate tipurile de argumente
posibile, atat timp cat si-ar incalca principiile de procedura. Deasemeni nu se poate folosi de toate tehnicile
de argumentare atat timp cat partile mizeaza pe un lucru destul de important pentru ele. Recadrarea se va
face intotdeauna dand satisfactie intentiei si intereselor partii a carui discurs se recadreaza.

Un rol important il are mediatorul in mediere in descoperirea si relevarea modului de argumentare al


fiecarei parti, de aici sondand nevoile si interesele acesteia, punct foarte important in procesul de mediere.
Modul in care isi argumenteaza o parte pretentiile il pot face pe mediator sa devalorizeze ori sa
supravalorizeze anumite argumente care ar deschide partile spre negociere si acord, in functie de caz.

In orice caz trebuie luat in calcul de catre mediator importanta adeziunii active si participarii mentale
a partilor in procesul de mediere. Discursul mediatorului trebuie sa fie pe masura preferintelor, perceptiilor
si intentiilor partilor.

Unul din rolurile argumentelor este acela de a aduce beneficiile viitoare ale fiecarei parti in prezent
pentru a fi simtite in mod cat mai efectiv si real de partea careia ii sunt adresate. De ex, mediatorul
trebuie sa faca cat mai prezente in fata partilor avantajele de timp, bani, costuri emotionale, flexibilitate, etc,
argumentul de avantaj prezent si imediat fiind unul foarte solid in discursul de determinare a partilor de a
intra in mediere.

Atentia Mediatorului trebuie sa vizeze opozitia planului obiectiv fata de cel subiectiv din declaratiile
si discutiile fiecarei parti, daca aceasta opozitie este prezenta.
Planul subiectiv al partilor e fondul de anxietati, preocupari, credinte, intentii, perceptii, dorinte,
nevoi si interese, sondabil in mediere prin discutii cu mediatorul, iar planul obiectiv este format din
propunerea practica a partii, ceea ce cere in mod direct. O sistematizare a acestor planuri o face mediatorul
cu partea mai ales in sedinta privata. Aceasta sistematizare este necesara pentru clarificarea propunerii partii,
pentru momentul negocierii propriu-zise. Aceasta sistematizare o face mediatorul cu partea pentru a vedea
daca intradevar propunerea corespunde planului subiectiv, in special in ceea ce priveste nevoile si interesele
acesteia. In acest sens mediatorul apare ca un scanner al partilor si al propunerilor lor, al contextului
propunerilor lor, pentru a putea observa punctele acordabile intre propunerile partilor.

Procesul de mediere este un proces amplu de comunicare, in care partile sunt asistate de un tert
neutru si impartial mediatorul, pentru gasirea unei solutii care sa corespunda intentiilor si nevoilor lor. Pe
fondul din dialogul partilor cu mediatorul, in mediere exista o structura tehnica a procesului, construita
astfel de mediator in planul de mediere si in modalitatea sa de abordare a problemelor. Structura tehnica a
procesului este parte din schita de management al conflictului respectiv, fiind proprie fiecarui conflict si
fiecarui mediator.
Aceasta structura aduce viabilitatea procedurilor, sustenabilitatea dialogurilor, si succesul unei
solutii. Toate acestea activeaza in cadrul principiilor medierii autodeterminarea partilor, impartialitatea,
neutralitatea si confidentialitatea.