28.03.

2017

.
Pentru ca o asemenea alianta anglo-franceza avea forta sa rastoarne lucrurile
in defavoarea Rusiei, atunci Rusia are drept solutie o intelegere anglo-rusa, ca o
alternativa la cea anglo-franceza.
Si, deci, Rusia opteaza pentru un compromis cu Marea Britanie avnd ca principiu
fundamental pastrarea identitatii Imperiului Otoman. Exista si o tema asupra careia
cele doua puteri aveau viziuni diferite, respectiv chestiunea stramtorii (o problema
care nu va fi rezolvata in 1936).
Problema stramtorilor, problema regimului stramtorilor insemna: Ce nave de
razboi au acces prin stramtori in eventualitatea unui razboi. Prin tratatul din 1883
se spunea ca prin stramtori au acces doar vasele de razboi ale statelor riverane
Marii Negre (Rusia). In 1841, ca urmarea a acestui compromis initiat in 1840 se
ajunge la o noua conventie Conventia de la Londra privind stramtorile, care
interzice in timp de razboi accesul tuturor vaselor de lupta, cu exceptia vaselor
Imperiului Otoman si cu exceptia vaselor statelor aliate imperiului. Pana la acesta
conventie asupra stramtorilor, insa, in 1840, in momentul in care Marea Britanie si
Rusia se inteleg avem de-a face, brusc, cu o reconfigurare a relatiilor internationale.
In iulie 1840 ca urmarea a acestui accord anglo-rus este semnata o noua
cvadrubla alianta (un aliament diplomatic intre Marea Britanie, Rusia, Austria,
Prusia) 4 puteri ce se luptau pentru pastrarea intergritatii Imp. Otoman. Fara
Franta-sustinatoare a Egiptului. Deci cvadrubla alianta este un aliament diplomatic
anti-francez care incearca sa limiteze efectele politicii franceze in orient. Dupa
acesta actiune Franta este practic izolata si urmeaza o perioada tensionata in care
realtiilor dintre Marile Puteri sunt foarte volative pentru ca, pe de-o parte Marea
Britanie si Rusia coopereaza in Imp Otoman, Austria se simte tradata si incepe sa
conlucreze cu Franta. Manterich, liderul, cel care foremeaza politica externa ajunge
la concluzia ca singura modalitate de a contrabalansa acesta axa Sankt Petesburb-
Londra este sa se apropie de Paris. Se ajunge foarte rapid de la o relatie austro-
engleza foarte stransa la o relatie austro-franceza. Cele doua natiuni, Austria si
Franta, sunt preocupate in egala masura de ceea ce se intampla in Italia, ambele vor
sa stabilizeze situatia din peninsula italiana. Perioada premergatoare din 1848 este
marcata de acesta instabilitate in relatiile internationale. Concertul European, pe de-
o parte exista aceasta preocupare pentru conlucrarea dintre marile puteri pentru
gasirea unor formule colective, pentru evitarea unor conflicte deschise, pe de alta
parte vedem acumularea unor tensiuni; acea politica de brigardaj despre care se
vorbea la Viena nu fusese si nu avea cum sa fie.
Punand accentul un pic spre west, anul 1830 aduce renasterea Chestiunii
Belgiene. Problema belgiana sau problema tarilor de jos austriece ajunsese o
problema europana la inceputul Revolutie Franceze. Problema belgiana se agravase
din momentul in care Franta, pe parcursul secolului al XVII isi crescuse foarte mult
puterea, preluase controlul granitelor dintre Franta si Germania (de astazi) si
incercase sa aiba acces direct la tarile de jos, spre Belgia dinspre centrul Europei,
dinspre celelalte domenii ale habsburgilor.
 La sfarsitul razboielor napoleoniene, Belgia a fost plasata sub controlul
Olandei (dorinta de a crea o centura care sa indiguiasca puterea franaceza, care sa
nu permita Frantei sa anexeze aceste state slabe). Numai ca aparitaia acestei Olande
mari devine ea insai o sursa de instabilitate. In primul rand, exista diferente
importante intre teritoriile belgiene si cele olandeze.
-Diferente de ordin religios: Belgia este o natiune romano-catolica, iar Olanda
protestanta= explica prezervarea autoritatii spaniole atat de multa vreme in tarile
de jos.
-Diferente economice importante, in timp ce Olanda este un stat axat pe comert si
are o agricultura foarte puternica, in Belgia vedem inceputul Revoulutiei Industriale.
Olanda, spre exemplu, este mai degraba adepta liberului schimb, iar teritoriile
belgiene sunt mai degraba ocupate sa apere aceste tinere industrii.
In Belgia identitatea nationala a fost puternic stimulata odata cu invazia franceza,
sentimentul Belgian s-a nascut in opozitie cu invadarea lor. 1830, in contextul
acestui val revolutionar european izbucnesc tulburari si in interior, in special la
Bruxelles . In august izbucneste o revolta anti-olandeza pe teritoriile belgiene care
ridica probleme de insemnatate pentru intreg sistemul european. In primul rand,
avem de-a face cu o revolta impotriva monarhului legitim, impotriva regimului
legitim.
In al doilea rand incalcarea unei prevederi clare de la Viena de la 1815 era o
incercare de rasturanare a ordinii create de la 1815.
Punctul al treilea, separarea teritorilor belgiene ridica mari semne de intrebare
asupra stabilitatii in vestul Europei. Oare aceste teritorii nu vor gravita spre Franta,
data fiind si afinitatea lingvistica? In momentul acesta, cele 5 Mari Puteri se plaseaza
in tabere total diferite: Marea Britanie si Franta sunt in buna masura, impotriva
interventiei externe; Marea Britanie are motivele cele mai bune. In principiu pentru
Marea Britanie o Olanda putenica nu este solutia ideala, insa la Londra se vede pur si
simplu ca acesta miscare revolutionara merge prea departe, a avansat prea mult, si
atunci altenativele sunt doua: pastrarea unui o Olande mari, unitara, dar instabila pt
ca va exista aceasta miscare setionista in interiorul ei, fie acceptam solutia mai putin
placuta: a separarii, dar separare intr-un context care sa dea viabilitate, securitate
statului belgian, sa protejeze statul belgian impotriva poftelor vecinilor sai.
Puterile estice sunt pentru interventie, de altfel acesta este cel de-al doilea motiv
pentru care Marea Britanie nu doreste o inteventie a celorlalte puteri, pentru ca ar fi
insemnat ca trupe rusesti, austriece, prusace sa ajunga pe coastele Marii Negre. Daca
Olanda unita inseamana aducerea unor trupe din estul Europei in vest, atunci nu.
In noiembrie 1830, spre marele avantaj al politicii britanice izbucneste revolutia
polona, in fostele teritorii polone, la Varsovia; ceea ce inseamna brusc ca Marile
Puteri estice: Austria, Prusia si Rusia sunt mult mai procupate de ceea ce se
intampla acolo si nu mai au disponibilitatea si nici resursele sa intervina in estul
Europei. Franta fusese ostila interventiei colective, nici ea nu voia la propriile
granite trupe rusesti, austriece sau prusace, dar in conditiile in care esticii nu vor
intervenii sa nu intervenim doar noi. In conditiile in care Rusia, Prusia si Austria isi
concentreza atentia asupra Poloniei, Franta incepe sa sustina ideea unei interventii.
Relatiile anglo-franceze se tensioneaza brusc.
 In ianuarie 1831 Concertul European si cele 5 Mari Puteri iau o decizie care
delimiteza cele doua state, le separa si creaza statul belgian; linia este puternic
contestata de Olanda. Imediat dupa aceasta decizie a Concertului European Belgia
ia o alta hotarare in incercarea sa de a se individualiza si de a-si consolida
independenta, respectiv Adunarea National Belgiana il voteaza pe Leopol rege al
Belgiei, si acesta este modelul pe care principatele il vor urma; alegerea printului
strain.
In august 1831, Olanda invadeaza Belgia. Marea Britanie si Franta reactioneaza. Este
vazuta ca provacare asupra Marilor Puteri. Britanicii nu au cum sa se opuna iar
Franta intervine, iar conform asteptarilor francezii refuza sa plece. In 15 noiembrie
1831, Belgia este o putere recunoscuta de cele 5 Mari Puteri, Olanda recunoste
Belgia in 1839. In 1831 Belgia intra sub garantia colectiva a Marilor Puteri, ele se
angajeaza sa apere neutralitate Belgiei.
Avem de-a face cu un soi de imparitre a sferelor de responsabilitate intre
anglo-francezi si puterile estice. Respectiv Marea Britanie si Franta aleg sa nu se
implice in chestiunea poloneza sau in revoltele din Italia, lasa libertate de actiune
celorlalte 3 puteri; cele 3 puteri vor opta pentru a nu se implica in chestiu ile
belgiene, lasand Marii Britanii si Frantei libertatea de a rezolva problemele.
Revenind la sfarsitul anilor 1840, avem evident revolutile din 1848. Revolutiile din
1848 sunt fara nicio indoiala cea mai insemnata provocare la adresa ordinii
internationale dupa 1805. De ce? In primul rand avem de-a face cu o slabire
dramatica a Austriei si a Prusiei. Franta se transforma dintr-o monarhie liberala
intr-o republica radicala, lasand episodul revolutionar, avem de-a face cu o mare
putere acceptat intr-o oarecare masura de sistem, dar care este o republica, nu o
monarhie.
Apoi avem acesta explozie a nationalismelor, peste tot in lume ex: Ungaria, Italia,
Germania, Principatele Romane, Polonia- avem aceste miscari destabilizatoare,
avem incercari de a creea state nationale, ceea ce revolutionarii cred a fi state
revoulutionare. In acest context exista riscul real al unui razboi generalizat, exista
riscul ca acea politica de brigandaj sa stimuleze unele dintre marile puteri, in esenta
cele care isi pastrau stabilitatea.
In 1848, paradoxal, si intr-un fel o continuare a ceea ce se intamplase in 1840, doua
puteri foarte diferite Marea Britanie si Rusia ajung sa aiba temporar acelasi obiectiv
central: pastrarea stabilitatii europene. Marea Britanie pentru ca instabilitatea
europeana insemna, dupa toate probabilitatile castiguri pentru Rusia; Rusia pentru
ca instabiliatatea europeana insemna revoltie, insemna la un moment dat o miscare
ce putea depasi granitele ei (Revoultia Decembristilor din 1825, nu de foarte mare
amploare, dar ingrijoratoare pentru tar, miscare de reforma, miscarea isi gasise
sprijin foarte sus in aparatul administrativ si militatar rusesc). Deci, Marea Britanie
si Rusia actioneaza ca elemente stablizatoare ale sistemului, ceea ce confirma, din
punctul de vedere al unora: Ordinea vieneza din 1815 supravietuieste atat timp cat
Marea Britanie si Rusia nu sunt in dezacord fundamental, respectiv nu ajung in stare
de razboi.
In Martie avem un regim republican la Paris si una dintre primele preocupari
ale acestui nou regim este sa se adreseze Europei, numai ca mesajul pe care il
transmite Europei este unul marcat de ambiguitate si semne de optimism, dar si
motive de ingrijorare.
Optimism: Franta nu va recurge la razboi, nu va utiliza forta pentru a incerca ceva
ce a incercat prima revoultie. Pe de alta parte, spunea regimul revoultionar: tratatul
din 1815 nu mai exista legal, cu alte cuvinte Ordinea vieneza nu mai avea nici un fel
de legitimitate. Primavara popoarelor trebuia sa ia locul acestei ordini
conservatoare, miscarile nationaliste trebuiau sa-si puna in aplicare misiunea,
unificand spatiul german, unificand toate spatiile. Marea problema este, din punctul
de vedere al Marii Britanii, evitarea unui conflict intre Franta si puterile
conservatoare. Mesajul este suficient de ingrijorator. Izbucnirea revolutiei la Berlin
si Viena elimina aceste posibilitati. Mai mult, revolutia adduce surse noi de tensiune
in estul Europei, momentul din 1848 fiind un moment cand soarta Poloniei, a
teritoriilor poloneze fiind din nou puse in discutie. Respectiv, revolutia din
Germania, temporar victorioasa, vede o oportunitate in a atrage sub in fluenta
prusaca ansamblul teritoriilor poloneze. De ce? Pentru ca revoultionarii germani
sperau ca miscarea nationala poloneza sa graviteze in mod natural spre o Germanie
liberala si sa se indeparteze de ceea ce era centrul despotismului: Rusia. Liberalii
gandeau in felul urmator: aceasta atragerea a Poloniei, a teritoeriilor conteolate de
imperiul Tarist, deci smulgerea teritoriilor de sub autoritate tarista, avea sa aduca
fara indoiala un razboi. Ori lectia invatat din perioada napoleoniana era simpla: cum
se nascuse identitatea germana? In opozitie cu invaziile napoleoniene. Deci un
razboi ruso-german avea sa dea nastere Germaniei unite, si avea sa dea nastere
natiunii germane, care isi gasea un inamic comun. In 1848, inamicul nu avea cum sa
fie revoultia franceza, si nu Franta este perceputa ca un inamic impotriva acestei
unificari.
Revolutionarii francezi primesc o serie de mesaje descuranjate: in primul rand
avertismenete din partea Marea Britanii, si ea spera sa primeasca mesaje de
incurajare din partea unui guvern liberal. Pe de alta parte, retincenta guvernului
revolutionar francez : Franta nu doreste sa se implice intr-o asemenea aventura
impotriva Rusiei.
Marea Britanie are ca obiectiv preservare stabilitatii si a apararea pacii.
Momentul acesta 1848, in Germania determina revoultia Germaniei. Avem de-a face
cu doua regimuri politice; pe de-o parte unificarea spatiului german sub o umbrela
liberala. Pe de alta parte avem soutia unificarii cu armele si sub conducerea unui
regim conservator. Din punct de vedere international care erau alternativele: o
unificare cu sprijinul Frantei revolutionare si impotriva Rusiei conservatoare sau
(asa cum se va intampla) o unificare sub un rege autoritar, sub un cancelar si mai
autoritar si cu sprijinul unei Rusii despotice(1864-1871).
In esenta, revoultionarii germani ofera coroana regelui prusac. Frederic refuza
oferta, unificarea trebuia sa vina in termenii pe care Prusia ii fixase. Din anul
urmator 1849-1850, Prusia va incerca sa creeze o elita germana. Anul 1848 aduce
plasarea pe pozitii de egalitate a Prusie si Austrei cand vine vorba de suprematie in
lumea germana. Din 1848 avem doi pretendenti la conducerea lumii germane:
Prusia si Austria. Fiecare au avantajele si dezavantajele sale. Austria avea un avantaj
major care era in acelasi timp si principalul dezavantaj, avea un imperiu cu resursele
sale, dar un imperiu non-german, ori in ochii nationalistilor germani, Austria nu
putea juca tocmai pentru ca avea sub control aceste teritorii. Prusia avea o serie de
avantaje :
1. economic: a devenit centrul Revoulutiei Industriale, dar prin deciziile crearii unei
uniuni vamale in spatiul german, Prusia a avut sansa sa transmita aceasta influenta
economica in celelate state.
2. Prusia este, si asta se va vedea la inceputul anilor 1850, beneficiarul talentului
destul de greu de egalat a lui Bismarck, deci diplomatia prusaca este una din
principalele responsabile pentru succes.
3. Prusia reuseste cu indemanare sa proiecteze in exteriorul propriilor granite,
imaginea unui stat care este pe cale sa se modernizeze pentru ca in spatiul german
exista o foarte mare ostilitate fata de Prusia- ideea de a fi supusi cu forta, ostilitatea
se simte in regiuni precum in Saxonia, Bavaria, in regiuniile catolice. Deci Prusia se
prezinta ca un stat pe cale sa se reformeze, si in 1850 este promulgata o constitutie
care oferea o adunare aleasa prin vot popular, masculin.
In 1870, imperiul german, creat la finalul procesului de unificare este un stat
federal, un stat in care unitatile componete beneficiaza de o autoritate destul de
larga. De asemnea imperiul german este un stat hibrid cand vine vorba de regimul
sau politic; avem de-a face cu un Reichstag- adica paralmentul federal, ales prin vot
universal, dar avem o Prusie unde votul este cenzitar.Avem aceste ambiguitati in
evolutia statului german; statul german este foarte dinamic din punct de vedere
economic, dar este cumva suspendat in timp din punct de vedere politic: nu reuseste
sa faca pasul complet spre democratizare si existe cateva piedici:
1. elitele conservatore, reprezentate de marii proprietari funciari, si de armata
2. Rolul armatei in societatea Germaniei-tara s-a construit in jurul armatei sale,
armata se bucura de un prestigiu mult mai mare fata de alte state, este pusa in
centrul vietii sociale ex: Franta, armata este o amenintare din interior.
3. Personalitati diferite precum Wilhelm.
La sfarsitul anilor 1850, pe scena germana se initiaza Bismarck, iar acesta
mai initiaza o politica ale carei consecinte vor fi platite de succesorii sai, respectiv
utlizarea cauzei nationale pentru a combate presiunile in sensul liberalizarii- te
folosesti de o agenda nationalista pentru a respinge reformele libere. 1848-1849
revolutia la Viena si interventia ruseasca impotriva revolutiei maghiare cu scopul
instaurarii regimului legitim la Viena. Revolutia din Imp habsburgic a slabit
dramatic- explozia acestei revolutii a insemnat inceputul unui declin prelungit.
1851-1852 Concertul European reuseste sa rezolve o ultima problema ezolvarea
problemei schle??? un teritoriu disputant intre germani si danezi, el este alocat
temporar Danemarcii. Pana la 1853 nu avem de-a face cu un razboi intre doua mari
puteri. Pentru razboiul din Crimeea din nou este responsabila Chestiunea
orientala.
Franta intra intr-o noua etapa a politicii sale. In 1852 regimul republican se
prabuseste si la putere vine Napoleon al III- un personaj cu o politica externa
imposibil de inteles, o politica nestatornica lipsita de consecventa. Napoleon al III
incearca sa preia acesta politica de implantare in Imperiul Otoman( este vorba
despre soarta crestinilor de pe teritoriul sau). Franta isi ia pozitia de protector al
crestinilor si a locurilor sfinte. Razboiul din Crimeea- ultimul rezboi religios din
Europa. Napoleon crede ca opozitia de Imperiul tarist il va apropia de celelate puteri
care se opun-Marea Britanie. Politica franceza este animata de o apropiere de Marea
Britanie. Rusia trimite 20000 de soldati in Imp Otoman. Franta recurge la o actiune
provocatoare-trimite un vas de razboi in Marea Neagra. Rusia reactioneaza si flota
otomana este atacata. In ianuarie 1854 Marea Britanie si Franta declara razboi
Rusiei. Consecinte:
-superioritate a Marii Britanii;
-un razboi industrial: primele nave cu aburi participa la acest razboi, primele nave
blindate.
Scopul Marii Britanii era sa conserve ordine europeana. Intre Austria si Prusia se
incheie un contract pentru stabilirea ordinii. Decembrie 1854 Austria, Franta si
Marea Britanie incheie un trata de alianata pentru protejarea Principatelor Romane
impotriva Rusiei.
1855 la Viena este convocata o conferina de pace care esueaza si in cele din
urma pacea se va incheia la Paris cu clauze mult mai dure pentru Rusia, clauze
menite sa obtina neutralizarea influentei rusesti in Orientul apropiat: consolidarea
pozitiei otomane in Caucaz, neutralizarea flotei in Marea Neagra-nu putea detine o
flota, autonomia Principatelor, ca o modalitate de a bloca accesul rusesc prin
redobandirea celor 3 judete.

4.04.2017

Perioada cuprinsa intre Razboiul din Crimeea si Razboiul franco-prusac este o

perioada plina de tulburari; este perioada care aduce cele mai mari transformari
teritoriale ale sec. XX. Este o perioada in care toate marile puteri sunt implicate intr-
un alt conflict cu o alta mare putere.
Consecintele:
1. Revolutiile din 1848 si Razboiul din Crimeea par sa reprezinte o contrazicere a
lectiilor razboielor napoleniene.
2. Razboiul din Crimea este un razboi intre doua mari puteri, Rusia si Marea
Britanie, in acelasi timp este un razboi limitat ca amploare, limitat ca teatru de
desfasurare a actiunii.
Lectii din Revolutia din 1848:
1. Revolutia si razboiul pot fi separate. Urmarile razboiului nu inseamna neaparat
revolutie.
Schimbarea dramatica in politica rusa in cadrul sistemului european; invinsa fiind in
1856, Rusia devine o putere revizionista, o putere care in deceniile urmatoare
incearca sa-si refaca pozitia internationala.
Rusia mai trage o serie de invataminte din acest razboi, in sensul ca razboiul din
1853-1856 scoate la iveala realitate puterii ruse. Rusia este un stat continent, este
cel mai populat stat european iar asta nu inseamna ca poate conduce aceasta forta
latenta in forta reala. Una din lectiile pe care Rusia o extrage din acest conflict este
nevoia de modernizare pentru ca revoultia industrial a creat, a accentuat aceasta
discrepanta intre vest si est in Europa. Si Rusia dupa 1856 intra intr-o etapa in care
intalneste la granitele sale vestice state mai puternice.
 A doua mare consecinta tine de evolutia spatiului german. In 1854 Prusia si
Austria au semnat un soi de tratat de asistenta mutual pentru eventualitatea in care
Rusia ar fi atacat spatiul german, ar fi atacat Austria. Deci un prim pas spre egalitate
intre cele doua puteri. Pana in 1853 Rusia fusese una dintre piedicile in calea
afiramarii puteri prusace; Rusia practicase, asemenea altor state, o politica de
echilibru in spatiul german, nu vroia sa-si vada acest spatiu unificat in jurul unui
centru de putere cu tendinte agresive. Rusia, dupa 1856, are nevoie de o putere, in
Europa, ea insasi interesanta de rasturnarea ordinii europene.
Astfel intre Prusia si Rusia apare o aliniere de interse in sensul acestei reorganizari,
Prusia vrea sa unifice spatiul german, dar pentru a o face va intra in conflict cu cel
putin doua puteri: Austria si Franta. Ambele puteri se opun agendei rusesti in Marea
Neagra, in sudul Europei in Imp Otoman; infrangerea lor este un beneficiu pentru
imperiul tarist.
Al treilea aspect important, care tine tot de spatiul german, este pozitia
Austriei. Austria, dupa 1856, se va trezi izolata in Europa. O relatie rece cu Rusia, si o
relatie nu foarte buna cu Franta si Marea Britanie. Dupa razboiul din Crimeea,
Franta si Austria intra in coleziuni pentru ca fiecare duce o politica diferita. Austria
nu va gasi niciun sprijin in fata expansionismului prusac. Consecintele sunt pe
termen lung: aceasta relatie de ostilitate intre Austria si Rusia va impinge Austria si
Austro-Ungaria spre Prusia germana- si nu va mai reusi sa mai scape. Marea
Britanie va adopta acest curs politic anti rusesc pe care nu il va abandona pana la
1906. 50 de ani inamicia politicii ruse este o constanta a relatiilor internationale.
Cele doua imperii se ciocnesc in acesta zona care pleaca din zona stramtorilor si
continua pana in extremul orient-China. In toate problemele Marea Britanie si Rusia
sunt in tabere diferite. Aceasta diferenta este stimulata de diferentele ideologice, pe
de-o parte o putere liberala care isi construieste puterea pe finante si pe o flota
foarte puternica, cea mai avansata putere economica a lumii la sfarsitul sec XIX, pe
cea de-a doua parte o putere arhiconservatoare, inapoiata economic, terestara si
perceputa ca agresiva. Paradoxul ecestei relatii este ca niciuna nu are instrumentele
pentru a o invinge pe cealalta. Niciuna nu are o solutie la amenintarea celeilalte.
Razboiul din Crimeea creeaza o alta constanta a relatiilor internationale,
aceasta constanta pentru supravietuirea Imperiului Otoman si mai ales pentru
pastrarea controlului otoman asupra stramtorii. In primiul deceniu care urmeaza
razboiului din Crimeea nu face decat sa creasca pentru ca este inaugurarea
Canalului Suez. Traficul prin canal trebuia sa fie securizat inclusiv prin controlul
asupra stramtorii ca altfel flota rusa putea patrunde in zona mediterana.
Pe la sfarsitul anilor 1890 vedem un inters britanic in descrestere pentru zona
stramtorii. Chiar daca interesul pentru stramtori va fi in descrestere va ramane pana
in preajma PRM intersul pentru prezervarea intr-o forma sau alta a imperiului
otoman-integritatea teritoriala a imperiului.
Pentru Franta efectele sunt mai dificil de incheiat, in primul rand pentru ca Franta
duce in aceste deceni, sub Napoleon al III, o politica lipsita de coerenta. Napoleon al
III foloseste conflictiul din Crimeea in primul rand pentru a-si consolida pozitia
interna, este o victorie de prestigiu pe care un regim cu probleme de legitimitate
incearca sa o foloseasca. Napoleon al III este in fruntea unui regim instaurat printr-o
victorie realizata in stat. Napoleon sprijina natioanalsismele cum ar fi cel polonez-
iritandu-i pe rusi sau prusaci -fara sprijinul lui ascensiunea era mult mai greu.
Franta, deci, se va gasi dupa 1856 se va gasi intr-o putere paradoxala: este o putere
invngatoare, dar este o putere care a castigat un razboi pe care in realitate nu prea a
avut intentia sa il duca. Dupa 1856 Franta s-a gasit intr ape, relatiile sale
traditionale, cele de dupa 1815, mergeau spre doua poluri: spre Rusia sau Marea
Britanie. Cu Rusia rupture se va amplifica in 1860, Cu Marea Britanine rupture se va
produce imediat dupa 1856, cand Napoleon va incerca sa reinoade relatiile cu Rusia.
Rezultatul: Franta nu va reusi sa construiasca relatii vitale cu Rusia si nu va avea
relatii bune nici cu Marea Britanie. Exista mai multe explicatii pentru acesta
competivitate anglo-saxona: suntem in perioada in care Franta incearca sa
experimentexe si ea efectele revoultiei industriale, exista o competitivitate din ce in
ce mai acerba, diferente politice intre cele doua state si competitaia intre ambele
mari puteri, ambele cu valente maritime, ambele sa exercite o influenta.
Concluzia: izolarea Frantei. Franta nu reuseste sa aiba relatii stranse cu una dintre
celelalte mari puteri europene. Plecand de la acesta concluzie, plecand de la acesta
imposiblilitate a crearii unei axe franco-ruse se deschide drumul pentru crearea
unui alt pol de putere, se deschide drumul pentru acesta perioada de redesenare a
hartii Europei si procesul este unul care capata foarte mare amploare pentru ca in
perioda respectiva toate puteriile Europei sunt revizoniste, toate puterile viseaza la
o redesenare a hartii. Rusia ca sa elimine consecintele Tratatului de la Paris, Franta
vrea sa-si extinda granitele, Piemontul vrea sa unifice Italia, Prusia vrea sa unifice
spatiul german in jurul sau, Austria ar dori sa-si apropie macar o partede Germania,
toti cu exeptia Marii Britanii vor redesenarea hartii.
In 1858 un prim pas este facut in acesta directie, iar primul pas este facut de
una din puterile invingatoare, Franta prin acordul de la Pon pierre??? pe care il
inchiei cu ??? liderul de facto al regatului Piemontului. Intre cei doi se crease un
accord de principiu asupra urmatoarelor aspect: Franta urma sa sprijine Piemontul
in incercarea sa de a unifica N Italiei si ar fi fost o actiune incarcata de consecinte
pentru ca N Italiei era cel dezvoltat si ar fi plasat Piemontul in prima pozitie;
unificarea N Italiei nu s-ar fi putut face decat impotriva Austriei, cu alte cuvinte
Napoleon semneaza la 2 ani de la sfarsitul razboiului de la Crimeea un acord care
ducea la un razboi impotriva unui fost aliat-fusese un neutru binevoitor.
Unificare N Italiei insemana ca Franta castiga Savoia si un aliat, iar pretul platit era
infrangerea Austriei cu care Franta nu avea un conflict direct si mai departe slabirea
Austriei in spatiul german, un acord dat indirect Germaniei. Ceea ce vrea Napoleon
este crearea unei situatii care sa permita sporirie influentei franceze, dar nu tine
cont ca influenta sa e limitata si se va vedea imediat, Piemontul se desprinde.
Dupa 1848 devenisera un moment de cotitura, in primul rand plaseaza Piemontul in
pozitia de favorit, are o popultie numeroasa, este dezvoltat, are prestigiu.
Revolutiile din 1848 au si un alt efect, acela de a slabi puterea austriaca. O
alta lectie este ca in lipsa unui sprin extern micile state italiene care doresc
reunificarea sunt prea slabe in fata Austriei, deci este nevoie de un actor care sa le
acorde sprijin militar. Infrangerea revolutiilor din 1848 inseamna slabirea
republicanismului in Pen italica. O republica in peninsula nu apare ca o solutie
viabila. Interesele sardiniei corespund foarte bine cu celelalte natii: Napoleon al III
viseaza sa rastoarne unele dintre hotarariile luate in 1815, in special cele care
priveau granitele.
1859 izbucneste razboiul, castigat cu mare usurinta de Piemont si Franta.
Austriecii duc o campanie dezastruasa, prima faza este condusa de generali din
familii aristocratice-au nevoie de 10 zile sa parcurga 60 km, ori asta le permite
francezilor sa intervina si le aplica o serie de infrangeri si apoi vine batalia de la ???
unde armata este iar infranta. Rezultatul intr-o serie de tratate de la Zurich,
Piemontul reususte sa aduca sub autoritate sa o parte din N Italiei, mai putin
Venetia si o zona din N-W Italiei; Franta primeste Nisa si Saxonia???
Implicarea franceza in razboiul din Italia, pe care italienii il numesc al doilea
razboi de independenta, a avut un efect devastator asupra relatiei dintre Franta si
Rusia. In 1860 Franta sprijina unificarea italiana sub Piemont si in al doilea rand,
sprijina tulburarile, revoultionarii polonezi care agita lucrurile la Varsovia.
Implicarea franceza in N Italiei tensioneaza si relatiile cu Marea Britanie, pentru ca
Franta incepe sa fie vazuta ca o putere care tinteste spre hegemonia europena.
Impactul cel mai important il are asupra dualismului din Geramania.
Razboiul franco-piemonezo-austriac reusesete sa tensioneze relatiile Frantei
cu Marea Britanie si cu Rusia. In 1859 Franta si Rusia au semnat un acord informal
prin care Rusia promitea sa raman neutra intr-un eventul razboi intre Franta si
Ausria, dar Franta se angaja sa sprijine Rusia in directia eliminarii, anularii cauzelor
navale ale Tratatului de la Paris din 1856- restrictiile impuse Rusiei in ceea ce
priveste constructia unei flote militare a Marii Negre. Ceea ce dincolo de
vulnebralitatea creata era o problema de prestigiu, umilitor pentru o mare putere sa
poarte pe nume acest stigmat. Franta are probleme in a implementa acest acord
deoarece daca ar face-o deschis ar intra in coliziune directa cu Marea Britanie, asa ca
Franta incearca sa ''navigheaze'' intre Marea Brianie si Rusia. Marea Britanie
doreste sa apere clauzele navale ale Tratului de la Paris, Rusia le vrea anulate,
Franta este la mijloc, ar vrea relatii bune cu ambele state. Franta, incepand cu 1860
sprijina miscarea revolutionara din Polonia. Revolutia din spatiul polonez, revolutia
din 1863 nu numai ca departeaza Franta de Rusia, dar aproprie Rusia de Prusia.
De ce? Pentru ca ambele puteri au acelasi interes: sa suprime aceasta miscare
revolutionara; incheie chiar o serie de acorduri in care isi promit sa nu gazduiasca
pe eritoriul lor revolutionari.
Revenind la chestiunea italiana, in 1865, in urma tensiunilor din spatiul
german o mare parte a spatiului german are o atitudine anti-prusaca. Deci Austria
este intr-o pozitie favorabila. Deci aceasta pozitie favorabila a Austiei aproprie cele
doua puteri interesate sa vada Austria slabita: Prusia si Italia. Regatul italian a fost
proclamat in 1860. Aprilie 1866 cu o Franta care, in mod ciudat isi pastreaza
neutralitatea, dezinteresul, Italia si Prusia incheie o alianta care va da nastere
razboiului austro-prusaco-italian din 1866.
Prin pacea de la Praga, Ausria este slabita; pierde Venetia in favoarea Italiei si isi
vede redus dramatic rolul in spatiul german. In anii 1860 avem o serie de tulburari
in S Italiei, apoi Regatul Celor doua Sicilii care se intinde din Sicilia pana in S Italiei,
in frunte este un rege din dinastia Burbonilor. Galibani reuseste cu relativa usurinta
sa il rastoarne si S Italiei va fi alipit nordului. In acel moment singura problema va fi
data de statele papale care refuza sa se integreze iar deznodomantul vine in 1870 in
momentul in care Franta este invinsa de catre Prusia si este nevoita sa-si retraga
protectia pe care o ofera statului papal; la Roma era chiar o garnizoana franceza care
a fost retrasa si impotriva vointei papei, teritoriile papale sunt anexate.
In anii 1840-1850 acest dualism insemna o divizare, nu neaparat egala, a
influentei intre Prusia si Austria in spatiul german. Prusia si Austria sunt actorii cei
mai importanti. In aceste doua decenii raportul de forte se modifica treptat in
favoare Prusiei. Prusia se dezvolta mult mai rapid din punct de vedere economic, are
norocul de elite politice care nu isi gaseste echivalent in Austria. Moltke cel Batran
era un organizator extraordinar -modernizeaza armata prusaca creand structuri de
comanda permanente, creand structuri de planificare, punand la punct scolile de
ofiteri si le reorganizeaza. Apoi se asigura prin acesta preocupare pentru tehnologie
ca amata prusaca este cel mai bine inarmata din Europa. Iar indemnarea politica a
lui Bismarck si geniul militar al lui Moltke inseamna o buna parte din succes.
Revolutia din 1848 a creat foarte multa ostilitate fata de Prusia. Prusia era
vazuta ca un stat autoritar care contribuise decisiv la infrangerea revolutionarilor.
Dupa 1848 Prusia a avut o politica mult mai sofisticata si Bismarck a incercat sa
foloseasca acesta problema a nationalismului, a incercat sa foloseasca acesta agenda
nationalista pentru a combate tendintele liberale. La inceputul anilor 1850 Bismarck
devine ministru presedinte al Prusiei si ministru de externe. Una din procuparile
sale va fi aceea de a construi o forta militara consistenta care sa asigure Prusiei
suprematia. Tot in acest context al sporirii fortei militare Bismarck tine un faimos
discurs in care afirma ca totul se va construi prin fier si sange iar posteriritatea l-a
descris ca pe un om insetat de lupta si sange. Bismarck era orice numai asta nu.
Bismarck nu iubea razboiul, credea ca razboiul este una dintre cele mai riscante
activiati- el a fost mereu procupat sa gasesca solutii diplomatice. De la acest discurs
i-a ramas titlul de Cancelar de fier. Mesajul discursului era urmatorul: Germania
trebuie sa construiasca fierul, sa isi construiasca bazele industriale care sa ii ofere
superioritate si apoi Germania trebuia sa aiba disponibilitatea sa verse sange.
In contextul revolutiei din 1848 la Berlin izbucnesc o serie de revolte iar monarhul
reactioneza drept simpaizarea revolutionarilor, dar nu si cu acceptarea lor. In anii
1840-1850 avantajul este de partea Prusiei. In 1860, o data cu infrangerea Austriei
Bismarck intelege ca are o prima oportunnitatea de a dresa lucrurile. Bismarck
intelege ca data fiind ostilitatea de care se loveste Prusia in spatiul german are
nevoie de doua lucruri:
1. sa controleze Austria.
2. Un inamic extern care sa transforme Prusia intr-un promotor al drepturilor
germane. In 1862 reapare chestiunea schl ??? Doua ducate aflate la granita dintre
Danemarca si spatiul german; statutul lor este marcat de ambiguitate iar Danemarca
i-a decizia sa le anexeze in 1863. Concertul european incearca sa medieze, chair este
semnat un tratat la Londra care ofera o solutie, si aici se vede indemnarea politica al
lui Bismarck. Acum avem Austria-Prusia impotriva Danemarcei, asa ca in octombrie
1864 se incheie tratatul de la Viena. Regele danez renunta la cele doua ducate si
ulterior ele sunt impartite intre Austria si Prusia.
Din acest moment atentia se concentreaza pe Austria.
1. Austria nu este Danemarca
2. O infrangere aplicata Austriei tinde sa fie vazuta de alte mari puteri ca o
rasturnare a ordinii europene, asa ca Prusia trebuie sa se gandeasca la reactia
acestor mari puteri; numai ca reactia nu vine.
1. Prusia si Rusia au relatii foarte bune. Rusia pastreaza aceasta animozitate fata de
Prusia
2. Franta nu intervine in sprijinul Austriei deoarece Napoleon e mai degraba convins
ca o victorie austriaca era improbabila. In opinia lui Napoleon razboiul urma sa fie
indecis, cele doua puteri erau comparabile. O victorie rapida si decisiva era greu de
preconizat. Un razboi austro-prusac care se pelungea era in defavoarea Frantei, s-ar
fi soldat cu slabirea celor doua puteri. Chiar daca Prusia obtine o victorie avea sa fie
una costisitoare si avea sa fie un cui in sicriul ordinii europene ceea ce nu il deranja
pe Napoleon. Asadar, cele doua puteri pastreaza neutralitatea in razboiul declansat
in 1866. Victoria este una foare rapida.
Tratatul de pace de la Praga aduce o serie de schimbari: Crearea unei
confederatii nord-germane,care va capata si o consitutie in 1867. Prusia anexa unul
dintre statele germane Hanovra, unul dintre cele mai importante. Ramaneau insa in
afara influenei prusace state germane precum Bavaria, teritoriile din zona granitei
franceze,din zona Rinului:Brugge,Dunkerque si Bavaria, state catolice, ostile
protestantismului prusac. Finalizarea procesului de unificare nu avea sa fie posibil
fara o reglare a conturilor cu Franta. Aceste trei state catolice din sud: Brugge,
Dunkerque si Bavaria erau intr-un fel sau altul sub protectia Frantei. Exista acesta
conextiune catolica. Deci, pentru a le alipi Prusiei era nevoie de un razboicu Franta.
La sfarsitul anilor 1860, apoi in 1870, apare o scurta criza legata de succesiune la
tronul Spaniei si apar zvonuri in Europa ca unul dintre posibili candidati este un
membru al dinstiei Hohenzollern (Leopold von Hohenzollern), ruda a regelui
Prusac. Ceea ce era inacceptabil din punct de vedere francez, sa ai Prusia la sud de
Franta insemna un risca prea mare asa ca Napoleon reactioneaza foarte dur, exact
asa cum se astepta Bismarck. Relatia dintre Franta si Prusia fusese una care antrena
intre neutru si bun intre 1866-1870; Bismarck avusese chiar o serie de intalniri cu
Napoleon inclusiv in 1866 cand Napoleon inteleses de la Bismarck ca in schimbul
neutralitatii, Franta avea sa poate sa isi poata manifesta influenta. Reactia dubla a lui
Napoleon se traduce printr-o interventie a ambasadorului francez la Berlin.
Ambasadorul ii cere sa renunte la punerea unui rege prusac pe tronul Spaniei, dar
fara niciun rezultat. Napoleon va declara razboi pe 19 iulie 1870. Nu exista nicio
indoiala in ceea ce priveste raportul de forte. Armata franceza era mult mai
numeroasa, este cea mai cautata natiune, exceptand Rusia. In termen de 6
saptamani este invinsa in ciuda faptului ca era mai numeroasa. Prin strategia pe care
o utiliza Moltke era imposibil sa-si aplice forta.
 11.04.20117

Victoria germana a fost rapida si surprinzatoare pentru Europa. Tratatul de

pace incheiat dupa razboi este unul dur pentru Franta si este vorba despre doua
aspecte:
1. Cedarea Alsaciei si Lorenei- sursa ostilitatii Franto-Germane.
2. Despagubiri de razboi: 5 mil de franci aur, care din punct de vedere german
aceasta despagubire era menita sa slabeasca Franta, sa impiedice refacerea sa
militatra. O sa gasim acelasi tip de argument in 1919, cand Franta va solicita aceleasi
despagubiri Germaniei. Despagubirile din 1877 sunt destul de importande deorece
ofera un stimul important german si contribuia la aceasta dezvoltatre miraculoasa
de la sfarsitul secolului XIX.
Victoria germana din 1871 este cea mai insemnata rasturnare a echilibrului de forte
din Europa secolului al 19. Vechea putere dominanta din vestul Europei, Franta era
rasturnata de un nou pol de putere, de data asta situata in centrul Europei si
problema germana intra intr-o noua etapa: Geramania devine o amenintare pentru
zonele de la granitele sale.
1871 reprezinta sfarsitul unei periode foarte tulburi, marcata de razboie, de
transformari teritoriale si avem o periada foarte agitata: 1853-1871, succedata de o
perioada de pace 1871-1890: era sistemelor bismarckiene. Aceasta perioada
bismarckiana este caracterizata de cateva aspecte:
1. Hegemonia germana pe teritoriul europen, Germania este principalul actor
european, insa hegemonia europeana a Germaniei este populata cu o preponderenta
la nivel global Marii Britanii: impartire a sarcinilor-Germania domina Europa, iar
Marea Britanie domina marile lumii, iar acesta impartire este posibila gratie
moderatiei pe care o manifesta Bismarck iar asta este una din caractersiticile
politicii sale in deceniile care urmeaza, respectiv limitrea ambitiilor germane
esentialmente la Europa. Germania nu este interesata de cursa coloniala. Bismarck
nu doreste sa fragmenteze efortul german, nu doreste sa dedice resurse unor
resurse pe care le considera secundare si nu vrea sa antagonizeze Marea Briatanie.
O Mare Britanie antagonizata va insemna o Mare Britanie care va fii tentanta
sa intervina in sprijinul puterilor cu care Germania nu se intelege foarte bine. Asta
merge in sprijinul axiopei: aceasta este izolarea Frantei. Franta trebuie, in sistemul
european, sa fie inchisa.Crearea conditiilor in care Franta nu gaseste nici un alt aliat
in incercarile sale de a recupera Alsacia si Lorena. Asta este una din constantele
politicii lui Bismarck, dar este si una din ingrijorarile sale. Franta, prin decizile pe
care le ia Bismarck in 1871, ramane inamic indiferent de circumstante. Franta a fost
si va ramane o mare putera asa ca infranta sau nu, Franta va cauta revansa asa ca
este nevoie ca razboiul sa fie purtat in conditii optime. Iar conditiile optime erau
date de alipirea Alsaciei si Lorenei. Consideratiile militarea au cantarit in luarea
deciziilor, era vorba de a crea o bariera defensiva in calea unei eventuale ofensive
germane. Dar avem aceasta slabiciune, cu orcine ar incerca Germania sa se alieze in
sistemul european, ea mereu trebuie sa tina cont de acesta inamicitie a Frantei.
Bismarck duce o politica foarte nuantata, Franta trebuie sa ramana izolata in
Europa, dar trebuie sa isi indrepre energiile in afara ei. Franta trebuie sa isi indrepte
politicile colonile. O Franta actiava colonial este o Franta care intre in conflict cu
Marea Britanie, nu numai ca Franta isi cheltuia resursele in afara Europe, dar o
Franta mare putere coloniala devenea o Franta in conflict cu Marea Britanie si deci
ne intoarcem la obiectivul primar. Posibilitatea unei aproprieri franco-britanice este
gestionata in felul acesta, incurajand Franta sa se extinda in afara Europei.
Cosmarul Coalitiei insemna posibilitatea ca doua sau mai multe mari puteri
sa se coalizeze impotriva Germaniei, iar asta inseamna ca obiectivul central era de a
se asigura ca nu exista in acelasi timp doua mari puteri ostile Germaniei.
Cum face asta ? Legand marile puteri printr-o serie de tratate. Coalitia care il
ingrijoreaza cel mai mult este cea anglo-rusa, Coalitie a francurilor. Pentru ca cele
doua detin combinatia de forta necesara sa indiguiasca Germania. Din fericire
pentru Bismarck cele doua au politici diferite in ceea ce priveste Imperiul Otoman.
Marea Britanie era adepta a dogmei integritatii Imperiului Otoman, pe de alta parte
Rusia adepta expansiunii pe baza Imperiului Otoman. Bismarck este interest sa
intretina acest conflict de pe teritoriul Imperiului Otoman, dar mai ales sa il
gestioneze pentru ca nu ar putea permita sa erupa.
Intr-un conflict Germania ar fi fost nevoita sa aleaga intre Marea Britanie si Austro-
Ungaria care duceau o politica asemanatoare, in sprijinul Imperiului Otoman si
Rusia care duce o politica impotriva Imperiului Otoman. Daca alege Marea Britanie
si Austro-Ungaria in faza doi Franta iese de sub izolare, dar in fata intai Germania se
gaseste in cel putin intr-un conflict major cu Rusia. Bismarck este ostil ideii de
razboi deoarece isi adice o stare de incertitudine.
Politica de putere stul: Bismarck este caracterizat drept istorici drept un
oportunist ori drept un geniu politic. Bismarck a inteles foarte bine ca unul dintre
cele mai importante elemente in evitarea unei colaitii este faptul de a semnala ca
Germania este o putere stul, a obtinut tot ce a vrut si nu este intersata de
expansiune si reuseste sa transmita acest mesaj mai ales in relatia cu Marea
Britanie. Germania este vazuta ca un hegemon, dar unul benign, care nu este
interesat de expansiune. La sfarsitul anilor 1880, cand Bismarck este inca la putere,
si presiunile sunt din ce ce in ce mari in sensul eruperii Germaniei pe scena
mondiala intram intr-o noua faza istorica si Bismarck este deja depasit.
Dupa 1871 avem cateva problem care domina scena europeana:
1. Relatia franco-germana. Dupa 1878 pe masura ce regimul republican se
stabilizeaza devine foarte clar ca infrangerea aplicata Frantei nu a fost asa de dura,
nu are consecinte foarte dure. Franta plateste foarte rapid acele despagubiri pentru
razboi, in doar 2 ani de zile din dorinta de a scoate de pe propriul teritoriu fortele de
ocupatie prusace. Dupa plecare trupelor de ocupatie Franta incepe sa se reinarmeze
rapid, sa-si construiasca instrument militatr.
Spre sfarsitul anilor 1870 incepe sa se vorbeasca despre in nou razboi de la
precedentul. 1875 avem un intreg scandal in presa europeana, intentiile lui
Bismarck sunt inca neclare. Intr-un ziar de care se stia ca este controlat de guvern
se vorbeste despre un razboi preventiv impotriva Frantei, Franta trebuie lovita
inainte sa devina prea puternica. Bismarck incerca sa le arate francezilor care sunt
consecintele unei astfel de politici, dar si sa vada care sunt reactiile celorlalte puteri.
In decurs de cateva saptamani tarul se decide sa viziteze Germania, ministrul de
externe are o discutie cu Bismarck. Era clar de ce venise la Berlin, o noua victorie
asupra Frantei nu va fi admisa, o noua rupere a echilibrului european nu va fi
posibil.
Germania si Rusia sunt prinse intr-o serie de tratate, sunt aliati. Bismarck neaga inca
de la inceput aceste zvonuri. Mare Britanie ii spune Germaniei acelasi lucru.
Germania primeste doua avertismente, era vorba despre materializarea acelui
cosmar. Dupa 1875 Bismarck a fost apropape obsedat ca cele doua mari puteri, in
contextual corect vor fi aliati.
2. Cea de-a doua problema. Era reprezentata de Imperiul Otoman. Dupa 1871
Germaia si Rusia colaboreaza pentru eliminarea clauzelor defavorabile Rusiei
prezente in Trattaul de la Paris din 1856, ori asta irita foarte mult Marea Britanie. In
1871, imediat dupa finalul razboiului franco-prusac, Austro-Ungaria vine cu o
alianta. (Multe dintre initiativele care se vor materializa nu sunt materializate de
Bismarck, sunt doar preluate. Aliantele erau private in mod diferit fata de astazi.)
Austro-Ungaria vine cu o alianta, in sine un fapt remarcabil deoarece in urma cu 5
ani Austria fusese infranta de catre Prusia. Deci, in termen de 5 ani politica austriaca
fata de vechea Prusie se schimba radical.
De ce aceasta alianata? Austria ajunge la concluzia ca trebuie sa renunte la speranta
ca va concura cu Germania in spatiul german, atentia Austro-Ungariei este
indreptata catre Imperiul otoman iar daca lucrurile stau asa Austro-Ungaria are
nevoie de sprijin german pentru ca o politica in sud estul Europei se va lovi imediat.
Germania putea juca doua roluri in viziunea austro-ungara, fie ca aliat impotriva
Rusiei, fie ca un mediator. Pe baza acestor initative in septembrie 1872 cei trei
imparati se intelnesc la Berlin. Intalnirea e de fapt expresia unei convergente.
Fiecare il priveste cu susupiciune pe celalalt iar acesta alianta se naste pe acesta
suspiciune deorece te temi ca celalalt iti va fura din buzunar si este mai bine sa fie
prietenul tau. Cele trei puteri central si est europene au interes sa se aproprie una
de cealalta tocmai pentru ca nu au incredere una in cealalta.
Austro-Ungaria este interesata de o asemenea alianta deoarece vrea
Germania de partea sa, nu o vrea ca pe un posibil inamic. Ce este o alianta? Este o
optiune de a reduce optiunile aliatului tau. Ce inseamna o alianta? Ce reglementeaza
o alinata? Reglementeaza conditiile in care aliatii isi vor utiliza forta. O adevarata
alianta este insotita de documente care reglementeaza conditiile militare: conventii
militare. Austro-Ungaria vrea Germania de partea sa deoarece nu o vrea ostila
intereselor ale in sud-estul Europei si vrea o alianta functionala cu Rusia tocmai
pentru a nu se ajunge la vreun conflict.
Germania vrea o relatie stransa cu Austro-Ungaria nu din simpatie. Bismarck
a ajuns la concluzia in 1866 ca Austria este unul din elemntele centrale ale
echilibrului europan. Daca dispare Austro-Ungaria Rusia si Germania se lupta in
sud-estul Europei direct. Din perspectiva lui Bismarck alianta ii permite sa tina sub
control cele doua puteri cele doua puteri, ii permite sa medieze cele doua puteri si
are nevoie pentru a pastra Franta izolata. Daca avem un conflict pe seama
Imperiului Otoman avem o sansa ca Franta sa iasa din izolare.
Rusia vrea acesta alianta pentru ca se teme cel mai mult de o alianata austro-
german. Cand o amenintarea se profileaza la securitatea statului tau se numeste
balance. Rusia se aliaza in incercarea de a evita o alianta germana.
 Printr-o serie de documente semnate in primavara si vara lui 1873, este
creata Liga celor Trei Imparati. Avem de-a face cu o structura foarte fragila. Acordul
germano-rus nu seamana cu cel austro-rus. In vreme ce in cazul acordului germano-
rus este descrisa si posibilitatea asistentei militare in eventualitatea in care unul
dintre semnatari va fi atacat implicatile erau clare: Rusia avea sa asiste Germania in
cazul unui razboi cu Franta. In cazul acordului austro-rus se vorbea doar de
consultare in eventualitatea in care aparea vreo amenintare. Factorul crucial in
crearea acestei ligi este aceasta convergenta temporara de interese. Spre exemplu
Rusia, intre altele, este interesata in anii 1870 de expansiunea sa in Orient. Anii
1870 sunt o perioada de confruntari continue in Asia centrala. Rusia pana la
izbucnirea crizei din Balcani este interesata sa aiba pace in Europa tocmai pentru a
fi active in extremul orient.
Liga celor trei imparati creata in 1873 este supusa primului test doi ani mai tarziu in
1875. In 1875 izbucnesc tulburari in Peninsula Balcanica, in interiorul Imperiului
Otoman. Criza Orientala a anilor 1870 maracheaza aceasta ultima faza a Imperiului
Otoman. Exista o serie de factori care converg in acesta directie:
1. independenta greaca care ajunge sa functioneze ca un model pentru celelalte
state. Etniile respective incep sa formuleze proiecte politice, devin natiuni, natiuni
care incearca sa-si construiasca un stat, o suveranitate.
2. Influenta a unificarii germane, si chiar romane care actioneza ca un catalizator
pentru popoarele la sud de Dunare.
3. Influenta tot mai mare a ideilor panslaviste.
4. Contactul cu Occidentul care este dual. Pe de-o parte occidentul ofera un model
acestor natiuni, un model de organizare, de evolutie. Pe de alta parte ofera un model
de reformare a Imperiului otoman; dupa anii 1830, Imperiul Otoman este in
cautarea continua a modernizarii optime.
In 1875 izbucnesc tulburari in Bosnia si Hertegovina si ele se raspandesc
foarte rapid in Bulgaria, in teritoriul bulgar. Ori asta indica foarte rapid reactia
marilor puteri. Avem de-a face cu o criza care anunta sfarsitul Imperiului Otoman.
Acesta criza din sudul Europei are un elemnt de noutate care il da si pe cel de-al
doilea. Elementul de noutate este ca marile puteri nu mai sunt singurii actori in
Europa. In anii 1870 avem acesta afirmare a mai multor puteri, chiar concurenta.
Al doilea aspect nou este in ceea ce priveste chestiunea Orientala. Chestiunea
Orientala fusese pana la 1875 in primul rand despre stramtori. Stramatorile erau
chestiunea principala. Cine le controleaza?
Dupa criza din 1878 Chestiunea stramtorilor devin doar unul dintre aspectele
Chestiunii Orientale. Cel de-al doilea aspect important este reprezentat de geneza,
ascensiunea acestor state, state pe cale sa devina independente: Serbia, Bulgaria,
problema unui stat albanez, transformarea Imperiului Otoman intr-un stat turc.
Reactia marilor puteri de fapt e diferita.
In primul rand Austro-Ungaria nu doreste sa ia in discutie problema dezintegrarii.
Imperiul Otoman este un vecin foarte bun, un vecin care nu ameninta si destul de
slab incat nu isi poate controla singur propriul teritoriu, asta inseamna ca iti poti
impune influneta. Partea maghiara a imperiului Austro-Ungar nu doreste
expansiune. Expansiuea in sud-estul Europei inseamna aducerea sub control
austriac de populatii direct proponderet slave. Din punct de vedere maghiar, cu cat
elemntul slav devenea din ce in ce mai puternic cresteau presiunile pentru un nou
model de federalizare a imperiului, eventual cu trei piloni: unul german, unul
maghiar si unul slav. O parte din aceste teritorii ar fi fost cel mai probabil anexate
jumatatii maghiare, ceea ce insemna ca populatia maghiar, devenea minoritara. Ea
urma sa fie minoritarea daca imperiul se extindea. Austro-Ungaria nu doreste
expansiunea.
Rusia are o agenda expansionista in sud-esstul Europei. Rusia vrea
expansiune pe seama Imperiului Otoman, dar a invatat ceva din lectia din 1853-
1856, ca expansiunea nu se poate realiza unilateral, nu se poate realiza impotriva
Europei, adica impotriva marilor puteri. Deci, Rusia are nevoie de concursul altor
trei mari puteri. Are nevoie de Germania de la care se astepta sa preseze Austro-
Ungaria in sensl unei solutii acceptabile. Din acest moment problemele se complica:
Rusia vrea expansiune, Bismarck este de acord cu aceasta idee deorece cea mai
simpla modalitate de a prezerva relatiile bune dintre marile puteri era sa iei
Imperiul Otoman si sa-l imparti; toata lumea sa ia o bucata si toata lumea sa fie, cel
putin cateva decenii, multumita.
Bismarck nu reuseste sa duca foarte departe acest plan. Initaial incearca sa rezolve
problema Imperiului Otoman, a revoltelor sale in interiorul Ligii celor Trei Imparati.
Austriecii vor prezervarea Imperiului Otoman, rusii s-au gandit la o impartire a
Imperiului Otoman. Germania era favorabila scenariului rusesc. Problema este ca in
zona avem puteri, Marea Britanie, care nu face parte din Liga celor Trei Imparati si
Liga fusese un instrument de izolare a Marii Britanii. Din momentul in care apar
aceste disensiuni in interiorul ligii, in acel moment Marea Britanie gaseste un
potential punct de sprijin si deci, Bismarck vrea sa reintegreze Marea Britanie in
discutie. Dar Franta? Daca introduci Franta in acesta discutie ii oferi posibilitatea de
evadare pentru ca Franta se va alia uneia sau alteia dintre puteri, cel mai probabil
Marii Britanii si Austro-Ungariei.
In mai 1876, dupa mai multe luni de schimburi de mesaje, reprezentatii
celor trei mari imperii se intalnesc la Berlin. Bismarck incearca sa ofere un plan de
impartire a Imperiului Otoman. Esueaza. Tot ceea ce reuseste sa faca este sa obtina
un acord de la ei asupra unui plan de reforme din Imperiul Otoman. Imperiul
Otoman trebuia sa puna un plan de modernizare, o noua constitutie care sa
garanteze dreptul nationalitatilor din Balcani iar daca acest plan de reforma va esua
atunci ne putem gandi la altceva. In paralel, Bismarck lucreza in sensul impartirii.
Iunie 1876 este semnat acordul de la Reichstag de catre Rusia si Austro-Ungaria.
Bismarck esuase in planurile sale iar Rusia nu reusise sa obtina raspunsul Marii
Britanii si al Frantei pentru o politica de impartire asa ca Rusia se repliaza pentru o
solutie bilaterala. Schimbul propus la Reichstag este cel care se va gasi la tratatele
urmatoare, respectiv Basarabia de sud pentru Rusia, plus o serie de castiguri
limitate in Cucaz; Bosnia si Hertegovina pentru Austro-Ungaria.
Acordul includea si o serie de ambiguitati: Bulgaria, Rumenia(teritoriul din sudul
Britaniei de azi) si Albania puteau deveni autonome si independente -ambiguitati
Acesta intelegere vine in intampinarea obiectivelor lui Bismarck. Pentru Bismarck
era crucial ca orice razboi in sud-estul Europei sa se desfasoare avand la baza o
cooperare austro-rusa, nu un conflict pentru ca un conflict anula Liga celor Trei
Imparati.
 In toamna lui 1876, Rusia(avand in buzunar tratatul de la Reichstag) incepe
sa pregateasca diplomatic un razboi impotriva Imperiului Otoman. In paralel Marea
Britanie aplica tehnici de resuscitare Concertului European in incercarea de a gasi o
solutie colectiva care sa protejeze imperiul iar in decembrie 1876 are loc o
conferinta. O conferinta devenita inutila ce propune automatizarea provincilor
crestine si devine inutila in conditiile in care Imperiul Otoman anunta o noua
constitutie care transforma imperiul intr-o monarhie constitutionala. Autoritate
monarhului era limitata, cetatenii erau egali in fata legii. Conferinta nu isi mai avea
obiectul muncii. Numai ca imperiul nu mai urmeaza acest drum al liberalizarii.
In ianuarie 1877, Rusia si Austria semneaza Conventia de la Budapesta care
stabilea conditiile in care va fi dus viitorul razboi: Austria va pastra neutralitatea si
in schimbul acestei neutralitati va primi Bosnia si Hertegovina. Serbia si
Muntenegru, S Hertegovinei aveau sa devina parte a unei zone neutre. Conventia
incerca sa faca o impartire in sfere de influente intre Rusia si Austria. In cazul
colapsului Imperiului Otoman, statele crestine din Balcani aveau sa devina toate
independente iar Constantinopolul devenea un oras liber, capata neutralitate
neaflandu-se sub controlul unei mari puteri. In conditiile in care Imperiul Otoman
nu isi accepta conditiile incepand cu aprilie 1877 Rusia initiaza opertiuni militare,
traverseaza teritoriul Romaniei.
In momentul asta al anului 1877, prin interventia romaneasca lucrurile incep
din nou sa se complice pentru ca Rusia nu pare sa mai respecte ceea ce semnase la
Reichstag si iarasi persista o doza de neclaritate: fie avem de-a face cu o Rusie care
nu stie ce face, fie avem de-a face cu o serie de calcule gresite ale comandantilor
militari rusi care pur si simplu incercau sa castige glorie.
Actiunile rusesti la finalul lui 1877 si inceputul lui 1878 ameninta direct
Constantinopolul si tocmai din cauza acesta provoaca o reactie vehementa a Marii
Britanii. Marea Britanie trimisese ,inca din toamna lui 1877, o parte a flotei sale in
marea Egee. La inceputul lui 1878 se aproprie din ce in ce mai mult de
Constantinopol.
Austro-Ungaria este scandalizata de comportamentul rusesc care pare a depasi cu
mult limitele acordurilor semnate din 1877. Temerile sunt confirmate pe 31
ianuarie 1878, o data cu pacea preliminara de la Adrianopol. Principalul punct este
cel de a creea o Bulgarie mare: o Bulgarie care avea acces la doua mari care ar fi
coborat spre sud in teritoriul Greciei de astazi. Implicatile erau clare, o asemenea
Bulgarie mare privita cu ostilitate de ceilalti actori din Balcani: Austro-Ungaria,
Serbia, Grecia, Imperiul Otoman ar fi fost o Bulgarie ce inevitabil cauta protectia
Rusiei. Asta insemna ca Rusia dobandea indirect acces la Marea Mediterana prin
intermediari. Aceste castiguri rusesti sunt consfintite in tratatul de la San Stefnao, la
inceputul lui martie 1878. Rusia pare a fi abandonat orice urma de moderatie,
partida panslavista are castig de cauza. Aceasta lacomie a Rusiei reinvie Concertul
european, coalizeaza celelalte mari puteri. In fata unei coalitii impotriva ei, Rusia
este nevoita sa discute, sa negicieze. Intre martie si iulie cand va incepe Congresul
de Berlin, Rusia este nevoita sa fac o serie de pasi inapoi. Conferinta d satisfactie
Marii Britanii si Austro-Ungariei.
Austro-Ungaria primeste doua concesii majore:
1. amploare teritoriala a Bulgariei este redusa.
2. Ciprul sub control britanic, primeste Bosnina si Hertegovina.
In momentul in care Congersul de la Berlin se runeste pe 13 iulie 1878 cel
putin o parte a surselor de tensiune au fost rezolvate, tensiunile se concentreaza
asupra Bulgariei.
Din cele mai multe puncte de vedere Congresul de pace de la Berlin este o infrangere
pentru Rusia din mai multe motive: avem un contrast evident intre beneficiile pe
care le obtine la Adrianopol si San Stefano si concisiile pe care trebuie sa le faca la
Berlin. Bulgaria mare dispare. Bulgaria ramane sub suzeranitate otomana. Rumenia
este intr-o legatura foarte ambigua. Teritoriul Macedonian este discutatat de Grecia,
Bulgaria si Serbia. Toti cred despre populatia respectiva ca e preponderat greaca,
bulgara sau sarba. Macedonia revine Imperiului Otoman in 1873. Congresul de la
Berlin este considerat apogeul carierei lui Bismarck; este considerat momentul in
care Germania lui Bismarck joaca rolul de arbitru european. Bismarck va constata ca
acest rol nu este tocmai bun. Rusia il considera pe Bismarck ca principalul
responsabil pentru pierderile sale, il vede ca pe un tradator.

25.04.2017

Congresul de la Berlin este considerat unul dintre momentele de apogeu a

perioadei sale pentru ca lucrarile congresului dovedesc cat de importanat este
influenta lui Bismarck, influenta imperiului german. La Berlin, Bismarck a reusit
intr-un fel sa multumeasca pe toata lumea, incercand sa medieze nu a data nimanui
satisfactie pana la capat, insa simplul fapt ca isi putea permite antagonismul multor
puteri din sistem arata forta de care a dat.
Criza din 1875-1878, criza din Balcani, din sud-estul Europei l-a determinat pe
Bismarck sa isi reevalueze politica sa de pana atunci pentru ca politica sa fusese
construita pe o serie de aliamente nu foarte coerente. Lectia pe care pare sa o traga
este aceea ca Germania are nevoie de aliante, de relatii diplomatico-militare mult
mai stranse prin care anumite state din sistem sa fie legate de Germania. Acesta
reevaluare sta la baza primei evolutii din sistemul europen. Este vorba de asa
numita Dubla Alianta -o alinata intre Germania si Austro-Ungaria. Congresul de la
Berlin apropiase cele doua puteri, in fata expansinismului rusesec, Bismarck fusese
nevoit sa se aproprie de Austro-Ungaria, sa o sustina direct sau indirect. Bismarck
urmareste mai multe obiecive prin aceasta dubla alianta:
1. Sa dea substanta acestei aproprieri austro-germane. Bismarck intelege aceasta
importanta a Austro-Ungariei in echilibrul european. Pozitia imperiului dualist
trebuie prezervata inclusiv prin oferirea acestui sprijin german. Insa acest sprijin nu
este lipsit de nuanta.
2. Cel mai important. Bismarck spera ca prin acesta alianta sa sperie decidentii rusi
si sa-i forteze sa revina la o relatie buna. Rusia pusa in fata unei aliante cu Austro-
Germania va fi nevoita sa accepte, ceea ce s-a si intamplat.
Dubla alianta ar fi trebuit in viziunea lui Bismarck sa joace si un rol anti-
francez; Bismarck dorea ceea ce se numeste o alianta impotriva tuturor, care sa nu
defineasca o amenintare. Austriecii nu sunt de acord, ei vor doar o alianta care sa
prevada ce vor face cei doi aliati in eventualitatea in care vor fi atacati de Rusia si
asta se va si intampla. Bismarck isi atinge acel obiectiv central: imediat ce alianta
este semnata Rusia isi intesifica demersurile de a se apropria de Germania.
3. Bismarck spera ca prin acesta alianta sa poata controla politica austriaca si acesta
se va intampla de foarte multe ori. Bismarck considera ca va putea duce politici
antagonice cu Austro-Ungaria si avem mai multe exemple in anii 1870 cand imperiul
german duce o politica filo-rusa decat filo-german, dar isi perimte sa faca asta
pentru ca are aceasta alianta, stie ca austriecii nu vor protesta.
Dubla alianta functiona ca ceea ce Bismarck numea o polit de asigurare .Bismarck
incerca sa revina la un aranjament trilateral: Germania, Austro-Ungaria, Rusia care
sa ii ofere instrumentele pentru a gestiona conflictul dintre cele doua mari imperii
est europene.
Motivatie: dorinata de a izola Franta si de a limita Marea Britanie.
In iulie 1881, in contextual in care in Rusia tarul Alexandru cel Mare a fost
asasinat, moartea sa a devenit o oportunitate a reafirmarii solidaritatii intre acesti
monarhi: german, austriac, rus. Monarhiile sunt amenintate, principiile monarhice
sunt amenintate. Acesta alianta este vazuta ca o alianta la limta lumilor: lumea veche
a diplomatiei monarhice si lumea noua a diplomatiei bazata pe rationament.
Principiile documentului semnat in iunie 1881: Incerca sa stabileasca
comportamentul semnatarilor in eventualitatea in care unul dintre membrii era
implicat intr-un razboi cu un alt stat, in acest context semnatarii trebuiau sa ramana
neutrii.
Obiectiv:
1. Izolarea Frantei, nu putea gasea un aliat in Rusia.
2. Ce primea Rusia? Una dintre clauze prevedea sprijin diplomatic al membrilor
aliantei pentru politica ruseasca in ceea ce prevedea regimul stramtorilor.
3. Avea loc ceea ce Bismarck voia sa fie o impartire a Balcanilor in sfere de influenta.
Estul Balcanilor avea sa fie o sfera de informatie pentru Rusia, vestul Balcanilor o
sfera de influenta informala a Austro-Ungariei; Bosnia Hertegovina este recunoscuta
ca intrand in sfera de influenta austriaca. Bulgaria se putea unea cu Rumelia
Orientala, dar numai cu acordul celor trei mari puteri.
Problema aliantei celor Trei Imparati-un aranjament cu o viata foarte
scurta- este data de refuzul austriac si rusesc de a accepta aceasta impartire a
Balcanilor in sfere de influenta. Ar fi insemnat ca Bulgaria mare sa intre in sfera
ruseasca iar Serbia, Bosnia, Muntenegru, teritoriile Albaniei sa intre in sfera
austriaca. Asa ceva e aproape imposibil de pus in practica si nu doar din cauza
tensiunilor dintre Austria si Rusia ci si pentru ca nationalitatile din Balcani au
proprile preferinte, propria politica in materie de marile puteri.
Serbia, timp de multa vreme duce o politica filo-austriaca, va fi chiar un satelit al
Austro-Ungariei. Sfera austriaca, obiectivele austriece, sfera ruseasca, obiectivele
rusesti se intersecteaza. Firmele rusesti si proiecte sustinute de statul rus vizeaza
trasee care sa lege Bulgaria, Marea Neagra de Marea Adriatica, in timp ce proiectele
austriece pleaca din imperiu, coboara spre Bosnia si Hertegovina si coboara spre
zona stramtorilor. Aceste linii traduc foarte bine intentile pe care le au cele doua
imperii, niciunul dintre ele nu va rezista tentatiei de a profita de problemele pe care
celalalt le are in Balcani. In ani 1880 Rusia va intampina mari problem in Bulgaria
pentru comportamentul lor: rapesc oameni, numesc generali rusi in functia de prim-
ministru etc. si apare o reactie natioanlista. Austria se gandeste daca sa stea de-o
parte sau sa profie de greselile lor. La fel in Serbia, care este filo-austriaca, daca
voteza pentru o alta politica ce reactie o sa aiba Rusia: sa priveasca cum un posibil
aliat este pus la perete sau sa actioneze?
Alianta celor Trei Imparati este o constructie fragila.
In al doilea rand, nasterea in Rusia a unui curent politic anti-german. Rusia nu
se impaca cu acest statut inferior, de partener junior. In spatele acestei fragilitati se
afla suspiciunea ruseasca fata de Germania. Ce se ascunde in spatele acestei
suspiciuni? Ascensiunea curentului panslavist.
In ultimul rand, politica germana. Dubla alianta functioana ca o polita de
asigurare, Bismarck alege sa dezvolte imediat dupa 1881 acesta politica a politelor
de asigurare. Dubla Alianta devine in mai 1882 Tripla Alianta prin aderarea Italiei.
Obiectivele Italiei cand vrea sa adere: Italia constata la sfarsitul anilor 1870
si inceputul anilor 1880 ca relatia sa cu Franta este din ce in ce mai dificila. Imediat
dupa unificare, Italia pune in practica o politica colonial.
Care era zona la mai indemana? Africa de Nord. In 1881-1882 are loc o mare criza
internationala provocata de dificultatile financiare ale Egiptului. Importanta
Egiptului crescuse treptat dupa deschiderea cananlului Suez. Canalul fusese
construit, inclusiv prin contractarea unor mari imprumuturi, de statul egiptean. La
inceputul anilor 1880, Egiptul devine incapabil sa-si plateasc datoriile. Marea
Britanie impotriva dorintei ei, si impotriva altor state ocupa Egiptul, il ocupa militar
ca un soi de garantie pentru plata acestor datorii. Acest fapt provoaca o criza foarte
grava in relatiile franco-engleze, Franta fiind cealalta putere interesata de Egipt.
Marea Britanie si Franta sunt in conflict in Africa de Nord. Italia intervine in 1880 cu
pretentii asupra Africii de Nord.
Bismarck este nemultumit de aceasta situatie deoarece el vrea ca Franta sa se
extinda in afara Europei, vrea sa devina o mare putere colonial si sa uite de Alsacia
si Lorena. Pana la 1882, Bismarck le spune italienilor ca nu se poate.
In 1882 avem o scurta revolta in Bosnia Hertegovina, o revolta anti-
austriaca. In 1881-1882 avem un scandal politic in Rusia care demonstraza forta
acestui curent panslavist iar lectia pe care o trage Bismarck este ca acesta politica a
politelor de asigurare trebuie sa continue, sa fie consolidata. In mai 1882 accepta
Italia ca aliat. Italia voia spriin impotriva Frantei, voia posesiuni coloniale, o politica
mai activa in Balcani, dar stia ca poate face asta doar cu alte puteri care i-ar
simpatiza obiectivele si voia recunoastere, daca va deveni membru intr-o alianta
alaturi de Geramania si Austro-Ungaria va deveni recunoscuta ca o mare putere.
Pentru Austro-Ungaria primirea Italiei este un dar ceresc pentru ca Italia ducea o
politica iredentista. Alianta cu Italia insemna ca Italia renunta pentru un timp la
acest obiectiv, deci un punct de securitate pentru Austro-Ungaria. In 1883 cel mai
greu de explicat act din politica bismarckiana: decizia privind o alianta cu Roamania.
Avem initial o alianta cu Austro-Ungaria (romano-austriaca) la care in termen de o
zi adera si Germania si ,deci, Roamnia devine un soi de partener. Italia, in prima
faza, nu este informata. Intratrea Romaniei la aceasta alianta este tinuta secreta
pana la 1914, un lucru remarcabil in diplomatie. In Romania stia regele, prim-
minsitru, ministrul de externe si ministrul de razboi. Alianta cu Romania mergea
impotiva acestui obiectiv pe care Bismarck l-a sustinut, a impartirii Balcanilor in
sfere de influenta. Prin aceasta alianta Romania era garantata exact impotriva sferei
de influenta ruseasca.
Alianta cu Romania era benefica pentru Austro-Ungaria:
1. Romania renunta la obiectivele sale in Transilavania care ar fi putut sa o
stimuleze sa se alieze cu inamicii Austro-Ungariei.
2. Granita austriaca se scurta brusc. In 1914, marele cosmar al Austro-Ungariei este
ca va trebui sa lupte si pe frontal din Carpati, pentru ca altfel linia de ciocnire cu
Rusia este doar Bucovina si in Galitia un front mult mai scurt. Inamicitia Romaniei
deschidea un alt scenariu: un contact intre Rusia si Serbia.
Alianta cu Romania functiona pentru celalalt obiectiv al lui Bismarck:
Bismarck era ca un soi de arbitru intre Austro-Ungaria si Rusia. Alianta este una
defensiva, ea urma sa intre in vigoare doar daca unul dintre semnatari era atacat.
1883 reprezinta o perioada.
1883, in Bulgaria situatia devine din ce in ce mai tensioata. In fruntea
Bulgariei avem un print, Alexandru de Battenberg. Alexandru incearca, incepand cu
1883, sa isi castige o doza de autonomie. Pe plan intern se confrunta cu o situatie
deloc de invidiat: in Bulgaria exista o grupare favorabila independentei iar
Alexandru intelege foarte rapid ca optiunile sale sunt foarte limitate; fie accepta sa
fie o simpla marioneta in mana Rusiei, fie incearca sa castige sprijinul elitelor
nationaliste bulgare, dar asta insemna sa-si afirme autonomia in raport cu Rusia.
Tensiunile sunt din ce in ce mai mari.
In 1884-1885 cei trei mari monarhi din centrul si estul Europei se intalnesc
in mai multe randuri reafirmandu-si solidaritatea. Cu prilejul acestor intalniri au loc
discutii care lasa sa se inteleaga ca Austria si Rusia au ajuns la un compromis;
Bulgaria este recunoscuta ca parte a Rusiei iar Rusia isi afirma dezinteresul pentru
Balcanii occidentali, pentru Serbia si Muntenegru.
In septembrie 1885 vine lovitura de teatru. In Rumelia orientala (care are un statut
ambigu si care facusera parte din Bulgaria Mare proiectata la San Stefano, care apoi
fusese transformta intr-un teritoriu autonom, sub suveranitate autonoma).
Guvernatorul otoman este alungat iar ofiterii care participasera la lovitura cer
unirea cu Bulgaria. O asemenea unire incalca foarte clar prevederile Tratatului de la
Berlin. Lovitura din Rumelia oriental nu fusese organizata cu sprijinul Rusiei, Rusia
este ostila unei asemenea actiuni. De ce?
1. Periclita relatiile cu celelate doua mari puteri.
2. Voia o Bulgarie mare, dar la care ea sa contribuie, nu voia o Bulgarie mare care sa
se construisaca in afara influentei sale.
Rusia este foarte ostila, dar Alexandru este pus in fata acestor actiuni: daca
respingea ofertele de unire isi compromite pozitia interna in Bulgaria, daca accepta
ofertele de unire isi compromite relatia cu Rusia.
Turcia se pregateste de o actiune militara, Bulgaria este potential amenintata.
In acest context, sarbii decid sa atace Bulgaria. Avem un scurt razboi sarbo-bulgar.
Bulgaria aplica o infrangere drastica sarbilor, ii forteaza sa se retraga si razboiul se
incheie anecdoctic cu cel mai scurt tratat din istorie: tratatul de pace are o singura
fraza Se revine la situatia de dinainte.
Unificarea Rumeliei cu Bulgaria punea problema unei rasturnari a echilibrelor din
Balcani. O Bulgarie puternica nu ameninta doar problema stabilitatii din Balcani, dar
o Bulgarie puternica stimula pretentiile Greciei, stimula pretentiile Serbiei. Serbia a
fost calmata, dar Grecia se gandeste sa inceapa un razboi impotriva Imperiului
Otoman. Grecia este descurajata in urma actiunilor marilor puteri, initiaza o blocada
navala a vaselor grecesti. Criza se incheie, miscarea si criza esueaza, cel putin pe
termen scurt, dovedeste soliditate. Rusia nu sprijina acest proiect al unei Bulgari
mari
1886, Alexandru de Battenberg este inlaturat dupa o lovitura sprijinita de rusi.
Aceasta brutalitate a interventiei rusesti ii convinge pe austrieci sa riposteze.
Ce insemna o sfera de influenta? Statele din sfera de influenta aleg sa-si subordeneze
politica centrului de putere. Exista sfere de influenta inchise si deschise.
Sfere inchise: ceea ce am avut in timpul Razboiului Rece, nu permiti altcuiva sa
exercite o sfera de influenta in teritoriul tau.
Sfera deschisa: ai o doza de control asupra politicii externe, dar nu te amesteci in
politica interna, nu incerci sa le scimbi regimul politic, social.
In 1886, austriecii cred ca rusii au depasit acesta sfera de influenta.
Problema Rusiei este ca niciodata nu a avut resursele necesare pentru a-si face
prezenta mai sofisticata. Spre deosebire de puterile ocidentale, Rusia nu a avut o
economie complementara cu statele din jurul sau. Statele din estul Europei au o
economie agrara iar Rusia o economie agrara nu putea reprezenta o sursa de
capital, de tehnologie, de modernizare pentru aceste state asa cum il au aceste
puteri incepand cu Austro-Ungaria pana spre vest. Nu poate juca acest rol de factor
modernizator, de impuls din punct de vedere economic.
1886, alianta celor Trei Imparati se prabuseste. 1886 este un punct de
cotitura din cauza disparitie Aliantei celor Trei Imparati. Tot in 1886 Marea Britanie
si Austria incep sa discute despre un tratat secret indreptat impotriva Rusiei.
Fiecare se teme sa preia initiativa. In realitate Marea Britanie nu are foarte mult de
oferit Austriei. Marea Britanie nu poate sprijini Austria in estul Europei, in Bucovina
etc. Marea Britanie se teme ca printr-o asemenea alianta va devein ea insasi un alt
instrument al politicii bismarckiene, in plus Balcanii nu sunt de interes pentru ea;
Interesul ei sunt stramtorile. Tot in 1886, in Franta avem o criza politica (au loc
alegeri politice) si generalul Georges Boulanger, cu un discurs profund nationalist
afirmand ca vrea recuprare Alsaciei si Lorenei pare la un pas de a castiga puterea.
Relatiile dintre Franta si Germania se degradeaza.
Problema era ca vine intr-un context in care relatiile Germaniei cu Austria si Rusia
se raceau accentuat. Brusc Franta putea gasi noi aliati la est.
In 1887, in conditiile in care Alianta celor Trei Imparati nu mai este reinoita avem o
serie de evolutii insemnate:
1. Germania si Rusia incep negociere pe baza unui tratat de neutralitate. Acesta este
primul artificiu pe care il gaseste Bismarck pentru a-si stabiliza politica. Textul la
care se va ajunge in cele din urma: Germania si Rusia isi vor pastra neutraliatate in
conditiile in care sunt atacate de cineva. In sensul acesta se evita o contradictie intre
acest tratat si alinta Germaniei cu Austro-Ungaria.
Iulie 1887, expirarea Aliantei celor Trei Imparati.
Ianuarie 1887, Marea Britanie si Italia incep sa negocieze un tratat in vedere
pastrarii status quo-ului in Mediterana, in vederea stabilitaii in Marea Britanie.
Stabilitatea in Marea Mediterana insemna si prezervarea Imperiului Otoman.
Italia este deja aliatul Germaniei, la inceput anilor 1900 va avea o relatie din ce in ce
mai stransa cu Franta. Care e putere de care se teme cel mai mult? Mare problema
pentru Italia este flota britanica.
Februarie 1887, cele doua natiuni fac un schimb de scrisori prin care se
angajeaza ca coopereze in asigurarea spatiului mediteran. In lunile urmatoare la
schimbul acestor scrisori vor adera Austria si Spania. Austria este interesata de
Mediterana orientala, Spania este interesata de stabilitatea Mediteranei.
Acordul prevedea ca Italia va sprijini Mare Britanie in Egipt. Marea Britanie va
sprijini Italia in Africa. Existau doua teritorii pe care Italia le viza: astazi Libia
(Ceranaida si Tripolitai).
In 1886 acordul mediteranean este consolidat prin noi schimburi de
documente.
Iulie 1887, cand expira Alianta celor Trei Imparati, Bismarck accepta semnarea
Tratatul de Reasigurare cu Rusia (simbol pentru contradictiile interne ale politicii
bismarckiene. Imediat dupa ce Bismarck a fost dat la o parte, succesorii sai au
renuntat la acest tratat pentru simplul fapt ca nu este un instrument necesar.
Ambele se angajau sa pastreze situatia din Balcani. Bismarck recunostea interesul
Rusiei pentru Bulgaria si pentru politica ce vizeaza accesul la stramtori. Si iarasi se
vede contradictia din politica lui Bismarck: le da liberul arbitru rusilor, pe de alta
parte ii sprijina discret pe austrieci, britanici si italieni sa incheie acorduri ca nimic
nu se va intampla.
1888, in pofida acestui Tratat de Reasigurare relatiile dintre Germania si Austria
se inrautatesc dramatic.
Motive:
1. Schimbarile de la conducerea Germaniei; 1888 Wihlem I moare, succesorul sau-
un liberal- domneste timp de 3 luni si se vorbeste despre el drept oportunitatea
ratat, cel care ar fi putut deschide sistemul politic german. Este urmat de Wihlem al
II, este nepotul Reginei Victoria, un personaj cam nebun. Are o dorinta de a se afirma
ca lider necontestat al Germaniei si lider ce se opune oricarei incercari de a-i limita
puterea.
2. Wihlem al II are o relatie foarte ciudata cu Marea Britanie, mama sa este fiica
Reginei Victoria.
Wihlem imediat ce vine la putere incearca sa-l marginalizeze pe Bismarck. Tot in
1888 izbucneste un razboi vamal intre Rusia si Germania. Aici avem o alta
slabiciune a politicii bismarkiene.
La sfarsitul anilor 1880 Bismarck urmareste sa pastreze acesta relatie
rezonabila cu Rusia. Obiectivul este clar: daca nu se pastreaza aceasta relatie, Rusia
va trebui sa gaseasca un aliat si acela va fi Franta. Relatia avea inclusiv un
fundament economic, cele doua state aveau o economie simbiotica, Germania era
industrializata iar Rusia era agrara. Numai ca schimburile agricole din Rusia lovea in
interesele unei categorii din Germania, marii propritari agricoli, iuncarii, influenti
politic, diplomatic, militar. Iuncarii reusesc la sfarsitul anilor 1880 sa impuna o
politica protectionista in domeniul agricol pentru a proteja productia interna. Asta
determina masuri din partea Rusiei care isi ridica barierele vamale in fata Germaniei
si se ajunge la un razboi vamal. Relatiile dintre cele doua state se tensioneaza.
Raspunsul lui Bismarck este de a cauta, in 1889, o alianta cu Marea Britanie.
Kaiserul pare deschis spre aceasta idee.

2.05.2017

(...)In politica europeana provocata de inlaturarea principalului personaj de pe

scena: inlaturarea lui Bismarck de catre imparatul Wihlem al II. Intre cei doi, foarte
rapid, au aparut disensiui importante in conditia in care Wihlem avea ambitia de a-
si impune controlul aspra politicii externe. Aceasta dorinta de control a lui Wihlem
al II venea intr-un context in care politica lui Bismarck era slabita. Politica
bismarckiana este in criza la sfarsitul anilor 1880. Practic, Germania nu mai reuseste
sa medieze intre Austria si Rusia, pozitia evidenta a lui Bismarck este din ce in ce
mai vulnerabila, este supusa criticilor. Multi dintre germanii influenti nu inteleg de
ce Germania trebuie sa isi limiteze ambitiile.
Plecarea lui Bismarck este aproape insotita de o decizie a Germaniei, decizia lui
Wihlem al II, de a rupe decizia de reinorii a Tratatului de Reasigurare. Acest tratat
nu este reinoit plecandu-se de la premiza ca Rusia nu prea avea optiuni, ca Rusia nu
prea avea prieteni pe scena internationala astfel incat sa poata sa-si construiasca o
alternativa. Bismarck fusese de alta parere, crezuse ca orice rupere in relatia ruso-
germana va aduce o apropriere franco-rusa. Wihlem nu credea asta pentru ca Rusia
este o monarhie autocratica, Franta este o repubilica radicala, sunt doua forme de
regim antagonice, putin probabil de inchipuit, ceea ce se va intampla doi ani mai
tarziu, ca tarul va saluta cand se canta Marseilles -imnul legitim ce va duce la
asasinarea tarului din 1883. Nu exista o alternativa pentru Rusia.
Pana in 1882, Germania exploreaza aceasta ipoteza pe care o testase si
Bismarck la finalul aliantei sale si aceea a unei aliante cu Marea Britanie. Aceasta
alianata cu Marea Britanie va aparea pe scena international pana in 1908, in
realitate nu exista bazele pentru o alianta. La prima vedere cele doua ar parea sa
aiba o relatie simbiotica, Germania este o putere teritoriala iar Marea Britanie este o
putere maritime. Intre cele doua nu exista un conflict, tocmai de aceea nu se poate
realiza aceasta alianta, ca nu se percep ca un pericol, tocmai pentru ca nu au prea
multe lucruri in comun nimeni nu se simte presat.
Marea Britanie nu vrea sa se implice in asigurarea securitatii Germaniei
pentru ca asta ar insemna sa adopte o politica si mai clar anti-rusa; Germania nu
vrea sa se implice in asigurarea securitatii Marii Britanii pentru ca asta ar insemna o
politica anti-rusa. Ipoteza aceasta este foarte rapid abandonata in 1892.
Foarte rapid Germania adopta aceasta politica a Mainii libere sub conducerea lui
Wihlem al II si sub conducerea cancelarului sau post-bismarckian??? se adopta
aceasta politica prin care: Germania a ajuns suficient de puternica incat poate
actiona liber, fara sa-si lege destinul de un alt stat, si aceasta politica ii va oferi
destula flexibilitate pentru a-si acorda sprijinul unei puteri sau alteia pentru pretul
corect. Era o politica de santaj. Germania devine suficient de puternica pentru a
santaja si a controla statele. Ceea ce urmeaza pana la inceputul sec. XX, avem o
politica de relaxarea a aliantei, de libertate in sistemul international. De exemplu:
Rusia intra intr-o alianta cu Franta, in acelasi timp are o relatie buna cu Germania si
una si mai buna cu Austria-inamicul etern. Deci, in aceasta perioada de fexibilitate
relatiile dintre marile puteri se compun si se recompun.
Prima lovitura la adresa politicii germane vine in 1892. Discutiile incep inca
din 1990, dar in 1992 se semneaza o conventie politica intre Franta si Rusia.
Procesul de negociere este unul foarte dificil de ambele parti. Dovada sta in faptul ca
alianta va fi cu adevarat finalizata in 1894- este nevoie de aproape patru ani pentru
a se ajunge la alianta franco-rusa. Alianta franco-rusa avea doua fete. Daca francezii
o priveau dinspre vest, alianta avea o culoare clar anti-germana; privita dinspre est
alianta era una anti-britanica. Interesele franceze si rusesti nu sunt intodeauna
aceleasi, ambele inteleg ca aceasta alianta le consolideaza pozitia in Europa.
Pentru Franta este vorba de iesirea dintre aceste doua decenii de izolare (1871-
1892), Franta isi gaseste un partener formal, diplomatic, militar in Rusia- cea mai
mare putere terestra din Europa. Pentru Rusia aceasta alianta cu Franta este o
modalitate de a-si consolida pozitia in fata Germaniei, santaj la adresa Germaniei.
Este evident ca acest lung interval de negocieri (1890-1894) se datora acestei
tentative rusesti de a face urmatorul lucru: negociem cu Franta, dar daca gratie
negocierilor cu Franta, Germania va face o oferta mai buna, vom accepta oferta
germana. Germania ramane partenerul favorit in ochii Rusiei.
De ce? Ce oferea Franta Rusiei? Complicatii.
Rusia nu are un conflict cu Germania- o potentiala degradarea a relatilor cu
Germania. Beneficiu? Din punct de vedere rusesc, daca aceasta alternativa germana
nu se realiza, era independenta in politica externa. Alternativa era o Rusie izolata in
fata celor doua puteri germane. Rusia fie isi reconstruieste relatia cu Germania, fie
cauta un aliat. Alianta franco-rusa va evolua foarte mult pana la inceputul Primului
Razboi Mondial. Intr-o prima faza ea este menita sa dureze atata timp cat va dura
Tripla Alianta, chiar asa prevede tratatul: documetul este valabil atata timp cat
exista Tripla Alianta. Alianta franco-rusa este un raspuns la Tripla Alianta
(Germania, Austria, Italia).
La inceputul secolului XX aceasta prevedere este elliminata, insemna ca alianta
franco-rusa a devenit un element strategic important pentru cei doi actori indiferent
de ceea ce face Germania, indiferent de relatile germano-austriece.
La inceputul secolului XX, alianta devine una foarte sudata, cele doua puteri planifica
un razboi impotriva Marii Britanii sau Germania.
Ce se spunea? Franta va oferi sprijin Rusiei in eventualitatea in care aceasta este
atacata de Germania sau de catre Austro-Ungaria asistata de Germania.
Rusia oferea sprijin militar Frantei daca aceasta era atacata de Germania sau de
catre Italia sprijinita de Germania. In timp se vor adauga tot felul de prevederi legate
organizarea trupelor in eventualitatea unei crize internationale. Daca o criza
ameninta Franta, Rusia se angaja sa se mobilizeze intr-un interval pentru a actiona.
Alianta are un puternic substrat financiar, Franta devine intre 1890-1914 principala
sursa de finantare pentru statul rus, iar statul rus are un apetit imposibil de saturat.
Este un sat care incearca sa se dezvolte foarte rapid. Rusia este la sfarsitul secolului
XIX si la inceputul secolului XX tara cu cea mai rapida dezvoltare economica din
Europa. Rusia incearca sa prinda din urma vestul care este foarte dezvoltat iar
pentru asta are nevoie de sume imense de bani; Germania, din ratiuni politice si
conomice nu le poate oferi, Marea Britanie din ratiuni politice nu vrea sa le ofere,
Franta este singura solutie. Capitalurile ajung sa dobandeasca o dimensiune
strategica.
Spre exemplu rusii invatasera din razboiul din 1850-1856 ca insuficienta
dezvoltarea a infrastructurii insemna incapacitatea de a trasfera trupe in zonele de
periferie. Unul din principalele obiective de la sfarsitul sec XIX si inceputul sec XX
este de a folosi bani francezi in scopul construirii acestor cai ferate strategice care sa
lege centrul puterii rusesti de periferie; tran-siberianul in est si apoi o intreaga retea
de cai ferate spre vest, spre granitele cu Germania si Austria.
Interesul francez este clar: daca aceste cai ferate exista atunci armata
ruseasca va putea fi desfasurata rapid la granite cu Germania. Degeaba avem o alinta
cu Rusia daca ea are nevoie de cateva luni pentru a-si transporta armata la granita.
Germania adopta la sfarsitul anilor 1897 Weltpolitik -politica mondiala,
globala. Din punct de vedere al kaiserului insemna trecerea naturala a politicii
germane in faza urmatoare. Preponderena europeana fusese stabilita, venise
momentul ca Germania sa se transforme intr-o politica globala. Era foarte neclar ce
inseamna aceasta politica globala. In aceasta cursa imperiala intra foarte tarziu iar
ceea ce reuseste sa faca este sa intre in conflict cu celelalte puteri, in special cu
Marea Britanie. Germania este vazuta ca a bull in a porcelain shop.
Aceasta weltpolitika inseamna abandonarea moderatiei bismarckiene. Aceste
schimbari nu puteau sa lase indiferente celelalte mari puteri si politica globala a
Germaniei se va manifesta pana la sfarsitul Primului Razboi Mondial cu precadere in
acesta zona a sud-estului si aceasta zona a orientului apropiat si mijlociu. In special
dupa 1908 sud-estul european si teritoriul Imperiului Otoman va deveini zona
intereselor germane.
De ce? Aceasta zona este acesibila terestru. Fara sa isi da seama, Germania
ajunge sa se intalneasca intr-un punct de coliziune cu cealalta mare putere
interesata de acesta regiune, Rusia. Formularea acestei politici globale se afla la baza
aceste reorientari a politicii germane care o va aduce in conflict cu Rusia. Pana 1908
Germania nu vede Rusia ca pe un inamic, Rusia nu vede Germania ca pe un inamic-
lucrul acesta se va schimba intr-un timp relativ mic.
Politica mondial nu putea exista fara capacitatea de a proieca forta militara la mare
distanta, asa ca in paralel cu aceasta politica mondiala Germania lanseaza acesta
politica a flotei.- acest proiect national, de construire a unei mari flote oceanice.
Initiaturul acestei politice este kaiserul, dar initiatorul din spatele kaiserului este
amiralul Tbitiz ???-un om foarte inteligent, un planificator si un militar desavarsit,
dar nu si un om politic bun.
Ideea din spatele acestei actiuni politice este:
1. Politica mondiala printr-o flota serioasa.
2. La ce te ajuata aceasta flota? Flota cu cat este mai serioasa poate deveni un
instrument politic. Mare Britanie se confrunta cu o alianta mortala: Franta(mare
putere navala)-Rusia(mare putere terestra). Marea Britanie nu isi va permite un
inamic suplimentar. Flota germana poate actiona ca un element de santaj, care nu
este neaparat indreptata impotriva cuiva, dar simpla ei existenta va determina Mare
Britanie sa caute un compromis cu Germania. In practica: pe masura ce flota
germana devine din ce in ce mai puternica britanicii se intreaba de ce?, pe masura
ce creste raspunsul este: pentru a contracara suprematia britanica.
Marea Britanie raspunde prin mari investitii in flota sa. Dupa 1906 avem,
pana in preajma Primului Razboi Mondial, una dintre cele mai faimoase curse navale
din istorie Cursa navala anglo-germana. In 1906, Mare Britanie lanseaza primul
deathnothing (a te ingrozi de nimic) este o noua categorie de vase militare care
practice reseteaza cursa inapoi- la aceasta categorie de nave, in 1906, Germania
pleca la egalitate cu Marea Britanie. Pana in 1912 obiectivul clar al Germaniei este
de a construi mai mult decat Marea Britanie. Aceasta Flottenpolitik devine resortul
principal prin care relatile anglo-germane se tensioneaz.
Relatia dintre cele doua puteri sufera si din alte puncte de vedere. In Marea
Britanie, la inceputul sec. XX se scrie foarte mult despre acest cosmar made in
Germany, Germania pare o natiune mult mai eficienta industrial, chiar daca Marea
Britanie, pe cap de locuitor, produce mai mult decat Germania, acesta este din ce in
ce mai prezenta. In climatul public, la inceputul sec XX, este publicat un roman
Invazia!- scenariul pe care foarte multi britanici il considera credibil, precum si
invazia germana. Toti acesti mici pasi contribuie la degradarea relatiilor dintre cele
doua natiuni.
A fost adeseori caracterizata drept o perioada deporalizata in sensul in care marile
puteri urmeaza, in esenta, politici independente chiar daca, in mod formal, sunt
legate de alte mari puteri, relatiile dintre ele transcend aceste relatii, adica Austria si
Germania continua sa fie aliate, dar Austria are o relatie foarte buna cu Rusia. Rusia
si Franta sunt aliate, dar Rusia are o relatie foarte buna cu Germania.
Deporalizarea aceasta se manifesta foarte bine in afara Europei si la sfarsitul
sec XIX, centrul atentiei se muta, pentru cativa ani, in extremul orient- China. In
China avem de-a face cu o crestere a relatilor dintre marile puteri dintr-o serie de
motive.
1. Avem doi actori noi: Japonia ( care devine din ce in ce mai activa in China) si
Rusia( care este tot mai capabila sa dedice energie acestei actiuni gratie Trans-
siberianului).
2. Prezenta crescuta a Rusiei, in anii 1890, aduce un activism din partea Marii
Britanii si Frantei si, in general, marile puteri incearca sa isi construiasca sfere de
influente in teritoriul chinez. In 1895 se incheie un scurt si decisive razboi sino-
japonez, se incheie cu castiguri majore pentru japonezi. Aceste castiguri majore
declaseaza un intreg lant de evenimete: influenta japoneza se manifesta, in special,
in nordul Chinei-Peninsula coreeana. Adica in teritorii vizate de Imperiul tarist. La
Sankt Petesburg exista o factiune a coreenilor, politicieni rusi sustinatori ai
expansiunii in extremul orient.
In extremul orient, relatiile dintre marile puteri nu seamana cu ceea ce se
intampla in Europa, daca Rusia si Franta sunt aliate in Europa asta nu inseamna ca
au interese comune in China. Spre exemplu in China, Franta este, mai degraba,
preferabila politicii Marii Britanii, de sustinere a integritatii statului chinez; este, cel
putin in teorie, impotriva politicii rusesti de detasare a unei parti din teritoriu.
Germania duce o politica foarte interesanta la sfarsitul sec. XIX si asta este una
dintre oportunitatile ratate a politicii germane, daca Germania dorea o alianta cu
Marea Britanie, cea mai simpla modalitate era sa sprijine politica ei in extremul
orient-in China- impotriva Rusiei. Chiar daca isi doreste o alianta cu Marea Britanie,
Germania duce acea politica de santaj. Germania esueaza in a se aproria de Marea
Britanie.
In Africa de Nord, pana in 1899, Italia si Franta au avut o relatie puternic
conflictuala: in primul rand din cauza Africii de Nord.
La sfarsitul sec XIX este o emigratie importanta, nu doar spre America ci si spre
Africa de Nord (teritoriul Libiei si Tunisiei). Tunisia devine zona in care interesele
italiene si franceze se ciocnesc. Francezii sunt mult mai puternicei, dar prezenta
italiana este mult mai mare. Bismarck incurajeaza aceasta ciocnirea a italienilor si
francezilor pentru ca are nevoie ca Italia sa ramana strns atasata Triplei Aliante.
1899 Italia si Franta ajung la un compromis. Dupa ani de zile de razboi vamal,
razboi comercial cele doua se inteleg asupra impartirii sferelor in Africa de nord.
Franta capata libertate in Maroc, Italia capata libertate in Libia. Italia, in aceasta
perioada de depolarizare se detaseaza de Tripla Alianta, ba chiar incheie un tratat
de neutralitate cu Franta, care seamana cu acel tratat de reasigurare dintre
Germania si Rusia.
Ce se spunea? Italia nu va ataca Franta in conditiile in care ea este atacata de un alt
stat. Cu alte cuvinte, daca Germania ataca Franta, Italia nu va participa. Italia avea un
angajament de a asista Germania si un angajament de a ramane neutra in
eventualitatea unui razboi franco-german. Ce avea sa faca intr-o astfel de
eventualitate? Ce ii dicta interesul politic.
Un alt exemplu de polarizarea a sistemului este scurta afacere amoroasa din 1897-
1904. Un scurt episod de 7-8 ani in care relatiile austro-ruse se amelioreaza
dramatic.
Explicatia: Rusia devine la sfarsitul sec. XIX f oarte preocupata de extremul orient;
are nevoie de pace la granitele Europei.
Nimeni nu este foarte sigur de ce vrea si ce face Germania. Ceilalti trebuie sa isi
regandeasca pozitia. Austria nu este sigura ca poate opta pentru sprijinul Germaniei,
trebuie sa duca o politica moderata.
In consecinta, pe la sfarsitul sec. XIX, in mai 1897, cele doua incheie un acord
(Acordul de la Sankt-Petesburg). Cele doua se angajau sa pastreze status quo-ul in
Balcani si sa nu se amestece in afacerile interne. Orice modificare nu se putea
produce decat cu acordul ambelor puteri. In sud-estul Europei aparea un soi de
control austro-rus. Acesta venea si pe fundalul retragerii Marii Britanii din sud-estul
Europei. Dupa 1890 importanta stramtorilor pentru Marea Britanie descreste.
Motivele: Stramtorile nu au fost niciodata usor de aparat; insemna sa duci o flota in
zona Bosforului si in Marea Neagra( unde nu exista infrastructura pentru
intretinerea si repararea vaselor).
Criza crescanda din Imperiul Otoma. Imperiul Otoman pare a fi pragul
colapsului si ambele puteri, Rusia si Austria, par a fi preocupate de impactul pe care
il poate avea acesta dezintegrare.
La inceputul anilor 1890 avem o serie de episoade, un prim pas ce avea sa fie
cunoscut drept genocidul armean, prima serie de incidente masive (300000 morti).
1897 izbucneste un scurt razboi intre Grecia si Turcia care dovedeste rezistenta
surprinzatoare a Turciei.
Problema macedoniana: Macedonia se afla la intersectia acestor interese:
agenda sarbeasca, bulgara etc. toti au pretentii asupra acestui teritoriu. Dificultatea
de a gasi o solutie la problema macedoniana este una din cheile compromisului
austriac.
Acordul atinge apogeul in 1904 printr-un tratat de neutralitate austro-rus, un alt
tratat de neutralitate care se baza, pentru a nu intra in contradictie cu alte
angajamente, pe aceasta diferentiere a razboiului defensiv si ofensiv. In spatele
acestui tratat de neutralitate se aflau o alta serie de compromisuri. In 1903 Imperiul
tarist si Imperiul Austro-Ungar ajunsasera la un acord privind gestionarea in comun
a reformarii Imperiului Otoman. Un acord extrem de important pentru ca cele doua
puteri considerau ca relatia dintre ele este atat de buna incat isi permiteau sa
inlocuiasca actiunea colectiva a Concertului european in Imperiul Otoman cu
actiunea celor doua. Un condominiu austro-rus nu numai la sud de Balcani, si la sud
de Dunarea ci si asupra ansamblului Imperiului Otoman.
Surse de instabilitate care vor duce la disparitia acestui modus vivendus:
1 Conflictele dintre statele din zona si instabilitatea interna a statelor.
2. Acordul de neamestec in afacerile interne ale statelor balcanice este foarte
avantajos pentru Austro-Ungaria. Ea are la dispozitie un instrument prin care sa isi
construiasca influenta pe care Rusia nu il are: Din punct de vedere economic, Serbia
este o anexa a Imperiului Austro-Ungar; nu are nevoie de un instrument politic,
poate folosi instrumental capital, economic sau comertul pentru a-si spori influenta
in Balcani. 1897-1903 influenta austriaca creste. Austro-Ungaria se vede a fii
puterea dominanta in sud-estul Europei si in Imperiul Otoman, este cea mai buna
plasata pentru a beneficia de slab dezvoltarea acestor regiuni. Influenta comerciala,
financiara ii va aduce influenta politica.
In 1903 are loc o lovitura de palat la Belgrad care aduce o schimbare de
dinstie si de politica externa. Serbia adopta foarte rapid o agenda nationalista, o
agenda iugoslava: slavii care traiau in sudul imperiului Austro-Ungar. Adoptarea
acestei agende nationaliste de catre Serbia vine in contextul in care in Imperiul
Austro-Ungar se naste problema sud-slava. Imperiul Austro-Ungar este un imperiu
cu doua fete care la inceputul sec. XX avea o jumatate germana si una austriaca
(Teritorii poloneze, Cehia, Bucovina). In jumatatea austriaca este adoptat votul
majoritar masculin- sistemul politic este pe cale sa se deschida. In jumatatea
maghiara nu. Populatia maghiara este minoritara iar asta sta la baza ca orice
reforma politica fundamental va aduce o pierdere a controlului, prin politicile de
deznationalizare agresiva care fusese in Slovacia, in teritoriile sud-slave (exceptand
Croatia) maghiarii isi creasera o relatie conflictuala. Chestiunea sarbeasca, Serbia o
data ce adopta acesta politica va cauta si un protector: Rusia. Relatia dintre cele
doua se va construi pe aceasta filiera a panslavismului- principala justificare
ideolgica. Rusia nu are niciun interes strategic in Serbia, pierderea ei nu inseamna
nimic pentru intersele Rusiei. Serbia devine o miza de prestigiu pentru Rusia, in
vreme ce, pentru Germania, chestiunea sarbeasca este vazuta ca o amenintare
directa. Rusia va deveni si mai sensibila in fata chestiunilor de prestigiu in conditile
in care, in 1905 este invinsa de maimutele galbene Japonia.
Situatia din sud-estul Europei devine, incepand 1905, din ce in ce mai instabila.
Avem aceasta rasturnarea a situatiei din Serbia; 1905 Razboi al porcilor- un razboi
comercial, denumit asa deoarece principalul export al Serbiei in Austro-Ungaria era
reprezentat de animale vii. Aceasta incercare de a-i forta pe sarbi sa se intoarca la
vechile loialitati ii forteaza sa caute alte optiuni, alte piete de desfacere. Armata
sarbeasac se aprovizitiona cu armament austriac, iar dupa aceste conflicte se
reprofileze spre Franta.
Cel de-al doilea factor de instabilitate este reprezentat de politica tot mai activa a
Germnaiei in Imperiul Otoman. Simbolul acestui activism german este reprezentat
de calea ferata. Acest proiect urias de cale ferata care sa lege Golful Persic de Berlin.
Calea ferata era vazuta ca un instrument perfect de implantarea a interesului
german in Imperiul Otoman. Imperiul Otoman fusese tinta atentiei Germaniei si
inainte. In 1899, Wihlem al II vizitase Imperiul Otoman si tinuse un discurs la
Damasc; Wihlem al II proclamase Germania ca protector al Imperiului Otoman.
Aceasta influenta crescanda a Germaniei face cele doua puteri, Austria si Rusia,
sa se simta din ce in ce mai putin confortabil. Implantarea germana nu vine in
sprijinul Austro-Ungariei ci in concurenta cu aceasta. Calea ferata, prin
oportunitatile strategice pe care le ofera poate deveni o amenintare la adresa Rusiei.
La inceputul secolului XX, unii oameni politici rusi ajunsesera la concluzia ca
imperiul isi atinsesera limita naturala a expansiunii, nu se mai putea spera sa se
inainteze. Ceea ce se dorea la inceputul sec XX era faptul ca ceea ce se afla la granita
imperiului sa nu intre sub puteri ostile, care au potentialul de a deveni ostile. Linia
ferata creea exact acest lucru: deschidea Caucazul ( nu mergea direct spre sud-est, ci
forma arc, apropiindu-se de granitiile Rusiei).
Motivatia: permite turcilor sa isi deplaseze trupe pe aceste cai ferate. Tensiunile vor
culmina in 1913 prin trimiterea unei misiuni germane in Imperiul Otoman-misiune
menita sa modernnizeze armata otomana. Acesta este momentul in care apare
prima rupture adevarata intre relatia dintre Germania si Rusia.
In majoritatea zonelor geografice Rusia si-a atins limitele geografice, mai putin
controlul stramtorilor. Controlul stramtorilor rezista ca un obiectiv vital pentru
Imperiul Tarist. Imperiul Tarist continua sa presteze spre sud si Germania tot mai
interesata sa stabilizeze Imperiul Otoman (considerata o zona privilegiata, zona de
influenta prepoderat germana). Acest conflict este esential pentru a intelege de ce se
ajunge la Primul Razboi Mondial.

9.05. 2017

Razboiul ruso-japonez 1904-1905, Revolutia Rusa din 1905 si care da nastere

acestei stari de incapacitate, Rusia nu isi poate exercita rolul de mare putere,
precum si Prima Criza marocana 1905-1906 (Conferinta de la Alcesia???).
Criza marocana readuce in actualitate perspecitva unui razboi.
 Criza marocana a reprezentat primul test a relatiei anglo-franceze. Aceasta da
nastere unui lant de evenimente care se vor manifesta pana in 1914.
Intre 1905-1914, actiunea unor puteri europene ajunge sa fie perceputa de
realitatea slabiciunii rusesti. Puterea rusa a fost slabita de razboi si de revolutie;
Rusia nu isi poate manifesta negatia.
Slabiciunea Rusiei are mai multe puncte:
1.Rusia este falimentat
2. Armata a fost grav afectata de razboi, dar avem de-a face cu o spargere a mitului
puterii armatei rusesti.
Asta ii obliga pe ceilalti mari actori sa isi revizuiasca politica. Spre exemplu, Franta
trebuie sa se gandeasac daca mai poate conta pe Rusia; Franta decide sa nu isi
abandoneze aliatul. Politica pe care o adopta este aceea de a investi, inclusiv bani, in
refacerea rapida a Rusiei. Rezultatul este oarecum paradoxal, acest razboi din
extremul orient care are drept efect slabirea Rusiei duce si la consolidarea aliantei
franco-ruse. Rusia are doua optiuni: continua relatia cu Franta sau cauta o noua
relatie cu Germania Imperiala. O noua relatie cu Germania, in conditiile respective,
insemna o relatie de subordonare. Germania era la apogeul puterii sale si Rusia abia
iesise dintr-o infrangere. Rusia alege sa isi contiunue relatia cu Franta deoarece ii
garanteaza, teoretic, independenta.
Franta poate conta pe Rusia sau isi cauta alti aliati. Marea Britanie este nesigura
chiar daca semnalele sunt incurajatoare, o intelegere cu Germania nu este exclusa,
dar va insemna acelasi lucru: un surplus. O intelegere cu Germania ar insemna
acceptarea preponderentei germane in Europa si ar insemna acceptarea pierderii
definitive a Alsaciei si Lorenei.
Relatia franco-rusa nu este lipsita de tensiuni. In 1905, in timpul revolutiei
avem politici extrem de dure ale autoritatilor fata de cei care se revolta.
Razboiul din extremul orient ofera si Germnaiei o serie de oportunitati. Germanii
incearca, in 1905, sa demonstreze cat de nesemnificativa este aceasta alianta franco-
rusa. Wihlem al II ii propune tarului un tratat de neutralitate, neagresiune - un astfel
de tratat insemna moartea aliantei franco-ruse. Rusia nu putea semna un astfel de
tratat si sa ramana aliatul Frantei. Tarul semneaza. Reintors la Sankt-Petesburg
acesta este criticat iar tratatul nu este acceptat.
Prima criza marocana s-a incheiat in 1906.
In Maroc este prezervat principiul portilior deschise, accesul economic este
deschis. In acest tratat se recunoaste pozitia superioara a Frantei. Libertatea la acces
intra in conflict cu pretentiile Frantei.
Conferinta mai are un efect, ea se dovedeste a fi o experieta foarte neplacuta pentru
germani. La conferinta paticipa Marea Britanie, Franta, Italia, Germania, Austro-
Ungaria, Rusia. In aproape toate chestiunile discutate Germania si Austro-Ungaria se
gasesc izolate. Chiar si Italia este de partea francezilor pentru ca avea o serie de
tratate secrete. Conferinta mai lasa o perspectiva nesatifacatoare la nivelul
perceptiilor si relatiilor.
La nivelul perceptiilor, Germania nu pare sa fii castigat, la nivel practic Franta a
castigat.
In 1906, aliantele in Europa nu sunt solidificate, situatia in Europa este inca fluida.
 Italia nu prea isi gaseste rolul, este membra a Triplei Aliante, dar vrea sa aiba
relatii bune si cu Franta si Marea Britanie. Marea Britanie are o relatie din ce in ce
mai buna cu Franta, dar relatia cu Rusia ramane la fel de tensionata.
Principalul factor in reordonarea politicii europene este Marea Britanie. In 1907,
Marea Britanie reuseste sa obtina un acord pe care il cauta de multa vreme, un acord
cu Rusia asupra chestiunilor care le desparteau in Asia Centrala. Acordul s-a nascut
din modificarea politicii rusesti -cautarea stabilitatii dupa aceasta infrangere.
Situatia in Europa este pe cale sa se intoarca in favoarea Germaniei, razboiul din
extremul orient, prin acesata slabire a puterii ruse, pusese Germania intr-o lumina
foarte favorabila.
In 1907 avem Tripla Alianta care pare a fi din ce in ce mai solida, acordurile
sunt reunite inainte de termen, dar asta pare sa nu fie adevarat dupa parerea unor
istorici. Italia este din ce in ce mai puti atasata de Tripla Alianta, nu vrea sa genereze
suspiciuni.
Slabiciunea Rusiei mai ere un efect: creeaza contextul care va da nastere unei
adevarate crize: Criza bosniaca. Septembie-Octombie 1908.
Bosnia-Hertegovina fusese plasata in 1908 sub administratia austro-ungara,
ramasese in acelasi timp sub suveranitate otomana.
In Imperiul Otoman izbucneste revolutia junilor turci -este o tentativa de schimbare
de regim in sens liberal. Actorii principali sunt o serie de ofiteri turci, frustrati de
regimul otoman si care cred ca a venit momemtul ca Imperiul Otoman sa se
transforme. Daca voia sa supravietuiasca, Imperiul Otoman avea nevoie de o noua
identitate, sa devina un imperiu modern, intr-un stat constitutional, in care
drepturile sa fie respectate. Junii turci se vor reorienta spre un program nationalist.
Tentativele de reforma creeaza perspectiva unei centralizari, a unei reafirmari a
autoritatii centrale. Iar asta ridica intrebari cu ceea ce se va intampla cu Bosnia-
Hertegovina.
Austro-Ungaria incepe sa fie procupata de legalizarea controlului sau, de un transfer
de suzeranitate. O asemenea actiune punea in discutie acest modus vivendi austro-
rus.
Intre cele doua puteri este nevoie de consultari. Intr-un set de circumstante fericite,
Rusia este in cautarea unui succes diplomatic -rezolvarea vechii doleante a Rusiei de
a modifica statutul stramtorilor. Rusii voiau ca stramtorile sa fie deschise intr-un
sigur sens: vasele miltare. Voiau ca flota rusa sa poate iesi in Marea Mediterana, desi
nu prea aveo o flota mare, dar era o chestiune de prestigiu: sa prezinte publicului
puterea sa. In vara lui 1908 incep o serie de conversatii intre austrieci si rusi si la
final se aplica un fel de troc. Austro-Ungaria va sprijini politica rusa de a modifica
statutul stramtorilor, iar Rusia va accepta anexarea.
Ceea ce nu inteleg rusii este ca in vreme ce succesul austriac poate fi obtinut imediat
si unilateral, pentru ca austriectii controleaza deja acea provincie, castigurile rusesti
nu poti fi facute decat dupa asentimentul restului marilor puteri.
Pe 5 oct 1908, Austro-Ungaria anexeaza Bosnia. Austro-Ungaria crede ca isi
poate permite asa ceva pentru ca exista acel tratat secret iar Rusia este prea slaba ca
sa poata reprosa ceva, in momentul in care Austro-Ungaria face publica anexarea,
ministrul rus este intr-un turneu diplomatic prin Europa care incearca sa insufle
marilor capitale modificare statutului stramtorilor.
Austro-Ungaria isi bifeaza obiectivul, dar Rusia nu.( Marea Britanie nu ofera un
statut clar, Germania este ostila, Italia la fel).
O alta dovada ca diplomatia se schimba: diplomatii rusi sunt pusi in fata unei
relatii vehemente: o reactie din partea panslavistilor din Rusia.
Minsintrul rus nu si-a atins obiectivul iar acesta neaga ca a existat vreun acord
secret intre Rusia si Austro-Ungaria. Rezultatul este ca se creeaza impresia ca
Austro-Ungaria a profitat de slabiciunea Rusiei.
La inceputul anului urmator se discuta despre mobilizarea ambelor armate, criza
risca sa deviana militarizata. Ambele incearca sa foloseasca intrumentul militar, dar
nu pentru a porni la razboi.
Austro-Ungaria cere sprijinul Germaniei.
Un acord menit sa ofere independenta Austriei se transforma intr-o criza care
amplifica dependenta Austriei de Germania. Raspunsul Germaniei este foarte clar:
sprijin.
Raspunsul venea foarte bine pe placul celor care conduceau Austro-Ungaria, seful de
stat major: Conrad.
Germanii vor sa le dea o lectie rusilor. Germnaia vrea o victorei diplomatica foarte
ieftina si spera ca aceasta criza bosniaca va slabi alianta franco-rusa. Marocul era
foarte important pentru Franta, dar nu si pentru Rusia. Geramanii se gandeau ca
francezii vor cere sprijinul rusilor, rusii invinsi si dezinteresati vor spune nu, iar
alianta se va rupe. In 1908 Bosnia este foarte importanta pentru Rusia, si mai putin
importanta pentru Franta.
Germanii transmit un document rusilor foarte prost intocmit in sensul ca suna ca un
ultimatum: renuntati la idea unei conferinte internationale (privind Bosnia) iar
textul lasa sa se intelaga va urma razboi. In presa germana, iar presa joaca un rol
foarte important pentru ca exista o presa guvernamentala, o presa prin care
autoritatile guvernamentale aleg sa se exprime. Presa incepe sa vorbeasca despre un
razboi ruso-german. Presa Marii Britanii scria ca acest cavaler german a iesit pe
arena cu armura starlucitoare.
Criza bosniaca este extreme de importanta pentru acest sentiment al umilintei
si 2. prima data Germania se plaseaza intr-o pozitie de ostilitate fata de Rusia. Rusia
incepe sa perceapa Germania ca un posibil adversar. Si in plus se naste acesta
imagine conform careia Austro-Ungaria nu actioneaza niciodata singura. Orice
actiune austro-ungara are in spate Germania.
Criza bosniaca este importanta din nou pentru ca contribuie la aliamentul
diplomatic european si avem acesata ostilitate crescanda intre Germania si Rusia.
Inca din februarie 1909, criza are un deznodomant clar: prim-ministrul rus ii spune
ministrului de externe rus ca trebuie sa excluda o solutie militara.
Criza bosniaca mai are o ramnificatie, respectiv independenta bulgara. Austro-
Ungaria spera sa foloseasca acesta independenta ca o perdea. Comunitatea
internationala, marile puteri europene vor fi mult mai atente, dar independenta
Bulgariei a trecut aproape neobservata.
Alte consecinte ale crizei.:
1 Anexarea Bosnia-Hertegovina de catre Austria era perceputa de catre Italia, aliata
Austro-Ungariei, ca o rupere a echilibrului balcanic. In anii 1980, in momentul in
care fusese reinoita Tripla Alianta, Italia si Austro-Ungaria semnasera un protocol
care spunea ca: orice castig inregistrat de oricare parte din Balcani va aduce
compensatii pentru celalalt. Italia este dezamagita, Austro-Ungaria pare ca si-a
sporit influenta.
Criza bosniaca a fost perceputa ca o grea lovitura de catre Serbia. Serbia vede
anexarea Bosnia-Hertegovina ca un pas spre blocare definitiva a proiectelor sale.
Criza bosniaca reprezinta un pas decisiv in aceasta confruntare, Serbia pe de-o
parte, Austria pe cealalta parte.
Disputa acesata o putem vedea in doua feluri. In mod traditional ea a fost
vazuta ca o confruntare intre un imperiu multi-national, Austro-Ungaria, si un mic
stat national, care incearca sa isi puna in practica agenda.
Este o confruntare intre imperialismul sarb si cel maghiar.
La inceputul lui 1909, Germania isi continua politica de separere a aliantei franco-
ruse; in februarie isi continua lupta iar in martie ofera si un tratat care va fi si
semnat. Incerca sa desolarizeze cele doua puteri.
In 1910 ca urmare a actiunilor austriece, Italia considera ca a venit momentul
sa incaseze cecurile pe care le primise. In 1902 existase un acord franco-italian prin
care Italia accepta controlul francez asupra Marocului, iar Franta accepta controlul
italian asupra Indiilor. Date fiind castigurile austrieci in 1908-1909, Italia ajunge la
concluzia ca a venit momentul sa-si incaseze cecurile. Are in vedre o confruntare cu
Imperiul Otoman.
In 1910 situatia este caracterizata prin ambiguitate. Formal (Italia) inca face parte
din Tripla Alianta, informal este tot mai ostila Austro-Ungariei. Este tot mai
ingrijorata de un razboi franco-german in care va trebui sa ia partea cuiva.
Dupa 1908-1909, mai ales Germania a devenit principala aparatoare a
Imperiului Otoman, era foarte interesata ca lucrurile sa stea asa dintr-o mutitudine
de motive.
Imperiul Otoman ii este o zona accesibila terestru, daca evoluaza in acest sens
liberal, asa cum o anunta evenimentele din 1908, se va departa de puterile centrale.
Imperiul Otoman evolueaza spre o politica pro-germana deoarece junii si-au facut
cariera militara in bazele prusace, desi Germania fusese responsabila pentru
pierderile imepriului. Franta si Marea Britanie sunt percepute ca puteri mult mai
agresive fata de imperiu. Asta insemna ca Italia are o politica mult mai agresiva in
timp ce aliatii sai incep sa devina aparatorii integrietatii Imperiului Otoman. Austro-
Ungaria se teme ca daca problema granitei rmne deschisa, Italia va fi cea care va
profita. De exemplu in Albania, care va fi o zona de influenta italiana. Tensiunile din
interiorul aliantei cresc.
Din cauza asta avem in 1911 o succesiune foarte rapida de crize: 1911 a doua criza
marocana.
A doua criza marocana este tot o stangacie a diplomatiei germane. Germania
recunoscuse, inclusiv prin acest acord din februarie 1909, preeminenta germana in
Maroc. Numai ca asteptarea Germaniei era de a primi compensatii.
A doua criza este un soi de exercitiu diplomatic al Germaniei in incercarea de a
obtine aceste compensatii si de a utiliza din nou Marocul pentru a separa Franta de
aliatii sai.
A doua criza Marocana este ultimul mare esec a politicii germane. Germnaia
reuseste sa obtina compensatii militare in Asia centrala, dar infestate cu musca
tzetze.
Criza Marocana are din nou consecinte foarte serioase asemeni primei crize
marocane, ea da nastere unor serii de convorbiri militare.
In mometul acesta este semnat un acord foarte important. Flota franceza va
proteja Marea Mediterana in timp ce flota britanica va proteja coastele atlantice,
inclusiv pe cele ale frantei. Acordul este importanta pentru ca creaza obligatia
pentru Marea Britanie sa apere coastele Frantei in eventualitatea unui razboi
franco-german. Marea Britanie nu are obigatia politica, legala de a intra intr-un
razboi franco-german, in schimb conventia militara sugereaza asa ceva. Acordul este
importanta pentru ca va fi invocate in iunie 1914, ca angajament pe care l-a luat
Marea Britanie chiar daca nu este aliat.
Dincolo de aceste aranjamente militare, mai sunt importante si consecintele
imediate.
A doua criza marocana are ca rezultate, in termen foarte scurt, razboiul Italiei cu
Imperiul Otoman.
A doua criza marocana a insemnat impunerea controlului francez definitive asupra
Marocului.
Asta insemna ca Italia dobandea mandantul de a-si impune controlul in India. Dupa
o serie de ultimatum acordate Imperiului Otoman in decembrie 1911 izbucneste
razboiul soldat cu o victorie rapida si decisiva. Razboiul se poarta in Marea
Mediterana si Marea Egee, italienii obtinand nu numai controlul Libiei ci si controlul
asupra unor arhipelaguri in largul coastelor Anatoliei.
Victoria italiana este importanta din doua perspective:
1. Provoaca doborarea junilor turci, provoaca prabusirea acestui proiect liberal si
noul regim instalat dupa infrangere va fi unul cu o mai puternica agenda
nationalista. Prin amploarea ei, victoria italiana slabeste dramatic Imperiul Otoman
pentru ca Imperiul Otoman este nevoit sa apere un teritoriu care nu conta aproape
deloc pentru el: Libia (nu avea nicio importanta economica, strategica sau de alta
natura), neglijand in acelasi timp nucleul Imperiului Otoman: teritoriile pe care le
controla in Balcani: Albania. Asta va determina reordonarea Balcanilor in foarte
scurt timp.
Victoria italiana reprezinta impulsul crucial pentru crearea unei ligi balcanice anti-
otomane. Victoria italiana a creat sentimentul ca Imperiul Otoman este pe cale sa se
stinga.
Micile state din Balcani: Serbia, Bulgaria, Grecia intra rand pe rand in liga.
Aceasta liga balcanica are in spate puterea rusa. Puterea rusa vede in crearea aceste
ligi o modalite de a echlibra, de a recupera o parte din pierderile pierdute in 1908-
1909. Rusia, prin sprijinul pe care il da acestei situatii, spera sa redevina arbitrul
din Balcani. Ce nu intelege este ca acesta tentativa de a se impune in Balcani poate fi
vazuta de Austria drept o tentatia de control. Austro-Ungaria sprijina integritatea
Imperiului Otoman iar Rusia sprijina agenda nationalista a acestor state.
Rezultatul este crearea fundalului pentru Primul Razboi Mondial.
Temerile Austriei sunt exacerbate de beneficiile pe care, potential, le-ar obtine
Serbia. O dezintegrare a Imperiului Otoman sub impactul unei lovituri concentrate
ale celor trei state ar insemna, potential, o Serbie cu acces la mare. Ar insemna o
Serbie mult mai puternica c ear insemna un pol pentru nationalitatile slave,
inclusive din cuprinsul Imperiului Austro-Ungar.
Austro-Ungaria reactioneaza intrand in aceasta hora a cursei militare, Pentru
prima data, dupa 30 de ani, Austria isi creste cheltuielilor miltare.

16.05. 2017

In 1911-1912 vedem reapriderea competitiei ruso-austriece pentru influenta

in sud-estul Europei. Criza bosniaca reprezentase un pas important in distrugerea
relatiilor, asa ca dupa 1908 tensiunile nu fac decat sa creasca.
Politica austriaca in sud-estul Europei se loveste de tot felul de problem in sunsul in
care Austro-Ungaria este mai degraba pentru pastrarea stabilitatii in regiune,
pastrarii grantielor asa cum sunt ele. Orice modificare a granitelor 1. slabeste
tratatul cu Imperiul Otoman, care este vazut ca un aliat economic, sic a un potential
aliat pentru puterile centrale, 2. Orice crestere a dimensiunilor statelor balcanice
inseamna o crestere a Serbiei care dupa 1908 se afla intr-o relatie tot mai
conflictuala cu imperiul dualist. 3. Impiedica o politica mai agresiva a Austriei in
sud-estul Europei; daca e sa redesanam granitele in Europa, Imperiul poate profita
dar, Austro-Ungaria nu gandeste asa: 1. Politica externa a Austro-Ungariei este intr-
o oarecare masura paralizata de realitatea politica a acestui dualist. Conflictele
interne din interiuorul acesteia o imping spre o politica conservatoare, fara ambitii.
Orice politica agresiva pune in discutie cele doua orase Viena-Budapesta. 2. Orice
extindere a teritorilor balcanice ale imperiului inseamna sporirea diversitatii entice
ale imperiului si poate insemna consolidarea elementului slav. Austro-Ungaria nu
are ambitii teritoriale in sud-estul Europei.
Asta plaseaza Rusia intr-o agenda fericita pentru ca Rusia isi poate permite sa
sprijine redesenarea peisjului balcanic, isi permite sa fie o putere revizionista. Prin
asta este in consonanta cu obiectivele statelor balcanice. Rusia se foloseste de
aceasta idee de crearea a unei aliante sub ghidajul ei, sub patronajul ei care sa lupte
pentru aruncarea Imperiului Otoman in afara Europei.
Aceasta arunacare a Imperiului Otoman in afara ne adduce in fata altui aspect. Dupa
1911 intram in criza terminala a Imperiului Otoman, a problemei orientale. Una
dintre interpretari propune Primul Razboi Mondial drept Al treilea Razboi Balcanic.-
este ultima manifestare a Crizei Orientale.
Criza Orientala Imperiului Otoman inseamna concurenta din ce in ce mai acerba
pentru umplerea acestui gol.
Sub patonajul Rusiei se creeaza aceasta liga balcanica, este vorba despre o serie
de acorduri incheiate intre Serbia, Grecia, Bulgaria prin care cele trei puteri se
angajeaza sa coopereze si de a imparti teritorile viitorului fost Imperiu Otoman.
Principala problema era reprezentata de Macedonia. -un teritoriu divers din punct
de vedere etnic si lingvistic.
 Bulgaria are mare dreptate cand afirma ca o mare majoritate vorbeste
bulgareste. Sarbii au o minoritate importanta.
Cultural si istoric spui: Alexandru Maceson- zona de influenta greceasca.
In chestiunea macedoniana se ajunge la un compromis: fiecare dintre cele trei
state primeste o fasie de teritoriu, insa o mare parte a Macedoniei este lasata pe
seama unui albitraj ulterior. Tarul Rusie in calitate de parinte spiritual ar fi trebuit
sa decida cum anume trebuia impartit acest teritoriu.
In 1912 Imperiul Otoman este invins si apar imediat tensiuni.
In primul rand tensiuni intre cele trei state legate de Macedonia. Bulgaria a
ocupat o buna partea a teritorilor destinate arbitarjului si pastrau sa permanetizeze
aceste ocupatii.
2. Soartea stramtorii, armata bulgara se aproprie de stramtori si au oraznicia de a le
propune rusilor sa le cucereasca, rusii nu accepte, este sun demnitatea lor de
accepta asa ceva. Exista temarea ca Bulgaria, prin crestera puterii sale va deveni un
actor independent, greu de controlat.
3. Albania. O parte a vestului a Albaniei, o buna parte musulmana, dar spre care
privesc Serbia si Grecia. Acordurile dintre cele doua tari duc la impartirea acestei
tari. Sarbii ocupa doua treimi, grecii treimea sudica si sarbii sunt pe cale sa isi obtina
unul dintre marile obiective: acela de a obtine o iesire respectabila la mare.
O asemenea expaniune a Serbiei irita foarte mult Austro-Ungaria. Austro-
Ungaria duce de la inceput o politica foarte ostila acestor proiecte sarbesti.
In decembrie 1912, marile puteri inceraca sa medieze, incerca sa evite
suprapunerea marilor puteri peste aceasta competitie locala, incearca sa limiteze
acest focar. Timp de cateva luni este revigorat acest Concert european. Marile puteri
isi trimit cate un reprezentat pentru a discuta despre pacea in Balcani.
Momentul decembrie 1912 este importanat si din alte puncete de vedere.
Tensiunile dintre marile puteri devin atat de mari incat incepe sa se vorbeasca tot
mai clar despre un razboi generalizat.
In acest context, Franta isi ia angajamentul de a sprijini Rusia intr-un conflict chiar
daca acesta izbucneste in Balcani.
Tot in acest context intre Franta si Marea Britanie se inmultesc conversatiile. Franta
cauta tot mai mult garantii britanice. Marea Britanie simte nevoia, in noiembrie
1912, sa spuna acest lucru Germaniei.
Germnaia nu trebuie sa se bazeze pe neutralitatea ei intrucat Marea Britanie nu isi
poate permite sa asiste la strivirea Frantei. Daca avem un conflict in Europa iar
Franta este implicate, Marea Britanie va interveni.
Tot in decembrie 1912 are loc faimosul Consiliu de razboi. O reuniune pe care
imparatul german o convoaca iar la ea participa comadantii militari si ministrul de
razboi. Imapratul este foarte interest sa afle cae este nivelul armatei si care este
nivelul flotei germane.
Consiliu de razboi- in acesta moment a iesit la iveala un cozens: in cotextul potrivit
Germania va trebui reactioneze sub forma declansarii unui razboi. Exista si un
termen. Se spunea ca armata si flota germana vor fi pregatite in termen de 18 luni.
In decembrie 1912 exista ideea ca Germania va trebui sa duca un razboi.
Conferinta ambasadorilor este o ultima intalnire. Marea Britanie si Germania sunt
amandoua intersate sa tina lucrurile sub control. Britanicii vor incerca sa ii
modereze pe rusi, iar germanii pe austrieci (foarte porniti impotriva sarbilor).
Realitatea este ca consecintele Primului Razboi Balcanic demonstreaza limitele
controlului marilor puteri asupra situatiei din Balcani. Din cauza disputelor legate
de Macedonia avem al Doilea Razboi Balcanic.
Acesat apropreie romano-rusa care se petrece in 1913-1914- Rusia cerand Bulgariei
sa ofere compensatii Romaniei ( Cadrilaterul).
Rusia foloseste Cadrilaterul drept o maomeala in incercarea de a detasa Romania de
puterile centrale.
Intre timp Serbia si Grecia discuta tot mai mult despre o coalitie anti britanica.
Este abordata Roamania, dar nu ofera un raspuns clar.
Bulgarii fac o greseala fatala simtindu-se atacati de sarbi si greci. Bulgaria se
trezeste foarte rapid cu patru inamici; Serbia in vest, Grecia in sud, Imperiul Otoman
in sud-est, Romania in nord. Infrangerea este foarte rapida.
La finalul celui de-al doilea conflict balcanic avem doi pierzanti: Bulgaria si
Austro-Ungaria. (Imperiul Otoman recupereza chiar un oras important Adrianopol-
Edin).
De ce este infranta Austro-Ungaria? Intre acest conflict, Bulgaria s-a vazuta nevoita
sa adopte o politica din ce in ce mai clar pro-austriaca. Daca Rusia a devenit di ce in
ce mai apropriata de Serbia, Grecia si Roamnia, Bulgaria a trbuit sa caute un punct
de sprijin: Austria.
Austria a incercat sa atraga in aceasta competitie Germania. Germania refuza din
cauza factorului romanesc (Romania era mult mai importanta ca aliat; austriecii vin
cu argumentul ca Roamnia nu mai era sigura-ceea ce era perfect adevarat). Aducere
Bulgariei va aduce: 1. distantarea Romaniei de puterile centrale, dar vom castiga un
nou aliat: Bulgaria. 2. Daca alianta romaneasca este sincera, Bulgaria va actiona ca
un factor de presiune. Romania se va apropria si mai mult de puterile centrale.
Pentru a evita ca Bulagaria sa devina partenerul favorit al Vienei si Berlinului.
Al doilea Razboi Balcanic a insemnat ca Austria a pierdut perspectiva acestei
Bulgarii puternice. Austria nu numai ca pierde un potential partener, dar vede la
granita un stat din cee in ce mai ostil si care, in termen de cateva luni, si-a dublat
teritoriul: Serbia.
Criza ajunge la apogeu in octombrie 1913. La Londra s-a decis si crearea statului
Albanez- este rezultatul unei decizii austriece care prefera un stat independent
decat o zona de infleunta iatliana sau sarbeasca.
Sarbii refuza se se retraga in pofida acestei decizii.
In octompre 1913, Austro-Ungaria ameninta Serbia cu razboiul ceea ce
plaseaza Serbia pe o pozitie bizara pentru ca nimeni nu ii poate oferi sprijin pentru o
decizie la care participasera chiar si Rusia. Serbia se retrage. Este ultima lectie-
amenintarea cu forta functioneaza.
Sfarsitul lui 1913 mai este cunoscut pentru misiunea Ea se matreializeaza in
decembrie, dar este rezultatul unor mai multor luni de negociere.
Imperiul Otoman devine dupa infrangerile din 1911-1912 obsedat de acesta idee a
modernizarii rapide. Acesta decide sa imprumute foarte repede din eperienta
puterilor centrale. Flota era antrenata de britanici, sistemul fiscal era reformat cu
ajutor francez, armata urma sa fie modernizata cu sprijin prusac. Wihlem este de
acord cu modernizarea armatei otomane, dar in conditiile in care vine cu un sprijin.
Sprijinul germna trebuia sa vina cu un nivel de control, o influenta crescuta. Aceasta
misiune avea niste atributii extraordinare. Ofiterii respectvi erau responsabili
pentru invatamantul militar otoman, erau responsabile pentru promovarile armatei
din randul acelorasi ofiteri se recrutau comandanti care aparu stramtorile- ofiteri
militari germani deveneau direct responsabili de apararea capitalei si a zonei
stramtorilor. O echipa germana avea sa joace un rol foarte importanat in controlul
Imperiului Otoman. Reactia rusa era vehementa.
De ce sunt importante stramtorile pentru Rusia, dincolo de dimensiunea militara?
Stramtorile erau foarte importante pentru comertul rusesc si pentru politica
economica de ansamblu. Exporturi rusesti: cereale, produse agricole. Nu existau
destule cai ferate pentru a transporta din centru la periferie. Exporturile de cereale
sunt foarte importante pentru ca de ele depinde intrega politica. Prin exporturi isi
creaza importurile de care aare nevoie pentru plata datoriilor pe care le-a contractat
si pentru importul de tehnologie. Eventualitatea inchiderii stramtorilor pune in
pericol acest proiect, il va face dependente de viitorul stat care va controla
stramtorile. Atat timp cat Imperiul Otoman controleza stramtorile totul este bine.
Problema Zonbenberg (drum special); germanii sunt asemenea europenilor si nu au
un drum special sau germanii sunt diferiti si au ceva in caracteristicile lor natural.
In 1961, Flitz a publicat o carte despre obiectivele Germaniei in Primul Razboi
Mondial. Era primul mare cerecetator care avea acces la arhivele nationale germane.
El spune ca Germania a avut o agenda foarte ambitioasa, profund agresiva, una care
propunea o reorganizare a spatiului european.
Al doilea Reich nu era atat de diferit de cel de-al treilea Reich, putea fi vazuta ca
o continuare. Scrie si un capitol introductive in care face referire la cauzele
izbucnirii Primului Razboi Mondial si spune ca Germania este vinovata; eeste
principalul motor. Imediat dupa Primul Razboi Mondial, istiografia international
fusese dominata de aceasta idee a responsabilitatii germane. In anii 1920 Germania
pare a fi singura vinovata.
La sfarsitul anilor 1920 cuvantul de ordine este reconcilierea, reinodarea legaturilor
dintre Germanaia si fostii sai inamici.
In 1914 cauzele strucurale inclina situatia spre o situatie inevitabila. Mare dezbatere
din anii 1920 se poarta intre adeptii factorilor conjucturali si adeptii factorilor
structurali.
Din anii 1870 contextul a aratat spre Germania si Austro-Ungaria ca principalii
vinovati.
In zilele noastre avem cel putin 3 principali vinovati: Austro-Ungaria, Germnaia,
Rusia.
Austro-Ungaria pentru ca opteaza pentru Solutia razboinica indifferent de riscuri.
Rusia pentru ca decide sa sprijine Serbia
Germnaia pentru ca ofera sprijin neconditionat Austro-Ungariei.
A doua problema este imbinarea factorilor structurali cu cei conjucturali.
Accentul cade pe factorii conjucturali, pe decidenti, pe deciziile luate in 1914, dar
totul plecand de la o intelegere mult mai sofisticata.
Factorii structurali:
Cursa inarmarii. Marile puteri se inarmeaza din ce in ce mai intens dupa 1905. Cursa
inarmarii este de decenii si da nastere stabilitatii.
De ce este instabila situatia din 1914? In primul rand avem de-a face cu o perceptive
eronata a raportului ofensiv-defensiv.
Dintr-o varietate de motive, militarii tin sa scoata in evidenta modalitatile ofensive.
Cursa inarmarii incepe dupa 1905 si se intensifica dupa 1911. Castigatorii nu sunt
Germania si Austro-Ungaria. Factorul destabilizator este forta Rusiei. Germania este
vazuta ca puterea amenintatoare, ca prima putere in sistem, dar se perecepe pe sine
pe cale sa piarda acest statut. Rusia se afla la vest de ea.

Seminar (continuare)
Ultimul razboi de avengura la inceputul secolului XX, razboiul Ruso-Japonez arata ca
in pofida armelor europene, japonezii sunt suficienti de hotarati, cu sufficient elan,
cu un moral excelen reuseau sa ii invinga- omul putea invinge masina. Manifestarea
aceasta nefasta a acestui tip de gandire este planul Schinell??? Germania este plasat
in mijlocul Europei, plasata dupa 1892 intr-o situatie complicata. Are la est Rusia si
la west Franta, legate de o alianta. Asta insemana ca viitorul razboi va fi unul pe
doua fronturi. Inainte de 1891, Moeltke a avut un razboi pe doua fronturi, dar din
punctual sau de vedere viitorul razboi nu putea fi castigat. Geramania nu mai avea
sansa sa repete performanta din 1871, lucrurile evoluasera asa de mult incat o
natiune nu mai putea fi invinsa intr-o simpla batalie. Sansa era sa lanseze o serie de
operatinui militare, operatiuni ofensive mai ales impotriva Rusiei, pentru ca Rusia
era elemental slab, care sa oblige Rusia si apoi Franta sa ceara pace. Moeltke gandea
la fel ca Bismarck- Germania se afla intr-o pozitie foarte fragile in mijlocul Europei,
nu isi poate permite asemenea riscuri. In 1905 avem rezultatul acestei schimbari a
gandirii militare germane. Rusia este infranta de japonezi, eset in incapacitate
militara. Se naste planul Schlifell?? Granita Frantei cu Germania este puternic
fortificata, era exclusa ipoteza de a ataca. Alternativa atractiva a germanilor era sa
atace prin Olanda si Belgia. Asaltul german trebuia sa treaca prin Belgia si trebuia sa
prinda chia o parte din sud-estul Olandei dupa sistemul usii Francezii trebuiau sa
atace. Franta va incerca sa recupereze Alsacia si Lorena lasnad descoperita zona
dinspre Olanda-Belgia.
Problemele planului schlifell?? erau urmatoarele:
Relatia dintre civili si militari. Planul aducea sansa unei victoria rapide impotriva
Frantei, insa aducea foarte multe complicatii econonomico-diplomatico, iti aducea
certitudinea interventiei Marii Britanii in conflict. In timpil crizei din iulie 1914
avem strategia cancelaruli german care incearca sa tina Marea Britanie in afara
conflictului si avem un plan militar ce face implicarea Marii Britanii. Soldatii vor sa
se asigura ca britanicii vor interveni, diplomatii vor sa se asigurre ca nu vor
interveni. Planul schiffel poate fi comparat cu o bomba atomica in sensul ca natiunea
are in arsenalul sau doar arme atomice. Planul este rezultatul aceste tendinte care se
vede in Europa la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, birocratizarea
ansamblului activitatii umane; planul este minutios gandit. Este vorba de 20000
garnituri de tren care trebuie sa plece dupa un program exact din diferite zone ale
Germaniei si sa ajunga in vestul Germaniei. Totul este planificat la minut. Asta
inseamna ca Germania se afla intr-o situatie neplacuta, daca criza are o intensitate
scazuta, totul e bine, dar daca intensitatea crizei se mareste sansele ca planul sa
reuseasca scad.
Planurile spuneau ca Germania are la dispozitie sase saptamani pentru a invinge,
dupa aceasta luna si jumatate, dupa ce i-a invins, armata germana se va intoarce
spre est si ii va invinge si pe rusi. Din momentul in care o criza diplomatica se
agraveaza Germania trebuia sa priveasca foarte atent ce face Rusia. Din momentul in
care Rusia incepe sa se mobilizeze, sansele Germaniei scad.
Marele defect al planului este ca: 1. O batalie intre natiuni de zeci de milioane de
locuitori, cu armate de mase poate fi infranta intr-o saptamana. Razboiul nu se mai
joaca dupa tiparul napoleonian din 1871.
2. Planul este bazat pe faptul ca totul trebuie sa mearga perfect. Orasul Liege rezista
mult mai mult decat isi inchipuisera germanii.
3. Armata britanica era desconsiderata. Militari considerau ca vor infringe Franta
pana la interventia Marii Britanii. In momentul in care germanii ocupa aproape toata
Belgia are surpriza de a se confruta cu ea-nu estimeza correct reoiditatea si eficienta
aceste interventii. Se dovedesete ca aceasta lupta produsa de britanicii este un alt
factor care intarzie planul.
Pentru germanii nu exista o altenativa la palnaul schiffel. La un moment dat Olanda
este crutata cu scopul de a fi folosita ca si conducta de aerisire.
Structurile decizionale sunt cele mai ineficiente.
In Germania aparatul decisional este dominat de imparatul Whilem al II.
Austro-Ungaria are o structura care u permite discutarea scenarilor alternative.
Pentru a ajunge la o decizie optima este ca essential ca intr-un aparat birocratic sa
pastrezi opinile diverse, sa ai pareri contrere celor dominante care sa actioneze, sa
te ajute sa evaluezi opinile. In Austro-Ungaria nu exista asa ceva, nici in Germania.
Un alt factor structural este competitia coloniala. In 1914 competitaia colonial se
cam incheiasem exact asta este una dintre probleme, competitia dintre marile puteri
se muta in interiorul Europei. Rusia s-a extins pana la Oceanul Pacific, Mare Britanie
a ocupat tot ce a putut, Franta asemene, Germania la fel. Atentia se muta asupra
Europei.
Competiata economica: Avem o reierahizarea a statelor. Relatia dintre Germnaia si
Marea Britanie, cele doua se afla in competitie. Germania este impotriva razboiului,
pentru ca are foarte mult de privit
Darwininismul social: acesata idee ca razboiul este un instrument unificator, ca
instrument care asigura selectia naturala dintre natiuni. In cele din urma, razboiul
ca instrumenst politic acceptat? De ce? Pentu ca europenii au uitat razboiele,
razboaiele precedente au fost scurte; mmitul dominant este cel al razboiului scurt.
Toata lumea se asteapta ca razboiul sa fie terminat in cateva saptamani. Se
preconize ca razboiul va fi unul scurt. Inainte de 1914 incepem sa avem o dezbatere
intelectuala legata de posibilitatea de a apurta un razboi intre marile puteri.
Intelectualii vorbesc despre viitorul razboi ca nu vor exista invingatori si invinsi, ci
numai invinsi. Un razboi purtat in aceste consditii de interdependenta, in conditiile
in care economia a devenit o structura asa de complicate, un razboi va insemna
ruina complete pentru economiile europene.
Moltke cel tanar era un pesimist, in momentele de singurattate credea ca razboiul va
adduce ruina Germaniie.
Problema prestigiului. Un interes non-material, foarte greu de definit, de cuantificat.
Poti sustine ca in decizia Austriei de a intra in razboi a cantarit enorm, ca in decizia
Rusiei prestigiul a cantarit foarte mult.
Politica interna si externa. Statele europene implicate in criza din iunie-iulie 1914
nu trebuie vazute in aceasta idee clasica a realismului in domeniul relatiilor
internationae. Anumite caractersistici interne ale statelor influenteaza
comportamentul statelor. Problema Marii Britanii, unde nu cetatenii nu se asteptau
la un razboi pe continent, ci la un razboi civil in Irlanda. Problema nationalitatii in
Imperiul Austro-Ungar, cehii vor in sala parlamentului. In Germania sociali-
democratii devin principalul partit politic in 1912, pentru multi conservatori
germani este anuntul dezastrului ce va urma pentru ca inseamna democratizare,
transformarea in profunzime dupa criterii marxiste. Toate aceste sentimente de
criza determina un anumit comportament.
Actorii implicatii in criza din 1914 iunie-iulie:

Austro-Ungaria: RL; RC; RM; AN

Germania: RL; RC; RM; AN
Rusia: AN; RM; RC; RL
Franta: AN; RL; RM; RC (optiunile Frantei depind de Rusia)
Marea Britanie: AN; RL; RC; RM
Serbia: AN; RM; RC; RL

Evoulutii posibile ale crizei: AN (acord negociat); RL (razboi local: Austro-Ungaria+

Serbia); RC ( Germania+Franta+Rusia); RM (RC+Marea Britanie)

Asasinatul de la Sarajevo implic un oarecare grad de compliciatate srbeasc, nu

era clar la ce nivel.
28 iulie 1914: Semnificatii: Batalia de la . Este una dintre naiunile care are ca mit
fondator o nfrngere.
Acordul negociat insemna un acord care sa permita Serbiei sa subravietuiasca ca un
stat independent.

De ce razboi? Impresia la Viena era ca nu exista o alta variant pentru linistirea

Serbiei. Razboiul este ipoteze dorita, majoritatea pleaca de la premiza ca razboiul
poate fi localizat ( o prima gresaeala de calcul). Austro-Unagaria se afla intr-un
process rapid de declin, pentru a stopa acest proces, Austria-Ungaria are nevoie de o
victorie militara. Una dintre imaginile folosite este urmatoarea: Austro-Ungaria este
supusa unui process de axifiere, are de ales dintre o actiune militara sau de a privi
cum dispare, cum vecinii incep sa anexeze teritorii din ea. Istoricii o numes aceasta
actiune salt in intuneric : decidentii au decis sa faca un salt in necunoscut,
indifferent de consecinte, constienti ca nu exista o alternative la razboi. Multi oficiali
austrieci gandesc in acest fel; considera ca razboiul nu il vor purta singuri, ci gruel il
va duce Germania-se bazeaza pe eficienta armelor germnilor, a armatei germane.
Cand lanseaza aceasta Aventura spera ca germanii vor prelua mare parte a
problemei.
La sfarsitul lui iunie 1914, cateva zile inainte de asasinat, in ministerul de externe
austro-ungar (ministerul comun) acest oficial: Maceto Este insarcinat sa redacteze
un document cu situatia contextului international, a situatiei in care se gaseste
Austro-Ungaria. Concluzia este urmatoarea: pozitiile diplomatice sunt pe cale sa se
dezintegreze, in special in sud-estul Europei, din cauza Serbiei. Austro-Ungaria
trebuie sa castige initiative pe care a pierdut-o in 1913.
Dilema solutiei militare era Romania: riscul de a pierde Romania ca aliat. Vizita
tarului rus in Romania cu scopul de a lega o alinanta cu Carol, era mai mult
simbolica. Reflecta faptul ca Romania se distanteaza de puterile centrale.
Austro-Ungaria nu avea posibilitatea sa poarte un razboi pe doua fronturi, in Galitia
si in Bucovina. In august 1914 ambele puteri (Germnaia si Austro-Ungaria) se
asteapta una de la cealalta sa preia initiativa pe frontul de est.

Germania: Un razboi local insemna o victorie a Austro-Ungarie impotriva Serbiei.

Aceasta victorie insemna o consolidare dramatica a pozitiei Austro-Ungariei in sud-
estul Europei si o slabire comparabila a pozitiei rusesti. Socul ar fi fost asa de mare
inacat relatia germano-rusa sa nu suprevietuiasca pentr ca Serbia insemna o miza
mult prea mare pentru Rusia. Ar fi fost o victorie majora daca Germania si Austro-
Ungaria reuseau sa pastreze acet razboi local. Un razboi local insemna o victorie
majora fara riscuri pentru Germania, fara costuri.
Germania isi dorea raboi pentru ca Austria nu va putea supravietui ca mare putere
daca nu face ceva, daca nu raspunde acestei provocari. Eliminarea lui Frantz
Ferdinand era considerate o lovitura extreme de grava, este pus in discutie viitorul
dublei monarhii. Eliminarea lui Ferdinand este mai mult decat un pretext, el este un
opponent al razboiului din elita Austro-Ungariei.Se ajunge la un paradox: sarbii
ajung sa il elimine pe cel mai pasnic. Frantz Ferdinant participase la discutii
referitoare la un razboi impotriva Serbiei si argumentul lui fuses intodeauna acesta:
Un razboi impotriva Serbiei nu va putea fi localizat, iar un raboi cu Rusia va insemna
sfarsitul Austro-Ungariei. Disparitia lui a insemnat disparitia celui mai critic
personaj. Germania crede ca daca nu va sprijini Ausro-Ungaria aceasta va cadea in
declin in fata Triplei Aliante. Germnaia vede in acest razboi local modalitatea de a
apara echilibrele euorpene.
Razboi continental: Generalii germani cred ca au resursele necesare pentru a
invinge Franta si Rusia. Marea Britanie e imposibil de invins pe termen scurt.
Un alt argument care este folosit de Germania si de catre impartul Whilem al II este
ca: nu exista alternativa, preferam ca razboiul sa raman local, daca Rusia va
interveni noi vom lupta penru ca un razboi intre Germania si Rusia va fi inevitabil.
Razboi preventiv: Se considera ca Germania lanseaza in 1914 un razboi preventiv
pentru ca simte ca este intr-un moment in care e pe cale sa piarda preeminenta la
nivel international si incerca sa blocheze ascensiunea contra-candidatilor, in special
Rusia. Rusia initiaza in 1913 un mare program de inarmare care trebuia sa fie
finalizat in 1917, armata rusa urma sa fie dubla cat armata germana.
Nu se stie exact care ar fi fost ultimele decizii pentru ca unele documente
importante au fost arse. Daca Marea Britanie si-ar fi facut de la bun inceput
cunoscuta intentia de a intra in razboi alaturi de Franta. Din momentul in care ar fi
stiut si ar fi avut de ales intre AC si RM ar fi ales AC. Whilem al II se temea de Marea
Britanie, de posibilitatea de a intra in razboi.

Rusia: Acord negociat pentru ca Serbia putea fi greu de aparat in fata unei presiuni
austriece care ar fi cerut compensatii drept forma de pedeapsa; rusii se temeau de
eventualele ramnificatii. Un acord care sa permita supravietuirea Serbiei insemna
de fapt prelungirea armistitiului din Balcani, insemna preservarea acestei stari
favorabile Greciei. Solutia diplomatica era cea mai buna. Rusia era dezbinata de
impactul unui razboi, ultimul razboi ii adusesera revolutie.
Dupa parerea unor istorici, Rusia este singura vinovata pentru ca a trenasformat
Chestiunea sarbeasca intr-o chestiune de interes general.
Razboiul local este scenariul cel mai putin atractiv. Rusia nu mai putea accepta o
noua infrangere ca cea din 1908-1909.

Interesul primar al Frantei este de a pastra relatiile cu Rusia. Optiunile Rusiei sunt
cele care conteza.

Marea Britanie. Optiuniea pentru sine este razboiul mondial pentru ca vrea sa fie la
masa pacii, vrea sa dicteze conditiile pacii.

Serbia. Optiunile lor sunt foarte polarizate. Spatiul de manevra pentru asigurarea
pacii este foarte mic.

Unul din marile semne de intrebare este Marea Briatanie, de a le spune germanilor
de a interveni in razboi. Elita britanica era divizata. Daca le-ar fi spus francezilor ca
vor interveni de partea lor unul dintre riscuri va fi ca Franta si Rusia sa se simta
mult incurajate, sa adopte un comportament agresiv. Daca si-ar fi declarant
neutralitatea catre francezi, i-ar fi stimulat pe francezi. Prefera sa induca
incertitudine in ambele tabere in speranta ca niciuna nu va conta pe scenariul pe
care si-l doreste si va tine ambele tabere pe partea moderatiei. La sfaritul lui iulie
trebuie sa ia o decizie.

23.05.2017

Una din intrebarile esentiale din istoria relatiilor internationale este de ce se ajunge
la razboi sau pace.
In momentul asasinatului nimeni nu isi doreste un razboi.
Criza din iulie poate fi privita in doua feluri. Poate fi privita ca un declansator sau ca
un factor importanat in sine. Asasinatul are loc pe 28 iunie. Criza este una atipica.
Pana in 23 iunie nu avem de-a face cu o criza internationala. Austro-Ungaria are
nevoie de timp pentru a delibera-25 de zile. Criza internationala incepe intre 23-24
iulie, iar in 28 razboiul devine aproape inevitabil. Sunt 5 zile extreme de intense.
Exista aceasta idee a degradarii constant a imperiului dualist. Pe 29 iunie ministrul
de externe, contele se intalneste cu comandantul armatei germanice, Conrad.
Intalnirea lor seteaza cursul pe care il va urma Austro-Ungaria. nu are foarte mult
nevoie sa fie convins ca solutia militara este victoria. El spune ca: As prefera o
victorie diplomtica, insa sunt de acord ca actiunea de la Sarajevo iti ofera multe alte
oportunitati.
A doua zi, Frantz Iosif, batranul imparat este la randu-I informat cu c ear trebui sa
faca pentru a pedepsi Serbia. La fel de importanat este ca Frantz constientizeaza ca
poate invinge militar Serbia, dar cu trei conditii:
1 Sprijinul Germaniei. Cel mai probabil, in viziunea austro-ungariei, implicarea
Germaniei era vazuta in lumina evenimentelor din timpul crizei din 1908, criza
bosniaca. In acea criza, in momentul in care Germania intervenise Rusia a trebuit sa
faca un pas inapoi; Austro-Ungaria spera sa se repete acest tipar. O interventie a
Germaniei este o garantie a limitarii conflictului, a localizarii pentru ca Rusia nu va
dori sa se confrunte cu cele doua puteri. Austro-Ungaria spera sa foloseasca sprijinul
german pentru a-I localiza pe ceilalti, pentru a-i speria, pentru a-I face sa se teama
de costurile unui razboi generalizat. Germania este de acord sa ofere acest sprijin in
secret. Problema si contradictia este ca Germania vede in sprijinul ei garantia
localizarii conflictului. Sprijinul german, menit sa-I descurajeze pe cilalti din cauza
ca ramane secret nu ii descurajeaza pe ceilalti, nu ii va actiona ca un element
descurajator pentru ceilalti actori din sistem.
2 In 1908 Rusia si Germani nu se percepeau ca inamici, Rusia nu percepea Germania
ca inamic; in 1914 lucrurile s-au schimbat. Ceea ce austricei se asteaptau sa
actioneze ca factor moderator-Germania, actioneaza de fapt ca factor alarmant.
Prima conditie de Frantz Iosif este sprijinul german, a doua conditie. Dificil de
obtinut, este un consens intre Viena si a treia conditie : trebuia actionata o mare
ancheta pentru a se vedea complicitatea la asasinat. Demonstratia ca Serbia este
vinovata ar fi trebuit sa actioneze ca un factor localizator, sa impiedica alte puteri sa
ontervina in sprijinul Serbiei.
La sfarsitul lui iulie, niciuna dintre cele trei conditii nu este bifata.
Pe 2 iulie 1914 ambasadorul german la Viena isi schimba discursul: Germania
sustine Austro-Ungaria. Germania ii va sprijini in tot, essential este sa se decida care
sunt prioritatile. Pe 5-6 iulie 1914, la Berlin soseste o misiune diplomatica. Misiunea
da nastere faimosului cec in alb- incredere absoluta. Acesta este mesajul
imparatului pemtru austriec, dar lucrurile trebuie sa se intample cat mai repede. De
ce? 1. Pentru a le da cat mai putin timp celorlalti pentru a actiona. 2. Pentru a
actiona intr-un moment in care simplatia publica era inca de partea Austr-Ungariei.
Germania nu isi dadea seama ca Austro-Ungaria poate actiona imediat.
Ancheta incepe sa aduca primele rezultate, o parte din armamentul asasinilor
provenea din partea arsenalului sarbesc, fusesera ajutati la granite de granicenii
sarbi.
Pe 7 iulie 1914 esential cabinetul Austro-Ungar se reuneste si ministrul austro-
ungar intra in conflict direct cu premierul maghiar. Singura solutie era distrugerea
Serbiei pentru ca ea este doar un instrument al puterilor mai mari, mai tarziu era
imposibil. Conrad solicita o solutie militara. Le cere o solutie militara stiind ca nu o
va putea pune in ptactica imediad, neputand sa puna in prctica cererea Germaniei de
a actiona imediat. Armata austro-ungara nu poate actiona pentru ca mare parte a
rezervistilor sai erau tarani. Era o mare parte formata in mare parte din tarani.
(90% din populatie). Taranii erau rezistenti fizic si impotriva violentei si erau mai
putin infectati de socialism. Stia ca aramata nu va putea sa actioneze decat la
inceputul lui august.
Tiso: nu stia daca aceasta actiune va putea reduce sansele de implicare a Rusiei.
Daca ducea o politica prea violenta stia ca pierde Romania si Italia. Tiso vine in
sprijinul lui Frantz Iosif si spune ca o actiuni militara trebuie sa fie foarte bine
pregatita.
Pe 8 iulie cei doi sustinatori ai solutiei razboiului se intalnesc din nou si cad de acord
asupra strategiei. Va exista un document foarte dur, cu character ultimativ atat de
dur incat era foarte probabil sa fie acceptat de Serbia iar daca Serbia nu il va accepta
va exista scuza perfecta. Dureaza o saptamana, pana ape 14 iunie ca strategia sa fie
acceptat la nivelul elitelor, decindentilor austro-ungari. 28 iunie-14 iunie. austro-
ungarii delibereaza. Pe 14 iunie intr-o noua sedinta a guvernului staratgia este
acceptat.
Preocuparea era sa reduca sansele implicarii Rusiei. Planul era sa demonstreze
celorlalti ca intentia nu era de a distruge Serbaia.
14 iulie, dupa ce primeste asigurari ca teritorii sarbesti importante nu vor fi anexate,
Tiso e de acord. Se ajunge la concluzia ca ultimatul poate fi adresat pe 22 iulie.
Explicatia:
1nu exista textul.
2. Incepand cu 20 iulie presedintele francez se afla in vizita la Sankt Petesburg. Le
ofereai oportunitatea de a discuta direct.
Implicatia era urmatoarea: razboiul putea sa inceapa dupa 25 august. Totul se
petrece in secret.
Austriecii comunica imediata rezultatul germanilor.
Italienii afla si aveau tot intersul sa evite un conflict intre Austro-Ungaria si Serbia.
Astfel, ministreul de externe de la Roma ii informeaza pe rusi.
Dupa toate dovezile avem de-a face cu o echilbrare a cecului in alb.
Pe 21 iulie ministrul de externe rus ii spune ambasadorului german ca indifernt
de ce se intampla nu trebuie sa se puna problema unui ultimatum.
In noapre 23 24 ii trimite un mesaj ambasadorului de la Viena in care ii cere sa ii
avertizeze pe austrieci; o actiune militara impotriva Serbiei va avea consecinte
foarte grave. Avertismentul vine prea tarziu. Avertismentul era rezultatul aliantei
franco-ruse.
Avem o serie de puteri care sunt dispuse sa riste cu razboiul continental: Austro-
Ungaria si Germania sunt dispuse sa lege un razboi centralizat ca sa pedepseasca
Serbia, Rusia si Franta sunt dispuse sa riste un razboi generalizat pentru a proteja
Serbia.
Pe 23 iulie este lansat ultimatum. Documentul era menit sa traduca o strategie .
Serbiei trebuia sa I se impuna o serie de norme care sa demonstreze ca nu va mai
ave un comportament amenintator. Posibilitatea paticiparii unor oficialitati
austrieci pentru investigare.
Problema de care nu isi dau seama este faptul ca lumea il va percepe ca pe un
complot pentru ca a fost prea mult amanat.
Duritatea documentului provoca o unda de soc in capitatlele europene. Vine pe
aceasta impresie de calm. Nu par sa existe semne care sa indice in directia unei
agravari. A doua zi, pe 24 iulie este reunit consiliul de ministri rusi. Principall
decidenti rusi se intelnesc. In prealabil Sazanov avusese o intalnire cu ambasadorul
austriac la Sankt Petesburg si ii spusese doua lucruri: 1. In momentul in care i-a fost
prezentat textul a spus in franceza: C est la guerre europene. 2. Ati formulat o
amenintarea atat de dura incat ati ars puntile in spatele vostru.Amenintarea era
atat de dura incat nu se putea da inapoi.
In timpul sedintei consiliului de ministri, Saznov vine cu propunerea unui curs de
actiune axat pe Ferdinand. Rusia trebuie sa reziste. Pe 24 iulie Saznv vede doua
scenarii: 1. Un razboi este deja inevitabil; 2. Prin initierea acestor pregatiri militare
ii vom descuraja pe ceilalti.
Daca austriecii si germanii erau descurajabili inseamna ca razboiul putea fi evitat,
daca austriecii si germanii nu puteau fi descurajabili razboiul era inevitabil. Oricum
austriecii isi propusesera sa ajunga la razboi.
Solutia pregatirii militare ne apare ca avantajoasa din toate punctele de vedere.
Sazanov propune o mobilizarea partiala a armatei ruse ce insemna mobilizarea
districtelor militare de la ganita cu Austro-Ungaria. Existau cateva probleme: 1. Din
puct de vedere tehnic solutia era aproape nefesabila, nu se putea face distinctia
dintre mobilizare generala si partiala.
2. Teritoril rusesc, care inanite de 1914 include o mare parte din Polonia, face o
intrarea in teritoriul german si austriac.
In 1912, in timpul primului razboi balcanic, decidentii rusi discutasera acelasi
scenariu al mobilizarii spatiale. Mobilizarea partiala nu putea fi separat de cea
generala si va insemna razboi european. In 1914, la sfarsitul lunii iulie, decidentii
rusi exersase deja acest argument, intelesesera care erau riscurile.
Mobilizarea partiala mai avea cateva dificultati: o mobalizarea partiala exclusiv
impotriva Austro-Ungariei contrezicea obligatiile pe care le avea fata de Franta.
Planificarea franaco-rusa in eventualitatea unui razboi cu Germania era in intregime
axata pe ideea unui atac simultan de la est si de la vest. A pun in aplicare scenariul
unei astfel de mobilizare si a acepta scenariul unui rzboi cu Austro-Ungaria insemna
ati neglija aliatul francez, insemna a-l lasa prada fortelor germane. O decizie
complicate pe 24 iulie 1914. Tarul accepta ideea unei mobilizari partiale. Aceasta
trebuia sa se declanseze patru zile mai tarziu-28 iulie.
Amanarea neaga descurajarea razboiului. Fiecarea natiune avea turisti de criza-in
eventualitatea in care se declansa o criza europeana fiecare putere avea pe o lista
voluntari care erau trimisi peste granite in incercarea de a informa. Turistii de criza
germani si austrieci pleaca in Rusia imediat. Acestia vad ca Rusia isi incepe
pregatirea militara, dar nu stiu pentru ce.
Daca mobilizarea partiala este menita sa descurajeze de ce ramane secreta patru
zile? Rusia intra foarte constienta in acest joc al transferuli rasponsabilitatii. Rusia
vrea sa isi inceapa pragatirile militare, dar in acelasi timp nu vrea sa isi asume
pozitaia de a fi prima mare putere care declanseaza pregatirea militara.
Germania nu simte nevoia de a reactiona militar.
Pe 25 relatiile diplomatice austro-sarbesti sunt rupte. Raspunsul sarb este o lovitura
de teatru. Acestia isi dau seama ca majoritaea cererilor sunt lipsite de valoare asa ca
le accepta cu o singura exceptie- refuzul de a accepta investigatorii austrieci pe
teritoriul sau. Acceptand o mare parte din prevederile documentului se ajunge la un
transfer de responsabilite. Vina va apartine celui care a redactat. Din momentul
replicii sarbesti, strtegia ausriaca devine evidenta, nu mai exista un alt motiv de
razboi.
Pe 26 iulie, britanicii intra in actiune si vin cu ideea unei conferinte. Vin cu o
propunere care nu are foarte mult sens. La conferinta trebuiau sa participe puterile
neimplicate in criza: Marea Briatanie, Franta, Germania si Italia. Rusia si Austro-
Ungaria erau excluse. Logica era urmatoarea: Rusia si Austro-Ungaria nu vor face un
pas urmator in lipsa sprijinului (pentru Rusia=Franta si Italia; pentru Austro-
Ungaria: Germania). Daca Marea Britanie si Germania vor putea conlucra in acest
timp criza va putea fi anulata. Bazele pentru o asemenea medieri nu exista. Marea
Britanie nu poate modela de una singura, Rusia nu transimite toate informatiile
despre pregatirea ei militara iar Germania nu doreste ca conlucreze.
Franta nu vrea in acel moment un razboi. Pentru Franta nu este un motiv bun, desi
ar putea recupra Alsacia si Lorena. Franta a initaia o reforma militara, traverseaza o
perioada de vulnerabilite. Banii nu sunt investiti in armamentul armate, dar se teme
de viitorul aliantei sale cu Rusia.
Pe 28 iulie germanii adopata in fata britanicilor un comportament dublicitar.
Pe 28 iulie incept ostilitatile intre Austro-Ungaria si Serbia. Artileria austro-ungara
bombardeaza pozitiile sarbesti de pe malurile Dunarii, bombardeaza chiar si
capitala Serbiei. Aceste mesaje ajung la Sankt Petesburb- capitala sarba este sub
asediu.
Rusia este pusa in fata unei dileme in acest moment. Este foarte clar ca razboiul este
a inceput. Intrebarea este daca va continua cu mobilizarea partiala sau va continua
cu cea generala. Pe 28 iulie seara se ia decizia in consiliu de minstrii pentru a
mobiliza intrega armata.
Diferenta dintre mobilizarea partiala si cea generala este ca rusii isi pot mobiliza
armata asa cum vor dori. Orice decezie luata la Sankt Petesburg avea un impact
direct asupra deciziilor luate la Berlin. Deciza mobiloizarii generale ruse nu este
lipsita de ambiguitate, tarul se opune. Tarul este in plina corespodenta cu varul sau,
Wihlem al II, pentru a revigora relatiile diplomatice. Cei doi au un scimb de mesaje
incurajator pana pe 29 iulie. Tarul face o gafa afirmand ca pregatirile militare sunt
vechi de 5 zile, a tradat faptul pregatirile incepura mai devreme. Wihlem al II nu
incerca sa evite un razboi, ci sa-l localozeze, sa tina Rusia afara din razboi.
Lucrurile se complica pe celalalt plan, pe masura ce Rusia se pregateste tensiunile
cresc la Berlin.
Pe 28 iulie Moltke cel Tanar redacteaza un memorandum, pe care il trimite
cancelarului si imparatului, in care analizeaza situatia politica a Europei. Concluzia
lui este destul de sumbra: daca Rusia va initia pregatiri militare razboiul nu mai
poate fi evitat.
Razboiul este efectul interactiunilor militare.
In timpiul crizei Moltke cel Tanar comunica cu Conrad care ii transimite ca
Germnaia il va sustine.
Pe 29 Germania initiaza cateva tentative de limitare. Solutia: oprire la Belgrad.
Tot in acele zile se multiplica semnele ca Marea Britanie nu va ramane neutra.
Imparatul si cancelarul vor cauta modaliataile prin care sa evite implicarea Marii
Britanii.
In noapte 29 spre 30 se intampla doua lucruri:
1. Rusia ia decizia de a mobiliza armata.
2. Esueaza eceste tentative germane de mediere.
Pe 30 iulie razboiul a devenit aproape inevitabil. Pe 30 rusii vin cu o propunere de
arbitaraj international.
Germanaii incearca sa obtina garantii privind neutralitatea Marii Britanii. Bermand
Linovski este trimisul german si inceraca sa obtina o promisiune de neutralitate,
dara fara succes. Bermand lanseaza informatia spre Viena.
31 iulie esecul tentativelor britanice de a media. Marea Britanie cere Frantei si
Germaniei o asigurare ca nu vor ataca Belgia; Franta da imediata aceasta asigurare,
Germnaia nu.
Observam un raport intre civil si militar in Franta si Germania. In Franta militarul se
supune civilului, in Germania civilul se supune militarului.
31 iulie este ziua deciziva, in seara zilei Germania ii trimite un ultimatul,timp de 18
ore, Frantei iar raspunsul ei este ca va proceda dupa interesele sale. La miezul noptii
Germania da Rusiei un ultimatul, de 12 ore, pentru a-si intrerupe masuile militare.
La pranzul zilei de 31 iulie este proclamata mobilizarea generala germana. O reactie
defensiva la mobilizarea generala rusa.

30.05.2017

Primul razboi mondial este unul de coalitie. Exista doua aliante care se
confrunta. Asta inseamna ca fiecare stat combatant trebuie sa-si defineasca
obiectivele in razboi. Agenda/obiectivele unui stat este/sunt influentat/e de: -
raportul de forte de pe campul de batalie,
-un set de interese ( care se pot modifica in functie de operatiunile militare), -
costurile,
-obiectivele strategice (care evolueza pe durata razboiului si aceste obiective pot fi
percepute diferit),
-situatia interna (obiectivele ajung sa fie influentate puternic de evolutia interna a
statelor, de confruntarea dintre fortele politice interne. In primul razboi mondial
exista forte politice democratice, de stanga, care au o agenda pacifista, non-
expansionista. In egala masura exista forte nationaliste, conservatoare, care au o
viziune foarte ambitioasa asupra lumii- lupta pentru expansiune, pentru distrugerea
adversarului. Intr-un moment de maxima tensiune, de maxima mobilizare interna-
un conflict intre aceste state este foarte costisitor pentru economia statelor,
autoritatile sunt interesate sa pastreze pacea interna, consensul intern- razboiul
este un compromis intre aceste forte),
-politica de alianta (tocmai pentru ca razboiul nu poate fi castigat de o singura
putere, agenda este rezultatul unor negocieri din interiorul coalitiei, obiectivele nu
sunt sustinute doar de fortele interne, ci trebuie sa fie sustinute, asumate si in
interiorul aliantelor, de partenerii tai in interiorul aliantei.
Razboiul dureza mai mult decat se astepatsera majoritatea puterilor. Aceasta
prelungire vine cu o serie de implicatii. O caracteristica a razboiului, din punct de
vedere, este faptul ca a fost un razboi de pozitii, de uzura.
Implicatii: senzatia vine ca singura modalitate de a sparge blocajul este de a gasi noi
aliati. In cei patru ani fronturile dintre Franta si Belgia se muta doar 15 km.
-aducere de noi aliati. Ex: Romania.
Problema este ca fiecarea acest nou aliat aduce noi obiective de razboi. In
1915, de partea Antantei intra Italia ( care avea pretentii pe seama Austro-Ungariei).
In speranta de a castiga un aliat care sa rupa acest blocaj, sa incline balanta, Antanta
accepta obiectivele de razboi ale Italiei care inseamna distrugerea Austro-Ungariei.
In 1916, Antanta isi asuma obiectivele de razboi ale Romaniei care insemnau, in
primul rand, Transilvania distugere Imperiului Austro-Ungar. Asta inseamna ca
cele doua aliante, ca numar de membri, creste numarul obiectivelor de razboi. In
conditiile in care cele doua aliante pimesc in interorul lor noi membrii, o consecinta
este o escaladare a conflictui. Intrarea Bulgariei de parte puterilor centrale
stimuleaza Romania sa treaca de partea cealalta. Fiecare nou membru creste lista
ambitilor iar asta face imposibila pacea negociata. Cum se poate negocia pacea daca
Rusia vrea Galitia; Romania vrea Transilvania si Bucovina; Italia vrea Croatia, fiordul
si Slovenia; Austria s-ar gasi limitata la Boemia.
O alta consecinta a razboiului de uzura: Justificarea razboiului. Lupta era
pentru o lume mai buna, pentru a te intoarce la situatia initiala? Mobilizarea
populatiei se realiza prin promisiunea ca va fi mai bine. Laburistii britanicii, stanga
britanica, vorbesc de noul Iersualim Londra va fi noul Ierusalim. In 1914, stanga
britanica a sustinut razboiul. Celebra iarna a napilor 1915-1916 (foamete mare).
Dupa asemenea conditii stanga incepe sa se radicalizeze, Revolutia din Rusia aduce
scindarea stangii intr-una moderata care sustinea continuarea razboiului, cu
conditia ca pacea sa fie una moderata, si stanga radicala comunista care se opune
razboiului.
Marea Britanie intra in razboi fara sa aiba un set de obiective foarte clare. Se
incerca indiguirea Germaniei. Discursul britanic este realizat in termeni foarte vagi.
Se vorbeste despre echilibrul de putere, restaurarea rapida a economiei mondiale.
Ce insemna refacerea echilibriului european? Echilibrul european insemna
pastrarea unei Germanii puternice, cu inaintarea in razboi, acest obiectiv devine din
ce in ce mai putin acceptabil.
Depozitarea inamicului- sa creeze o imagine negativa a inamicului si a intentiilor
sale. Inamicul ajunge sa fie exclus din comunitatea natiunilor civilizate.
Problema inocentei Marii Britanii. Marea Britanie a intrat in razboi impotriva
vointei sale, pentru a proteja the poor little Belgian- este un act de maxim alturism.
Marea Britanie are, in primul rand, obiective extra-europene, obiective imperiale;
are obiective care tin de securitate pentru putere navala.; obiective extra-europene
care odata cu trecere timpului devin din ce in ce mai contradictorii. Occidentalist vs.
orientalisti. Surprinde problemele de politica externa ale Marii Britanii pana la al 2
Razaboi Mondial. Occidentalistii cred ca razboiul poate fi castigat doar pe frontul de
vest, invingand Germania; interesele de securitate ale Marii Britanii sunt ancorate in
vestul Europei. Orientalistii considera ca intodeauna Marea Britanie a folosit
strategia indirecta si dau drept exemplu perioada napoleoniana, ei sunt
imperialisti, ambiti mari in Orient. Primul razboi mondial deschidea o oportunitate
foarte mare pentru ca in octombrie 1914 Imperiul Otoman ia decizaia de a intra de
partea Germaniei, devenind inamic al Marii Britanii, Imperiul Otoman devine o tinta
linistita. 1914 aduce aceasta transformare fundamentala, daca pana in 1914 Marea
Britanie a sustinut unitatea Imperiului Otoman, dupa aceasta data devine adepta
dezmembrarii. Numai ca Imperiul Otoman ocupa zona Anatoliei, Irakul, Siria,
intreaga Peninsula araba + Egiptul care este, teoretic, sub suveranitate otomana.
Marea problema era impartirea zonei.
In martie 1915 exista un punct de cotitura, respectiv Marea Britanie accepta ca la
finalul conflictului stramtorile sa intre sub influenta rusesca.
Explicatii:
-1915 Marea Britanie a luat decizia ca Imperiul Otoman va fi dezmebrat, deci rusii
vor trebui sa pimeasca ceva.
- alianta cu Rusia
-In primavara lui 1915, Marea Britanie se pregatea sa debarce in Balcani in
incercarea de a ataca Imperiul Otoman. Aceasta campanie va fi un mare dezastru.
Intr-o serie de acorduri culminand cu unul celebru in 1915, Acordul Sykos-Picot.
Este reliefat felul in care trebuia sa arate la finalul razboiului teritoriile Imperiul
Otoman. Zonele care intrau sub influenta ruseasca erau Armenia si zona stramtorii;
zonele sub inflenta italiana: administratie si control intalian; zona frantuzeasca:
coboara din Anatolia, Siria pana pe teritoriul Israelului, care acoperea si N irakului;
zona britanica era constituita din acest mic port in Palenstina, o zona de influenta
directa in S Irakului si pe o coasta peninsului arabe si apoi o zona de inflenta care
leaga zona Mediteranei de Golful Persi, Iordania si Irak.
In acordul Sykos-Picot mare parte a Israelului, inclusiv locurile sfinte, uramau sa fie
internationalizate pentru ca erau o chestiune delicata. Iersalimul este un loc sfant
pentru evrei, musulmani si crestini. Pentru a evita un conflict cea mai usoara solutie
era controlul international.
Influenta rusesca este exercitat la nord, sus; cea frantuzeasca la mijloc (ideea era ca
sfera ruseasca si cea britanica sa nu se intalneasca nicaieri); la sud influenta
britanica.
Impartirea Orientului este si mai complicata, ceea ce reperezinta aceasta
actiune este o serie de acorduri intre Franta si Marea Britanie, dar si Rusia si Italia
care primesc sfere de influenta in Orientul mijlociu. In octombrie 1915, intr-un
schimb de scrisori cu unul dintre liderii arabi, seriful ??? care era administratorul
locurilor sfinte, baza sa de putere era undeva in vestul si centrul Orientului. Ideea
britanicilor era ca Imperiul Otoman putea fi subminat din interior, prin miscarile
nationaliste. In urma dintr-un schimb de scrisori, britanicii par sa promita crearea
unui mare stat national arab, un stat care sa acopere toate teritoriile arabe ale
Imperiului Otoman, in esenta intreg Imperiul Otoman, mai putin Anatolia. In acord
era precizat faptul ca prezentul acord nu intr in contradictie cu anajamentele Marii
Britanii cu alte puteri-ambiguitati. In noiembrie 1917 este faimoasa declaratie
Balfour, ministrul de externe britanic, dupa mai multe negocieri acesta face o
declaratie publica in care permitea crearea unui camin national evreiesc in
Palestina. Exista trei acorduri care se suprapun, britanicii care promit crearea unui
mare stat national arab in incercarea de a stimula acel nationalism arab. Ei
negociaza cu aliatii lor pentru a imparti aceasta zona. In al treilea rand primit
evreilor crearea unui camin national evreiesc, fara a le fi afectate drepturile celor
care locuiesc. Exista teritori care sunt impartite de trei ori, exista trei acorduri
diferite. La sfarsitul razboiului nu poate sa rezulte decat o sitiuatie conflictuala.
Rusia va disparea si deci influenta lor.
Franta este obsedata de chestiunea propriei securitati. Cum poate fi corectat
acest dezichilbru structural dintre Franta si Germania. Dezechilibru structural:
Germania are o populatie mult mai mare decat a Frantei, are o industrie grea, de 4
ori decat a Frantei. Cum poate fi corectata? Dezmembrarea Germaniei? Aliante cu
Rusia, care in 1917 dispare sau cu britanicii sau americanii.
Solutia: state puternice care sa iti garanteze securitatea impotriva unui atac
german?
Obiectivul central pentru Franta este eliberarea Alsaciei si Lorenei si restaurarea
Belgiei (o Belgie independenta actiona ca o centura de securitate pentru Franta, o
Belgie care fusese invadata, aproape distrusa va privi cu simpatie spre Franta, va
insemna o aliata a Frantei). Franta se gandea si la teritoriul german si o interesau
doua zone: bazinul Saar, important pentru ca zona facuse parte in sec 17 din Franta,
dar nu era etnic franceza; avea masive resurse de carbune, ori Franta inregistra un
deficid cronic de carbune. Preluand controlul asupra acelui teritoriu acel
dezechimibru nu era neaparat corectat, dar situatia se echilbra putin. Renania care
putea fi rupta de Germania pentru ca fusese ultima zona integrata in Reich( 1870-
1879), era o zona preponderat catolica si avea granita cu Franta. Franta are si
obiective extra-europene, areobiective imperiale, dar este mult mai reticenta cand
vine vorba de impartirea Imperiului Otoman din doua motive.
1. Franta a investit foarte mult in imperiu inainte de Primul Razboi Mondial.
2. In aceasta impartire a imperiului, Franta este cel mai putin avantajoaza.
Franta are o atitudine foarte nuantata de estul Europei. Estul Europei nu a fost o
foarte mare preocupare pentru ea, decat prin intermediul aliatilor sai, in primul
rand Rusia. Rusia si Franta, printr-o serie de promisiuni reciproce si-au oferit mana
libera, Rusia Frantei in Europa occidentala,Franta Rusiei in Europa orientala.
Franta, Marea Britanie, Sua (mai tarziu) pastraeza o atitudine foarte ambigua fata de
Imperiul Austro-Ungar, nu exclud posibilitatea pastrarii imperiului ceea ce ridica
mari semne de intrebare legate de Transilvania. Abandoneaza ideea pastrarii
Imperiului Austro-Ungar abia in momentul in care devine evident ca imperiul nu
este dispus sa incehie o pace serioasa, 1918. Franta ajunge sa sprijine, pe parcursul
razboiului, multe din miscarile nationaliste din estul Europei: miscarea cehosloveca,
poloneza, romaneasca etc.
Rusia vrea tot ce este posibil: vrea sa reunifice sub autoritatea sa Polonia,
vrea sa conecteze aceasta granita occodentala sa castige teritorii pe seama
Imperiului Austro-Ungar, si vrea stramtorile, o parte a Imperiului Otoman.
Rusia preia rolul de protector al acestor miscari nationaliste slave: sarbi, cehi si
slovaci.
 Germania vrea sa isi construiasca o zona de influenta in Europa pe care o
denumea Europa de mijloc. S-a nascut ca un concept expansionist pentru
Germania. In esenta, Germania visa crearea unui bloc economic, fundament
economic, dar implicatii politice. Bloc economic dominat de Imperiul german si care
ar fi inclus cea mai mare parte a Europei de la vest de Rusia. State precum Romania,
Belgia, Imperiul Austro-Ungar, statele scandinave, Franta( in unele variante) ar fi
trebuit sa intre intr-o relatie de subordonare cu Imperiul german. Concepetul se
regaseste pentru prima data in acest Program din Septembrie 1914. Program
extrem de ambitios care se naste in acesta eforie a victorie. Problema este ca acest
program era un sablon pentru toate planurile si planificari germane. Programul din
Septembrie prevedea si o serie de anexiuni teritoriale pe seama Frantei, Belgia si
prevedea crearea unei Africi de mijloc, posesiunile germane din vestul si estul Africii
trebuiau sa fie unificate, care sa taie continentul in doua si care sa confere Germaniei
accesul la unele dintre cele mai fertile teritorii. Acest radicalism s-a manifestat in
cele doua paci pe care Germania le-a incheiat in 1918 cu Rusia sovietica si cu
Romania (mai 191-Bucuresti). Cele doua tratate prevedeau pierderi teritoriale,
despagubiri masive, concesii masive; pentru Romania era vorba de o pierdere de
suveranitate pe care germanii sperau sa o confere prin oferirea Basarabiei
(compensatie pentru pierderea jumatatii sudice a Dobrogei). Germanii vredeau ca
oferindu-le Basarabia se va crea un conflict intre Romania si Rusia.In viitorul
previzilbil se presupunea ca nu va mai exista o alta alianta cu Rusia.)
deziluzia pe care germanii o resimt prin taratatul de la Versailles.
Austro-Ungaria nu stie de ce lupta. Infrangerea Serbiei? Din obiectivele
postbelice reiese foarte clar ca Austro-Ungaria s-a miscsorat, nu mai este o mare
putere. Austro-Ungaria este preocupata de ceea ce se intampla in Balcani.
Principalele obiective sunt.
Fiecare dintre cele trei imperii rivale incearca sa alipeasca conventia. Aceasta spera
ca polonezii deznationalizati se vor intoarce. Ucraina( resurese importante:
alimente, carbuni. In 1916 intre intr-o crixa din ce mai profunde. Istoria aestei
intamplari este o modaliatatea esuata. Aceasta ar fi cea mai interesata sa caute o
pace de compromis. Dupa 1916 devine din ce in ce mai depandenta de Germania,
de aliatul sau.
Cauta o pace de compromis de mai multe ori.