Intrebari interviu branding personal, Stefania Argeanu, Ceasca de Cultura

Avand in vedere dimensiunea de marketing sau cea de branding, ar trebui revizuita

perceptia asupra incadrarea domeniului artistic-cultural intr-o singura filiera, strict
umanista, cand, de fapt, presupune o paradigma vasta, aflata la intersectie cu o pleiada de
interpretari interdisciplinare. Cu alte cuvinte, pentru solistul erei digitale 2017, muzica
exista si in afara teritoriului ei propriu. Astfel,muzica este prezenta activ in statistici,
cifre,economie, administrariat, competente digitale si de social media, blogging,
programari, negocieri, strategii de branding personal,precum si in asimilarea accelerata a
multi-tasking-ului si in aplicarea lui,in stil metodic, tinand cont de o serie de principii.

Care sunt motivatiile pentru care "Solistul, azi, trebuie sa stie si marketing si PR si
branding"?

Pentru ca altfel nu se poate si nu de azi ci de sute de ani. Numai fiecare singur isi stie cel mai
bine directia, imaginea pe care o doreste, constructia pe care o face in si cu sinele sau. Iar
solistica nu inseamna doar cantat pe scena si atat. Cum ajungi acolo pe scena daca nu stii sa
te propui? Fiecare aparitie trebuie sa fie impecabila si in crestere, dar de asemenea trebuie sa
incepi sa cunosti elemente de vanzari , de marketing pentru a simti sa fii omul care trebuie la
locul care trebuie in data in care trebuie. Mozart poate a fost primul care a stiut sa se auto
promoveze. El iesea in centru orasului , in fata salilor unde urma sa concerteze cu cartoane
mari lipite de el, pe care scria reclama concertului. Liszt a fost cel care a inventat concertele in
salile mari, a fost primul one man show si asta pentru a da cateva exemple doar iar marele
violonist Henryk Szeryng intrebat cum isi petrece ziua spunea opt ore dorm, opt ore studiez
si opt ore scriu scrisori referindu-se la propuneri catre sali, manageri , case de discuri,
orchestra si asa mai departe.

Cum sesizezi granita dintre motivatie si obligatie (- in sensul de birocratie adaptata

fenomenului artistic)?

Eu cred ca profesia noastra nu se poate face cu adevarat din obligatie. Nu la nivel inalt, nu la
nivel de mare performer. Este greu sa cresti, sa muncesti, sa te reinventezi permanent, sa te
autoimbogatesti, este teribil de greu sa stai atatea ore si sa inveti mereu piese noi cand este din
obligatie. Fara motivatia interna, care vine din pasiune, din faptul ca iti curge in sange
profesia, ca ai in ADN vocatia aceasta, nu se poate face realmente si nu poti sa atingi acea
emotie launtrica a spectactorului, acea zona in care fie ii dau lacrimile fie ii aduci o fericire
senina si totala.
Si atunci cand e pasiune reala este si motivatia de a face si partea birocratica pentu ca altfel
vezi ca nu ai cum. Nu este niciodata o obligatie. Stiicand faci ceva cu pasiune se spune ca
nu muncesti. Nu este adevarat. Muncesti si mai mult si de fapt muncesti continuu insa nu
simti ca e o munca ;este pasiunea ta si asta iti da o energie ce nici nu poate fi imaginata de cel
care face din obligatie. Diferenta se simte din prima secunda. Este lumina launtrica a omului
care iradiaza.

Auzim din ce in ce mai frecvent urmatoarea remarca: "ntr-o univers n care valabilitatea
crilor de vizit consta in frecventa search-ului/ a cutrile pe Google (care echivaleaza cu
noua percepere a celebritatii), iar reeaua de contacte profesionale valoreaz, deseori, mai
mult dect diploma unei institutii de invatamant superior, brandingul personal devine o
preocupare de baz a oricrui profesionist."

Poate ca in ce ne priveste pe noi artistii aceste lucruri au un oarecare miez. Conteaza cu cine
colaborezi, conteaza cat de mult public adduce numele tau in sala, conteaza daca trezesti
interesul in sensul bun. Eu cred ca in evolutia noastra exista intalniri care ne imbogatesc, ne
ajuta sa progresam. Eu iubesc colaborarile pentru ca de la fiecare invat mult si de altfel
colaborez cu atat de multi muzicieni sau actori. Tin la imaginea mea si atunci sunt atenta cu
cine colaborez, ma intereseaza sa fie chimie scenica de asemenea, pentru ca produsul sa fie
de cea mai inalta calitate si interactiunea noastra cat mai deplina. Refuz colaborarile care nu
cred ca ma definesc, la care nu vad succesul, refuz programele care nu imi plac si care nu se
armonizeaza liniei carierei mele. Mai exista si accidente, colaborari care cred ca vor functiona
si se dovedeste a nu fi asa, dar acelea nu trec de un prim concert, nu exista repetabilitate. Asa
invatam. Asa cum exista si colaborari pe care mi-ar placea sa le repet dar nu mereu se ivesc
ocaziile asa cum ne dorim noi. Imi place sa imi aleg interactiuni cu artisti pe care eu ii admir
si cu care cred ca pot aduce in fata publicului explozie . Deci contactele si colaborarile
conteaza enorm in privinta imaginii noastre. Cat despre cautarile pe googledaca ele sunt
castigate organic au o insemnatate. Daca sunt cumparate sau aduse cu falsa publicitate, cu
chestiuni comerciale sau chiar negative.sunt poate un minus mai degraba.

Care este istoricul acestei preocupari?

Dorinta de progres, de a invata , de a nu sta pe loc. Nu imi sta in fire sa fac un singur lucru si
atat. Curand dupa intoarcerea mea in tara in 2005 am avut o stagiune in care am cantat
practic doua concerte in multe orase ale tarii: Liszt concertul no 1 si Beethoven-Concertul no
5. Desi totul a fost minunat eu simteam ca pot mai mult de atat , ca este insuficient. Si
dorindu-mi mai mult, lucrurile s-au legat incet-incet. La inceput nu stiam ce cautam dar stiam
ca vreau mult mai mult si asa s-au nascut mare parte din proiectele mele . Fiind altceva au
avut nevoie sa devina pachet: titlu, explicatii , detalii, am gasit ca merita si au nevoie de poze
pe masura , filme si iata pas cu pas , invvatand cu fiecare proiect in parte a aparut
preocuparea mea de a impacheta concertele in scenografie, marketing si toate acestea mi le
gandesc adesea singura ceea ce imi da o satisfactie ce nu o poti banui. Sunt provocari si
stimuli in acelasi timp. Asa am gandit Pianul care visa flamenco ( desi titlul in sine nu este al
meu) , asa am gandit diferitele concerte de acum , asa am gandit seria Armoniilor de la Opera
Comica, o serie ce s-a intins pe tot parcurul stagiunii 2016-2017 si care s-a dezvoltat pe
masura ce trecea timpul. Fiecare anotimp a avut concertul sau. Toamna asociata cu sunetul
violoncelului si cu Chopin, Elgar sau Chaplin, iarna a fost comparata cu o seara de visare ,
inspirata fiind de acele seri lungi in care ne ascundem de frig in caldura casei. Vocea unei
soprane minunate ca Raluca Oprea a intregit repertoriul de lieduri de Bellini, Strauss,
Rachmaninov. Primavara a venit cu bucuria unui concert cu fabule si muzica de desene
animate alaturi de actrita Daniela Nane iar vara.eh vara.trebuie sa fie fierbinte asa ca
Armoniile de vara sunt inchipuite alaturi de Fernando Mihalache intr-o seara de Piazzolla.
Pian-acordeon si Piazzolla. Nu este Piazzolla by night , este Piazzolla by evening , Armonii de
vara si multa pasiune.

Asta a fost doar un mic exemplu din ceea ce fac eu diferit.

Cum se cultiva branding-ul personal?

Cu multa rabdare, perseverenta, discernamant, smerenie si cu pasiune.

Rabdarea de a turna in fiecare zi o picatura asa cum faci la radacina unei plante. Iar aici
intra si pasiunea si perseverenta. Nu dai tunuri , ci cresti organic putin cate putin, asa se face
consistenta . Altfel esti o tipla stralucitoare dar goala, inauntrul careia nu se afla nimic.
Discernamantul se refera la alegeri,sa stii ce sa refuzi si ce sa accepti, cum sa o faci, cat sa
faci din ceva si cum anume. Cat despre smereniefiind vorba de tine insati ( insuti) , lucrand
pentru tine, primind aplauze, complimente si laude, lupta cu orgoliul este mare asa ca este
necesar sa nu fugi ca disperatul dupa slava desarta, care de asemenea este goala. In fiecare
secunda sa stii de unde vin toate si unde se duc: la Dumnezeu. Si iata smerenia. Servim arta si
suntem datori harului dat de Dumnezeu.

In ce consta brand-ul Ioana Maria lupascu?

Calitate, versatilitate, seriozitate , preocupari caleidoscopice, concerte dedicate publicului fara

a face rabat in ce priveste calitatea muzicala, si nivelul inalt al pianisticii. Inseamna concerte
de la clasic la jazz sau tango. Inseamna o plenitudine de colaborari : de la mari muzicieni la
actori ca Daniela Nane cu care colaborez de ceva ani deja.

Inseamna zambet si buna dispozitie, concerte pregatite cu multa dragoste in cele mai mici
detalii. Inseamna o permanenta cautare si dorinta de a invata ceva nou. Toti cei care m-au
cautat sau pe care i-am cautat eu sa cantam impreuna au fost placut uimiti de acceptul meu
imediat de a invata repertoriul lor. Nu imi plac cararile batatorite si asta desigur aduce
provocari in plus dar si satisfactii mari.
 De unde se documenteaza artistul cu privire la manageriat, impresariat, PR, negocieri si
imblanzirea partiturii ce are in vederea stapanirea profesionista a mai multor profesii de
catre o singura fiinta si, implicit, a formulei "10 in 1", "100 in 1", "1000 in 1"?

De oriunde poate si il duce viata . Iti spun ce fac eu. Cand intalnesc pe cineva care stie ceea ce
nu stiu eu, intreb. Am fost la un moment dat curioasa sa inteleg cum fucntioneaza social
media si am intrebat pe cei care stiau. Apoi mai inveti si experimentand, vazand ce
functioneaza din ceea ce faci si ce nu. Apoi eu imi urmez foarte mult si instinctul . Chiar si in
zona asta sunt artist si merg asa cum imi dicteaza intuitia.

Care sunt cauzele aparitiei necesitatii de a exista sub semnul formulei "10 in 1"?

Evolutia noastra. Cumva in toate formele vietii este nevoie macar de 3 sau 4 in 1, asa ca un
artist, cel care cumva uneori poate fi un exemplu , este firesc sa fie 10 in 1. Eu am remarcat ca
atunci cand altii fac treaba ta nu o fac la fel de bine, este atat de greu sa gasesti pe cineva
care sa stie ce stii si tu si sa aiba aplecarea de a o face neconditionand timp si energie. Cine
poate face asta pentru tine daca nu tu insuti?

Care sunt avantajele? Dar dezavantajele?

Cand faci ceea ce iti place nu vad dezavantaje. Desigur petreci mai mult timp insa nu percepi
ca atare asta. Avantajul este ca te dezvolti mult si in mai multe directii.

Exista riscul depersonalizarii solistilor care se afla in aceasta ipostaza?

Absolut deloc. Fiecare are identitatea sa, background-ul sau si tinde poate spre altceva. Iar
toate aceste ajutoare urmeaza linia identitatii fiecaruia. Este frumos sa mergi sa asculti un
concert, dar cand acel concert are si o poveeste parca iti place mai tare. Asta nu e
depersonalizare, pentru mine sunt lucruri care imi fac placere, permanenta comunicare cu
publicul pe toate caile.

Ce rol au mass-media, factorii politici, organizatiile nonguvernamentale in privinta starii

actuale? In ce masura presa, politica, ONG-urile se pot alia cu artistii, devenind parteneri
loiali si adjuvanti?

Au un rol mare. Mass media ofera vizibilitate artistilor si astfel este esentiala. Factorii politici
poate nu atat de mult insa oamenii care ne conduc da, pentru ca aloca bani artelor.
Instrumentele care se cumpara in institutii, bugetele date culturii depind de conducerea
politica.Un artist nu cred ca trebuie sa se asocieze politicii desi fiecare dintre noi vem parerile
noastre , dar artistul ar trebui sa fie eliberat de grija zilei de maine penru a putea creea fara
obstacole. Ce fac artistii ajunge direct in inimile oamenilor, ei sunt urmati, ascultati,vocea lor
este amplificata metaphoric vorbind. Este ceea ce stiau nobilii din trecut cand protejau si
patronau artele. Ingrijirea spiritului nu este un lux ci o necesitate reala. Dar pe de alta parte
artistii nu traiesc doar cu aer si arta si aici este mult de lucru intre autoritati si noi.

Cum iti mai gasesti vocea, directia, muza in aceasta multitudine de activitati in care esti
implicata si care, sa recunoastem, impovareaza, oboseste fiinta umana care nu poate
functiona in mod automat, asemenea unui robot?

Chiar aceasta este directia mea:o multitudine de stradute ce duc toate in aceeasi directie,
aceea a mea, a imbogatirii mele muzicale, spirituale si a imbogatirii a ceea ce aduc publicului
de pe scena. Toate aceste colaborari atat de diferite ma pasioneaza si ma imbogatesc, ma fac
sa iubesc ceea ce fac si oricat de obosita m-ar face uneori imi si dau energie si entiziasm de a
face mereu lucruri noi, sau de a reveni la ceva din trecut dar de la un alt nivel. Stagiunea
aceasta cred ca am invatat cateva sute de piese noi. Nu glumesc, atatea programe total noi si
colaborari noi am facut. Am muncit enorm, am invatat enorm de multa muzica si am iubit
fiecare secunda a tot ce s-a intamplat pentru ca am crescut ca Fat Frumos Fiul Iepei, in trei
zile cat altii intr-un an. Fara acest volum imens de munca, de inventie a catorva zeci de
concepte total noi si diferite intre ele, in doar o stagiune, evident aceasta crestere nu se putea
intampla. Mai mult de zece concepte total noi facute de la zero si duse la nivel de spectacole
finite de o ora si ceva. Am avut ,de exemplu, in aceasta iarna o perioada in care aveam cate
trei sau patru repetitii pe zi cu programe total diferite pentru concerte total diferite in locatii
diferite. Noaptea apoi studiam sa invat piesele noi . Nu pot sa spun ca nu eram epuizata, dar
in acelasi timp entuziasmul nu m-a parasit nicio secunda, tocmai pentru ca eram atat de
incantata de aceasta plenitudine de nou si provocare.

Ce se alege de aspiratiile, creatiile artistice, stimularea pozitiva a spiritului sau inventiv si

creativ?

Cresti. Nu exista retete sigure. Tu faci tot ce depinde de tine asa cum stii mai bine apoi este
publicul cel care da verdictul. Cu fiecare program nou , cu fiecare concert inventat de la zero
si dus pe scena se produce o crestere, capeti experienta. Dar publicul este cel care la final
hotaraste, acolo se trage linia.

Ma consider binecuvantata caci nu am avut proiecte care sa nu aiba succes. Ma refer la cele
in care am crezut, cele care s-au repetat, pe care le-am dorit si m-am straduit sa le repet.
Stii..cant uneori un bolero care se numeste Jurame. Acolo este un vers: pleaca dar intoarce-te
deoarece fara tine nu pot sa traiesc. Cam asta este relatia noastra a artistilor cu publicul.
Plecati acasa la final de show, dar reveniti, pentru ca noi cei de pe scena fara voi, cei din sala
nu putem sa traim, nu avem rost.

Cum se intelege adoratul tau pian si fiecare pian, in parte, pe care il (re)cuceresti cu
fiecare noua aparitie, cu brandul Ioana Maria Lupascu?

Brandul este legat organic de pian. Este un cordon ombilical intre noi. Si unele titluri ale
spectacolelor mele oglindesc asta: Pianul care visa flamenco, Pianul fermecat, Pianul cu
poeme. Trebuie sa iti spun ca acest titlu a fost dat de un poet . Brandul este strans legat de
pian,caci eu inainte de toate sunt pianista. Nu poti disocia artistul de om, muzicianul si
pianistul de viata de zi cu zi. Asta sunt in fiecare secunda. Celelalte abilitati pe care mi le-am
descoperit au servit pianului. Scrisul a servit carierei de pianist, capacitatea de a ma descurca
cu social media, cu publicitatea, ideile care imi vin in ce privesc spectacolele de public toate
servesc pianului si iubirii mele pentru a canta la pian.

Ce conotatii acorzi conceptelor atat de reale, exacte si pragmatice, precum sunt : "strategii
de marketing", "relatia furnizor-client", "conditiile pietii"? Trecandu-le prin filtrul tau, ce
accente, ce reflexii, ce continuturi zaresti in aceste sintagme/expresii de specialitate?

Pentru mine sunt notiuni cu termeni pomposi dati unor necesitati ale vietii de artist. Mie imi
face placere sa scriu texte care ajuta spectacolele in social media, ma bucur cand sunt
solicitata de institutii sau de diverse publicatii sa scriu cateva randuri despre ceva,schimbarea
registrului ma relaxeaza. Sunt intr-o permanenta reinventare si cautare de ceva nou. Ma
intereseaza mereu ceea ce cauta publicul pentru a oferi ceva pe masura asteptarilor si iata
cererea si oferta , iata relatia furnizor-client.

Ce alte alternative exista? Cu cine este esential sa stabilim un dialog pentru ca artistii sa
beneficieze de colaborari cu oameni specializati (doar in) in impresariat, negocieri,
promovare?

La noi nu prea exista impresari. Iar in ce priveste instrumentistii impresarii sunt putini in
toata lumea, asa ca un artist invata sa se impresarieze singur. Nevoia invata . Desigur ca este
o usurare cand altcineva o face in locul tau mai ales daca o face si bine , insa este rar.
Cantaretii de opera beneficiaza de multe agentii de impresariat, de auditii . Solistii concertisti
intr-o mult mai mica masura. Eu dau o idee astfel generatiilor tinere : exista aceasta nisa
aceea a adevaratilor impresari artistici, care sa se ocupe de concertisti. In Romania este cvasi
inexistenta. II avem pe cei care se promoveaza pe sine, sau care promoveaza o sala sau un
festival dar nu prea avem impresari de solisti concertisti.
Care este, in acceptia ta, sursa cea mai indicata pentru a finanta aceste intalniri dintre
profesii si profesionisti?

Nu stiu daca exista cea mai indicata sursa. Fie ca statul este acea sursa, fie ca o fundatie,
un om cu bani, un ONG sau un mecena a artelor important este sa fie.

Ioana, tu esti o solist-concertista atat a scenelor nationale, cat si a celor internationale.

Exista un model de buna practica care poate fi preluat si adaptat cerintelor din Romania,
in privinta imbunatatirii continue a competentelor specifice si a cunostintelor despre piata,
standarde, tehnici de promovare, comunicare, finantare, de catre artisti?

Nu stiu daca exista un model, exista modele si ceea ce il inspira pe fiecare. Eu caut mereu, ma
uit la cei pe care ii admir si ma inspir. Toti ne inspiram unii de la altii. Este in regula sa te
inspiri, nu este in regula sa furi idei ceea ce se intampla de asemenea. Nu este in regula sa iei
conceptul cuiva cuvant cu cuvant si sa il dai drept al tau. Dar se intampla caci exista multa
lume goal ape dinauntru, oameni lipsiti de idei si atunci considera ca este mai comod sa iei de
la altul unde sunt in abundenta dar fara a recuoaste asta, isi asuma meritul altuia adica. Sunt
lucruri vechi de cand lumea, nimic nou sub soare.Pe termen scurt se numesc bombe si mergi
asa din bomba in bomba, insa pe termen lung aceste bombe nu duc neaparat undeva real, duc
spre un castel de nisip. Mi s-a intamplat sa imi vad ideile furate, dar eu am mereu idei noi,
inventez mereu ceva. Cumva si asta e un fel de confirmare a capacitatilor mele de a creea un
spectacol interesant cu un titlu interesant. Prefer sa o iau in acest fel. O confirmare care
vine de la oameni mici si care nu pot mai mult dar furand de la mine imi arata ca ei nu pot
ceea ce eu pot. Si este in regula sa fii generos si intelegator cu cine nu poate.

Confirmarile vin si altfel Atat de multi compozitori imi scriu piese incat chiar nu am
cuvinte. Pot canta o mica parte din ce mi se trimite. Am spectacole intregi orchestrate de Ioan
Dobrinescu. Am lucrari cu orchestra dedicate de compozitori ai scenei internationale. O spun
cu smerenie sa stii. Este o confirmare. Apoi piesele au fost preluate si de alti pianisti care le-
au cantat in tarile lor.

Tot confirmari au fost invitatiile de anul acesta de a participa la Gala Operei din Cluj si am
avut momente inaltatoare pe scena sau concertul meu de Ziua Romaniei in 2016 alaturi de
Filarmonica Sibiu cand in sala s-au aflat patru Case Regale: A Romaniei, a Greciei, a
Bulgariei si a Belgiei.

Cerintele publicului sunt aceleasi peste tot: dorinta de frumos, de calitate, dar azi in era
digitala mai este si dorinta unui pachet mai complex ceea ce este si firesc pentru ca am evoluat
si daca vrei sa fii pe scena este neaparat sa aduci oamenilor ceea ce isi doresc; un complex
mai amplu, mai interesant si rafinat. Nu poti ramane la imaginea muzicianului de acum 100
sau 50 de ani: ursuz, care avea un zid intre el si public, aparea incruntat, canta, se apleca si
pleca. Eu cred in daramarea acestui zid si nu sunt doar eu cea care cred asta ci multi dintre
muzicienii de azi. Muzica este limbajul care darama acest zid, este o comunicare de la suflet la
suflet .

Cu ce notiuni, idei, impresii esentiale ale realitatilor experimentate de tine sa ramanem,

din oceanul de posibilitati infinite ale promovarii, in termenii : promovare si strategii de
comunicare pentru un brand, respectiv comunicarea integrata de marketing ( : Utilizarea
corecta a principalelor metode, tehnici, tactici si strategii de comunicare si/sau mediere ) ?

Toate sunt unelte si trebuie tratate ca atare, ele servesc unui scop si nu sunt scop in sine. In ce
priveste arta este greu de spus care este utilizarea lor corecta, suntem intr-o permanenta
improvizatie creativa si ceea ce a functionat la un eveniment nu este obligatoriu sa functioneze
la fel si in cazul altuia. Lucrurile acestea sunt intr-o permanenta miscare asa ca solicita dar
asa si captiveaza. Cred ca arta fara marketing nu prea se mai poate face public si de
asemenea fara social media si publicitate. De putut se poaate, dar la un nivel mic si fara ca
publicul sa stie de tine. In ce priveste scena locul este mic si nu este loc pentru toata lumea,
asa ca ajuta mult sa stii sa te vinzi sa gasesti acele carligele care nu inlocuiesc calitatea,
dar o ajuta si o imping spre o mai mare vizibilitate.