Apatic

Necunoscut, n umbr m confund

Cu alt form a existenei mele;
Cu alte simuri primare, simplificate,
Servesc drept antidot al nemuririi,
Singurtate.

Curgnd, sngele rece, ca de reptil,

nghea n mine sperane i visuri;
Soarele-ascuns mi zmbete fals,
Lumina e pretutindeni, eu retras,
Sunt plin de ntuneric.

Cutnd, n mine, aurul nebunilor,

Un caracter strin, mai omenos;
Ofer n dar, sinceritate groas,
Nemeritnd nimic n schimb,
Poate doar minciuni.

Cntnd, inima-mi bate alert

i crete ritmul neputinei,
Absolutului, neajunsului infinit.
Nemrginit-i lumea, Doamne...
De ce-ai fcut-o de neatins!?

Cutreiernd, pe un anume set de urme,

O multitudine de tipuri, omul;
Natura se sintetizeaz, sobru,
Cutreiernd pe ci pavate i nemrginite,
Totul.

La origine, e mitul, deci mitul suntem noi;

Suflete cu jumti de msur,
Cci viaa, nc nu s-a demonstrat palpabil;
Sortii s alegem dintr-o list de greeli,
Eu unul n-am ales.

Cuprins de remucri, sunt melancolic;

n biblioteca mea de vinuri, sunt alcoolic;
Sunt vicios, sensibil la lumina ta divin,
Dragostea nu m face s reacionez,
Doar patima.

O lume de culori si prisme, curcubeie,

n umbra incolor m ascund,
Nu vreau atenie mprtiat s-o culeg,
Te vreau pe tine, tulbur iubire,
Cu caracter apatic.

Adio lume crud!

Eu m cufund, n linitea mea specific,
Profund.