Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
de Fratii Grimm
Dar mai draga dect oricui i era ea bunicii, care nu stia ce daruri sa-i mai faca.
Odata, bunica i darui o scufita de catifea rosie si pentru ca-i sedea tare bine
fetitei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap, o numira de atunci Scufita
Rosie.
Asa am sa fac! i fagadui Scufita Rosie si-si lua ramas bun la plecare.
Bunica locuia n padure, cam la vreo jumatate de ceas departare de sat. Si de cum
intra Scufita Rosie n raristea codrului, numai ce-i iesi nainte lupul. Dar
Scufita Rosie nu stia ce lighioana rea e lupul si nu se temu defel cnd l vazu.
Cozonac si vin. Mama a facut ieri cozonac si-i duc nitelus si bunicii,
care-i bolnava si slabita, sa mannce si ea, ca sa-si mai vina n puteri.
Colo n padure, la vreun sfert de ceas si mai bine de aici. Cum ajungi
sub cei trei stejari, ai si dat de casa ei, iar ceva mai la vale e alunisul, pe
care doar l stii! i raspunse Scufita Rosie.
Lupul si zise n sinea lui: "Frageda-i fetita asta! Ce mai mbucatura pe cinste ar
fi, zau asa! Cu mult mai gustoasa dect baba! Da e vorba ca trebuie sa fiu siret
si sa ticluiesc n asa fel lucrurile ca sa pun mna pe amndoua"
Mai merse lupul o bucata de drum alaturi de Scufita Rosie si apoi ncepu
sa-i spuna cu glas mieros:
"Mare bucurie i-as face bunicii daca i-as duce si-un buchet de flori
proaspete! E att de dimineata, ca nu mi-e teama c-am sa ntrzii!" Se abatu deci
din drum si o lua prin padure, ca sa culeaga flori. Rupea de ici una, de dincolo
alta, dar ndata i se parea ca putin mai ncolo i zmbeste o floare si mai
ochioasa; alerga ntr-acolo si, tot culegnd margarete si clopotei, se pierdea tot
mai mult n adncul codrului. n ast timp nsa, lupul porni de-a dreptul spre casa
bunicii si batu la usa:
Cine-i acolo?
Eu sunt, Scufita Rosie, si-ti aduc cozonac si-o sticla cu vin. Dar
deschide usa, bunicuto!
Lupul apasa pe clanta, deschise usa, se repezi glont spre patul bunicii si, fara sa
scoata o vorba, o nghiti. Se mbraca apoi cu hainele ei, si puse pe cap scufita,
se culca n pat si trase perdelele.
n vremea asta, Scufita Rosie culesese attea flori, ca abia le mai putea
duce. Cum alerga ea de colo pna colo, deodata si aminti de bunica si porni
degraba spre cascioara din padure. Si nu mica i fu mirarea cnd vazu usa data de
perete.
Buna dimineata!
Dupa ce-si potoli foamea, lupul se culca din nou n pat si, prinzndu-l
somnul, adormi si ncepu sa sforaie de se cutremurau peretii. Si se ntmpla ca
tocmai atunci sa treaca prin fata casei un vnator. Auzi el horcaiturile si-si
spuse:
"Bre, da tare mai sforaie batrna! Nu cumva i-o fi rau?" Intra n casa si,
cnd se apropie de pat, l vazu pe lup tolanit acolo.
si potrivi pusca si voi sa traga, dar n clipa aceea i trecu prin minte: "Dar
daca lupul a nghitit-o pe batrna? Poate c-as mai putea s-o scap!" Asa ca nu mai
trase, ci, lund o foarfeca, ncepu sa taie burta lupului adormit. Abia apucase sa
faca vreo doua-trei taieturi, ca se si vazu stralucind scufita cea rosie a fetitei
si cnd mai facu o taietura, fetita sari afara si striga:
Cnd se trezi, lupul voi s-o ia la sanatoasa, dar pietroaiele atrnau att
de greu, ca dihania se prabusi la pamnt si dadu ortul popii.
Cei trei nu-si mai ncapeau n piele de bucurie. Bunicuta mnca cozonacul
si bau vinul pe care-1 aduse fetita si pe data se nzdraveni. Iar Scufita Rosie
gndi n sinea ei, parca mustrndu-se: "De-aci nainte n-o sa ma mai abat niciodata
din drum cnd oi merge singura prin padure, ci o sa ascult de povetele mamei!"
Share