n Enigma Otiliei se mpletesc elemente balzaciene, clasice, romantice i realiste.

BALZACIANISMUL este prezentat prin tema romanului care ilustreaz viaa burgheziei
bucuretene,o lume degradat de puterea banului. ntreaga aciune constituindu-se n jurul averii
lui mo Costache,care caracterizeaz personajele mai mult sau mai puin interesate de motenire.
Balzac a subliniat faptul c banul distruge etica unei societi:Zeul la care se nchina toi este
banul.
Romanul urmeaz arta narativ balzacian i prin folosirea tehnicii detaliului care ofer o protecie
realist a scenelor de via i a personajelor principale la evenimentele epice. Autorul este
omniscient(tie totul),aa cum se observ din primele rnduri ale romanului.
Autorul face o descriere minuioasa strzii ntunecate cu aspect bizar. Varietatea
arhitecturii,amestecul de stiluri, ferestrele neobinuit de mari n raport cu nlimea
caselor,lemnria vopsit,toate fceau din strada bucuretean o caricatur n moloz a strzii
italice.Exteriorul casei lui Costache este prezentat n detalii semnificative sugernd calitatea i
gustul estetic: imitaii ieftine, intenia impresionrii prin grandoare, zidria crpat i scorojit.
Este descris i ua din lemn umflat i dezghiocat;imens:de forma nunei ferestre gotice.
nfiarea lugubr a imobilului sugereaz avariia lui Costache.
Asemenea descrieri sunt relevante i pentru caracterizarea altor personaje-camera Otiliei,casa lui
Pascalopol. Mobilele,obiectele i vemintele, atmosfera prefigurau caracterul i exprimau modele
de via , educaie i temperamentul personajului.

tema

fundamentala (balzaciana) este ceea a existentei societatii burgheze bucurestene, in primul sfert
alsecolului trecut, dezvoltata in cateva subteme: a mostenirii, a paternitatii, a iubirii. Se poate
identifica si osubtema a parvenirii, in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol,
nazuiesc sa patrundaintr o sfera sociala superioaraprin bogatie, casatorie sau afirmatie profesionala.

Titlu.

Daca titlul initial Parintii Otiliei sublinia tema paternitatii, titlul sub care a fost publicata
cartea,pune in evidenta eternul mister feminin dar si misterul unei varste: aceasta criza a tineretii
lui Felix, puspt a intaia oara in fata cu absurditatea sufletului unei fete , aceasta este enigma afirma
scriitorul insusi.

Relatia incipit final.

Dupa model balzacian, romanul incepe prin fixarea coordonatelor temporale sispatiale ale actiunii,
utilizandu se tema acumularii detaliilor. Actiunea este plasata intr un spatiugeografic correspondent
real: Bucuresti si intr un timp istoric prcis: intr o seara de la inceputul lui iulie1909, cu putin la
inceputul orelor 10, un tanar de vre o 18 ani, imbracat in uniforma de licean, intra instrada
Antim .Portretul initial al eroului (se recunoaste usor maniera balzaciana de a face cunoscute
personajele incade la intrarea in scena), se alcatuieste din detalii vestimentare, din elemente
semnificative de fizonomiece impun imaginea unui adolescent insufletit de o mare vointa.Se
identifica in incipit o relativizare a omniscientei narrative deoarece lui Felix ii este transferat rolul
deinstanta narativa, acesta devenind observator si personaj reflector in raport cu lumea
necunoscuta pecare o I a treptat sub stapanire. Odata cu Felix Sima, cititorul descopera pe rand
strada, casa, fatada,interiorul detalii arhitectonice, dezvaluie contrastul dintre aparenta (pretioase
decoruri gotice,amestecate cu ornamente arhitectuale clasice, sugerand pretentiile de cultura ale
localnicilor) si esentatotul e doar o copie banara, realizata cu materiale ieftine si urate, un fals ce
dezvaluie prostul gust sizgarcenia.Finalul romanului, realizat tot prin perspectiva aceluiasi personaj
reflector Felix Sima, confera timpulrezumand un cleceniu din existenta personajelor, in contrast cu
ritmul destul de lent a naratiunii de panaatunci. Finalul are si funcctia unui epilog, oferind informatii
despre cariera si casatoria fericita a lui Felix,despre revolutia lui Stanica Ratiu si depre despartirea
Otiliei de Pascalopol. In decorul casei din stradaAntim, acum cu adevarat parasita, ecoul vorbelor lui
Mos Costahe: aici nu sta nimeni , capata valoare deadevar tragic