Se scutur din salcmi o ploaie de miresme. Bunicul st pe prisp. Se gndete.

La ce se gndete? La nimic. Numr florile care cad. Se uit n fundul grdinii.

Se scarpin-n cap. Iar numr florile scuturate de adiere. Pletele lui albe i cree
parc sunt nite ciorchini de flori albe; sprncenele, mustile, barba peste
toate au nins ani muli i grei.
Numai ochii bunicului au rmas ca odinioar: blnzi i mngietori.
Cine trnti poarta?
Credeam c s-a umflat vntul o, bat-v norocul, cocoeii moului!
Un bietan i o feti, roii i buclai, srutar minile lui tata-mou.
Tat-moule, zise fetia, de ce zboar psrile?
Fiindc au aripi, rspunse btrnul, sorbind-o din ochi.
Da, raele n-au aripi? Ele de ce nu zboar?
Zboar, zise biatul, dar pe jos.
Btrnul cuprinse ntr-o mn pe fat i n cealalt pe biat.
O, voinicii moului!
i zmbi pe sub musti, i i privi cu atta dragoste, c ochii lui erau numai
lumin i binecuvntare.

(Bunicul de Barbu Stefanescu Delavrancea

,,Tria odat, pe o frunz de slic, un melc. Avea o cas de piatr, cu parter

i etaj, dar - nici melcul nu tia bine de ce - csua lui nu avea, ca toate
celelalte, numr la poart. ,,Poate de aceea pe la mine nu vine potaul, gndea
mhnit melcul. Eu trebuie s aflu toate vetile din gura cocoului. Cocoul le afl
de la plop, care, nalt cum este, se ridic pn la ultimul etaj al blocului din
vecintate. Iar plopul de unde le tie? De la vntul care colind ca un hbuc
prin tot cartierul. Dac a avea numrul meu la csu, potaul mi-ar aduce
vetile acas.[] poate c dac m mut pe alt strad o s mi se mplineasc
dorina, gndea melcul i ntr-o bun zi se hotr s plece.

. ( Mircea Sntimbreanu - Melcul mincinos)

Asa s-a fact ca am trims hotel in pod, ca as-l pedepsim si as crutam dulceturile
copiilor. insa el fura si acum. Vine din pod. Noi nu l-am intalnit niciodata pe scara,
se fereste de noi, insa copiii l-au vazut de mai multe ori cum vine, cum deschide
dulapul, cum desface borcanele si cutiile, cum le goleste si cum fuge indarat. De
copii, ursul nu vrea sa se fereasca. Stramutarea lui in pod a fost cu atat mai
binevenita cu cat invatase de la urs sa manance zahar si mielul cu parul cret. si
de la miel a invatat si mingea sa pape dulceata furata, cofeturi, cozonac si
prajituri. Ba mi se pare ca ursul niciodata nu a mancat ce mananca acum toate
mingile, care inconjoara borcanele si cutiile si sug din ele tot.
(Hotul de Tudor Arghezi)

Atat de trista-i dimineata

Acum cand plange-o toamna noua,
Cand cade din copaci viata
Si frunze galbene ma ploua.
O lume-ntreaga simti cum moare
Intr-o tulpina ce se-ndoaie,
In orice zvon o asteptare
Si-un vis in fiecare foaie.
Abia o bruma fara mila
Si vara mi-a fugit departe,
Rasar, movila de movila,
In jur de mine frunze moarte.
Ce taina le-a desprins in soapte
Mai multe azi ca altadata,
Ce visuri au murit azi-noapte
Cu-atata frunza spulbetara?
(Toamna noua de Tudor Arghezi)

S srim n luntrea mic,

ngnai de glas de ape,
i s scap din mn crma,
i lopeile s-mi scape;
S plutim cuprini de farmec
Sub lumina blndei lune Vntu-n trestii lin foneasc,
Unduioasa ap sune!
Dar nu vine... Singuratic
n zadar suspin i sufr
Lng lacul cel albastru
ncrcat cu flori de nufr.

(Lacul de Mihai Eminescu)

n fiecare sear, de-un timp, stau cu mirare

i-ascult ce straniu cnt tumultuoasa mare.
Atent mi plec urechea, i-ascult notele-i grele,
Ascult, ctnd pe-ncetul s m deprind cu ele,
S-mi lmuresc ce-o doare cnd spumeg de ur,
Ce vrea s spuie marea cu-nfricoata-i gur.
Dar apele-i in taina, schimbnd a ei cntare,
Acum, parc se joac zvrlind mrgritare,

(Cum cnt marea - Dimitrie Anghel)

E n toiul verii, cnd serviciile publice ncep dimineaa la 7 i sfresc la 2 d. am.

Toat noaptea a bntuit cldur apstoare i acuma, pe un cer senin, a rsrit
soarele, ameninnd cu groaznic dogoare. Ce are s fie peste zi?
Sunt 7 ceasuri fr 10 minute de diminea. n biuroul registraturii generale a
unei mari administraiuni, impiegatul i pregtete registrul, ateptnd s bat
ceasul, ca s ridice oblonul de la ferestruia pe unde i se-nmneaz
corespondena oficial i petiiile particulare. Pe cnd se terge de sudoare,
gndind la cine tie ce, aude ciocnituri la oblonul lsat. Se uit la ceasul su,
regulat adineaori dup cel oficial: 7 fr 5 minute D din umeri, se terge iari
i gndete mai departe Ciocniturile de afar au trecut; dar peste cteva
momente iar ncep cu mai mult trie i insisten. Impiegatul dinuntru se uit

iar la ceas: 7 fr 2 minute. D din umeri, se terge de sudoare i-i urmeaz

gndurile intime Ciocniturile se-ndoiesc cu violen n sfrit cele dou
minute au trecut: ceasul arat 7 punct. Impiegatul trage zvorul i ridic oblonul,
lsnd ferestruia nchis numai cu geamul
(Petiune de I.L.Caragiale)

In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum
le poruncise ma-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si
trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura
pana in lastar; dar acolo, de miscarea aripii, osul - la inceput numai plesnit - s-a
crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea
lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu
face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i
lasase prepelita. Ascultau in tacere.
Puiul de Ioan Alexandru-Voinesti

Iniial, mriorul era o moned din aur sau din argint, la care se ataa o sfoar
fcut din doua fire rsucite (unul rou i altul alb). Mai mult, exist credina,
conform creia, aceast amulet aduce noroc i fericire. Fetele l purtau timp de
dousprezece zile la gt, dup care-l prindeau n pr i-l ineau astfel pn ce
nflorea primul pom (de obicei, pn la sfritul lunii martie). Dupa aceea, cu
nurul legau o creang a pomului, iar cu banul respectiv i cumprau ca,
pentru ca tot anul s le fie faa frumoas i alb
(Traditii si obiceiuri, Martisor de Travel Wold)

Era odat un mprat puternic i mare i avea pe lng palaturile sale o grdin
frumoas, bogat de flori i meteugit nevoie mare! Aa grdin nu se mai
vzuse pn atunci, p-acolo. n fundul grdinei avea i un mr care fcea mere
de aur i, de cnd l avea el, nu putuse s mnnce din pom mere coapte, cci,
dup ce le vedea nflorind, crescnd i prguindu-se, venea oarecine noaptea i
le fura, tocmai cnd erau s se coac. Toi paznicii din toat mpria i cei mai
alei ostai, pe care i pusese mpratul s pndeasc, n-au putut s prinz pe
hoi. n cele mai de pe urm, veni fiul cel mai mare al mpratului i-i zise:
- Tat, am crescut n palaturile tale, m-am plimbat prin ast grdin de attea
ori i am vzut roade foarte frumoase n pomul din fundul grdinei, dar n-am
putut gusta niciodat din ele; acum a dat n copt, d-mi voie ca nopile astea s
pzesc nsumi, i m prinz c voi pune mna pe acel tlhar care ne jefuiete.

(Praslea cel voinic si merele de aur )

i, apucndu-l de mna cealalt, l smucete de la mamia lui, tocmai cnd

trenul, clntnind din roate, trece la un macaz. Din smucitura lu' mam'mare ntrun sens, combinat cu cltintura vagonului n alt sens, rezult c Goe i pierde
un moment centrul de gravitaie i se reazim n nas de clana uii de la cupeu.
Goe ncepe s urle... n sfrit, n-au ce s fac. Trebuie s se hotreasc a plati
biletul, pe care are s-l taie conductorul din carnetul lui. Pcat ns de plrie!...
Ce-o s fac d. Goe la Bucureti cu capul gol? i toate prvliile nchise!... s-ar
ntreba oricine, care nu tie ct grije are mam'mare i ct prevedere. Cum era
s plece biatul numai cu plria de paie? Dac s ntmpl s plou, ori
rcoare? i mam'mare scoate din sculeul ei un beret tot din uniforma
canonierii le Formidable.
- Te mai doare nasul, puiorule? ntreab mam'mare.
- Nu... rspunde Goe.
- S moar mam'mare?
- S moar!
- Ad', s-l pupe mam'mare, c trece!
i-l pup n vrful nasului; apoi aezndu-i frumos beretul:
- Parc-i ade mai bine cu beretul!... zice mam'mare scuipndu-l s nu-l deoache,
apoi l srut dulce.
- Cu ce-i nu ade lui bine? adaoga tanti Mia, i-l scuip i dumneaei i-l srut.
- Las-l ncolo! c prea e nu tiu cum!... Auzi d-ta! plrie nou i biletul! zice
mamia, prefcndu-se foarte suprat.
Domnul Goe de Ioan Luca Caragiale

Sosi zmeul si se luara la bataie: in sabii se batura ce se batura si se rupsera

sabiile; in suliti se lovira ce se lovira si se rupsera sulitile; apoi se luara la lupta:
se zguduiau unul pre altul de se cutremura pamantul; si stranse zmeul pe
Greuceanu o data, dara acesta, bagand de seama ce are de gand zmeul, se
umfla si se incorda in vine si nu pati nimic, apoi Greuceanu stranse o data pe
zmeu, tocmai cand el nu se astepta, de-i parai oasele.
Asa lupta nici ca s-a mai vazut. Si se luptara, si se luptara, pana ce ajunse
vremea la namiezi, si ostenira. Atunci trecu pe dasupra lor un corb carele se
legana prin vazduh si cauta la lupta lor. Si vazandu-l, zmeul ii zise:
- Corbule, corbule, pasare cernita, adu-mi tu mie un cioc de apa si-ti voi da de
mancare un voinic cu calul lui cu tot.
Zise si Greuceanu:

- Corbule, corbule, mie sa-mi aduci un cioc de apa dulce, caci eu ti-oi da de
mancare trei lesuri de zmeu si trei de cal.
Auzind corbul aceste cuvinte, aduse lui Greuceanu un cioc de apa dulce si ii
astampara setea; caci insetosasera, nevoie mare. Atunci Greuceanu mai prinse
la suflet, si, imputernicindu-se, unde ridica, nene, o data pe zmeu, si trantindumi-l il baga in pamant pana in gat si-i puse piciorul pe cap, tinandu-l asa.

(Greunceanulde Petre Ispirescu)

A fost ce-a fost, ca de n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odata o muiere
vaduva, i murise adica barbatul si ea ramase cu trei copii: doi feciori
si-o fetita. si nu era saraca vaduva, ca barbatu-sau, fie iertat si mie1
pe unde a nserat, fusese un om foarte harnic; avea o mosioara buna,
avea boi si plug de putea ara ea de ea, fara de a se mai nsmbra2 cu
altii, si mai avea ea cte ceva, stii cum au muierile care ramn dupa
oamenii harnici. Destul ca era pe timpul aratului, toata lumea ara si
semana, deci se pun si feciorii ei ntr-o zi sa mearga la plug sa are un
loc ntr-o poiana, bunaoara. Pleaca deci feciorii ntr-o dimineata la
plug, dar nu-si iau merinde, ca n-aveau coptatura, ci spun mamei lor
sa le trimita de amiaza acolo.
Bine, dragii mamei, zise vaduva, dar cine sa va aduca voua de
amiaza, ca eu nu pot merge, vedeti voi bine ca sunt beteaga, iar sora
voastra nu stie unde-i locul nostru din poiana, ea n-a fost niciodata
acolo si, nu de alta, s-a prapadi prin cea secreta3 de padure ori a nimeri
chiar la curtile zmeului, apoi atta o mai vedem
(Basmul Pipru-Petru i Florea-nflorit)