Sunteți pe pagina 1din 171
V Colecţia • v Editura ALCRIS
V
Colecţia
v
Editura ALCRIS
SUSAN NAPIER fllCRIS V
SUSAN
NAPIER
fllCRIS
V
Editor : Aurel ion Micu Lector : Angela Vasile Coperta : Andy ©Susan Napier, 1995
Editor : Aurel ion Micu
Lector : Angela Vasile
Coperta : Andy
©Susan
Napier,
1995
THE ŞISTER SWAP
In româneşte de : Cezar Niculescu
Toate drepturile rezervate
ISBN
973-9498-74-4
Colecţia
„EL şi EA"
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT CAPITOLUL I • Muzica rock .Imbolcind-o pe fâcea An ne sâ sâ
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
CAPITOLUL
I
Muzica
rock
.Imbolcind-o
pe
fâcea
An ne sâ
vibreze
pereţii
camerei,
se mişte din
ce
în
ce
maî
repede.
în picioarele goale, fata* se mlâdia în ritmul fre-
netic, ridicându-şi mâinile deasupra capului. Pârul
castaniu flutura în .bâtaia soqrşljui de dupâ-amiazâ,
care»şl trimitea razele prin ferestrele mari ale clă-
dirii. Anne se roti încântatâ, evitând sâ atingâ cu-
tiile de carton în qare se aflau lucrurile sale. Bucu-
ria se citea pe faţa ei : reuşise sâ
se mute într-un
apartament confortabil şi visurile îi deveniserâ rea-
litate.
B-usc muzica încetâ, lâsând-o nedumeritâ. Uitân-
du-se spre boxele aşezate pe masa de lângâ uşa,
Anne scoase un strigat vun bârbat înalt şi solid apâ-
itise pe neaşteptate în camera, oprind casetofonul.
— De ce ai oprit muzica ? îl întreba ea mirata,
neştiind ce sâ creadâ despre intenţiile necunoscu-
tului care purta jeanşi şi un tricou albastru. Figura '
Iui încruntata nu exprima nici o urma de bunâvoinţâ.
Ochii lui negri aruncau nişte priviri amenintâtoare.
Uşa deschisâ o lâmuri imediat pe Anne cum pâ- .
trunsese bârbatul în îrîcâpere. Cu o jumâtate de ora
în urma, şoferul taxiului o ajutase sâ urce cutiile în
apartament, iar muncitorii de la depozitul de mar-
SUSAN. MAPUER 6 furi de ia parterul clădirii pleca sera înainte de ora cinci, oşa
SUSAN.
MAPUER
6
furi de ia parterul clădirii pleca sera înainte de ora
cinci, oşa ca nu mai era nimeni în imobil. Daca ar
ţipa, .himenr. n-ar veni sâ-i sarâ în ajutor.
Annei începu sâ-i fie frica : toate istoriile înspăi-
mântătoare despre primejdiile care ameninţa viaţa
locuitorilor din marile oraşe îi reveniră în minte. Ce
greşeala făcuse câ nu încuiase uşa !
-
Asta
e
muzica ? wfU
necunoscutul/De
cinci
minute bat în zadar
Ia
uşaj
faime
neşpirâ
laşwatâ'. • Biiribatul*. era
farros,
dar
am
sarea
nutreşte
gânduri- crimirrale.
în casa ei, tânâra
încurajcrtâ
de
fqptul
se afla
fâcu câţiva
paşi spre necurvaseut* darseapdl a t m metru de el.'
Deşi
un metru şaptezeci îrrârlfifne, îşi dtrcfu
seaTO cm mi
se
Singura
soluţie
era-
lupte ca urfaytf din* faţa eî.'
sâ-şf sftăpStreasca nervii şr sâM
puma l& puroct î n mxrcl irofeiigefit
- Mefodî a
car e
te- a
deranja t
aş a
dfe tar e
este
cantata
de
una
dintre
cefe
mai
remrmffe
fbrmaţSi
rock
-
Nu-mi pasa cine cânta} Poate sâ fie şi vocea
celebrei
soprane Kîrr Te Kanawa„ numai sâ nu se
cruda prin
pereţi f
se râsti bdrbatul, cu mâinile ira-
fipte îît şold» WQ suport sa-mi! sparga pîieptuf o mii-,
zi c a cfe nouăzeci d e decibeli !
- De
fapi,, urechile,
îî carecia
~
An na, gâmdln-
dU-se câ bak&atul a r fi fost ispititor daca n-ar l i
adbptct o atitudine agresiva.
Xenrul măslinia şi jpât&il neg/u îl facecaa* afcrâga-
tor, în ciuda fuYiei, care. i se zugrâvea pe chip
An ne
li dadu m Iur de treizeci Je anii Barlaja patrata şi
buzdb frumos- conitoahe exprimau o voinţa mediat
iita.
®EKTITA*DE: DE ÎMPRUMUT 7 v Fcia :satfnâse, fiiw^fcnîÂn^r&i cât de craid ar fi fost zâmbetul
®EKTITA*DE: DE
ÎMPRUMUT
7
v Fcia :satfnâse, fiiw^fcnîÂn^r&i cât de craid ar fi fost
zâmbetul lui.
Ge-ai apus £ se m M necunoscutul.
-
Cred câ te-ai înşelat \n privinţa organelor cw
care
asculţi.
Sunetele
sunt capterie de
urechi,
~
Attrnci de ce muzica/ta turboiâ mi-a întors sto-
macul pe dos ? continua el pe acelaşi Han. N-am ve-*
nit afc; sâ discut despre sensul figurat ®\cuvinte-
lor.
— -Daca mu încetezi sâ «fii la mine, jriâ vad ne-
voita sa te -invit sâ .'ieşi din camera, zise Ar^me pe
upi ten fenu.
Niciodată nu acceptase să im
bârbaţli îngâmfaţi.
msuitata de către
- Mu am intenţia sa
«roman. aici,
.
— Atunci de ce ai venit ?
— Sâ-ţi spun sâ închizi afurisitul
asta
de. case-
tofon !
Aane simţi câ o cuprinde mânia.
-
Nu poţi
sâ vorbeşti iârâ
urli ?
-
Muzica
ta
m-a scos din
minţi.!
Cântăreţul
radk
pe
care-1
îndrăgeşti
aşa
de
mult
îmi
sparge
timpanele.
Anne câutâ sâ-î
domolească:
~ Fiecare muzica
îşi are admiratorii ei.
-r- Am impresi a câ melodiil e po t "fi ascul.tat e ma i
-
Fata avea smţâmiântiill ciudat aâ acest burbat
frumos ar putea fi un înterLocatar fermecător. Ner-
voasa din cauza câ se mutase într-un oraş mare,
Anne nu era bbi^nuiiâ cu discuţiile in contradictoriu.
Nu dorea sa .prelu^geascâ dialogul care o stânje-
nea, omintîndu-şi de cuvintele lui Kattiia, sora ei naai
mare ;
bine în surdina.
8 SUSAN NAPIETT „Auckland este un oraş minunat Trebuie sâ dai uitării decepţiile provinciale. Vei
8
SUSAN NAPIETT
„Auckland este un oraş minunat Trebuie sâ dai
uitării decepţiile provinciale. Vei avea ocazia sâ des-
coperi o lume nbuâ. Totul este sâ nu-ţi pierzi ca-
'
pul""
Uşor de spus, dar greu de înfâptuit.
./.
—' Te-am
derpnjat
din
lucru ?
se
adresâ
Anne
necunoscutului.
— Bineînţeles.
x
Fata exclama
uimitâ :
— Eşti
angajat
la
depozitul
de
la
parter ?!
Muşchii puternici ai bârbatului sugerau câ apar-
ţineau unui hamal obişnuit sâ care mobilele grele.
— Am aflat ca depozitul se închide la ora patru.
Oricum, nu cred câ muzica se aude prin beton
— Nu lucrez ia depozit, Locuiesc alâturi, zise
necunoscutul arâtând spre uşa deschisâ. Sunetele
se aud foarte bine, deoarece pereţii sunt subţiri.
Anne râmase
înmârmuritâ.
— Alâturi ?
Nu
se
poate !
Mi
s-a spus. câ nu
locuieşte nimeni aici, în afara de mine!
,
Reprezentantul Fundaţiei Culturale care-i oferi-
se apartamentul nu menţionase câ are un vecin. Cla-
d rea avea la parter un depozit de mobilâ, iar la etaj
numai un apartament în care Anne se mutase pentru
g fi aproape de universitatea din Auckland
Lipsa
curioşilor care ar fi putut s-o deranjeze o determi-
nase sâ închirieze apartamentul. Acum era prea târ-
ziu sâ se adreseze unei alte agenţii imobiliare I
Ce noroc avusese câ economisise banii pentru
d putea sâ trâiascâ la oraş. Katlin se oferise s-o aju-
te, însâ Anne refuzase, deoarece avea nevoie de
sprijin material pentru cheltuielile zilnice. De altfel,
pretenţiile sale erau modeste, fîind obişnuita cu
traiul simplu de Ia ţara.' De-a lungul anilor câşti-
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 9 gase o suma ffumuşicâ vânzând ouâ, miere şi le- r
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 9
gase o suma ffumuşicâ vânzând ouâ, miere şi le-
r
gume la poarta casei.
?
— Poate câ funcţionarul de la agenţia imobiliara
a mizat pe faptul câ nu ne vom întâlni, rosti necu-
noscutul pe un ton ironic. Cine ar fi bănuit câ voi
avea
drept vecinâ
o fata
care ascultâ
muzic â
disco
zi şi noapte
Anne deschise gura
pentru
ari
da
o
replicâ
pe
mâsurâ, dar luciditatea o îndemna sâ se stâpâneas-
• câ.
Deviza ei în viaţâ era
sâ nu se certe,
aşa câ
re-
nunţa
sâ-l înfrunte pe necunoscutul care-i va fi ve-
cin cât timp va locui în aceasta casâ.
• '
— Nu
poţi sâ
mâ acuzi
câ te deranjez
noaptea,
deoarece abia m-arn muiat. Am pus muzicâ de bu-
curie câ
am gâsit
unde
sa locuiesc,
zise ea
pe
un
ton
conciliant.
Bârbatul râmase inflexibil.
— Pe viitor,
sâ nu mai dai volumul
la
maximum.
Pereţii sunt extrem de subţiri.
Nu
vreau sâ mai
au d
vibraţiile iscate pe paşiiTâi pe podea. Sâ calci cu
atenţie !
Ochii câprui ai fetei râm a sera
miraţi.
~ în cazul acesta, cumpârâ-ţî câşti de protecţie
pentru urechi, fiindcă
dansul
ajutâ
sâ mâ
men-
ţin
în formâ.
'
Necunoscutul o examinâ din cap panâ-n picioa-
re,
oprindu-şi privirile asupra tricoului ei
alb.
— Pentru ce faci
exerciţii
de
gimnasticâ ?
— Pentru a putea sâ înfrunt bâdârănii ca tine. Te
rog
închizi
uşa în
urma
ta
!
Acum
ştii
ai
o
vecinâ,
nu vreau
te
mai
reţin.
Data
viitoare, sâ
vii numai dacâ te chem.eu !
— Nu intenţionez sâ
mai vin
pe aici
!
nu
mai
faci zgomot, ai înţeles ?
9 SUSA N NAPIETT Anne dâdu din cap^ gândindu-se ca nu-i va fi v uşor
9
SUSA N NAPIETT
Anne
dâdu
din
cap^ gândindu-se
ca
nu-i
va
fi
v
uşor
sâ locuiascâ
în
preajma
acestui
bărbat i rasei-
bii.
Nu te voi deranja deloc, îl asigura ea. Pretind
acelaşi lucru din partea ta.
Apropo^
nu ne; cuncaş*
tem
încă,
. — Numele meu este Lewis, Hunter Lewis. Nu- i
nevoie sâr-mi spui cum te chea/nâ,
mâine.
Tânâra tr^sâri surprinsă.
domnişoara: Tre-
,
De unde ştii numele meu ?
Eşti câştigătoarea premiului literar Markham ?
nu ?
1
~
-
*
Anne susplnâ uşurata. Anunţul prin care se adu-
cea îa cunoştinţâ câştigâtoarea premiului fusese ti-
părit într-o revistâ literarâ. Fundaţia Marlcham râs-
plâtea un tânâr scriitor, oferindu-î un apartament
liniştit pe o perioada de un an, pentru a scrie un
roman
ce va fî • publicat de o editura renumita
Hun-
ter era un cititor de literatura sau scriitor ?
Inima fetei bâtea mai tare.
— Fundaţia
Markham
ţi-a a*ferit apartamentul ?
întrebâ Anne curioasa.
'
— Nu, râsp.unse el nemulţumit. Sunt surprins ca
membrii juriului literar au început sâ acorde premii
unor copi i ! Und e sunt scriitori i car e a u suferi t car
nu au unde sâ-şi termine operele ? Daca fiecare de-
butant în literaturâ beneficiazâ de casâ ş l masâ, vom
ajunge sâ citim numai. banaliţâţj
tâm o carte de telefon !
Mai
bine consul- ^
Hunter trânti
uşa cu zgproot înainte ca Anae sâ^
poatâ spune ceva. Fata se repezi dupâ el, dar nu
mai avu timp decât sâ zâreascS silueta'lui incdta dis^
t
^ 10 IDENTITATE DE ÎMPRUMUT •pârând în spatele juşii de la capâtul culoarului: Anne remarcase
^ 10
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
•pârând în spatele juşii de la capâtul culoarului:
Anne remarcase uşa, dar îşi închipuise câ era de
la o debara jn care femeia de serviciu îşi ţinea us-
tensilele.
Inciudatâ câ nu putuse sâ aibâ ultimul cuvânt,
iânâr0 ; s e întoarse in noua ei casâ. Un scâncet o
Îâcu sâ exclame :
#
~~ Oh, Doamne, unde mi-a fost capul ?
Arine se apropie de cutiile de carton şi se aple-
ca asupra unei genţi de voiaj în care un prunc bâ-
tea din palme.
- Oh, Ivan,
dragul meu, am uitat de tine ! spu-
se An nş, luând copilaşul în braţe. Ai stat cuminte,
scumpul meu ? Te-ai speriat de omul
cel
râu ?
Bebeluşul se linişti şi începu sâ se joace cu pâ-
rul fetei. Re moment» Anne avu senzaţia câ Ivan sea-
mânâ cu nesuferitul de Hunter Lewis : sprâncenele
şi ochii negri* la fel ca .pârul.
Tânâca tresari, atungandu-şi din minte orice ase-
mânare deplasata, Hunter Lewis crezuse câ ea se
numeşte Katlin Tremdinş, lârâ sâ -banuiascâ nici un
moment câ acesta era numele surorii ei. Pe de aLtâ
|>arte, total oppilaşului era de origine rusâ. Hunter
lewis, |n ciuda temperamentului vulcanic, avea ac-
centul oricâruî focuitor născut I n Noua Zeefandâ.
Ideea bizarâ câ vecinul ei, un tip neprietenos şi
'lipsit if e lafolît^ţe, ăr putea fi tatâl nepotului ei, o
făcu sa z<y itibeasca .
— %ni pare rau, zîse ea cu voce tare în timp ce-l
îmbrâţişa pe Ivan. îî u voi maî aminti ife omyt râu.
Promit sâ te ţin departe de eL Acum este Momentul
OT t e schifnfc. ha^k ^ tfrogdt meu.
Dupâ
ce îbaie^yf
de
şapte
luni fu
înfâşat
în
kîUfeKie noi, fanâra începu sâ scoatâ lucrurile din
12 SUSAN NAPIETT cutiile de carton. Deşi aveg puţine haine, cărţile îi luarâ mult timp,
12
SUSAN NAPIETT
cutiile de carton. Deşi aveg puţine haine, cărţile îi
luarâ mult timp, mai ales câ Ivan scâncea pentru a
fi luat în seama.
Pe când aşeza produsele co'smetice în dulâpio-
rul din baie, având grijâ sâ-l legene în trecere pe
Ivan core gungurea vesel în geanta de voiaj piisâ
pe un scaun, Anne ciuli urechile : prin peretele sub-
ţir e se auzeau sunetele armonioase ale unei. muzici
în.-surdina.
Fata îşi lipi urechea de perete şi desluşi ritmul
lent a! unei melodii de jazz.
- Ce neruşinat ! exclamâ Anne, .tentata sâ dea
drumu! la casetofon. Dupâ câteva clipe, îşi spuse câ,
totuşi, volumul muzicii, lui Hunter era destul de re-
dus ş! nu este cazul sâ-I tulbure. Urechea ei distinse
alt zgomot, de data aceasta familiar, pe care-l fâcea
o maşinâ electronicâ de scris.
-- Este scriitor ! Asta mai lipsea ! exclamâ ea, ui-
tându-se Ia Ivan care-i zâmbi, lăsând sâ se vadâ cei
şase dinţişorî ajpâruţi de curând. ^
- Nu se poate ! conţinuâ fata, jucându-se cu
mânuţele bâieţeluluL-
Fata îi puse un deget pe buze, rugându-1 sâ tacg,
conştientâ câ Hunter ar putea sâ-l audâ cu uşurin-
ţâ, âppi îl duse în camerâ.
- Nu
trebuie
ca
omul
cel
râu
ştie
eşti
aici, zise Anne, sârutându-l pe Ivan. In afarâ de mu-
zica rock, scâncetele unui bebeluş sunt de*nesuportat
pentru un tip nesociabil şî ursuz. Dragul meu, sâ fii
cumirfte. ai înţeles ?
Ivan scoase un gâlgâit de plăcere. Ivan cel Groaz-
nic era numele de alint al -băieţelului. Ivan nu-i fâ-
cea probleme deosebite, fiind liniştit şi jucâuş. Anne
se mira câ nu "plânge şi câ nu este nervos. Mânca
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 13 tot ce i se dădea, nu ţipa din senin şi
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 13
tot ce i se
dădea, nu ţipa din senin şi jnu se trezea
în cursul nopţii. Dupâ ce-i fâcea baie şi-i dâdea de
mâncare, Anne îl punea in pat şi nu mai avea grija
lui pânâ a doua zi dimineaţa. Nepoţelul nu era o po-
vara, permiţându-i sâ se ocupe de treburile ei.
!n timp ce Ivan se juca încântat cu ursuleţul din
cauciuc, Anne pregâti o omletâ şi începu sâ-l hrâ-
neascâ pe nepoţel. Acesta stâtea cu spatele spriji-
nit de o cutie de carton şi bâtea din mânuţe ori de
câte ori Anne îi bâga linguriţa în gurâ.
Gândurile fetei se îndreptarâ câtre casa părin-
teasca. La vremea cinei, cei patru fraţi
mai mici se
întreceau sâ termine cât mai repede de mâncat, pen-
tru a avea puţin timp sâ se joace înainte de culcare.
Familia era unitâ, cu excepţia lui Katlin, care avea
douâzeci şi opt de ani şi trâia departe de inăula un-
de se afla ferma la care lucra-tatâl lor. Katlin hotâ-
râse so devinâ scriitoare, dar .naşterea lui Ivan îi. în-
curcase "planurile literare, astfel câ o rugase pe Anne
sâ ai ba grîjâ de copil.
Anne se bucurase^ câ va putea sâ-şi realizeze vi-
sul de a studia la facultate. Un oraş mare şi un co-
pil
de crescut nu erau o stavilâ în calea dorinţei el
de a-şi perfecţiona cunoştinţele. Voinţa de a reuşi şi
spiritul de independenţâ erau calitâjfi care-i sporeau
şarise'e de a se descurca singurâ în viaţâ.
Djpâ
ce-i dâdu de bâut un biberon cu lapte, tâ-
nâra îl lâsâ
pe Ivan sâ se joace singur
pe podea
cu
cubuleţele de
plastic ; între
timp
montâ
pâtuţul în
care va dormi băieţelul.- Ivan începu sâ-şi sugâ dege-
tul, mare de la mâna dreaptâ, semn câ-i era somn.
Ar.ne îi fâcu baie în chiuveta din bucâtâfie deoa-
rece baia şra prevâzutâ numai cu duş, apoi îl înfâşâ
şi-l puse în pâtuţ.
14 sms m 5ÎAPXEB WepateW ©cteram radiat * ţrrrdrn-J m nwmif6 ©aria de pfastic preferai©,
14
sms m
5ÎAPXEB
WepateW ©cteram radiat * ţrrrdrn-J m nwmif6
©aria de pfastic preferai©, em pmceluş ros simpatic.
l4âtttfşs li sarutĂ pe wasuc, apoi mut® pcrtufuK ca^e
se na,sca pe ra&lev OTIO in apropierea canapelei din
su.raaerie. Cete p&tnsif scaune ar fi putut fi ocupate
am
fra$i* eiv se gandî Anne; clintindu-şi de cearta
din
fiecare seara nerttru ocuparea unui scaun ki ma-
sa
uunde' familia ei ©foişrcuio să ia dna .
Pe 0 măsuţa se €#a* maşina- de scm, alâturi de
un
raft plin cm cârti. SingurEiI hm erau câteva ec^
voare şî o- lamp o c*r atxg'ur.
FiiMcfiorraritf de Pa Furrdafio Markham se scuzc*-
se ca apartamentul nu avea televizor, dar Anne era
mu#umită câ-şi ; procurase un casetofon. Oricum., ţe-
M ei era sâ-şi croiasca un drum In vfcrţâ, neavand
tifrvp
avea
sa urmâreascâ* emisiunile de la tetevfeon N u
telefon, dar Anne putea sâ siwe de fb o ces*
bfnâ telefonica erflbtâ* pe trotuarul- âm faţa casei»
Satisfacata
âe
aspectul camere i, fata trase ca^*
napeaua
lângâ
fereastra
mare, farg descWsâ şi se
aşeza comod, admtrcrncf apusul. sciarefur afe cârui ra-
ze* roşiatice
era u
reflectat e d e clădiril e înaft e
af e
oraşuFui. Peşfe drum, se zărea campusul universitar
şi, m deportare, Pblitefmifca. La rrricâ distanţa se aflau
biblioteca,
sala 5
de
specfacafe,
şi
imobiîIuF
care
adâ postea
administrata.
fn curând va f\ ş\ ea stu-
denta şî vo lua parte la vierfa interesanta drrr aceas-
ta cifadda a cuteriil
Cuprinsa de bunâr dispoziţie, Anne îşi fpcu un ceai
fr citi cu atenţie matenafefe trimise de facuftatea de
lirrrbr sfrârirre, după ce fusese admisâ Fa universitate. 1
N^F avea încă a săptămână pana la începerea
cursurilor, Insei ea cfbrea sâ fie bine pregătită şi sa
particip e activ l a seminarii . Intr e tîirrpy va 4 frefeii sâ
M ÎMPRUMUT / , - N gâseasc â p e <cines*a car e s a
M
ÎMPRUMUT
/
,
-
N
gâseasc â p e <cines*a car e s a aîbâ g#j â *Se ten şi sâ
se familiarizeze cu oraşul.
întinsâ pe canapea, cu veiozâ lapfmsâ, fata în-
cepu %o studieze formarea pluralului substantivului
m : iirriha rujsâ, dar, pe£te râteva miiwte, becul palp®
de câteva .-ori, şi camera râmase cufundata în lntu~
Tverîc.
Anne se mişca î5râ sa se împiedice de mobile,
câci lumina de afarâ pâtrundea prin fereastra, per~
4
miţându- î -sa se uite pri n sertarel e d u fa pul ui, în
tarea unei siguranţe.
câu -
t>upâ ce se aslgurâ câ becul din frigider nu ex-
plodase, se întrebâ unde se cffla' tafc>Iot/i electric*
pentru a remedia scurtcircuitul. Ar îi putut sâ aş-
tepte pânâ a doua zi, dar dorea sa aîbâ apa calda
şi boilerul nu putea sâ funcţioneze fârâ curent elec-
tric.
Poate câ intreacja cîâdire rămăsese In bezna şi
Hunter Lewis ar îi capabil sâ o ajute. Fârâ sâ ma l
Întârzie, Anne deschise uşa şi paşi pe condor. Din
fericire, lampa de neon funcţiona. Aşadar numai în
apartamentul ei sş .întrerupsese curentul electric !
In
dreptul
uşii
iui
JHuntei;, auzi muzica linişti-
toare pe care o asculta vecinul ei. La baiaile ei, uşa
se deschise şi chipul suparat al lui Hunter nu se
destinse la zâmbetul prietenesc al fetei.
- Aş
vrea
sâ mâ
^uţi
- Mu.
- ebctric s o oprit şiTOMştiu unde este
Gmeniul
tablou l electric , continu â e a acu coti» , %mă s â de a
<iteRţie refuzului nepoliticos m\ ^ecinuiui ei.
- ©©crcrme,
de
fermeMe
neajutorate 1
exclamâ
Hunter.
16 SUSAN NAPIETT — Eşti atât de nevolnic încât sâ nu te poţi a pâ-
16
SUSAN NAPIETT
Eşti atât de
nevolnic
încât sâ
nu
te
poţi a pâ-
ra singur ?
-
-
— Nu
fi ironicâ i
— De
ce
nu
zâmbeşti ?
îl
intrebâ
ea,
ridicând
un deget.
Nu,
nu-mi
râspunde,
lasâ-mâ
ghicesc.
Ai
zâmbit
o datâ
şi
a
câzut
cerul
pe ţine.
Nu-i
ni-
mic,
fricosule,
nu
te
mânânc.
Tot
ce
vreau
este
sâ-mi
arâţi tabloul electric
şi sâ-mi împrumuţi o
si-
guranţâ.
— Mai. vrei
şi
o
şurubelniţâ,
un ciocan,
o
— De ce eşti atât de morocânos ? Te doare ceva ?
— Uite ce, fetiţo,
nu eu te-am
invitat la mine.
— Nici eu nu te-am
invitat şi totuşi ai dat buzna
în
apartamentul
meu,
aşa câ
suntem chit.
Te rog
sâ-mi
râspunzi la o singurâ întrebare: unde se
afla
taoioul electric ?
Drept
râspuns, el
ii trânti
uşa în nas. Anne
râ-
mase înmârmuritâ, dar peste câteva clipe Hunter
rea-
pâru
ţinând
în mâna
o şurubelniţâ
şi o sjguranţâ.
Observând câ vecina lui este furioasâ, Lewis cata-
dicsi sâ-i zâmbeascâ.
— Peste câteva minute, totul va fi în ordine !
— M â
mir câ
m-ai ajutat,
zise
ea
cu
mânie
în
glas,
remarcând câ atunci
când surâde,
Hunter
de-
vine o persoana plâcutâr
Vecinul se încruntâ din nou, aruncându-i o privi-
re ameninţâtoare, apoi o luâ înainte spre capotul
celâlalt al coridorului. Ajuns lângâ scarâ, aprinse un
bec a cârui lumina puse în evidenţâ un dulâpior ca-
re conţinea diferite unelte şi siguranţele electrice de
la cele douâ apartamente.
— Mulţumesc, zise Anne, bâtându-l pe umâr pe
Hunter care. scosese siguranţa de la apartamentul ei.
Atingerea o înfiorâ. Deşi era obişnuitâ cu fraţii ei,
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 17 chior Mike, mezinul de paisprezece ani, fiind mai înalt decât
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 17
chior Mike, mezinul de paisprezece ani, fiind mai înalt
decât ea, fata tresâri simţind muşchii puternici ai
bârbatului.
— Ţine siguranţa.
— Pot s-o schimb eu singurâ.
— Jine-o !
— Nu-i
nevoie.
Hunter întoarse capul,
— Proverbul
cu
„calul
de
dar
nu
se cautâ
la
dinţi"
nu-ţi spune nimic ?
Anne
se
grâbi
sâ-i
dea
o
replicâ
usturâtoare :
îmi
amintesc
„trebuie
te
temi
atunci
când grecii îţi fac daruri".
7-
Eu
nu
sunt
grec,
susţinu
el
uitându-se
din
nou Ja tabloul
electric.
Şi
nici cal
! Te
rog
sâ te dai
Ia o parte.
Vreau
sâ înlocuiesc eu
siguranţa.
— Ca sâ cufunzi toata clâdirea în întuneric ? Nu
vreau sâ mai baţi la uşa mea, fâcând o mutrâ nea-
jutoratâ !
— M-am descurcat întotdeauna singura! afirma
ea, gândindu-se câ n-ar avea nici o şansâ sâ-l poa-
tâ clinti pe uriaşul din faţa
ei.
—* Nu
este
cazul
sâ-mi
demonstrezi
eşti
pri-
ceputa, ţârâncuţo.
Nu
numai
câ sunt
mai
solid de-
cât tine, ci
şi mai
rapid.
Hunter continuâ- sâ verifice siguranţa fârâ sâ-i
«pese de
furia fetei care se simţea' umilita de vor-
bele
iui. Cum reuşise el sâ ghiceascâ faptul câ ea
era
de
la
ţarâ ?
Nu-mi dau
seama
ce
motive ai
fii
atât
de
nepoliticos cu femeile.
Cu atât mai puţin
pat
sâ în-
ţeleg
de ce
eşti aşa de
rece cu cei pe care abia
i-ai
m SUSAN NAFEE& cunoscut In privinţa faptului câ sunt de Ia ţara» affâ câ puţini
m
SUSAN NAFEE&
cunoscut In privinţa faptului câ sunt de Ia ţara» affâ
câ puţini orăşeni ca tine pot face fa|ă muncilor de
Ia ferma.
Hunter puse siguranţa -la locul ei f închise dulâ-
piorul şi stinse becul, apoi se mtaarse spre Anne
care şs dâdu doi paşi înapoi.
— Vei avea mari neplăceri din cauza limbii tale
ascuţite I
Tânora avu impresia câ el cairtâ s-o scoatâ din
sânte/
- Este o ameninţare? îi susţinu ea privirile în-
tunecate.
- Mai degrabâ un sfat binevoitor.
~ ^Bînevoitor" ? se mirâ.ea. N-aş zice câ ama-
bilitatea te dâ afara din caso.
« N u
încerca
provoci mai
muît
decât ai
fâcut-o, domnişoara Tremame l rosti el cu o voce cal-
dâ care contrasta cu atitudinea luî ostîfâ. Nu am
timp de pierdut. Sâ vedem daca ar curent electric.
Hunter se îndrepta grăbit spre uşa întredescbF-
sâ de la apartamentul fetei* Anne alergâ şi ajunse
înaintea Juî, barandu-i drumul cu braţul.
— Dupa cum vezi, lumina s-a aprins, zîse fata
simţind
căldur ă pe car e o degaja ^ bârbatul . lţ? mul-
ţumesc
pentru a)utar.
Nu ştiu ce m-aş fi făcut fârâ
tine.
El o privi bânuitor
şi
ea
îşi dâdu seama ca exa-
gerase cu mulţumirile. Dupa ce4 Fepezise de câte-
va^ ori er a fires c c o e l sâ fi e suspicios cârvd e a se
arâtose recunoscătoare.
- Poţi sâ f te întorci în apartamentul tâu, adâuga
ea cu cafm. Nu vreau sa te mai deranjez.*»
— Nu-i
nici un demn], spuse et fqoând an pas
înainte.
•flWHTlTÂTE B £ ÎMPRUMUT 19 — Mu-i nevoie sâ verifici daco Instalaţia electrica funcţionează î
•flWHTlTÂTE B £
ÎMPRUMUT
19
— Mu-i nevoie sâ verifici daco Instalaţia electrica
funcţionează î
£1 îi dădu
exclama
ea,
cuprinsa
de
panica.
braţul deoparte şî pătrunse in camera
uitandu-se cu atenţie în jur,
Anne respirâ uşuratâ, deoarece Ivan dormea li-
niştit.
— Acum eşti mulţumit ?
— Am crezut ca am ioc o orgie, aşa de înspâi-
mântatâ aratai când am vrut sâ intru în apartamen-
tul tâu.
Anne îşi spuse câ vecinul sâu dâ dovada de o
perspicacitate neobişnuita, având darul sâ-i citeas-
câ gândurile.
— îmi
pare
râu
te-am
dezamâgit
în
privinţa
moralei mele.
Oh,
domnişoara
Trema?ne, nu m-ai dezamâgit
deloc.
Nu
cred câ
eşti
în
stare de
orgii.
Mu
m-am
aşteptat
sâ faci
atâta
gâlâgîe,
şî
de
aceea
mir
c â
acum e linişte in apartament.
Ce
pârere
proastâ
ai despre femei ! rosti
ea
enervata.
Acum
îmi explic ieşirea ta,
Şî
eu
fi
ta
fel ca tine dacâ
fi
pesimista.
— M â
bucur
eşti teribil
de optimista,
replica
el.
Din pâcate,
sentimentele de fericire
care te
ani-
jmâ
mâ deranjeazâ
deoarece le exprimi prea
zgomo-
tos.
— Numai un pesimist poate gândi câ un optimist
este capabil de rele, zise Anne.
— Sunt realist,
nu pesimist, dar nu doresc sâ
contrazic cu tine
-
— De ce ? Ji-e fricâ sâ nu pierzi ?
—. Am lucruri mai hune d e făcut decât sâ-mi pierd
timpuJ cu fetişcane fără
minte.
20 SUSAN NAPIETT - Pot sâ te informez câ am peste douăzeci de ani şi
20
SUSAN NAPIETT
- Pot sâ te informez câ am peste douăzeci de
ani şi câ obişnuiesc sâ gândesc înainte de a deschi-
de gura. Acum câ te-ai asigurat câ nu fac
nici o or-
gie, poate vei avea amabilitatea sâ mâ laşi singurâ.
El dâdu din cap.
- Am vâzut câ-ţi place muzica data la maximum.
Ea înţelese câ
Hunter dorea s-o ia peste picior/
reamir.tindu-i câ ascultase metodii de muzicâ uşoarâ.
- De obicei, rockul se adreseazâ celor tineri.
El îşi încrucişâ braţele pe piept şi începu sâ râdâ
cu poftâ, fâcând camera sâ râsune de hohotele sale
puternice. Ochii lui înguşti exprimau o veselie nepre-
fâcuto.
Anne observâ din nou câ zâmbetele îi schimbau
fizionomia, fâcându-l mai blând şi chiar simpatic. Ati-
tudinea lui bânuitoare dispâruse, fâcând loc unei po-
sibile
înţelegeri intre vecini.
- Nu-mi dau seama de ce râzi. Poate câ singu-
râtatea te apasâ
p r ea
tare !
Hunter redeveni brusc serios şi se îndreptâ spre
uşa cu
un pas
sâltal
- Ce cuvinte mari pentru o ţârâncuţâ I
- Inâlţimea şi locul de naştere nu au nimic de-a
face cu inteligenţa, ripostâ ea pe un ton sec. Te rog
sâ înţelegi câ discuţi cu o femeie, nu cu o fetişcanâ.
- Asta râmâne de vâzut.
- In orice caz nu de ţine !
Anne îi trânti
uşa în nas, cu satisfacţia
de
a
nu
mai vedea zâmbetul
lui ironic. Gestul ei era
un răs-
puns hotârât la impertinenţă lui. Hunter Lewis putea
fi
sig<:r câ nu-l va mai deranja
cui în apropierea lui.
atâta timp cât va lo-
Pe viitor,
se va
feri
sâ dea
ochii cu el, pentru
a '
împiedica
izbucnirea
unei
discuţii
în .contradictoriu.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 21 CAPITOLUL II — Mai bine am fi stat acasă decât
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 21
CAPITOLUL
II
— Mai bine am fi stat acasă decât sâ câutâm am-
fiteatrele şi sâlile de serninarii ! murmurâ Anne în
timp ce se aşeza pe scaun la o masâ de pe terasa
^
cofetâriei.
— Eşti hotârâtâ sâ renunţi şi sâ te întorci la fer-
mâ ? o întrebâ blonda de lângâ ea, amestecând friş-
ca din ceaşca de cafea.
— Glumeşti ? Mâ simt minunat la universitate !
râse Anne. Mâ
refeream Ia faptul câ mi-a luat ceva
timp pânâ sâ mâ obişnuiesc cu viaţa studenţeasca.
Anne îşi întinse picioarele şi-şi lâsâ pârul în bâ-
taia brizei care-i râcorea pielea de la ceafâ. Tânâ-
ra
era
îmbrâcatâ
în
jeanşi
şl o câmaşâ
albâ care
aparţinuse fratelui ei, Mike, Mama sa o brodase la
guler şi la buzunar, dându-i un aspect feminin. Anne
se simţea bine printre colegii ei de an, deşi era mai
* A
,
V
in varsta.
— Nu-ţi face
griji,
o
linişti
Rachel
Blake]
Chiar
şi studenţii din anii mai mari sunt foarte
prietenoşi.
Nu
ştiu dacâ voi sta numai patru
ani
la facultate,
recunoscu ea.
Rachel era
o fatâ fgrâ
tragere
de
inimâ
pentru
învâţâturâ.
Beneficiind de sprijinul
material-al
pârin-
ţilor
sâi
bogaţi,
dispuşi
cheltuiascâ
oricât
pânâ
SUSAN NAPIER când fiica lor va obţine licenţa, JRachel se bucura din p!;n de viaţa.
SUSAN NAPIER
când fiica lor va obţine licenţa, JRachel se bucura
din p!;n de viaţa.
Pentru Anne, care dorea sâ studieze dar era ne-
voita sâ-şi drâmuiascâ fiecare bânuţ, cuvintele lui
Rachel evocau o existenţâ de invidiat, dar nepotri-
vitâ firii sale. Nepâsarea colegei sale i se pârea re-
voltâtoare. Anne nu voia sâ pîardâ nici un moment
pentru a-şi perfecţiona cunoştinţele. Dorinţa sa era
sâ termine facultatea cat mai repede pentru a lucra
şi a câştiga bani, deoarece nu avea posibilitatea de
a-şf continua studiile, înscriindu-se la doctorat
— Cel puţin eşti antrenatâ sâ umbli mult, con-
tinua Rachel aruncându-i o privire ironica. Distan-
ţele d-ntre clădirile universitare nu ţi s^du pârut prea
mari, câci fetele de Ia ţarâ sunt obişnuite sâ par-
curgâ mulţi kilometri pentru a mâna turma de oi pe
pâşurule.de la munte.
Anne zâmbi, amuzata de naivitatea Iui Rachel.
— Ferma noastrâ nu se afla lângâ muntş, iar îa
noi, câinii aduna oile, Tot ceea ce făceam eu era sa
fluier şi sâ deschid poarta când sosea turma.
Anne simţi un fior pe şira spinării. Şi vecinul eî
6 numise ţârâncuţâ. în ultimele' doua sâptâmâm nu
măi avusese nici un incident cu el, preferând sâ evi-
te orice contact în afara câtorva bâtâi în perete
din cauza faptului câ Ivan scâncise sau câ ea bătuse
preă
tare
la
maşina
de
scris,
Lewis
nu
o mai
de-
ranja,
Neştiind cu ce se ocupă vecinul ei, Anne nu pu-
tea fi sigura câ poate lucra când acesta se afla la
serviau. De obicei, din baie se auzea orice mişca^
re din apartamentul Jui şi ea câuta sâ nu facâ prea
mult zgomot Când se întorcea de la facultate, sta-
teo câteva momente în josul scării, ascultând cu
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 23 afenfie, pentru a nu-t întâlni pe Hunter. Inima î* bo-
IDENTITATE DE
ÎMPRUMUT
^ 23
afenfie, pentru a nu-t întâlni pe Hunter. Inima î* bo-
ţea c u putere şi se ruga Io Dumnezeu sâ
nu i-l scoa-
tă în cale.
— Cum reuşeşti sâ înveţi doua limbi străine ? se
mirâ Rachel. Nu-mi vine sâ cred câ studiezi japo-
neza ş* rusa. O singura limba străină este suficienta.-*
Anrrevdâdu din umeri.
— Am studiat deja gramaticele celor doua limbi
din manualele, jpe car e Te-am primit prin poşta
şi nu
mi s-au parat- dificile. Când eram fa liceu, îmi pîâ*
cea SG rezolv cuvinte încrucişate şi problemele enig-
mistice din reviste. Am inventat chiar şi câteva limbi,
cu alfabete şi reguli de gramaticâ, bineînţeles in joa-
ca. Totul a râmas între filele caietului meu de
şcoala.
Oricum, îmi plac mult limbile strâine.
— Ai inventat reguli de gramotică ? Eşti extraor-
dinara [ exclamâ Rachel mirata. Majoritatea copiilor'
învaţâ cu greu sâ scrie, iar tu cunoşti foarte bine gra-
matic a înc â cHn primel e clas e d e şcoal a !
Profesori i
au fost încântaţi de tine, nu ? Ce pârere ai despre ei ?
— Au fost într-adevâr nişte, educatori minunaţi.
M-am înţeles bine cu ei. Sunt fericita câ mâ aflu la
universitate. Atmosfera de aici este extraordinara.
— Eşti o norocoasa. Mie, unii profesori de îa fa-
cultate îmi produc o teamâ de nedescris. Uite, unul
dintre ei tocmai traverseazâ peluza. Este un bârbat
cuceritor, deşi are un renume de profesor extrem de
sever. Studenţii care au ales ştiinţele politice au fă-
cut c
mare greşeala. A u sperat câ vor deveni ana-
lişti politici, fârâ sâ bânuiascâ faptul câ vor da peste
ţin profesor care-i terorizeazâ. Mai mult de jumâtate
dintre cei înscrişi la începutul anului se retrag înain-
te de terminarea
primului
semestru.
— Tu ai puterea
sâ rezişti
pona
Ia examen,
sau
24 SUSAN NAPIETT eşti atrasa de farmecul iui ? o întreba Anne zâmbind, uitându-se în
24
SUSAN
NAPIETT
eşti atrasa de farmecul iui ? o întreba Anne zâmbind,
uitându-se în direcţia pe care i-o arâtase colega ei.
— Mi-am dat seama câ pot face faţa pretenţiilor
Iui, recunoscu Rachel, fâcând-o pe Anne sâ izbuc-
nească în râs.
— Ştiu, ştiu de ce râzi. Acum, mi-e frica mai pu-
ţin de profesorul Lewis, deoarece am participat la se-
minariile lui şi am constatat câ nu este chiar atât de
fioros. Cred câ are impresia câ sunt o pâpuşicâ blon-
dâ fârâ minte pe care o va pica la examenul din
prima sesiune; l-arn dat porecla . de Taurul furios.
Oh I Uite-I, vine spre noi!
Anne tresâri, fiindcâ îl recunoscuse pe vecinul
ei ca.e purta o jachetâ sport, pantaloni negri, câ-
maşâ alba şi cravatâ. în mâna dreaptâ, Hunter du-
cea o servietâ mare de piele.
— Profesorul Lewis ? Nu cumva îl cheamâ Hun-
ter Lewis ? se înteresâ Anne, sperând ca totul sâ
fie doar o coincidenţâ de nume.
— Da. V cunoşti ?
— Predâ la universitate ?
— Nu ţi-am spus câ este la catedra de Ştiinţe
politice ?
Rachel ridicâ mâna şi o fluturâ spre Hunter Le-
wis, căutând sâ-i atragâ atenţia.
Profesorul îi aruncâ o privire întunecata, fârâ
sâ-şi intrerupâ mersul.
Aqne respira uşuratâ, dar Hunter se întoarse
brusc şi se uitâ
studenta Iui.
mirat Ia
ea,
ignorând-o cu totul pe
Anne se simţi stânjenitâ, câci nu dorea sâ-i dea
impresia câ se ţine dupâ el în campusul universitar.
Ce cauţi aici ? o întrebâ
el pe un ton neprie-
tenos.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 25 Ce tupeu are, îşi spuse Anne, "nedumerita câ el o
IDENTITATE DE
ÎMPRUMUT
^ 25
Ce tupeu are, îşi spuse Anne, "nedumerita câ el
o luase la rost de parcâ ar fi fost în relaţii mai
strânse.
— Te
urmâresc,
fireşte,
replica
ea
supa rata,
aranjor.du-şi pârul.
Hunter
se încruntâ.
— De ce mâ urmâreşti ?
Anne îşi înâbuşi un zâmbet de triumf. Aşadar,
reuşise sâ-l pâcâlegscâ. Hunter o crezuse ! Aşa sunt
toţi bârbaţii !
-.Sun t
râzbunâtoare, n-ai ştiut? Vreau şâ-ţi ies
mereu în cale pânâ când te vei îndrâgosti de mine
şi-mi vei face o declaraţie.
^Rache l
scoase
un
strigât
de
uimire,
dar
Ânne
continuâ sâ-l priveascâ pe Hunter fârâ sâ clipeaşcâ,
ştiind câ el nu este profesorul ei, şi câ nu trebuie
s-o intimideze prezenţa lui.
— Este o glumâ ?
— Nu şi pentru
cei care au
simţul
umorului.
Hunter
nu
comentâ
afirmaţia
ei
şi
schimbâ
su-
biectul, adoptând un ton mai blând :
Ai de gând sâ urmezi o facultate?
în
sfârşit, îşi spuse Anne,
vecinul
meu
a
înţeles
nu mâ ţin scai de el. Rotindu-şi ochii, ea
râspun-
se cu
o voce suavâ ;
vrea
sâ mâ
înscriu la cursul de ştiinţe
po-
litice.
Hunter o fulgerâ
cu
privirea,
însâ
Anne
râmase
calma,
uitându-se
la
el
cu
o
mutrâ
nevinovatâ.
Regret, dar
grupa
mea de
studenţi
este com-
pleta,
rosti el
pe un ton grav.
Oh,
îmi
pare
râu
nu
pot
particip
la
cursurile
tale .
Nu" ma
îndoiesc
studenţii
tâ i
îşi
SUSAN HAMEII vor 4 a seama oât de ama M ursuze. pân â la terminarea
SUSAN
HAMEII
vor 4 a seama
oât de ama M
ursuze.
pân â
la terminarea ^rântaki semestru'
şi d e bum eşti, m etoda MaŞşara i tol e
Rochel o atins*© eu piciorul pe stfb mmo şi Anne
se simţi
vinovata
câ-i
mărturiseşte
tei
Hunter - «aete
aflate de la colega ei.
Profesorul
îşi
îndrepta
pwire a
spre Scidhel
ca-
re roşise.
~
Nu
mo
aşteptam
«din parte a
-mâ
bâr-
feşti.
fiioiaddtâ nu toreouft prtra mmte toşsuceva.
C e rau îrm pare câ n u am separat laegfuwa de
grâu de la
început.
— Presupun* câ
^gfam a este '.«ricâtaitâ c^i
car e nu" ia u
frecare
aflrrndţfe de- a %a drept m peri i
âe înţelepciune,
murmura fowm.
~ Sunt surprins câ o feftâ rfe la ^ţarâ tace ase-
menea analogii. Poate câ nu cunoşti, '.domnişoara
Tremaîne, proverbul oare spi&ne câ nu trebuie sâ
arunci peiile Ia
porci
Anne
râspunse imedâat provocârii lui, pe un ton
sfidător :
-
l
a
ferma
noastrâ
nu existâ
porci. Am venit, la
Aucfkland pentru a vedea dacâ
unfi oameni se corn-
porta ca aceste
animale.
— Oh
Anne, te* rog L . Sâ mergem 1 o îndemna
Rachel rirficandu-se în picioare.
ma
— Anne ? se miră Hunter. Credeam câ o chea-
m.
Fârâ sâ se tufberre, Anne articula pe
fere*^: :
xm ton în di -
— Aşa mi se spune
în familie. C u
„e" firrcfl adâxi-
ga ea cu wandrţe.
^ © e
ce ?
MSMRIXJAM MI ÎMPRUMUT n ~ Pentru cm este % u*tul dtin prenumele mele, afir- mâ
MSMRIXJAM MI
ÎMPRUMUT
n
~ Pentru cm este % u*tul dtin prenumele mele, afir-
mâ ea râzând. îmi place mai mult sâ fm strigata
Ann e decâ t Katl». , Ann e sun a ^mm faimos , minţ î ea .
încă din copilărie,, visase sâ aibâ un prenume
celebra ca de exemplu Alexandra sau Laum. Chiar
şi Eiisobeta ar fî fast mai aproape de visurile safe
Hurrter îşi încrunta sprâncenele şi fata ghici câ
el se gândeşte ki faptul ca prenumele se potrivite
de mi mine cu felul ei de a fi,. simplu ŞF nepreten-
ţios. Deşi a^ea ochii mmi şi gesie nasul mân-
dru al familiei Tremoine eantrastac u
fa^a ei mica.
Gura, cu buzele frumos desenate, se deschidea în-
tr-un zâmbet fermecător. Fraţii, ei a tachinau în pri-
vinţa pieptului generos care atrâgea privirile băie-
ţilor dm sat.
Una dtafcffe caliitaţile ei, de care nu îndrăznise
nimeni din fam iile sa se îndoiască, era ataşamentul
faţa d e cei apropiaţi
Accidentul de maşinâ suferit de mama ei atunci
când Anne împlinise cincisprezece ani,, fusese prile-
jul care pusese, în evidenţa spiritul de sacrificiu şi
dorinţa e i d e a-L îngri|ii pe cei aflaţi în situaţii difi-
cile. Deoarece Katlin nu se omora cu treburile ca-
sei, preocupandu-se mai mul t de scris, Anne fusese
nevoitâ sa renunţe fa visurile de a urma cursurile
universitare* ocupându-se de fraţfî eî mai mici.
Mama ei râmâsese infirma în urma accidentului
şi toata goşpadâria trecuse îh mâinile Annei. Devo-
tamentul ctr oare' se ocupase de familre îî crtrâsese
edmînaţra tuturor tecurtorilor din sat. Renunţase fâ-
râ regrete Fa şcaafâ •asrgurand-o pe mama ei câ nu
era wd o pierdere. Carrdgăsea un ragaz, crtea cu
aviditate ş* sfcidia smgvrra pentru a-şF satisface setea
de cunoaştere, efâmI examenele la sfârşitul anului şco-
28 SUSAN NAPIETT lor ; astfel terminase strălucit liceul, fârâ sâ frecven- teze cursurile. De-a
28
SUSAN NAPIETT
lor ; astfel terminase strălucit liceul, fârâ sâ frecven-
teze cursurile.
De-a lungul anilor, când mama ei se chinuise
*â-şi recqpete mersul, Anne îşi pâstrase optimismul
câ într-o buna'zi/v a merge
braţ la braţ alâturi de
ea, de cea care-i dâduse viaţâ.,Dupâ numeroase ope-
raţii şi tratamente de recuperare, Peg Tremaine reu-
şise
sâ pâşeascâ din nou singurâ şi sâ-şi reia roiul
ele stâpânâ a casei. Anne se bucurase enorm şi ho-
târâse câ poate sâ-şi realizeze visuHle din copHârie
şi sâ-şi croiascâ un drum în viaţâ. "
Tot bunâtatea o îndemnase sâ râspundâ chemâ-
rii lui Katlin şi sâ se ocupe de nepoţel pentru a-i da
posibilitatea.', surorii sale sâ se ocupe de scris. De
aceea se afla la Auckland, în apartamentul pe care
Katlin
îl. obţinuse de Ia fundaţia
Markham.
Anne se înoruntâ, aşteptându-se ca Hunter Le-
wis s-o ironizeze din nou, Spre surprinderea ei, el
declara pe neaşteptate :
— Anne a fost numele bunicii mele.
Rachel
îi
fâcu
semn
Anne»
se
ridice
de
pe
scaun,
dar
aceasta
îl
înfruntâ
cu calm
pe
Hunter :
Bănuiesc câ-mi vei.spune câ bunica ta a fost
încâpcţânatâ ca un catpr şi proastâ ca o cizma.
— N-ai ghicit. A fost o fiinţâ blândâ
şi buna.
Anne aşteptâ ca el sâ-şi reia tonul zeflemitor, dar
Hunte- tâcu, pricind-o gânditor.
— Sunt^sigurâ câ bunica ta nu poate fi decât o
fiinţâ înţeleaptâ, zise Anneuitându-se la ceas. Oh,
s-a fâcut târziu. N-aş vrea sâ întârzii la cursuri. Stu-
denţii abia aşteaptă sâ fie terorizaţi de profesorul lor.
Hunter îi adresâ un zâmbet batjocoritor.
— Eşti sigurâ câ nu te intimidez ?
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 29 Anne îşi dâdu capul pe spate şi-l privi în ochi
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 29
Anne îşi dâdu capul pe spate şi-l privi în ochi eu
calm .
— Nu mi-e teama de tine,
— Acesta este răspunsul pe care-i aşteptam din
partea ta. Apropo, te superi dacâ-ţi atrag atenţia sâ
fii ma» atentâ ? Ai
uitat în maşina de spâlat din ca-
mera de serviciu un tricou roşu şi acum în Ioc de trei
câmâşi albe, am trei câmâşi colorate !
Anne îşi duse mâna Ic gurâ pentru a-şi ascunde
zâmbetul. De câteva zile se întrebase unde putea fi
tricoul ei roşu pe care-l pusese în maşina de spâlat,
dupâ ce clâtise lucrurile lui Ivan. Ocupatâ cu întin-
sul rjfelo r pe
frânghia din balcon, uitase de tricou,
câci nepoţelul ei începuse sâ plângâ şi alergase sâ-l
linişteascâ, apoi îl scosese Ia aer. La întoarcerea de
la plimbare, fâcuse mâncare şi nu se mai gândise Ia
tricoi
Poţi purta o câmaşâ roşie pentru a atenua ae-
rul sever pe care-I adopţi faţâ de studenţi.
~
— Nu vrei sâ-ţi plâtesc vopsitul ?
— N-am pretenţii absurde, dar nu mâ consider
vinovatâ câ nu ai observat tricoul din maşina de spâ-
lat
— î>per
te
obişnuieşti
cu
traiul
la
oraş.
— Nu-ţi face griji *de pomanâ. M-am adaptat de-
ja Ia viaţa de aici. Este mai bine sâ-ţi vezi de cursu-
rile de Ia universitate, în loc sâ-mi dai sfaturi în pri-
vinţa spâlatului rufelor.
Anne
se ridicâ brusc
şi
o
luâ pe Rachel de
braţ f -
îndep"5rtându-se de profesorul Lewis care se uitâ în
urme lor clâtinând din cap, gândindu-se câ tinerele
studente se emancipau mai reoede decât în trecut.
Dupâ ce parcurserâ o distanţâ suficientâ, cele
3© m&AM MAiPiER ' doua fete izbuenirâ în fâs dupâ oe se asigurară câ profesorul
m&AM
MAiPiER
'
doua fete izbuenirâ în fâs dupâ oe se asigurară câ
profesorul Lewis nu putea sâ le audâ.
— Doamne, ce nebuna eşti I exckrmâ Rachel. Am
crezut câ Hunter va face o criza de nervi insea*nnâ
câ-l cunoşti foarte bine. Cuvintele lui mâ fac sâ mâ
gândesc la faptul
— Câ trăim împreuna ? Cum poţi crede aşa ce*
va ? se mirâ Anne povestindu-i pe scurt unde locu-
ieşte, fârâ sâ o informeze câ sora ei beneficiase de
bursa fundaţiei Markham.
— Dacâ Hunter te intreabâ ceva despre imne,
sâ spui ni^ic, u atrase atenta Aane. în spe-
cial, sâ nu te dai de gol în privinţa tui Ivan.
— Profesorul Lewis nu ştie de existenţa copilu-
lui ? întreba Rachel nedumerita. Crezi câ Ivan poate
constitui o piedica în continuarea studiilor tale uni-
versitare ?
L-am descris pe Hunter ca fiind la fel
fel de mspâLmântâtor ca AttiJa, dar nu cred câ poa-
te sâ ti facâ vreun râu, deoarece nu face parte din
Consiliul de Conducere al Universităţii. Este numai
profesor asociat şi este angajat numai pentru doi
ani.
#
— Nu ştiu ce sâ cred, dar este bine sâ fiu pre~
vâzâtoare, susţinu Anne cu gândul Ia sfaturile pri-
mate de la sora ei. Fii 4 atenta ce vorbeşti cu Hunter;
o rugo
pe
-Rachel
D e fapt sunt sigura câ el nu se
va interesa de mine, adauga ea, pentru a-i risipi
eventualele bănuieli neîntemeiate.
*
-
Anne regretâ câ nu profitase de invitaţia-lui
Ra-
chel de a face cumpârâturi împreuna. Magazinul se
alia la o dis&mţâ de doua staţii de autobuz d e Io-
IBEKTITATS DE ÎMPRUMUT 31 ouAnţa ei, în SĂ mândria o reţLrvuse sa se urce în
IBEKTITATS
DE
ÎMPRUMUT
31
ouAnţa ei, în SĂ mândria o reţLrvuse sa se urce în ma-
şina colegei sale. Din păcate^ ploaia se dezlânţuîse
cu autere la întoarcere şi Anne fusese nevoita sâ
sfeâbatâ în graba drumul pâr&â ia intrarea în imobi-
lul în care locuia, uda
pânâ Ia piele.
Pungile cu alimente erau grele le lâsâ în ho-
lul cfe la irrtrare r preferând sâ cyimga mai repede în
apartament pentru a-şi schimba rochia, Tocmai ie-
şea din baie când Ivan începu sâ scânaeascâ*
-- Ce noroc câ am sasit la timp, dragul meu* alt-
fel
ai fi plâns şi te-ar fi auzit vecinul nostru»
Ochii negri ai băieţelului o privirâ cu bucurie.
—' Ştiu câ ţi-e faame, scumpul meu. M â bucur
câ ai pofta de mancare. Trebuie sâ a i râbdare pana
cobor sâ aduc proviziile. Nu pot sâ fac toate trebu-
rile singura. Ce pâcat ca nu putem sâ-l rugam pe
profesorul nervos să ne ciute î L-am vâzut azi-dimi-
neaţâ şt ştii ce mi-a spus
?
Cuvintele Annei avură efectul aşteptat şi pruncul
se <\m$t\. Ivan era
un capii minunat N- o întreru-
pea n ; ciodatâ şi o asculta atent Mâtuş-a fui obiş-
nuia sâ4 descrie tat ce făcuse în cursul
zilei, ca şi
cum acesta ar fi înţeles-o. Ivan ii umplea viaţa alun-
găndu-i singurătatea care a apâsa uneori. Anne nu
cunoştea pe nimeni şi Ivan era singura ei mângâiere.
Dupâ ce-l schimbâ pe băieţel, coborî scara, lua
doua pungi şi urca treptele de lemr\ gandindu-se
sâ pregâteascâ mâncare pentru Ivan. Fârâ sâ vrea,
se împiedica de .ultima treapta şi se răsuci pe căl-
câie ca sâ nu cadâ.
Una
dintre
pungi
îi
scâpâ
din
mâna'şi
pache-
tele
se
rostogoliră exact i n
pieptul lui
Hunter
care
momo'i
nemulţumit câteva vorbe de
Se
lâsâ
o
linişte
întrerupta
doar
acoxă.
de zgomotele
32 SUSAN NAPIETT pe care o conserva cu fasole le fâcea rostogol în- du-se din
32
SUSAN NAPIETT
pe care o conserva cu fasole le fâcea rostogol în-
du-se din treapta în treapta.
Anne simţi
câ fundul celeilalte
pungi cedeazâ şi
nu mai avu timp decât sâ scoatâ un strigât de spai-
mâ.
Hunter
şe
repezi
s-o
ajute, dar
Anne
nu
reţinu
decât câteva pachete. Celelalte cumpârâturi câzurâ
pe
pantofii
lui,
iar trei ouâ se sparserâ pe cravata
lui
aîbastrâ.
— Oh
!
Nu ! exclamâ
Anne
înmârmuritâ.
— M-am
obişnuit
cu
stângâciile
tale !
rosti
el
supârct.
— Acesta este preţul pe care-l plâteşti când îţi
ajuţi vecinii, murmurâ Anne stânjenitâ. îmi pare râu,
dar
pioia a înmuiat hârtia.
— Asta nu-i o scuzâ. Uite ce mi-ai fâcut. Este a
patra câmaşâ pe care mi-o strici.
— Nu fi ridicol, replicâ Anne, socotind in gând
cât trebuie sâ plâteascâ pentru a-i cumpâra alte câ-
mâşi. Totul s-a datorat ploii !
— Cum râmâne cu cravata ?
— O
voi da la curâţat, oftâ Anne, sperând câ el
va
~efuza din
galanterie.
— Pânâ
vineri
sâ fie gata,
o ameninţâ
el.
Anne dâdu
din cap,
iar
Hunter
se aplecâ
strângâ
pachetele cu provizii.
Deschide-mi uşa, sc duc pachetele în bucâtâ-
rie.
Nu te deranja. îl refuzâ ea, îngrijorata câ Hun-
ter
îl
va vedea
pe fvan. Voi pune o cutie pe cori-
dor.
Anne sâ grâbi
sâ intre în apartament şi
luâ
o
cutie
pe care o aşezâ în faţa
Hunter se apropie şi lâsâ
uşii.
pachetele în cutie.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 33 — Dacâ-mi dai câmaşa, pânâ mâine va fi spâ- latâ
IDENTITATE DE
ÎMPRUMUT
^ 33
— Dacâ-mi dai câmaşa, pânâ mâine va fi spâ-
latâ
şi câlcatâ,
zise Anne
pe
un ton
spâşit.
— Mulţumesc, dar am destule câmâşi în garde-
robâ. O voi spâla eu, spuse Hunter examinând pa-
chetele ude.
— Iţi speli singur câmaşile ?
— Aşa m-âm obişnuit»
— Ce surp r izâ ! şopti Anne pe un ton T.ronic.
Hunter luâ un oachet cu griş pentru cop.n şi S3
tiitâ
întrebâtor la vecina sa.
— Im i plac e grişul , c e ver i neobişnui t ir» asta ?
se prefacă Anne miratâ, smulgând pachetul din
mâin»le lui.
— Am impresia câ eşti mai tânârâ
decât
pari,
comentâ
el sarcastic.
— Dacâ nu sunt cinicâ şi nesuferita, asta nu în-
seamnâ câ sunt un copil neajutorat ! replicâ ea fu-
riaasâ.
— Ai dreptate, recunoscu Hunter cu privirile aţin-
tite la pieptul ei bombat. Nu s-ar zice câ eşti o fetiţa,
— Nu-mi place sâ fiu câlcatâ în'picioare.
— Pentru o scriitoare de talent, limbajul pe ca-
re-i foloseşti este cam neşlefuit.
„r Imi pâstrez ceie mai- alese fraze pentru roma-
nele pe care le scriu,
ripostâ Anne. Marfa cea mai
bunâ o vei gâsi în cârţilemele.
— Marfa ? repetâ Hunter schiţând un zâmbet ze-
flemitor. Este o formulare neelegantâ, dar sugestivâ.
— îţi mulţumesc pentru criticâ, profesore I i se
adresa Anne pe un ton batjocoritor, ridicând cutia
la piept. Privirile vecinului ei o puseseră într-o situa-
ţie
jenantâ.
— Dâ-mi voie sâ te "ajut.
— Mulţumesc, mâ descurc singurâ.
34 SUSAN KAPIER — Nu vrei să-ţi deschid uşa ? — Nu-i nevoie, mulţumesc. Hunter
34
SUSAN KAPIER
— Nu vrei să-ţi deschid uşa ?
— Nu-i nevoie, mulţumesc.
Hunter o privi în ochi, murmurând printre dinţi :
Eşti cea mai nervoasă femeie din câte am cu-;
noscut.
Anne zâmbi la auzul aprecierii,
— Oh, pot sâ fiu mult mai nervoasa dacâ vreau;
declara ea cu o voce suava. La revedere, profesore !
Hunter se îndreptâ spre apartamentul lui zîcând :
— La revedere.
fesore !
Te
rog
nu-mi
mai
spui
pro-
De ce ? Te simţi prea bâtrân ? îl întreba ea,
dorind
sâ nu-i
râmânâ
datoare
cu vreo
replicâ.
Am treizeci
şi
şapte
de
ani,
spuse
el
peste
umâr c
învârtind cheia
în broasca
de
la
uşâ.
Numai
atât ?
se
mira
ea.
Pari
mult mai
bâ-
trân. Eşti prea
ursuz.
— Nu sunt ursuz I se apârâ
el.
— Nu mâ îndoiesc câ eşti fermecâtor când eşti
în compania colegilor tâi.
Hunter
întrâ
In
apartament
fârâ
sâ mai
spunâ
ceva
Anne chicoti, încântata câ avusese ultimul cu-
vânt Vecinul ei o provocase şi ea îi răspunsese aşa
cum se cuvine. Nu mai întâlnise un bârbat care sâ-i
provoace o atracţie atât de ciudatâ, cu toate câ o
scotea din sârite, Tatâl şi fraţii ei erau oameni de
la ţarâ şi aveau o alta mentalitate. Dacâ îi provoca,
ei se uitau la ea ca la o fiinţa stranie, râzând de în-
cercârile ei de a se amesteca în treburile lor.
Hunter
Lewis
îi
îmbogâţea
experienţa
de
viaţa
şi Anne îi povesti lui Ivan, în timp ce-i dădea sâ
mânânce, câ oraşul îi oferise ocazia sâ cunoascâ
oameni mai mult decât interesanţi.
^ 34 IDENTITATE DE ÎMPRUMUT CAPITOLUL I» "Arme respFrâ adânc, înainte de a bate fa
^ 34
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
CAPITOLUL
"Arme respFrâ adânc, înainte de a bate fa aşa
Vecinului- eî. Când Hunter deschrse uşa* tânâra râ-
mase împietrită, vâzând câ el este dezbrâcat, având
'număr un prosop rn juruf talrei.
Anne trebui sâ recunoascâ, în ciuda aversiunii
pe care o avea faţa de Hunter, câ trupul lut era ar-
monios dezvoltat. Muşchi? puternici era dovada pa-
Sfunii luî pentru sport Pârul negru d e pe piept spo-
rea atracţia pe care o exercita asupra eî. Anne îşi
spuse câ aste un bârbat impunâtor, urtându-se fârâ
Voia er la pontecefe lipsit de grâsrme, fa picioa-
rele puternice şî din nou fa parul ud de pe piept.
— Eşti mufţumitâ de ceea ce ar vâzut ?
Tânâra îşi plecâ
coritoare.
ochii, evitând privirile lui batjo-
Am
pregâtit
nişte
paste
cu
sos
d e
roşii şi
m-am
gândit
sâ-ţî
ofer
o
porţie.
Doresc sâ-ţi mtif-
ţumesc câ rn-ai ajutat ieri când am venit de fa cum-
pârâturi. Ti-arn adus cravata pe care veî
putea s-o
porţi mâine.
Hunter se râstise fa ea zicându-i câ are nevoie
de cravata pânâ vineri şi fata o dusese într-un su-
flet la spâlâtorie, însâ preţul ridicat pentru un spa-
36 SUSAN NAPIETT lat şi câlcat în regim de urgenţa o determinase sâ se ocupe
36
SUSAN NAPIETT
lat şi câlcat în regim de urgenţa o determinase sâ
se ocupe ea însâşi de cravatâ.
Hunter
luâ
cutia
de
plastic
şi
fâcu
un
pas
în
spate.
-
intrâ, o
privi el,
nu te
mânânc.
-
Mulţumesc,
nu
stau
mult,
îl
asigurâ
ea,
de
parca ar fi primit o invitaţie protocolara.
Sufrageria era spaţioasâ şi luminoasâ. Sandalele
ei se afundarâ în covorul gros şi moale. Pereţii erau
acoperiţi cu un tapet în culori calde, iar tablourile
în rame aurii dovedeau bunul gust artistic al gaz-
dei. Rafturile cu cârţi se aflau de o parte şi de alta
a ferestrei arcuite. Pe peretele opus, o oglindâ uria-
şâ reflecta razele soarelui, dând impresia câ încâpe-
rea este mai mare. Fotoliile şi canapeaua erau îm-
brâcate
în piele de culoarea
Uşa de la bucâtârie era deschisâ şi Anne ob-
servâ dulapurile moderne, hpta, aragazul, masa si
frigiderul încâpâtor. Fârâ îndoialâ câ macaroanele
ei cu sos de roşii era u departe de pretenţiile culi-
nare ale amfitrionului, îşi spuse tânâra, punând far-
furia pe masa din faţa canapelei. Fâcuse o mare
greşealâ venind în fustâ şi bluzâ.
- Tot ce trebuie sâ faci este sâ încâlzeşti maca-
roanele, spuse fata, întorcându-se câtre Hunter.
Spre surpriza" ei, acesta dispâruse la fel de repede
cum deschisese uşa.
Privirile musafirei poposirâ pe telefon. Anne fu
tentatâ,
pentru
o
clipa,'sâ
profite de absenţa lui
Hunter,
pentru
a
da
un telefon,
dar se râzgândi
imediat,
deoarece nu dorea sâ-l supere pe vecinul
ei,
mulţumindu-se sâ admire tablourile de mare va-
loare.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 37 Fata se apropie de pânze şi constatâ c a sunt
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 37
Fata se apropie de pânze şi constatâ c a sunt
originale, semnate de pictori renascentişti. Gustul
selecţiei dovedea câ Hunter alesese tablourile mai
mult cu inima decât la îndemnul unui agent finan-
ciar.
— Iţi place tabloul ?
'
*
Anne'tresari la auzul vocii gazdei sale. Hunter
apâruse în cadrul uşii de la dormitor şi fata se în-
toarse spre el. Purta o câmaşâ de bumbac şi pan-'
taloni de in. Fata zâmbi, amintindu-şi ce corp atle-
tic avea bârbatCil din faţa ei şi se uitâ din nou la
pânzele de pe perete.
— Nu
mâ pricep la artâ, şi-mi vine greu sâ for-
mulez o apreciere.
— Nu
ţi-am cerut o pârere criticâ, ci numai da-
câ-ţi
place tabloul.
— Ce
conteazâ
pârerea
mea?!
exclamâ
ea,
in-
trebându-se dacâ autorul tablourilor nu este chiar
gazda ei.
Pe furiş, Anne
aruncâ
o
privire ca
constate
dacâ bânuiala
ei este "întemeiata.
— Nu pictez, 6 asigura el. Nu mâ poţi jigni spu-
nându-mi câ nu-ţi plac tablourile. Vei reuşi, cel
mult, sâ conteşti gustul meu artistic. Te rog sâ fii
sincerâ. Nu-mi plac minciunile politicoase care sâ-mi
menajeze orgoliul.
— In cazuj acesta, pot sâ-ţi mârturisesc câ ta-
bloul m-a derutat; nu are nici oap nici coadâ şi
nu-mi plac culorile alese de pictor. Eşti mulţumit?
îl întreba ea, arcuindu-şi
sprâncenele.
— Pe deplin. Mama I-a pictat
Anne
închise ochii
de
ruşine.
Când îi
deschise,
peste câteva clipe, observâ o licârire Ironica
vi rea lui.
in
SUSAN NAPIER - Transmite-* tatâlui tâu câ-i înţeleg râbdarea şi puterea de a trai alâturi
SUSAN NAPIER
- Transmite-* tatâlui tâu câ-i înţeleg râbdarea
şi puterea de a trai alâturi de o fiinţâ neînţeleasa.
- Părinţii mei a u divorţat când
eram la şcoala
elementarâ. Tata a murit recent, şî a avut aceeaşi
pârere despre tabloul soţiei sale.
Anne regretâ câ remarca ei fusese râutâcioasâ
şi adăuga pe un ton politicos :
- Imi pare râu câ l-ai pierdut pe tatal tâu. Sunt
•sigurâ câ
mama fa
este o
artista
foarte
buna
- Criticii din lumea întreaga gândesc la fel ca
tine, c întrerupse Hunter. Marna este foarte aprecia-
tâ. Chiar eu am fost nevoit sâ cheltuiesc câteva mii
de dolari pentru achiziţionarea tabloului oare nu ţi-a
plâcut.
Anne se arâtâ mirata de spusele lui.
-
Mama
ta
ţi-a
vândut
tabloul?
Nu
ţi
l-a
dă-
ruit ?
-
L-am cumpârat de la o galerie de arta. Mam a
obişnuieşte sâ-mi ofere tablouri de ziua mea sau de
Crăciun, Insâ a refuzat sâ-mi dâruFasca aceastâ
pânza, preferând sâ o vândâ unei galerii de arta.
- De
ce ?
Anne cunoştea foarte bine temperamentul artiş-
tilor. Şederea ei în oraş şi încredinţarea luî Ivan spre
creştere se datorau capriciilor surorii sale. Katlin
considera câ împlinirea artisticâ trece înaintea înda-
toririîor sociale, fâsând-o pe sora ei sâ se ocupe
de Ivan, deoarece
i se parea firesc ca oamenii de
talent sâ fie scutiţi de neplâcerile vîeţiî.
Anne se simţea vrnovatâ câ acceptase sâ se în-
scrie la universitate sub numele surorii sale, roşind
de ftecare data când o colega o striga Katlin. Tre-
buise sâ le spunâ tuturor câ prefera sa r se spunâ
Anne. în afarâ de Hunter, ceilalţi acceptaserâ sa i
UYMRRTATE DE ÎMPRUMUT 39 se adreseze cu prenumele oare, de fapt, era înscris în certificatul
UYMRRTATE DE
ÎMPRUMUT
39
se adreseze cu prenumele oare, de fapt, era înscris
în certificatul ei de naştere.
Cu toate acestea, nu era suparata pe Katlin, fi-
indcă ţinea mult la Ivan şi dorea sa aibâ grija de el.
Oricum, Anne nu şi-ar fi permis nîcîodatâ sâ
pună cariera înaintea îndatoririlor de mama, dar nu
putea s-o condamne pe sora ei câ era diferita de
celelalte femei. Katiin avusese o saflcinâ dificilâ, fi-
ind în pericol de moarte la naşterea prematura b
lui Ivan.
Când se întorsese cu copilul în câsuţa izolata de
pe maiul mârii, Katlin constatase cu groaza câ-i se-
case inspiraţia. Cuvintele nu-i mai veneau în minte
cu aceeaşi uşurinţa de odinioară şi tânâra scrUtoa-
re începuse sâ se întrebe dacâ are sau nu talent,
refugiindu-se într-o tâcere apâsâtoare.
Anne o rugase zadarnic sa ia legâtura cu tatâl
bâiatului şî se resemnase s-o ajute. Cu mare bucu-
rie primise vestea câ sora ei obţinuse premiul fun<-
daţiei Markham, considerând câ mutarea la Auckland
o va ajuta pe Katlin sâ iasâ din starea de indife-
renţa şi deznâdejde.
Doctorul lui Katiin se pronunţase categoric câ
orice schimbare de mediu \\ ya fi dâunâtoare oa-
cîentes sale, astfel câ Anne fusese nevoitâ sâ îm-
prumute identitatea surorii sale, venind la Auckland
împreuna cu Ivan.
Hunter privi chipul nedumerit al Annei şi răs-
punse cât se poate de firesc :
— Mama a vrut sâ scape de tabloul acesta, con-
siderând
este o
realizare
palidâ
a
stilului
ei
abstract.
Anne
insistă.
curioasâ
afle
motivul
care
|~a
îndemnat
pe Hunter sâ scoatâ banii din
buzunar.
40 SUSAN NAPIETT - De ce ai cum parat tabloul ? - Ca sâ-i fac
40
SUSAN NAPIETT
-
De ce ai cum parat tabloul ?
-
Ca sâ-i fac în ciuda, mamei, răspunse' zâm-
bind vecinul ei. Mâ supârâ faptul câ s-a retras în
lumea artei, neglijând problemele cu care se înfrun-
tâ ceilalţi oameni. Am vrut sâ-i reamintesc, prin ges-
tul meu, câ este la fel de vulnerabilâ ca toţi muri-
torii.
- Este o rnetodâ costisitoare, comenta Anne,
gândindu-se câ Hunter nu fusese pus niciodată în 4
situaţia de a-şi drâmui fiecare bânuţ pentru a face
faţâ greutâţilor vieţii. Nu mi se pare corect din par-
tea unui fiu sâ se răzbune pe mama sd, adâugâ fa-
ta în şoaptâ.
— Eşti convinsa câ respectul filial trece înaintea
altor consideraţii etice ? Cinstea şi târia de caracter
trebuie sâ insoţeascâ orice acţiune a unui om.
Anne îşi plecâ ochii şi murmura :
— Legâturile de sânge sunt mai puternice decât
celelalte relaţii umane.
- Am uitat câ ai idei preconcepute. Aşadar, con-
sideri câ drepturile individului sunt mai presus de-
cât interesele de stat ?
— Nu am venit aici sâ discut politicâ, rosti Anne,
simţindu-se mai .stânjenită ca niciodată.
— Ai dreptate, spuse Hunter zâmbind ironic. Ai
venit sâ-i dai vecinului tâu o mâncare pregâtitâ ca
la mama acasâ, nu ?
cate ?
Ai pus în ea mirodenii us-
Folosesc numai
ingredientele care
sunt
nece-
sare,
replica.ea,
furioasa
gazda
Bi o
criticâ
fâ-
-ost
Am
pregâtit de sute de ori sosul pentru fâ-
inoase şi nimeni nu s-a plâns pânâ acum
-
Poate câ
oamenii de la ţara nu au gustul
ra-
finat
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 41 Anne se abţinu cu greu sâ nu riposteze, întrebân- du-l
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 41
Anne se abţinu cu greu sâ nu riposteze, întrebân-
du-l pe un ton stâpânit :
— Cum se face câ te pricepi la bucătărie?
— Am învâţat sâ pregâtesc preparatele italiene
de !a o femeie priceputa.
Anne fu cât pe ce sâ-i cearâ farfuria, dar îşi
spuse câ nu este politicos sâ-şi ia darul înapoi.
— Ai urmat o şcoalâ ?
— Nu. Maria m-a învâţat din
bunâtate.
Sclipirea ironicâ din ochii Iul o preveni pe Anne
câ este bine sâ nu se intereseze ce relaţii erau intre
Hunter şi Maria. Se vedea câ vecinul ei ardea de
nerâbdare sâ-i spunâ câ Maria era priceputâ nu
numai la gâtit, ci şi la pat.
— Nu trebuie sâ guşti din mâncarea mea dacâ
nu se ridica la pretenţiile tale.
— Nu-ţi face griji. Coşul de gunoi se afla la în-
demâna.
Anne simţi o dorinţâ puternicâ sâ-i arunce so-
sul in
faţâ.
.Ingredientele pe care (e folosise la pre-
pararea sosului ar fi fost suficiente pentru mâncarea
pe o sâptâmânâ. '
— Oh, te rog sâ nu guşti deloc din ce ţi-am
adus. Mi-e teamâ sâ nu faci indigestie, zise Anne pe
un ton zeflemitor.
— Voi asculta sfatul tâu, o asigurâ Hunter.
Anne îşi roti privirile câtre bucătărie, cu gândul
sâ se ducâ sâ arunce ea însăşi mâncarea la coş.
— Apropo, zise Hunter, privind-o pe musafira Iui
cu o curiozitate şâgalnicd, poţi sâ foloseşti telefo-
nul.
— Telefonul ? repetâ ea
nedumeritâ.
— Nu ai venit sâ-mi ceri permisiunea de a da un
telefon ?
.
SUSAN NAPIÎ2* — Ce te face sâ crezi asta ? — Am observat câ te
SUSAN NAPIÎ2*
— Ce te face sâ crezi asta ?
— Am observat câ te
uiţi
la
eL
Cabiiia
teJefoni-
c â
dîm
faţa
casei
a
fost
sparta
d e
un râufâcâtor .
Acum eşti
aici,
căutând
îmblânzeşti
un om
po-
sac.
Niciodată
nu am
afirmat
câ eşti
posac \
pro-
testa fata-
Eşti prea inteligent
Nu
\ncerco
pâoâJeşii.
Nu-mi
plac
lin-
guşelile.
— Oricum, voi da curs invitaţiei fale* zise Anne
x apro&mdu-s& de aparat. Eşti foarte neîncrezător,
afirma ea, In timp ce forma numârd colegei sale.
— N u m-am aşteptat câ vei accepta invitaţia mea.
— Nu cunoşti îndeajuns femeile.
— Ml-e teama
vei
abuza
de
bunâtatea
mea
venind sâ baţi
Ia
uşâ pentru
a-mi oferi o porţie
de
mâncare sau pentru a do un telefon.
Anne vorbi în receptor, uitându-se'la
re se îndrepta spre bucâtârie.
Hunter
ca-
Alo ? Rachel ? Cursul
de
lingvlsticâ
a
fost
amânat, aşa câ
nu mai vin mâine Ia facultate. Treci
pe la mine ? Putem merge
la
$emmaru\
de ruso.
Hunter
lâsase
uşa deschisâ
şi Anne
observa
el aruncase sosul în chiuve;tâ.
— Mu
mulţumesc. Am mult de studiat şi tre-
buie
sc scriu, adâugâ ea tare pentru a
fi auzita de
Hunter care turna un pahar de vin roşu peste mân-
carea ei. Nu, poate alta data. Ne vedem duminicâ
dîmroeaţâ/La
revedere.
Anne refuzâ invitaţia Rachelei de a merge Ia un
bar, deoarece nu-şî putea permite sa chdtuiasca
banii fârâ rost Timpul ei preţios era drămuit Intre bi-
bliotecâ şi îngrijirea lui Ivan.
MBIMTAT E BE ÎMPRUMUT Hunter ridică ochii spre musafiro Iui, care-i mul- ţumi pentru permisiunea
MBIMTAT E
BE
ÎMPRUMUT
Hunter ridică ochii spre musafiro Iui, care-i mul-
ţumi pentru permisiunea de a folosi telefonul.
— Ar fi o minciuna daco ţî-aş spune câ poţi te^
lefona oricând.
— -Numai in caz de urgenţă.
— Nu ştiu cş înseamnâ urgenţâ pentru tine, de
aceea aş vrea sâ ştiu ce ora îţi convine pentru a
vorbi cu colegele tale.
Anne deschise gura pentru a~l refuza, dar îşi dă-
du seama câ mândria este un sfetnic rău.
— N-aş vrea sâ te deranjez
— între şase şi şapte îţi convine ?
La ţara, Anne se scula în zori, aşa câ nu era o
problemâ sâ respecte orele indicate de Hunter
— Mâ
tem câ este prea devreme
Hunter îşi arcui
sprâncenele.
— M-am referit fa'orele de seară. Dimineaţa îmi
place sâ mâ scol târziu.
Anne îşî închipui cum arata trupuMu i bronzat
înfăşurat în cearşafuri afbe, râsucindu-se în timp ce
dormea. Uneorî, noaptea, sculându-se să bea apa,
auzise prin peretele subţire arcurile d e fa patul fur
scâncind îngrozitor.
— Anne, eşti de acord cu propunerea mea ?
— Da, bineînţeles. N u
t e voi deranja
prea mult
Sunt sigură că voi putea folosi cabina telefon icâ.
în câteva zile va fi reparata.
— Te sfătuiesc sâ nu telefonezi decât pe lumina.
N u este bine ca o femeie sâ iasâ singura pe stra-
da, noaptea.
Anne se arâtâ sigura
pe'ea.
— Mulţumesc, îmr port singură d e grija .
• ' • — Nu
s-ar
zice
te
poţi -apara
de
agresori.
Eşti micâ de stat
44 SUSAN NAPIETT - Dar vânjoasâ, îl întrerupse ea. Ştii foarte bine câ-mi menţin condiţia
44
SUSAN NAPIETT
-
Dar vânjoasâ, îl întrerupse ea. Ştii foarte bine
câ-mi menţin condiţia fizica, deoarece loviturile pe
care le dai în perete mâ anunţâ câ te deranjez atunci
când dansez. Acasâ am participat la joaca băieţi-
lor. Am patru fraţi, î! anunţâ Anne, ca şi cum acest
lucru ar fi explicat totul.
Hunter
reacţiona
imediat,
ironizând-o :
- Ai trâit printre sălbătici ?
- Nu
asta
am vrut sâ spun.
Fraţii mei nu au fost
nevoiţi sâ
apere.
Jucându-mâ cu ei, am învâţat
mâ protejez
în caz
de
pericol.
O
data,
i-am lu-
xat
braţul
lui
Rex,
fratele
meu, care
este
mai
înalt
decât tine.
.
Anne
îşi
înfipse
mâinile
în
şolduri,
adoptând
o
atitudine ameninţătoare."
- Cum
l-ai
învins
pe fratele
tâu ?
L-ai
doborât
punându-i
piedicâ ?
- Am
câzut
pe
el
dintr-un
pom.
Rex
a tras
de
piciorul meu şi eu am
scăpat din mânâ creanga de
care mâ ţineam. Rex avea şaisprezece ani şi a ţi-
pat de durere când braţul i-a ieşit din articulaţie.
- Ce vârstâ aveai ?
- Treisprezece, răspunse Anne rnuşcându^şi bu-
za. O luase gura pe dinainte şi uitase câ este sora
cea nr.are. Slava Domnului câ nu pomenise nimic
despre copilăria sa. Hunter nu \putea şti ce vârstâ
are câştigătoarea premiului fundaţie» Markham dar,
pe v'itor, va trebui să fie mai prevăzătoare. Anne era
convinsă că nu arata ca o fată de douăzeci şi trei
de ani, Katpn avea douăzeci şi opt. '
Anne învârti cu lingura de lemn pentru a omoge-
niza sosul pregătit de
Hunter.
- Pot
pun
oala
in cuptorul cu microunde ?
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 45 - Mai bine o punem pe aragaz. în cuptorul cu
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^
45
- Mai bine o punem pe aragaz. în cuptorul cu
microunde macaroanele vor fi gata mai repede, dar
nu vor avea savoarea dorita. Dac â le punem la foc
mic, vom aştepta mai mult, dar mâncarea va fi mai
gustoasă. Sdsul de vin are nevoie de timp pentru
a pătrunde în pastele făinoase.
- îi dispreţuieşti pe cei care folosesc cuptorul
cu microunde ? înffrebâ fata, gândindu-se câ el îşi
poate permite sâ folosească cuptorul fără sâ se gân-
dească la consumul de curent electric !
- Absolut deloc. M-am gândit câ vrei sâ mă-
nânci nişte macaroane gustoase.
A «ne se uit a admirati v l a vecinu l e i car e făce a
totul cu eleganţă. Ce distins părea, chiar dacâ tre-
bâluic în bucătăria spaţroasâ şi cochetâ.
- Este o mâncare uşoarâ, savuroasâ şi sâţioasâ.
îmi plac foarte mult pastele fâinoase.
Hunter puse oala pe foc, apoi îşi şterse mâinile
cu un prosop.
- Eşti puţin invidioasă pe mine, Anne ? o întrebă
el, urmărindu-i privirile. Tot ce am în casa a fost
cumpărat din munca
mea.
- Şi eu muncesc din greu f / replicâ Anne.
- Când ?
- Cum când ? se mirâ ea, gândindu-se
el
crede câ face economii, deoarece trâieşte din bursa
obţinută de fundaţia culturală.
- Atunci când scrii, nu ?
Anne câutâ
sâ-şi păstreze calmul.
- Muncesc nu numai când scriu, susţinu ea.
- Nu mâ îndoiesc.
Trebuie să înveţi rusa, japo-
neza şi să studi ezi antropolog ia.
Inima Annei tresări speriată. Aşadar, Hunter se in-
teresase la secretariatul facultăţii ce cursuri frec-
SUSAN NAPIER vento vecina sa. Curiozitatea lui putea avea conse- cinţe neplăcute, daca afla ca
SUSAN NAPIER
vento vecina sa. Curiozitatea lui putea avea conse-
cinţe neplăcute, daca afla ca Anne ocupa locul su-
rorii safe.
- Hu mâ mai refer la celelalte lucrâri pentru se-
minării, continuă Hunter, cu o voce sarcastică pe
care o folosea faţa de studenţii leneşi, ci mâ limi-
tez activitatea ta principala : scrisul Nu te afli
aici pentru a-ţi termina ramanuf ? Dacâ-ţi pierzi
' timpul cu facultatea, nu vei putea lucra la opera li-
terara care necesita un efort deosebit Sâ nu-mi spui
câ poţi împâca şi capra şi varza. Creaţia înseamnă
un chin continuu
- Nu scriu decât noaptea/ preciza Anne, iritata -
câ el o forţase sâ mintă.
- Cel mai
bine ar
fi
lucrezi ziua, zise Hun- '
ter sfredelind-o cu ochii. Poţi sâ-mi spui când lu-
crezi !a roman ? Eu mâ culc târziu şi n-am auzit zgo-
motul maşinii tale de scris decât sporadic.
- Manuscrisele le corectez cu stiloul, spuse Anne
in-graba.
Dacâ Hunter auzea orice zgomot din camera ei;
asta însemna câ pereţii sunt mai subţiri decât îşi în-
chipuise I
- Este mai uşor sâ corectezi manuscrisul ia ma-
şina de scris, comenta Hunter pe un ton grav.
-înc ă
nu am ajuns
la a asemenea
dexteritate.
- Dupâ atâtea'sâptârnâm ? se mira el. Experien-
ţa De care o am mâ face sâ afirm câ scriitorii lu-
crează în fiecare zi, altfel înnebunesc. Suferi de chi-
n urile creaţiei ?
-
M a
simt
uneori
incapabilă
mă apropii
de
maşina
de
scris,
susţinu Anne,
araintindu-si de
pe-
rioada dificilă
începutul cărţii.
prin care trecuse Katlin. Sunt abia
la
IDFNTITATE DE ÎMPRUMUT 46 — Cel mai trist lucru ar fi sâ-ţi intrerupi munca la
IDFNTITATE DE ÎMPRUMUT 46
— Cel mai trist lucru ar fi sâ-ţi intrerupi munca
la roman, ocupându-te
de alte activitaţi.
— Mulţumesc pentru sfat Sunt sigura câ romanul
va fi publicat anul acesta.
Anne dorea ca Hunter sâ nu mai fie curios, având
speranţa câ sora ei va reuşi sâ termine cartea in câ-
suta Izolata aflata m apropiere de Golder) Bay.
— Înţeleg câ te laşi Ia voia întâmplării N u e bine
ce facs o avertizâ el, cu o notâ de dispreţ în glas.
Anne ou se îndoia câ Hunter are o minte logica
şi bine organizata,
— Scrisul este numai una din preocupările mele,
zise Anne, gânditoare. Aşa cum cred câ principala ta
pasiune este politica, nu cariera universitara.
— Politica se ocupa cu relaţiile care se stabilesc
între oameni pentru investirea unora ou puterea de
a conduce treburile obşteşti. Ca profesor, am posibi-
litatea de a verifica gradul de înţelegere a studenţi-
lor «n privinţa politicii. Sâ revenim la întrebarea mea :
eşti puţin im\d\oasâ pe mine pentru lucrurile pe care
te posed ?
— Nu
pentru ceea ce
posezi, ci pentru
ceea ce
eşti, rosti Anne pe un ton măgulitor, bucuroasa câ
subiectul cârţii ei fusese dat uitârii.
— Ce crezi câ sunt ?
.
— IMu mâ provocci, îl ameninţâ e a în gluma .
Hunter îşi încrunta sprâncenele.
— Poţi sâ fii sincera, nu mâ supăr. Am suportat
ironiile tale
cu
stoicism.
De
ce
ţi-e teama acum ?
Eşti intdigent,
puternic,
independent
şi încre-
zător
in
forţele tale,
chiar
puţin
arogant,
mărturisi
fata.
Hunter
o privi
cu
atenţie,
dar
nu
observa
nici
ura zâmbe t p e faţ a vecine i sate .
48 SUSAW NAPIER - Ai uitat o calitate : frumuseţea. - Nu eşti seducător, replica
48
SUSAW NAPIER
-
Ai uitat o calitate : frumuseţea.
-
Nu eşti seducător, replica ea.
-
Atunci de ce te-ai uitat la mine când aveam
doar un prosop în jurul taliei, ca la un artist de
cinemo ?
Anne nu indrâzni sâ-l contrazică. Amintirea cor-
pului lui puternic ii trezea o senzaţie tulburătoare,
- Nu semeni deloc cu un actor. Ai un trup so-
lid şi armonios, dar nu eşti frumos. Când vei avea
patruzeci de ani, vei deveni gras, glumi ea.
- Mai este timp pânâ atunci, îi reaminti el. Cu
trupu! meu pot sâ atrag femeile, şi când voi trece
de patruzeci de ani voi avea un chip atrăgător.
- De aceea nu te-ai însurat? Nu suporţi, ca o
femeie sâ te iubească, deoarece îţi iubeşti prea
mult
propria
persoană.
-
Mă acuzi că sunt onanist ?
-
Nu ştiu ce înseamnă acest cuvânt, rosti Anne
cu
naivitate.
- Orice bărbat care-şi satisface singur nevoile
sexuale este un onanist, îi explică Hunter zâmbind.
Anne înţelese sensul cuvântului abia dupâ câte-
va momente. Faţa ei se înroşi imediat.
Râsul Iui era blând pentru un bărbat voinic, pu-
ternic şi sever. Anne trebui să recunoască în sinea
ei
Hunter este mai atrăgător decât bănuise.
-
Ai greşit în privinţa independenţei mele, adău-
gă el arătând sufrageria elegantă. Am multe obiec-
te care mi-au "fost dăruite de alte persoane. Am fost
căsătorit. Acum ştii multe despre mine. Vrei miro-
denii io macaroane ?
- Ce mirodenii ? repetă
nedumerită.
Ea se gân-
dea lo cuvintele Iui. Aşadar, Hunter trecuse prin ex-
perienţa unei căsătorii ! Se vedea că lipsa de inde-
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 49 pendenţă îl incomodează, deoarece contactul cti alte fiinţe îLderanjează, în
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 49
pendenţă îl incomodează, deoarece contactul cti alte
fiinţe îLderanjează, în loc sâ-l bucure.
— Nu pot mânca singur.
— Mâ
inviţi
la
cina ?
— Nu aştepţi
acest
lucru ? Am
vâzut
mi-ai
adus o porţie
dublă.
Nu dorem sâ iau masa cu tine ! protestă
Anne.
M-a m gândit câ mânân d mai mult, fiindcă eşti so-
lid. Mu obişnuiesc să oblig pe alţii să mă invite la
cină.
mura
Asta înseamnă că refuzi invitaţia mea ? mur-
Hunter, surprins de atitudinea ei.
Anne căută
o scuză
politicoasă, dar atenţia îi fu
atrasa de scâncetul nepoţelului ei. Pereţii subţiri fă-
ceau co ţipetele lui Ivan să se audă destul de bine.
Hunter întoarse capu! pentru a auzi mâi bine
şi moi clar,
iar Anne
se uită
Ia
ceas.
— Doamne, ce târziu este ! exclamâ fata. Mulţu-
mesc pentru telefon. Mă grăbesc. Am mâncarea pe
foc.
Anne
se
îndrepta
spre
uşă,
dar
Hunter
îi
făcu
semn să se. oprească.
— Ce sunete sunt astea ?
— Care sunete ? se prefăcu Anne
nu
ştia
de-
spre ce era vorba.
Hunter îşi ciuli urechile. Ţipetele se auzeau mai
tare
— Poate
am
lăsat deschis aoaratul
de
radio,
afirma Anne surâzând stânjenită. Oh, de ce plânge
Ivan tocmai în aceste momente?
<
va
Anne începu sâ se roage în şoaptă, făcând câţi-
paşi spre uşa.
— Nu
este
muzică.
Aşa
se aude
o
melodie ?
Hunter se apropie de Anne.
50 SVSAtit NAPIEH T tste o pisica ! Ai dreptate, este uri mieunat. Am remarcat
50
SVSAtit
NAPIEH
T
tste
o
pisica !
Ai
dreptate,
este
uri
mieunat.
Am remarcat câ sunt câteva pisici prin apropiere,
spuse Anne punând mâna pe clanţa uşii. Muncito-
rii <^e la depozit le dau de mâncare. Pisicile se ca-
ţârâ
pe scara de incendiu
Am lâsat fereastra des-
chisă,.* Am impresia câ o pisica a intrat în came-
ra mea. Mâ duc sâ verific, Oh, Hunter, macaroa-
nele au început sâ fiarbâ, Râmâi aici. Eu
Anne deschise uşa şi alerga într-un suflet sâ-l
potolească pe Ivan.
Hunter a urmă şi râmase în pragul uşii deschise,
observând câ Anne ţine în braţe un bebeluş.
- Dacâ pruncul este pisica, atunci eu sunt Papa
de Io Roma,
- Da, este un prunc !'ridica Anne tonul. Nu-
mele lui este Ivan cel Groaznic şi locuieşte cu mine.
Nu te uita aşa crunt, câ sperii copilul !
Ivan
încetase
sâ mai
ţipe şi gângurea fericit
la
pieotuî Annei.
Hunter
fâcu
o
mutrâ
dispreţuitoare
care
o
în-
demnă
pe
Anne
strângă
copilul
în
braţe,
şop-
tindu-i cuvinte de
alint.
IDFNTITATE DE ÎMPRUMU T 50 CAPITOLUL IV — De ce ai lâsat copilul singur în
IDFNTITATE DE ÎMPRUMU T 50
CAPITOLUL
IV
— De ce ai lâsat copilul singur în apartament ?
0 înt r ebâ Hunter cu reproş în glas.
Anne îşi ridica
ochii,
hotărâtă• sâ-l
înfrunte.
— L-am lâsat singur doar pentru câteva minute.
Dormea când am ieşit din camerâ. Oricum, eram la
câţiva metri de ef. L-am auzit când a început sâ
ţipe, nu ?
— Al cui
e ?
— L-a adus barza. Al cui crezi câ este ? repUcâ
Anne câutând scutece curate.
Hunter o urmâri cu privirea, clătinând din cap.
— Este al
tâu ? Eşti mama
lui ?! exclamâ
ei
ne-,
venindu-i
creadâ.
Cum
de-ai
râmas
gravida ?
Anne ezitâ sâ-i râspundq, amintindu-şi de nefe-
ricirea surorii sale. li promisese Iui Katlin câ va avea
grija de Ivan pânâ când romanul va fi gata sau
pânâ la terminarea bursei. Totul depindea de inspi-
raţia luî Katlin. Jvan va râmâne la Auckland câteva
luni sau un an. Anne nu credea câ un an nu repre-
zintă c pierdere importantă pentru libertatea de ca-
re avea nevoie pentru a-şi croi un drum în Viaţă.
Dorinţa ei fusese sâ studieze la cea mai faimoasâ
universitate din ţarâ şi acum putea afirma câ visul
1 se împlinise.
52 SUSAN NAPIETT Katlin fusese nevoita s-o roage pe Anne sâ se mute la Auckland,
52
SUSAN NAPIETT
Katlin fusese nevoita s-o roage pe Anne sâ se
mute la Auckland, câci refuzul ofertei -acordate de
fundaţia Markham atrâgea automat anularea bur-
sei. Katlin fusese ferm convinsă câ numai în căsuţa
izolata din Golden Bay va putea sâ-şi găsească in-
spiraţia, aşa cum o dovedeau primele trei capitole
ale cărţii. Anne reprezenta singura ei soluţie.
Nemulţumirea Annei era câ se aventurase într-o
•lume necunoscuta, fârâ sâ aibâ sprijinul unei fiinţe
apropiate. Ivan îi era de mare ajutor, amintindu-i
mereu câ, în caz de eşec, familia şi casa de la ţarâ
vor fi lefugiul ei binefăcător.
Dacâ i-ar
mârturisi lui Hunter câ Ivan este fiul
Iui Katlin, ar trebui sâ răspundă !ă alte întrebări
indiscrete şi nu dorea sâ se încurce în minciuni. Da-
câ opinia publicâ ar afla câ beneficiara bursei fun-
daţiei Markham este mamă, cu greu va putea Katlin
sâ-i convingă-pe membrii juriului câ este în stare sâ
continue cele trei capitole premiate de ei. Katlin
nu dorea sâ rişte, mai ales câ răuvoitorii nu ar scăpa
prilejuf s-o defăimeze.
, - Să-ţi ţii gura, o prevenise pe Anne la despâr-
ţire.
Anne fusese alâturi de Katlin încă de la naştere,
şi .dragostea faţă de sora ei o determinase sâ ac-
cepte plăcuta sarcină de a-l creşte pe Ivan.
- Aşa cum
rămân toate femeile,
răspunse Anne
pe un ton sarcastic. Nu mi-am închipuit că un băr-
bat cu studii universitare nu ştie cum se fac copiii !
- Unde s-a născut copilul ? mormăi Hunter, iri-
tat de răspunsul ei.
- In localitatea
Nelson.
- Unde
a
trăit
până
acum ? Cine
l-a
suprave-
gheat când erai Ia cursuri ?
IDFNTITATE DE ÎMPRUMUT 53 — Nimeni nu l-a supravegheat Ivan sta aici de când m-am
IDFNTITATE DE ÎMPRUMUT
53
— Nimeni
nu l-a supravegheat
Ivan sta aici
de
când m-am mutat
moment, asta-i tot.
Nu
l-ai
auzit
pânâ
în
acest
Hunter clipi din ochi, reamintindu-şi fiecare zgo-
mot suspect pe care-l auzise din aoartamentul alâ-
turat, dar nu gâsi nici un indiciu câ distinsese scân-
cetele copilului.
— Ivan este .un bâieţel liniştit, zise Anne zâm-
bind.
Hunter se uitâ curios la mâna stângâ a Annei,
câutând verigheta şi se încruntâ când observâ câ
pe
deget nu se aflâ
nici un inel.
Anne se înroşi, bânuind c â Hunter o eonsiderâ
o
perscanâ imoralâ, şi începu sâ-i schimbe scute-
cele
Iu* Ivan.
Hunter se apropie de pat şi zise pe un ton blând :
— De ce l-ai ascuns pe Ivan ?
Tn zilele noastre,
un copil din flori nu mai este o ruşine ca pe vre-
mea
reginei Victoria.
Anne îşi înâlţâ capul, în timp ce Ivan gângurea,
fericit câ are scutece curate.
— Nu mi-e ruşine câ am un copil !
—* De ce mi-ai
spus câ
locuieşti
singura ?
înainte ca Anne sâ'.răspundă, Hunter îi puse o
alta
întrebare :
— Juriul premiului acordat de fundaţia Markham
a afîat câ ai
un copil ?
Anne râmase fârâ grai, neştiind ce sâ zicâ.
r-
Râspunde-mi, Anne, de ce taci ?
Nu, şopti ea cu deznâdejde în glas.
54 SUSAN NAPIETT Ivan scânci din nou şi Anne fl ridică, strân- gându-t în braţe.
54
SUSAN NAPIETT
Ivan
scânci
din
nou şi Anne
fl
ridică,
strân-
gându-t în braţe.
- Nu-1 ţine aşa de strâns.
Tânâra se simţi peste măsură cuprinsă de indig-
nare. Cu ce drept o acuza el câ nu ştie cum sâ se
poarte cu Ivan ?
- Nu-mi
spune
mie cum sâ-l ţin
pe
pe
Anne
nu-şi
termină
fraza
şi-şi sărută
nepoţelul,
sperând ca gestul ei de dragoste sâ înlocuiască min-
ciuna
care-i
stătea pe vârful limbii.
- Pe fiul tâu,
rosti Hunter
înţelegător. Nu
prea
seamdnâ cu tine.
Anne se strâdui sâ rămână
calmă. Familia ei fu*
sese de părere câ Ivan moştenise nasul şi fruntea
flamei sale, dar nu şi parul blond.
-
Seamănă
cu
tatăl
lui,
nu ? insista
Hunter.
-
Cred
Nu ştiu, răspunse Anne care nu-I cu-
noştea pe iubitul lui Katlin. Sora ei era foarte dis-
creta in privinţa vieţii particulare şi nu-i mărturisise
decât târziu câ este însărcinată.
- Nu
ştii ?
se mira Hunter. Poate habar n-ai ci-
ne este tatăI
copilului.
Anne se revoltâ şi spuse indignată :
- Bineînţeles câ
ştiu cine
este tatăl lui Ivan.
- te vizitează ?
Nu
- Este
Nu.
marinar
şi acum
se află
undeva pe
mare, zise Anne ezitând. Katlin îi destâinuise că ră-
măsese gravidă cu un marinar, fără sâ-i dea alte
amănunte, astfel câ Anne nu ştia prea multe de-
spre tatâl lui Ivan.
- Asta
este tot
ce poţi
sâ-mi spui
despre el ?
Ştii
măcar cum îl cheamă ?
Cuvintele
jignitoare
ale
vecinului
ei
o
amuzară
pe Anne.
Experienţa
ei sexuala se limitase doar
la
^ 54 IDENTITATE DE ÎMPRUMUT cdievu sărutări nevinovate pe când ăvea cincispre- zece ani. Dupâ
^ 54
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
cdievu
sărutări
nevinovate
pe
când
ăvea
cincispre-
zece ani.
Dupâ accidentul mamei sale, Anne fusese
nevoita sâ-se ocupe de treburile casei, neavând timp
liber pentru a ieşi cu băieţii.
— Numele lui este Dimitri şi este rus.
— De aceea studiezi iimba rusâ ?
— Nu. Pasiuned mea pentru limbile strâine nu
se datorează copilului.
— Totuşi, remarca Hunter, limba rusâ te va ajuta
sâ vorbeşti cu băieţelul tâu când acesta va fi mare,
în limba-tatâlui
lui.
*
-
care
Taci, dragul meu, i se adresă tânâra lui Ivan
hcepuse sâ ţipe.
— Cum ai spus ? o întrebâ Hunter.
— N-am vorbit cu tine, se scuzâ Anne care n-ar
fi îndrăznit nicîodatâ sâ i se adreseze astfel lui Hun-
ter.
Cred câ-i
iese un dinte, adăugă
ea.
De
ob k
cei,
!van
nu
scânceşte.
Este
un copil
foarte
liniş-
tit.
Dâ-mi voie sâ mâ conving de ce plânge.
Hunter se apropie şi-i bâgâ degetul în gură lui
Ivan.
Pruncul apucâ degetul cu mânuţele şî încercâ
sâ-l
larul
muşte cu cei doi dinţi pe care-i avea pe maxi-
superior.
Uşurel,
puiule !
glumi
Hunter,
retrăgân-
du-şf degetul.
Se vede
o
umflătura pe maxilarul
in-
ferior
Ai dreptate, îi iese un alt dinte.
Anne râmase încântatâ de grija Iui Hunter, fe-
rind u-se tnsâ sâ-i mărturisească faptul câ este plă-
cut impresionată de gestul lui.
— Mulţumesc, doctore, îl ironizâ ea.
— Sunt
doctor,
dat
în
ştiinţele
politice,
preciză
el
surâzând.
SUSAN N APTER 56 Anne nu dorea sâ dea impresia câ este intere- satâ de
SUSAN N APTER
56
Anne
nu
dorea
sâ dea
impresia
este intere-
satâ
de
persoana
lui
mai
mult decât
era firesc
îrv
tre vecini.
-
Crezusem
te
pricepi
la copii
la
fel de
bine
ca ia oucatarie, zise ea, legânându-I pe Ivan. Ai co-
*
pii ?
- Soţia
mea
nu
a
putut
râmâne
gravidâ.
- Imi pare
râu.
Anne îşi plecâ ochii, închipuindu-şi cum ar arâta
ţinând în braţe propriuI>ei copil. Gândul acesta o
umplu de
plăcere.
-
Trebuie
sâ-i
dau
un
calmant
copilului.
Am
cumpârat o cremâ de la farmacie.
-
Dâ-rhi-l
mie.
Aone se dâdu un pas înapoi.
- Mulţumesc,
mâ descurc singurâ.
- Ştiu câ-ţi
place
fii
independentă,
dar
nu
trebuie
exagerezi.
II
ţin
eu
pe
Ivan
pânâ
aduci
crema.
Hunter
întinse
braţele
şi atinse
sânii
fetei
cu
mâinile in timp ce-I lua
pe Ivan. Anne simţi câ sfâr-
curile i se întăresc pe neaşteptate, sperând ca ve-
cinul ei sâ nu fî observat reacţia necontrolatâ
a tru-
pului ei.
Hunter se uitâ la pieptul ei şi Anne îşi spuse câ
bluza alba şi sutienul sunt o pavâzâ bunâ pentru
curfo? : tatea oricărui bârbat. Din păcate, privirile lui
Hunte? erau la fel de tulburătoare ca atingerea mâi-
nilor lui, astfel câ sânii ei începură sâ devină
grei
şi fie r binţî. Anne fu cuprinsa de o senzaţie de
plă-
cere şi îşi aduse aminte ce trup vânjos avea Hun-
ter.
Fata
îşi
dâdu
seama
era
atrasâ
sexual
de
acest bârbat viril şi fascinant
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 57 „Doamne fereşte !" îşi spuse Anne, „Ce gânduri îmi trec
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 57
„Doamne fereşte !" îşi spuse Anne, „Ce gânduri
îmi trec prin minte I", neindrâznind sâ-şi ridice pri-
virile spre Hunter.
— Mâ duc sâ caut crema, murmurâ ea încurcatâ*
îndre:>tându-se spre baie.
„Eşti o proastâ ! exclamâ ea, uitându-se în oglin-
dâ. Hunter va crede câ eşti o uşuraticâ. Cal mea-
zâ-te ( fetiţo !"
Anne îşi dâdu cu apâ pe obraji, apoi se întoar-
se în sufragerie. Hunter, era încântat câ ţine în bra-
ţe un copil, iar Ivan gângurea, fericit câ este legâ-
nat.
— Ce-ai fâcut în baie ?*Mi
s-a
pârut câ am
au-
zit vocea ta. Cu cine vorbeai ?
— Cu
mine
însâmi,
râspunse
Anne
încurcatâ.
— Obişnuieşti sâ vorbeşti singurâ ?
— Desigur.
Este
mult
mai
interesant
decât
particip la o discuţie banalâ, afirmâ tânâra uitân-
du-se cu dragoste la Ivan.
Deschide
guriţa,
dragul
meu.
Este
o
cremâ
dulce. îţi va lua durerea. Aşa, puiule
Anne- reuşi
sâ-i
ungâ
gingiile
lui
Ivan,
murmu-
rând :
Aşa,
dragul
meu.
Este
bine,
nu-i
aşa?
Oh,
dragul meu, aşa. E
bine, nu ?
— Oricine ar auzi cuvintele tale din camera alâ-
turatâ, şi-ar face o idee falsa despre ceea ce se
petrece aici, comentâ
Hunter
surâzând.
— Cum ? zise Anne într-un târziu, dându-şi
sea-
ma
la
ce fâcea
el
aluzie,
îndoiesc
prietenii
tai
a*
putea
crede
facem
dragoste.
Ai
aproape
patruzeci de ani
şî eşti
un
om serios,
nu-i
aşa?
îl
îronizâ
ea.
SUSAN NAPTKR — Mi-om schimbat părerea în privinţa ta, rosti el pe un ton grav.
SUSAN
NAPTKR
— Mi-om schimbat părerea în privinţa ta, rosti el
pe un ton grav. Copilul dovedeşte câ eşti destul de
mare, in ciuda privirilor tale naive. Cât despre oa-
menii mai în vârstâ, trebuie să-ţi reamintesc câ ex-
perienţa este
o calitate
pe care tinerii
nu
o, au.
— Mie-mi plac tinerii, afirmă Anne, dorind sâ-i
dea seste nas.
— Dimitri este tânăr ?
— Cine ?
— Tatăl iui Ivan.
— Oh, da, minţi Anne. Dimitri este tânăr şi fru-
mos. Abia a intrat in marină. N-a avut experienţa,
dar în schimb a fost plin de energie şi de iubire I
— N- a avut experienţă deloc ? înseamnă că l-ai
sedus cu neruşinare.
Ideea de a seduce un băiat nevinovat era comi-
că. Arne îşi înăbuşi un zâmbet şi spuse :
— Nu
este cazul să-i seduc pe bărbaţi,
De
obi-
cei, tot; mă consideră îndeajuns de atrăgătoare,
adăugă ea, dându-şi capul pe spate.
\\ pui să danseze ?
-r
Nu,
îi învăţ
să fredoneze
aria
dragostei.
Hunter
o
examină
din
cap
până-n
picioare.
Eşti periculoasă, zise el pe un ton ameninţă-
tor.
Anne
socoti
este mai
bine
ca
vecinul
ei
creadă
este
periculoasa,
deoarece
nu
va
mai fi,
ispitit să-i
pună întrebări indiscrete.
Ai
ghicit ce
fire am.
te
fereşti de
mine I
ridică
ea
tonul,
amintindu-şi
de
filmele
pe care
le
văzuse la
vei rezista la
o
şe-
dinţă
de
televizor. Nu ştiu dacă
muzică şi de dans,
Hunter
nu
se lăsă
mai
prejos cu
răspunsul:
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 59 — Mi-e teama câ gusturile taie muzicale mâ vor împiedica
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 59
— Mi-e teama câ gusturile taie muzicale mâ vor
împiedica sâ mâ mişc, dar îţi mulţumesc pentru invi-
taţie. Când mâ voi simţi mâhnit, voi şti unde sâ-mi
găsesc
alinare.
„Alinare ?" se întrebâ Anne nedumerita, deoarece
vorbele ei nu fuseseră cu dublu înţeles.
— Nu ţi-am adresat nici o invitaţie, zise ea cu
glas tare.
— Nu ? Atunci înseamnâ câ m-am temut de-
geaba.
— A fost
mai
degrabâ
o atenţionare
amicala.
— Eşti foarte
amabilâ,
dar
nu mai sunt
aşa
de
tânâr, dupâ cum tu însăţi mi-aî reamintit. Mâ in-
.doresc câ mâ consideri la fel de ispititor ca pe un
adolescent
nevinovat.
Anne recunoscu în sinea ei câ Hunter era un
bârbax
prea
inteligent
pentru a
putea fi învins cu
armele ironie:. Orice provocare verbală nu fâcea de-
cât s-o împingă spre un tereh nesigur, riscând sâ-şi
frângă gâtuL Cel mai bine era
sa se tină
la distanţă
de vecinul ei.
— Imi dai copilul înapoi ?
— De ce ? Se simte bine în braţele mele.
Bebeluşul stătea cuminte, cercetând cu ochii fa-
ţa necunoscută de lângâ el. Cu un deget în gurâ,
fvan părea
mulţumit câ
este băgat în
seămâ.
— 1; este foome.
— Ce-i dai de mâncare ? o întrebâ Hunter, arun-
când o privire spre bucâtârie.
Anne îşi aduse aminte câ-I minţise, spunându-i câ
lâsase mâncăreă pe foc. Cuprinsâ de ponîcâ, tânâ-
ra do*ea sâ scape cât mai repede de vecinului care
devenise foarte insistent şî stânjenitor.
— Lopte, bineînţeles. Lapte matern.
60 SU S A IST WAP WR. Anne rosti îngrozita ultimele cuvinte, - uitându-se în
60
SU S A IST WAP WR.
Anne
rosti
îngrozita
ultimele
cuvinte, - uitându-se
în
ochii
lui
Hunter.
Acesta îşi pleca
privirile
spre
pieptul ei, comentând cu voce miratâ :
- Nu este prea
mare pentru alăptat ?
- Are
numai
şapte
luni.
Multe
femei
alăptează
pânâ ce copilul împlineşte un an, repetă Anne
sfatu^
ril e pe car e le citise în cărţil e pef care le luase pentru
a
in^âţo cum se îngrijesc
nou-năseuţii.
Hunter îşi încruntă
sprâncenele.
- Băieţelul
are
deja
dinţi.
Dacâ
te
muşcâ ?
Anne
se indignă
Ia
gândul câ
Hunter
ar
putea
sâ-i ceară sâ asiste la alâptare.
- Bebeluşii nu muşcâ, îi replică ea. Din instinct,,
sug. Eşti mulţumit ?
-
M- a
muşcat de deget, o contrazise
Hunter.
-
(van este obişnuit sâ sugă
Anne nu-şi sfârşi
fraza,
ruşinatâ
de
ceea ce trebuise sâ spunâ.
Dupâ
ce
r espiră
adânc,
adăugă : pentru
informaţii
supli-
mentare,
poţi
consulta
cârţile
din
bibliotecă
;
am
o
groază
de
treburi
şi
nu
am
timp
pentru
discuţii
inutile
-
Am
constatat
eşti
foarte
ocupată.
Te
pot
ajuta
cu ceva ?
Anne
îşi închipui
înfuriată
şcena în care
el
i-ar
scoate
bluza
şi sutienul
pentru a-l
apropia
pe Ivan
de sânul ei.
-
Absolut cu nimic I
El
făcu o
mutră
tristă,
spunând
în
şoaptă:
-
Păcat!
Hunter
îi
întinse
copilul, având
grijă
ca
mâinile
lui sâ atingă
sânii fe+el
r-
Scuză-mă, spuse el cu voce prefăcută.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 61 Aurie simţi impulsul sâ-l pălmuiască pentru obrăz- nicia Iui, dar
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 61
Aurie simţi impulsul sâ-l pălmuiască pentru obrăz-
nicia Iui, dar se feri sâ facă un gest care ar fi fost
interpretat mai degrabă ca reacţia unei fecioare hăr-
ţuite sexual decât a unei femei indignate.
N — Nu te mai reţin, zise ea
pe un ton suav. Sper câ
vei putea lua cina în tihnâ. Grăbeşte-te, adăugă ea
cu o nuanţâ de maliţie, sâ nu se ardă mâncarea.
- N-ai nici
o grija. Am stins aragazul înainte d e
a ieşi din bucâtârie. Cât timp îţi ia sâ-l alăptezi pe
Ivan ?
Ce
întrebare ! Dorea
Hunter
o
pună
la încer-
care ? Anne nu ştia ce să răspundă.
Citise mult de-.
,
spre îngrijirea copilor, dar nu aflase cât de mult du-
rează alăptarea lor. Socotind că hrăni rea lor nu poate
depăşi o jumătate de oră, tânâra răspunse pe tm ton
convins :
-
metct
Vreo douăzeci de minute. Depinde cât de înfo-
este copilul.
Spre uşurarea ei, Hunter ieşi din cameră, lăsând-o
singura cu Ivân, fără să mai insiste cu întrebările.
Anne pregăti laptele şi în timp ce-l hrănea pe ne-
poţelul ei, începu să-i povestească despre cele ce
făcuse în decursul zilei. După ce-i făcu baie, îl
şterse cu prosopul, pregătindu-I apoi de culcare.
Câteva
bătăi în
uşă
o făcură
pe Anne să
se în-
trebe ce mai dorea
Hunter
să-i
spună.
Vecinul
ei
plecase în grabă, dar fata considera că discuţia lor
fusese lungă şi plicticoasă.
Anne
se
îndreptă
spre
uşă.
Hunter
fu
mai
ra-
pid decât ea şi-şi făcu apariţia în cameră, ţinând în*
mână
o tavă
cu o farfurie
şi
o
sticlă
cu vin
roşu.
- Ai lăsat
uşa deschisă,
afirmă
el
punând tava
pe masă.
62 SUSAN NAPIETT - M-am grăbit sâ-l hrănesc pe Ivan, se scuză ea. înainte de
62
SUSAN NAPIETT
- M-am
grăbit
sâ-l hrănesc pe Ivan, se
scuză
ea. înainte de a mâ culca, aveam de gând sâ veri-
fic dacâ uşa este închisa.
~ Te-am invitat la cină, îi reaminti Hunter,
apro-
piindu-se pentru a-I privi pe băieţelul care aştepta
sâ f:e aşezat în pat.
- Parcă te-am refuzat, replica'Anne fârâ convin-
gere, ştiind câ nu avea cum sâ se lupte cu perse-
verenţa lui. De fapt îi era foame şi nu vedea de ce
trebuia
sâ fie
nepoliticoasă.
Hunter
se aplecă
şi începu
sâ se joace
cu
be-
beluşul, spunându-i Annei :
-
ocup
eu
de
băieţel.
Pune
masa,
te
rog.
Tânăra
se
uită
mirată
la Hunter
care în câteva
clipe termină de înfăşat copilul.
- Ai nepoţi ?
- Nu,
dar
ştiu
să-mi folosesc
mintea.
11 duc
la
culcare,
sau
stă
cu
noi ?
^
Anne
admiră
rapiditatea
cu care vecinul ei
reu-
şise so-l pregătească
pe
Ivan
pentru culcare.
Co-
pilul
se
uita
Ia ei, sugându-şi
degetul
mare.
- D e
obicei
nu-i culc aşa
devreme, minţi Anne,
neliniştită de perspectiva de a rămâne singură cu
musafirul ei. Cred că durerea pricinuită de ivirea
dintelui îl va ţine treaz.
Ivan
clipi
din
gen^
şi închise
ochii,
infirmând
spusele mătuşii sale.
-
Daca
vrei
ţipe,
n-ai decât să-l iei în braţe.
Bebeluşul este adormit.
Anne
descoperi
cu
uimire
Hunter
este mai
subtil
decât
crezuse
ea.
în ciuda caracterului difi-
cil, acesta
era
capabil
să sesizeze imediat orice re-
acţie a
ei.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 63 ~ In timp ce Anne îl ducea pe Ivan în
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 63
~
In
timp
ce Anne
îl
ducea
pe
Ivan
în
dormitor,
Hunter căută tacâmurile şi paharele în dulapul ei
din bucătărie şi aranja masa.
Anne se întoarse în sufragerie şi se aşeza pe un
scaun, constatând QO paharul ei este umplut cu'lapte.
— • Mamele
care alăptează
nu au voie sâ consu-
me alcool, îi explica Hunter, observând mirarea de
pe chipul ei. Sper câ.nu.te superi dacâ voi;bea vi«.
— Bineînţeles câ nu, zise Anne sorbind din lap-
tele câlduţ. Ce păcat câ nu -putea gusta din vinul
roşu adus de Hunter I Eticheta de pe sticlă indica
faptul câ vinul este vechi şi de soi nobil.
Hunter îi ură poftâ bună, invitând-o sâ mănânce.
Anne îşi aminti câ el pusese un pahar de vin roşu în
macaroane, probabil din aceeaşi sticlâ. Hunter îr po-
vesti întâmplări vesele din viaţa universitară şi fata
îl tachina din când în când. Timpul trecu repede şi
Anne îşi spuse câ atâta timp cât nu era nevoită sâ
facâ confesiuni despre viaţa ei, conversaţia "cu- Hun-
ter era destul de plăcută. Feflndu-se sâ dea amănun-
te stânjenitoare, tânâra vorbi despre accidentul ma*
mei sale şi despre ataşamentul tatâlui ei faţa de pă-
mânt şi aminti de hărnicia fraţilor ei.
— Sunteţi o familie unită §
remarcă vecinul
el.
Anne nu se gândise niciodată la acest lucru.
- Aşa e,
dacă
te
referi
Ia
relaţiile dintre
mem-
brii ei. Totdeauna am fost înconjurată de căldură în
casa
părinteasca.
-
Ce
au
Ivan ?
spus părinţii tăi
-
la aflarea
naşterii
Iul
Anne
simţi
un fior
rece
pe şira
spinării.
-
Familia
mea
ţine
Ia copil
Ia
fel
de
mult
oa
mine. JEste primul
nepot ol părinţilor
mei.
Don
este
SUSAN NAPTT?R 64 logodit, *iar" Rex şi Ken sunt prea tineri. De altfel, ma- '
SUSAN NAPTT?R
64
logodit, *iar" Rex şi Ken sunt prea tineri. De altfel, ma-
'
ma
s a
măritat
doar
Anne
nu
termina
fraza,
prefâcându-se
este
atenta
nu
scape
macaroanele
din
furculiţa-.
-
Ce
au
spus
părinţii
tâi
când
te-ai
mutat
la
Auckîcntf ?
S-au bucurat
^
-
pentru
mine. In
special
mama,
qare
ştia ca mi-am dorit de
micâ
sâ merg
Ia
u
Anne
tuşi,
dându-şi
seama
era
zică -uni-
versitate.
-
De
fapt,
am
vrut
trâieSc
într-un
oraş
mare
şi
scriu.
- Ti-e dor
de casâ ?
- Fireşte.
Părinţii
mei
îmi
scriu
foarte
des.
Ieri
am
D'imi.t
o
scrisoare
de
la
ei,
Sunt
îngrijoraţi
de
soarta
mea
şi
ă
lui
lyan.
De fapt, părinţii, erau îngrijoraţi de Katlin şi o ru-
gaseră
pe Anne să
aibă
grijâ de nepoţelul lor, fiind
conşt'enţr câ
fiica
lor
cea mare
are
o fire
indepen-
denta
nu reuşiseră s-o înţelea-
pe
şi ciudată. Niciodată
Katlin.
-
Mama
nu
a
locuit deloc
la
oraş
şi se teme
nu
'mi se întâmpl a vreo nenorocire. îmi trimite pache-
te
cu
alimente, fiind convinsâ
nu mâ voi obişnui
cu
mâncarea
de
aici.
în
scrisori
îmi
reaminteşte
fiu
prudentă,
deoarece
oamenii
de
la oraş
sunt
reci
şi distanţi.
Nu-şi
seama
locuitorii
de
la
oraş
au
aceleaşi
calitâţi
şi defecte
ca sătenii,
numai
populaţia
urbană este
mai numeroasă
decât cea
de
Ia
tare
-
Trebuie
să precizez
sătenii sunt mai
na'vi,
o
întrerupse
Hunter.
De
aceea
sunt îngrijoraţi
de
soarta celor plecaţi
Ia oraş.
—• De ce
zici că
ţăranii sunt naivi ?
»
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 65 El o privi în ochi şi spuse surâzând : —
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT
^ 65
El
o
privi
în ochi
şi spuse surâzând :
Cei de la oraş sunt prevăzători
şi se apără
de
răufăcători.
Tu
uiţi
sâ încui
uşa f
crezând
te
afli
la ţarc. Poţi fi oricând violată.
Anne se înroşi în obraji şi ripostâ
iritata :
De unde ştii câ
am uitat sâ încui
gravidâ.
uşa ? Poate
am
vrut să
rămân
De ce ? Ai dorit-sâ-l forţezi pe tatâl
lui
Ivan sâ
te
ia
de
nevastă ?
Nu, puţ
şi simplu am fost curioasâ sâ vâd ce
înseamnâ
fii
mamă,
repetă
ea cuvintele
lui
Kat-
lin.
Cum a*ş putea
scriu fârâ
sâ trec
prin
expe-
rienţa pe care o aşteaptâ orice femeie ?
Hunter sorbi din paharul cu vin.
— Consideri
graviditatea
o
experienţă - intefec-
tualâ ?
Prima reacţie a fetei, izvorâtâ din instinct, fu ne-
aşteptată :
.
4 —
Nu
! Oh,
da, adăugă Anne pe un ton nesigur.
Vreau
spun
nu am
rămas
însărcinată
la co-
mandă.
Nu-mi închipui
ai o fire calculată
şi rece.
Mai aegrabă aş zice că ţi-ai pierdut capul. Pasiunea
te-a
înflăcărat mai tare decât ai crezut.
Anne clătină din cap.
— Nu mi-am pierdut capul niciodată.
— Nu te cred.
— Este adevărat, susţinu Anne. Mi-am
siunea prin scris.
învins pa-
Ce
păcat pentru
Dimitri, afirmă
Hunter, amu-
zat de
afirmaţia
ei.
Abia
aştept
să-ţi
citesc
cartea,
cont nuâ
el
pe
un ton
ironic.
Când
crezi
o
vei
:
termina ?
.
susa n m, m /Nu ştiu, depinde de inspiraţie. Nu-mi pJace sâ discut despre roman
susa n
m,
m
/Nu ştiu, depinde de inspiraţie. Nu-mi pJace sâ
discut despre roman pânâ nu-i vâd în librarii. Sunt
îMPerstitfoasâ : am impresia câ nu-1 voi termina, da-
câ vo^esc în loc sâ-l scriu,
- Inspiraţia poate juca feste pricdruT creator, co-
mentă Hunter cu o voce zeflemitoare.
Anne se întrebâ daca vecinul ei îşi bâtea joc de
ea şi-i privi în ochi, dar Hunter pârea serios şi ama-
bil.
- ivan se trezeşte noaptea ? se interesa el, tur-
nândis-şi vin în pahar.
Este al treilea. îşi spuse Anne, gândifidu-se câ
strâ!uc ; rea din pupilele iui se datora beţiei. Cel pu-
ţin nu este agresiv, se consola ea.
- De
ce ?
* - Fiindcâ vreau sâ fiu sigur câ nu voi fi întrerupt
dacâ te trântesc pe covor şi te violez.
Anne se uitâ la covor şi-şi stăpâni tremuruî mâi-
nilor. Ar fi fost neplâcut sâ facâ dragoste pe covor
cu" un-'bârba t solid .
- Ivan doarme pânâ dimineaţa.
- I e
voi lăsa
pe tine.deasupra,
îi
ghici
Hunter
gându'-iîe.
Anne se înroşi şi sorbi o înghiţitura de lapte.
- Acum îmi dau seama de ce scrii noaptea. Este
singurul moment când eşti liniştiisâ. De ce nu anga-,
jezi o. *atâ sâ stea cu bâiatuL?
- Deoarece nu
am
bani, răspunse Anne care-şi
imaginase câ
se lupta cu Hunter
prâfeuşit peste ea.
- Ştiu.câ bursa este deştul deimam. Iţi poţi per-
mite sâ trăieşti fârâ grijii,
- Aşa e; da r prefer sa 4 duc pe ivan ia creşa
care
funcţionează pe lângâ
universitate.
IBEimTATH DE ÎMPRUMUT După-amiezile trebuie să §tai cu el şi nu moi ai. timp liber
IBEimTATH DE ÎMPRUMUT
După-amiezile trebuie să §tai cu el şi nu moi ai.
timp liber sâ scrii.
Anne se ridicâ în picioare pentru a pune capot
'
discuţiei.
— Aşa cum ţi-am destăinuit, cel mai bine scriu
noaptea. Chiar acum simt nevoia sâ mâ aşez la masa
de lucru, adaugă
ea spălând farfuriile.
Hunter insistă s-o ajute.
— Sâ nu-ţi închipui co voi verii sâ-ţi spăl rufele,
îl avertizâ
Anne.
Profesorul Lewis îşi goli paharul cu vin, zicând pe
un ton maliţios t-
— Aş
da
orice sa vad cat
eşti de
pasională.
— Bine ca nu trebuie sâ-ţi arăt drumul spre ca-
sa,
replica
Anne, clătind
chiuveta
cu apa
rece.
— Ti-e teamă de mine ?
— Mu, dar sunt îngrijorată de cei pe care-i vei
întâlni când te întorci acasă- Mama a fost acciden-
tată de un şofer beat care s-a afes doar cu câteva
zgârieturi şi cu doua furii de închisoare. Mama se chi-
nuieşte de şapte ani din cauza tui.
— îmi pare rău. Hunter liia un prosop şi şterse
farfuriile. Anne," îmi pare rău,
repetă
el.
Fata
ridică
privirea,
dorind
să-i
mulţumească
pentru compasiunea fur. Ochri fur aveau o lucire tuF-
burataare
şi ea se simţr cuprinsa de dorinţa de
a
fr
sărutată.
Hunter
se aplecă
şi - l pecetlui buzele
cu
un
sa-
r ut,
68 SUSAN NAP IER CAPITOLUL V Anne îşi amintea de scena sărutului în fiecare seara
68
SUSAN NAP IER
CAPITOLUL
V
Anne îşi amintea de scena sărutului în fiecare
seara când dâdea drumul la casetofon. Imprimase
pe casetâ zgomotul fâcut de maşina de scris pentru
a-i da impresia vecinului ei câ scrie Ia roman.
Acum
nu va
putea s-o acuze câ
leneveşte !
înconjurata de cârţi, Anne încerca sâ se concen-
treze asupra textului din limba rusâ pe care trebuia
sâ-l traducâ pentru seminar, dar gândurile ei erau
îndreptate câtre Hunter Cu bârbia sprijinita în po-
dul palmei, fata spera sâ aibâ târia de a citi tex-
tul. Aerul râcoros al nopţii patrundea prin terasa
deschisâ.
D h pâcate, sârutarea primitâ în urmâ cu o sâp-
tâmânâ continua sâ o preocupe, împiedicând-o sâ
studieze. Fiorii pe care Hunter îi trezise în tot cor-
pul o nâMciserâ cu totul. Sârutârije naive cu bâieţii
din sat nu fuseserâ atqt de devastatoare. Impactul
pe care gestul* lui Hunter îl avusese asupra fiinţei
ei fusese brutal şi nâucitor. Ce era mai ciudat, era
faptul câ Anne nu se gândise niciodaţâ câ ar fi o
persoanâ senzualâ. Profesorul Lewis îi deşteptase do-
rinţa care mocnea în trupul ei.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT^68 Anne închise ochij* reamintindu-şi scena. Hun- ter observase cu satfsfacţie câ sârutarea
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT^68
Anne închise ochij* reamintindu-şi scena. Hun-
ter observase cu satfsfacţie câ sârutarea o făcuse
pe
vecina lui sâ-i tremure genunchii.
/
Când el se aplecase să o sărute, reacţia ei fu-
sese
sâ-l
respingâ, dar
Hunter
îi prinsese
capul cu'
mâna/
obligând-o
rămână
nemişcată. Senzptiile
p e care Ie trăise în momentul când buzele lui îi pe-
cetluiseră gura, fuseserâ mai dulci decât orice pe
Jume. Apăsarea lor fusese fierbinte şî senzuală. în
loc să o înspăimânte, fusese excitată şi ea răspun-
sese 'o mişcările repezi aie buzelor lui Hunter, înlăn-
ţuindu-i gâtul cu braţele. Hunter se lipi de trupul ei
şi
Anne
făcu
un pas înapoi,
sprijinindu-se cu soa-
ţele de dulapul din bucătărie. Presiunea pe car£ o
exercta trupul lui puternic o împiedica să se zbată.
Hunter o făcu sâ-şi dea capul pe spate, astfel ca
gura
e» sâ fie mai uşor sărutată. Cu mâna liberă, el
începu să-i mângâie pielea fină a gâtului cu o gin-
găşie nebănuită.
Degetul Iui mare îi apăsă uşor ar-
tera care zvâcnea ritmic, făcând-o sâ-i simtă bătăile
repezi ale inimii.
/
pul
rata scoase un suspin şi Hunter îi îndepărtă ca-
oentru câteva clipe, privind-o languros. Anne în-
chise
ochii,
lâsându-se în voia pasiunii. Hunter su-
râse galeş şi o sărută din nou, de data asta mai apă-
sat,
fâcând-o sâ tremure de
plăcere.
Coapsele Iui exercitau o apăsare plăcută, iar de-
getele
lui coborârâ şi se strecurară sub sutien, stâr-
nind valuri de căldură
în
trupul fetei. Anne se a regi
Ia atingerea delicată a mâinii lui, având senzaţia câ
sânii
îi luaseră
foc.
;
— O,
te
rog
şopti ea când Hunter o sărută
oe
lobul
urechii
şi
pe
gât.
Degetele
Iui
se opriră
din
mângâiere
şi Anne scoase un ţipăt
de
protest.
susA^wmm — Oh, nu te rog nu ! Hunter îişi retrase mono. ' — 'Te
susA^wmm
— Oh, nu
te rog
nu !
Hunter îişi retrase mono.
'
'Te
dor sânii
în urma alăptatului ? Nu
suporţi
mângâierile ?
~ Nu, am vrut sâ spun sâ nu te opreşti, murmu-
ra Anne, punându-i mâna fa loc. Fata deveni mai în-
drâzaeaţâ şi începu sâ-l sârute cu o intensitate spo-
ri tâ. Mâinile eî îi desfâcurâ nasturii de la câmaşâ
şi degetele H mângâiarâ pieptul cald, acoperit cu pâr
negru. Când atinse sfărcurtie sânilor, Anne simţi câ
ele reacţionează prompt, întârmdu-se ca prin farmec*
Buzele ei arzâtoare coborârâ în sărutări uşoare pânâ
la pieptul Iui musculos.
Anne, gemu el.
Tartara tresari la auzul numelui ei rostit cu atâta
căldură.
— Eşti fa fel ca mine şi reacţionezi m acelaşi fel*
murmură ea, atingând cu degetul sfârcurile îrtcor*-
jurate de pârul lui mătăsos.
Hunter respira adânc şi respiraţia lui deveni saca-
data. Anne îşi înălţă ochii şî ramase uimită de în-
cânta^ea care se citea pe faţa Iui.
Hunter- lupta cu dorinţa
de
a
face dragoste
cu
ea, îşi dâdu seama Anne. Fi voi dovedi câ nu sunt de
piatrâ, hotărî ea sărutându-r sfârcurile sânilor.
Reacţia
Iui
Hunter
fu
uimitoare.
Cu capul* lâsat
pe spate şi cu maxilarele încleştate, bârbatirf se lipi
şi mai strâns de pieptul eî, cu o forţâ sporitâ.
Cu
o mişcare brusca,
Hunter îşi scutură
capul,
plecându-şi privirile. Imaginea fetei care ar fi putut
sâ îngenuncheze pentru ©-şî continua colorare a %
fâcu sa se despart» cu brutalitate din i RibioţişG^Ct
MJRAOTTATE ŢDE' ÎMPRUMUT n — Gata. Pmtâm Dumnezeu, încetează I urla el, intorcându-se cu spatele
MJRAOTTATE ŢDE' ÎMPRUMUT
n
— Gata. Pmtâm Dumnezeu, încetează I urla el,
intorcându-se cu spatele pentru a-şi aranja ţinuta,
®âsâ~d-o pe Anne într-o stane de uluiala, de conster-
nare.
— Acoperâ-ţi sânii, îi porunci el pe un ton tâios.
Anne îşi duse mâna ia spate pentru a-şi prinde
sutienul în copci dar nu reuşi sâ gâseascâ breteaua.
Hunter scoase o exclamaţie de nemulţumire şî se
grâbi sâ-i prindâ sutienul, având grija sâ nu-i atin-
gâ oielea spatelui apoi se retrase un pas, uitându-se
încruntat la tânâra care surâdea cu naivitate, nepu-
tând înţelege motivul supârârii lui.
La urma urmei, dacâ amândoi aveau o senzaţie
de frustrare, acest lucru i se datora numai Iui, ea nu
făcuse nici un gest de împotrivire sau de respingere.
Ochii ei îl priveau iriiraţi. Hunter avea o atitu-
• dine dispreţuitoare şi ostilâ. Anne punea supârarea
lui pe imposibilitatea de a-şi stâpâni nervii. Sâ fi fost
atât de egoist încât sâ-i fie indiferenta apropierea de
o femeie ? Sau, se gândi Anne cu groazâ, o dispre-
ţuieşte pentru câ-1 sâ rulase Ia fel de pasiona!
ca el ?
— Nu fi supârat, spuse tânâra înfrângându-şi do-
rinţa de a exprima ceea ce simte. N-am fâctrt nimic
râu. Me-am distrat puţrnfcrtâta tot.
— Asta numeşti tu distracţie ? o întrebâ
el
înfu-
riat.
Anne regreta câ folosise un cuvânt deplasat, dar
mândna o-împiedica sâ-şi ceara scuze.
— Da, distracţie. N u
ai fâcuţ totul în joacâ
pen-
tru
o clipâ de
plâcere ?
Hunter reacţiona p j brutalitate :
— Te avertizez, ca pe mtor şâ-ţi aaufi în altâ par~
i e partenerii d e
distracţie.
72 SUSAN WÂPTER Anne fu contrariata de afirmaţia lui. — Nu înţeleg de ce mâ
72
SUSAN WÂPTER
Anne fu contrariata de afirmaţia lui.
— Nu înţeleg de ce mâ acuzi. Pur şi simplu ne-am
sârutat. Ce râu vezi în asta ? Ai impresia câ mâ
arunc de gâtul primului bârbat pe care-l întâlnesc pe
strada ?
— Nu lua totul în glumâ. Poţi sâ-i spui lui-Ivan
câ a fost doar o sărutare, nu mie I Te-ai limitat doar
Io câteva sărutări în momentul când l-ai conceput cu
Dimitri ?
Anne se îmbujorâ la faţâ.
Nu-I amesteca pe Ivan în treburile noastre I
Bine câ am pomenit numele lui, căci se pare
i u
ai învâţat
nimic
din experienţele din trecut.
in dragoste, nu trebuie sâ înveţi prea multe.
A, îmi
pare
râu,
voiam sâ spun câ
tu
ai fost
profesoara celor pe care i-ai iubit.
— Am
glumit.
Crezi
sunt o
uşuratică ?
— Nu am
încredere
în tine.
Cine ştie câte
min-
ciuni mi-ai spus
fără
sâ clipeşti din ochi ?
ironic :
Anne clătină din cap şi Hunter continuâ, zâmbind
^
,
— Nu a fost o glumâ, scumpă fata, Nu poţi afir-
ma câ eşti .nevinovată când sărutările sunt ale unei
femşi experte în dragoste. Aproape câ m-ai sufocat
cu imbrâţişârile.
Anne râmase împietrită. Tonul lui sarcastic era
greu de suportat. Aproape câ-i venea sâ creadă câ
el este victima pasivâ a agresivităţii ei sexuale, pe
când «n realitate eU fâcuse primul pas.
— Nu mi-am dat seama câ m-ai sârutat cu pa-
siune, replicâ tânâra indignatâ. Imi pare râu câ n-arn
înţeles ce fel de reacţie aştepţi din partea femeilor
pe care le îmbrăţişezi fârâ vpia lor. Trebuia sâ-mi fi
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 73 sous câ vrei sâ asist la dezmierdările tale ca şi
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
^ 73
sous câ vrei sâ asist la dezmierdările tale ca şi cum
fi
o statuie.
—' Ultimul
lucru
pe
care ţi
l-aş
cere
comporţi ca o femeie pe care o iubesc
este sâ te
O iubita în-
seamnă mult mai mult decât uşurinţa de a face dra-
gosts şi a da naştere la copii.
Este cazul
afP şi
tu ce reprezintă sentimentele într-o relaţie amoroaso \
se răsti Hunter
la
Anne,
trântind uşa cu putere în
urma lui.
Amintindu-şi scena petrecută în urmă cu o săp-
tămână, Anne se întrista că nu fusese calmă şi se-
rioasă. In loc să glumească, ar fi trebuit sâ-şi păs-
treze luciditatea, dându-i lui Hunter replicile pe ca-
re acesta le merita/Firea ei emotivă o determinase
sâ-şi exteriorizeze trăirile prin intermediul ironiei. De
altfel; îi fusese imposibil să rămână liniştită în mo-
mentele când tremurase ca varga.
Anne îşi aplecă ochii asupra textului din
limba
rusă cându-şi silinţa să înţeleagă sensul cuvintelor,
dar gândurile îi. zburară din nou spre Hunter.
Profesorul
Lewis era
într-adevăr
un bărbat extra-
ordinar. Zvonurile care circulau pe seama lui în lu-
mea universitară îl înfăţişau ca pe un cuceritor neo-
bosit. Nimeni nu-l văzuse de două ori cu aceeaşi fe-
meie. Unele studente susţineau că este îndrăgostit de
soţia unui coleg. Alte studente îl descriau ca fiind un
misog'n înrăit sau ua' satir care nu este satisfăcut d£
nici c femie. Alte bârfe îl prezentau ca pe un homo-
sexual inhibat ori ca pe un văduv neconsolat ce poar-
tă în suflet o dragpste eternă pentru femeia pe care o
.
Anne înclinase sâ dea dreptate ultimei afirma-
ţii, dupâ ce aflase câ Hunter era vâduv de cinci ani.
iubise.
74 SUSAN NAP IER Soţia lui murise în Australia şi el se mutase în Noua
74
SUSAN NAP IER
Soţia lui murise în Australia şi el se mutase în Noua
Zeeiandâ pentru a fi departe de locurile care-i tre-
zeau amintiri dureroase. Comportamentul lui vulca-
nic hotărât ascundea
o viaţă emotivă intensă şi
încărcată de suferinţe. Reacţia lui brutală Ia săru-
tările Annei se datora dorinţei de a rămâne credin-
cios memoriei soţiei. Orice apropiere de altă femele
era o trădare a celei pe care o iubise mai mult ca
orice pe lume.
Din păcate. Hunter devenise distant faţă de Anne
şi ori de câte ori o întâlnea, nu schimba mai mult de
două vorbe cu ea* evitând să abordeze subiectul re-
laţiei
dintre e i Profesorul Lewis o privea cu suspiciu-
ne şi se ferea să se apropie de ea mai mult decât era
permis de regulile severe ale politeţeL
Sfătuită de Rachel, Anne
lipise un anunţ pe pa-
noul de mesaje al studenţilor, în care oferea şedinţe
d e masa] pentr u ce i car e suferiseră mici accidente. Ex-
perienţa pe care o dobândise îngrijind-o pe mama ei,
o ajutase să devină pricepută şi eficace. Spre surprin-
derea ei t câţiva studenţi apelaseră ta serviciile sale
răspletîndu-i serviciile cu afte servicii mai utîfe decât
banii.
i
, Studenţii care practicau diferite sporturi erau re-
cunoscători pentru grija cu care le trata micite trau-
matisme suferite*pe terenurile de joc şi în scurtă vre-
me, Începuseră sa vină regulat în apartamentul
Annei pentru tratament
Unul dintre ei se oferise să-i pregătească de mân-
care, iar altui o ducea cu maşina la cumpăraturi. Un
student de Ia informatică o învăţă să bată perfect la
rhaşlna de scris, m timp ce un coleg de facultate îi
dădea cursurile ta care nu participa din cauza lui Ivan.
IDENTITATE D E ÎMPRXTMTTT 75 Anne caută,în dicţionar cuvintele necunoscuie, dar sensul lor pârea du-se
IDENTITATE D E ÎMPRXTMTTT
75
Anne caută,în dicţionar cuvintele necunoscuie, dar
sensul lor pârea
du-se spre scena
de
neînţeles, atenţia
ei
îndrepiân-
petrecuta cu o seara
în urmă^
Hunter remarcase cu dispreţ câ mulţi tineri bat
ia usa vecinei sale şi se purta cu Anne rece şi pro-
tocolar. Sosind acosă pe inserat, profesorul ridicase
câteva scrisori căzute în holul clădirii şi le dusese
destinatarei.
Anne tocrrtai terminase de îngrijit piciorul rânit
al unu*'student ce juca r ugby, Era cald şi ea transpi-
rase. Imbrâcatâ într-un tricou şi pantaloni scurţi,
Anne se îndrepta spre uşă t în timp ce Jerry era în-
tins
ne podea-şi-şi
punea
şoseta
în
picior.
Hunter
arunca
o privire
nemulţumitâ
spre
Jerry
şi i se adresa pe un ton zeflemitor Annei :
Te-ai distrat
bine?
~
Din pâca'te, nu. Am avut mult de lucru, răs-
punse tânâra hotârâtâ sâ nu se mai foloseascâ de
glume? pentrd a-şi masca timiditatea. Dacâ îi va ex-
plica in cuvinte clare câ-i masase piciorul lui Jerry,
Hunter nu va mai avea dubii în privinţa comporta-
mentuîui ei /
— Eu m-am simţit minunat,
exclamă
Jerry,
apro-
piindu^se de uşâ, ţinând în mâna tricoul îmbibat
de
sudoare.
Jerry
era
student
la
electrotehnica
şi
nu
se
te-
mea de mânia profesorului Lewis.
Iot
ce
trebuie
fac
este sa
stau
lungit
pe
spate şi sâ mâ las pe mâinile acestei tigroaice, afir-
ma lerry surâzând cu subînţeles.
Nimeni
nu
mp
face sc mâ siiTit aşa de bine ca Anne, Lângâ ea
simt :c vrâjit, adâuqâ ei, cuprinzând-o de
talie.
Jerry încercase sâ o seducă la prima vizita, dar Anne
76 SUSA N NAPTT?R îl respinsese categoric, astfel câ gestul lui era o ma- nifestare
76
SUSA N NAPTT?R
îl respinsese categoric, astfel câ gestul lui era o ma-
nifestare de prietenie.
Privirile severe ale lui Hunter o fâcurâ pe Anne
sâ se desprindă din îmbrăţişarea lui Jerry. Din pă-
cate, studentul nu aprecie gestul ei discret.
» Te-ai
supârat,
Anne ? făcu
el
pe
un ton
de-
gaja t Sâ nu creadă
tat
profesorul Lewis câ ne-am cer-
Anne simţi nevoia sâ-l pălmuiască pe Jerry, de-
oarece atitudinea dezaprobatoare a lui Hunter era
tot ce-şi dorise mai puţin. Vecinul ei credea câ e. c *e
desfrânată. Toatâ ziua studiase, avusese grija de Ivan
şi făcuse masaj câtorva studenţi, iar acum era frânta
de oboseală. Când sâ mai aibă timp pentru amor ?
— Jerry vrea sâ devinâ
inginer
Joacâ
rugbv în
echrpo studenţească,
zise ea
în chip de scuza.
Eu
tocmai
;
— Te jucai cu el, nu ? o întrerupse Hunter zefle-
mitor.
Jerry gâsi replica profesorului amuzantă şi o bătu
pe Anne pe umăr.
— Nu-şi mai poate lua mâinile de pe mine, susţinu
el râzând. Recunosc câ mâ pregăteşte foarte bine
în domeniul
mângâierilor.
— Câtă
pricepere
ai,
Anne,
rosti
Hunter
pe un
ton sarcastic, înălţând din umeri. Nu vă mai deran-
jez, adăugă
ej cu un zâmbet maliţios. Intoarceţi-vâ
la exerciţiile tactile.
— Jerry s-a
referit la piciorul său ! strigă Anne
în
urma lui Hunter care se îndrepta în grabă spre apar-
tamentul
lui, fără
dea
atenţie cuvintelor fetei.
Pentru
a
riu-l
face pe
Jerry
fcreadă că
exista
ceva intre ea şi profesorul Lewis, Anne îşi înfrâna do-
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT ^ 77 rinţa de a merge dupâ Hunter pentru a-i spune ade-
IDENTITATE DE
ÎMPRUMUT
^ 77
rinţa de a merge dupâ Hunter pentru a-i spune ade-
vărul. Oricum, era hotârâtâ ca într-o zi sâ-l pprească
şi sâ punâ lucrurile la punct. Orice neînţelegere o
făcea sâ sufere peste măsură I
Ceea ce o frâmânta era faptul câ el bqtuse la
uşa ei pentru alt motiv decât atela de a-i aduce scri-
sorile;
Nu- ar fi fost normal ca
el
sâ-i fi
pus
plicurile
în
De
cutia de scrisori sau să i le fi lâsat în faţa uşii ?
ce dorise s-o vadă ?
Dacâ acest gest însemna câ el doreşte sâ se îm-
pace cu ea, atunci deziluzia pe care o încercase pro-
fesorul, când dâdu se cu ochii de Jerry, fusese ornară
•şi nemerîtatâ ! Anne simţea câ vecinul ei este deza-
mâgit şi indignat de ceea ce văzuse.
Cu gândurile în altă parte,^tânâra începu sâ tra-
seze
pe
foia
de
hârtie
aflată
pe masa cercuri şi
Cifre, uitându-se absentă
la literele chirilice aIe J tex-
tului pe care nu reuşea sâ-l citeascâ.
După câteva
nând
pe masă
pixul.
momente, Anne tresări brusc, pu-
'
„Devin ridicdă I exclamă ea ridica ndu-se. Tre-
buie să
rezolv aceasta problemă,
altfel
nu
mai
pot concentra asupra studiului".
aibă
Singura soluţie era să-l înfrunte pe Hunter şl să
o discuţie sinceră cu el.
Tn dreptul uşii, îşi aduse aminte de zgomotul pe
care-I făcea casetofonul cu imitarea maşinii de scris,
se aude încă şi se întoarse pentru a opri aparatul.
Ivan se trezi şi scânci, atrăgându-i atenţia. Anne îl
luă în braţe, zicându-şi câ băieţelul îi oferă pretextul
de a intra mai uşor în vorbă cu Hunter. Poate.câ-i
va ce^e vecinului
un calmant pentr u durerea de dinţi
a nepoţelului ei. Va vşdea
ea
ce va inventa
pentru
a-şi justifica prezenţa în faţa uşii Iui.
SUSA N N APTER IVorp se limşfFse şi« a privea cari as. Cel moi rău
SUSA N
N APTER
IVorp se limşfFse şi« a
privea cari as. Cel moi
rău
era ca profesoral*' SOH ; IwrrtetascDff uşer în nas.
N jtrrai so-i d'escPticbSr !'
Anne bătu de
mai
multe
osi. în uşă , fârâ
sa a^dâ
vreo mişcare m apartament. Hunter se ascundea
cumva de ea şi midore a s-o vadâ ? De ce nu are
cura[u! sâ-i vorbeesca ?
- Mai bine voi verifica daca a lâsat cheia, la \o7
cui ei v i se adresa e a Lui Ivan-, pe cârd , se. ind&epta
spre diilapio^uJ în, cane sa aftetoblxsxulelectEic- Hun-
ter \l spusese* câ este bkn*e sâ lase acolo cheile de
l a apartament deoarece, dacâ se întâmpla vr&o ava- •
ri e în lips a ei , v a pute a interven i de^ i^genţâ » Q ru -
gase sâ aibă grila de apajiiwerrtîulr lui î n caz de
pericol, lăs&ndu-şi cheile m dulăpAor.
- Şsfeiu că
es*e o
ilegal itatoe^
mu mtmb
eu către
Ivan în
momentul: cârrd întoarse cheia
m
broasoau
Băieţelu l dlădu: dim carp
obraz.
şi tmtoxţm sm î l săcataâL pe
- Hntinier ?
ştiri gâr Ananse
in&rândl' în
apartament .
Hunter?*
Luminile erau stinse ş? o lînfşte adânca
în camera.
dbrrmea
v
Poate câ s-a culcat, îşi'spuse tănăra, temân-
dti>*se CĂ
VA^ fi
pinsâ
cp
UIY răufăcător care încear-
c ă să se sîmcvmm m casa pe carrâ stăpânii aces-
teia- dorm.
Anne
caută
întrerupătorul
şi aprinse
lumina. Bi-
roul dte lâcîgd fereastră er a got. I n maşina electrică
de. scris se? «afla- a fbaie:
de bârfe. Anne se opra-
pte'ct e h&mw, euFPOcrsâ s # vadă la* ce lucreaz a profe -
sorul Lewis.
MMI&RAT E M ÎMPRUMUT Fata îşi Jncrur)ţâ sprâncenele. Textul se mier&® ia politica dusa de
MMI&RAT E
M
ÎMPRUMUT
Fata îşi Jncrur)ţâ sprâncenele. Textul se mier&®
ia politica dusa de Eusia dar nu ena o kucrare şti-
inţifica. Nedumerita, Am*e îşi arunca privirile pp
foile de lângâ maşina de soris.
/ Din cauza surprizei, era gata sâ-l scape p e Ivan
din braje. Ceea ce scria Hunter era U4n roman, având
ca subiect o intriga politicâ. Stilul cârtii epa atât de
strălucitor, pe alocuri chiar liric.
Aşadar, vecinul ei era scriitor I De aoeea se in-
teresase de cartea eî. Anne răsfoi foile, căutând cu
înfrigurare prima paginâ în care era menţionat au-
torul romanului.
Lewis Huni, citi ea tiuita,
Ibaf e
d
era priira lui aorte, se gândi e a ui-
4&nak*~se la *arffe# cm ^carfi sdffit stânga birului , Şi
*mai îi fm rmiramea c&nd descoeperi trei volume
de praeâ saMat e cb vecinul ei, alâturi de alte trei
kicrari pe teme paliilce,
printre «care şi a
istorie a
politicii d-use de .guvernul sovietic pânâ Ia dezmem»
hm rea Uniunii Sovietice. Mmeni naa-i spusese c â
Murater aste Bcritar, eter cei iau care vorbise despre
.profesoral iL^wis fuseseră convinşi câ ea este ia cu-
rent
aceastâ ştire.
Pe olt m k &e ®ămahi ediţiile feyaâ-n&e >in &usia
ăefSiîM^e istonia cuitura acessftei ţari. Arme mxnase
stupefratâ.
Qan©$£ija4e4e
de
Jimbâ
nusi
se
d®$mdisem a
fi newsmmatB laţâ-d e ^«teM^âe ^etegae ^ xz\
fesorujui Lewis !
Atme msimi A »
aou
paginile îm^nusorisaiitui,
fâ-
cănd
oohii mam oamd dădu
o mamă
de
dm-
Enoul
tw i'i^ea
teâ
••femeVr-.jQiu
care se iu beţie faeae parte <din±*e
kii. Mun-
SUSAN MPLE R 80 ter descria pe doua pagini modul extraordinar în care eroul face
SUSAN
MPLE R
80
ter descria pe doua pagini modul extraordinar în
care
eroul face dragoste. Anne fu şî mai tulburata
dând înlbcui eroul cu scriitorul însuşi. Cu mâinile
tremurânde, fata puse foile la locul lor. -
V Profesorul fâcuse dovada câ are o imaginaţie
bogata sau relatase în carte propria-i experienţa.
Gândul
din
urmâ
o
îndemna
pe
Anne
pâ-
trundâ
în dormitor,
imaginându-şi
cu
groazâ
Hunter
este acolo şi câ
va acţiona ca eroul din
ro-
man,
prinzându-i
mâinile
pentru
a
o trânti
apoi
pe
pat
;
'
Ivan îi întrerupse visurile, începând sâ scânceas-
• câ
uşor. < Anne-răsuflă
uşuratâ : bâieţelul
era
o
pa-
vâzâ de nâdejde. Nimeni nu ar îndrâzni sâ se atingâ
de o femeie cu un copil în braţe. In plus, ea nu se-
mâna-,deloc cu blonda splendidâ şi plinâ de nuri ca-
re-i zcpâcise pe eroul din cartea lui Hunter I
Dormitorul cufundat în întuneric era de asemenea
gol i Anne apâsâ pe întrerupâtor şi tresâri speriatâ
când observâ Gâ patul are acelaşi aspect cu cel de-
' scris în roman, cu tâblia înalta.-'Mâinile unei femei
ar putea fi legate uşor de colţurile patului dacâ bâr-
bat ui cr avea înclinaţii sadice.
Anne
respira'adânc
pentru a
se linişti.
Un
zgo-
mot d : n sufragerie o fâcu sâ pârâseascâ
în
grabâ
dormitorul.
O
femeie îşi fâcu apariţia
în apartament,
împin-
gând
o valiza
din
piele
aurie,
pe
role
care
uşurau
efoH-u 1 braţelor.
Necunoscuta era înaltâ şi subţire. Pârul blond şi
trasaturile feţei o fâcfeau sâ semene cu eroina din ro-
manul |ui Hunter. Rochia de mâtase verde se unduia
pe formele armonioase aie trupului zvelt.
IDENTITATE DE ÎMPRUMUT 81 • """l" - """ "• >- - " Din pâcate, îşi
IDENTITATE
DE
ÎMPRUMUT
81
"""l"
-
""" "• >- - "
Din pâcate, îşi spuse Anne, uitându-se mai bine
la strâinâ, este prea bâtranâ pentru Hunter. Are cel
puţin patruzeci de ani, aprecie ea.
— Buna seara, roşti Anne. Din pâcate, Hunter nu
este acasâ.