Pentru ca ceea ce se afla pe strada Princesa nu era cabinetul medicului ,ci casa matusii Amalia.

Mama si ea erau surori, fiicele unice din cele doua casatorii ale bunicului.
Bunicul se numea Fermin , nu am ajuns sa-l cunosc pentru ca a murit la putin timp dupa ce s-a
nascut mama.Pe atunci locuia intr-un sat din provincia Salamanca,satul mamei si petrecea multe
perioade indelungate la Madrid,lucrand in constructii.Intr-una dintre acele calatorii a cunoscut-o
pe Antonia,care ar fi a doua sotie si mama matusii Amelia. Aceasta era cu 10 ani mai tanara
decat mama,si in realitate au locuit pentru putin timp impreuna doar ultimii trei sau patru ani
inaintea casatoriei mamei,care pana atunci locuise in sat,intr-una dintre casele matusii sale.Asta
explica pana intr-un anumit punct de ce mama si matusa Amalia nu se asemanau deloc,absolut
cu nimic.Tot ceea ce mama avea ursuz si bombanitor o avea si matusa Amelia de dragoste si
fericire si tot ceea ceDar nu.Nu le voi compara,cum o faceam atunci.O sa spun doar ca daca as
fi putut sa-mi aleg o mama,as fi ales-o fara indoiala pe matusa Amalia.Da, mi-ar fi placut sa fiu
fiica ei si sa locuiesc la Madrid in loc de colonie,si sa ma plimb pe strada Princesa si nu pe
aceasta strada pustie care aproape ca nu era o strada si care mirosea precum matusa Amalia,care
mirosea a scortisoara si petale de trandafir si nu ca mama,care mirosea a usturoi si lapte acru.De
asemenea si eu as ajunge sa miros asa?Imi era predestinat sa fiu in plus o femeie care mirosea a
usturoi si a lapte acru precum mama sau,mai rau,a tutun si transpiratie ca tata?