Sunteți pe pagina 1din 2

Deficientele mintale- delimitari conceptuale

Deficienta mintala este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza semnificativ


adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectand
intreaga personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrice,
adaptiv-comportamentala. (Ghergut, 2007, p.126)(1)

Am ales la intamplare o definitie a ceea ce este, in general, unanim acceptat ca definitie a


deficientei mintale. Cine detine insa puterea de a spune cu maxima certitudine ce suntem sau nu
suntem? Cine are dreptul de a bate in cuie normative sociale pe care sa le urmam orbeste in
dezvoltarea personala? Oare avem dreptul sa catalogam, etichetam, sa tratam diferentiat inferior
oameni care pot fi doar greu de inteles pentru normalii din noi??

Din clasa a VI-a staim ce facultate voi urma. Trecand anii, am dat admiterea si am intrat la
Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei, Universitatea Bucuresti, specializarea psihologie.
Nu-mi amintesc foarte multe lucruri studiate in facultate care sa aiba ca subiect ideea deficientei,
insa am studiat materia Defectologie. Si cum timpul trece foarte repede, am sustinut licenta
trezindu-ma absolventa a facultatii, fara drept de a profesa. Si, incotro sa o iau? Stiam ca am
inclinatii spre latura umana, insa nu si spre acest domeniu special. Cautandu-mi un loc de munca,
la sfatul cuiva, am dat examen pentru a intra in sistemul educational si singurul post vacant era
intr-o scoala speciala ce avea ca domeniu psihopedagogia speciala.

Am promovat examenul, dar nu stiam ce sa fac. Asa am ajuns sa caut pe forumuri. Luam o
metoda si incercam sa o aplic pe un elev, dar nu se potrivea, desi cautam dupa acele
caracteristici ale copilului cu deficiente mintale. Intr-un timp scurt am inteles faptul ca nu pot
aplica o metoda universal valabila pentru toti copiii si trebuie sa simt ce nu are si ii e necesar
elevului X. Daca nu ne-am raporta la teoriile elaborate de specialisti eu i-as numi suflete lipsite
de amprenta societatii sau acei copii cu suflet pur.

Lucrez in domeniu intr-o scoala de masa, dar sunt remunerata de o scoala speciala. In sase ani
mi-au trecut prin mana multi copii cu deficiente sau nevoi speciale. In general, caracteristicile
sunt comune, dar nu si metodele. Sarmalele sunt traditional romanesti, dar nu sunt mancate de
toti romanii. Asa cum spun specialistii, o trasatura caracteristica a copiilor cu deficiente este
lipsa contactului vizual, dar sa nu uitam ca exista si copii timizi sau introvertiti. Hai sa va prezint
un exemplu din practica mea: elevul D, cu diagnosticul note de autism si ADHD. Copilul nu
vorbea, nu socializa si nu facea decat sa se tavaleasca, refuzand orice sarcina. Am considerat
necesar sa lucrez mai intai cu parintii (logic stateau cu el circa 80% din timp) si apoi cu D. Am
inceput prin a-l simti, prin a intelege ceea ce ii placea sa faca ( sa decupeze). In acest ritm am
termnat alfabetul, adunare, scadere. Daca ar fi sa luam in calcul parerea specialistilor, autistii nu
pot fi scosi din lumea lor si normalizati, insa, usor-usor, D a invatat tot ceea ce trebuie pentru
autonomie personala, iar diferenta intre el si cei de varsta lui ar fi 2-3 ani ca nivel al programei
scolare.

Daca ar fi sa inventez o teorie a caracteristicilor copiilor cu deficiente mintale as spune asa:


caracteristicile acestora reprezinta acele trasaturi care nu corespund acceptarii societatii. Teoria,
ca teoria, insa practica ne omoara. Totul este raportat la standardizare si la normalizarea lumii.
Este ca atunci cand esti intr-o relatie de cuplu, trec cativa ani, si cei doi sunt intrebati: Si cand
va casatoriti?. Ei se casatoresc si apare urmatoarea intrebare: pe cand un copil? Apare si copilul
si la scurt timp vine urmatoarea intrebare: pe cand al doilea? Toate aceste aspecte sunt raportate
la ordinea fireasca data de lumea in care traim, necontand cel mai important aspect, oare ei
sunt fericiti ca si cuplu? Tot asa se pune problema si cu caracteristicile copiilor cu deficiente
mintale. Nu cred ca s-a gandit cineva la faptul ca ei sunt asa de speciali incat atrag infinit
puritatea si frumusetea unei lumi neatinse. Nu vorbesc despre acea agresivitate, acel exces de
agitatie sau despre deficitul de atentie, caci asa s-a inventat conceptul de ADHD. Eu l-as numi
educatie gresita sau cuplu cu un n gresit.

Nu am respectat cele 3-4 pagini nu din lipsa de respect fata de cerinta


dumneavoastra, ci pentru simplu fapt ca ar trebui sa ne cunoastem inainte de a da
un copy-paste reinventat

Surse:
1. Ghergut, 2007, pag 126
2. Exemplele ca si teoriile prezentate imi apartin in totalitate

S-ar putea să vă placă și