Cursul 7

Functii reale (Generalitati).

Aplicatii liniare.

Amintindu-ne (v. cursul 1) c

a o functie (relatie functional
a) f , de la o multime nevid
a X la
def
o multime nevid a Y este, prin denitie, o relatie binar a f X Y astfel nct D(f ) = fx 2
X j 9 y 2 Y; (x; y) 2 f g = X, iar dac a (x; y1 ) 2 f si (x; y2 ) 2 f , atunci y1 = y2 , 8 x 2 X, preciz
am
a, pentru f , n locul denumirii de functie de la X la Y , uzual notat
c a cu f : X ! Y , se mai
folosesc si termenii de aplicatie sau transformare sau operator sau reprezentare sau operatie
de la X la Y . Oricum am denumi-o, D(f ) reprezint a multimea de denitie a functiei f , iar
def
f (X) = fy 2 Y j 9 x 2 X asa nct y = f (x)g este imaginea lui X prin f sau, echivalent spus,
multimea valorilor lui f . Totodat
a, dac
a ? 6= A X, multimea f (A) = ff (x) 2 Y j x 2 Ag se
def
numeste, resc, imaginea lui A prin functia f : X ! Y , iar dac aB Y , multimea f 1 (B) =
fx 2 X j f (x) 2 Bg se va numi imaginea reciproc a sau contraimaginea sau preimaginea
multimii B prin functia f . De asemenea, n contextul de fat a, este indicat s a e amintit si
faptul c a multimea Gf = f(x; f (x)) j x 2 Xg X Y poart a denumirea de grac al functiei
f : X ! Y . n plus, dac a ? 6= A X, functia notat a cu fjA si denit a, ca relatie binara functional
a,
prin fjA = f(x; y) j x 2 A; y = f (x)g, pentru care, asadar, D fjA = A si fjA (x) = f (x), 8 x 2 A, se
numeste ( v. cursul 1 ) restrictia functiei f la multimea A, n timp ce, pentru o functie g : A ! Y ,
orice aplicatie g~ : A~ ! Y , unde A ( A~ X, se numeste prelungire a lui g la multimea A;de ~
ndat a ce g~jA g.
n aceeasi not
a generala, s
a preciz a o functie f : X ! Y este o surjectie (ori, echivalent,
am si aici c
o functie surjectiv a ) dac
a f (X) = Y , o injectie (sau o functie injectiv a ) ori de cte ori, pentru
orice x1 ; x2 2 X, cu x1 6= x2 , avem f (x1 ) 6= f (x2 ) (sau, echivalent, faptul c a f (x1 ) = f (x2 ), cu
x1 ; x2 2 X, implic a numai egalitatea x1 = x2 , nu si vreo alt a relatie ntre x1 si x2 ), dupa cum f este o
bijectie (sau o functie bijectiv a ) cnd ea este, simultan, surjectie si injectie. Este cazul, totodat a,
s
a punct am faptul c a, daca f este o functie de la X la Y , atunci relatia invers a f 1 Y X nu
este, n general, tot o functie, dect numai cnd f este o bijectie si reciproc. n acest caz, si f 1 este
tot o bijectie. Tot n general, pentru o functie oarecare f : X ! Y , pentru care f 1 ( ) desemneaz a
imaginea reciproc a a unei multimi, sunt adev arate urm atoarele armatii:

i) 8 A1 ; A2 2 P(X), A1 A2 ) f (A1 ) f (A2 );

ii) 8 B1 ; B2 2 P(Y ), B1 B2 ) f 1 (B1 ) f 1 (B2 );

! !
[ [ \ \
iii) 8 (Ai )i2I P(X) ) f Ai = f (Ai ) si f Ai f (Ai );
i2I i2I i2I i2I
! !
[ [ \ \
1 1 1 1
iv) 8 (Bi )i2I P(Y ) ) f Bi = f (Bi ) si f Bi = f (Bi );
i2I i2I i2I i2I

v) 8 B 2 P(Y ) ) X n f 1 (B) =f 1 (Y n B);

vi) 8 B1 ; B2 2 P(Y ) ) f 1 (B n B2 ) = f 1 (B ) nf 1 (B );
1 1 2

1
vii) 8 B 2 P(Y ) ) f f (B) B;

viii) 8 A 2 P(X) ) A f 1 (f (A)).

 Daca f este surjectie, atunci relatia din vii) este chiar una de egalitate, nu numai de incluziune
ntr-un singur sens. Tot asa, cnd f este o injectie, n viii) avem o egalitate de fapt. n plus, dac
af
este o bijectie de la X la Y , cea de-a doua relatie din iii) este una de egalitate. Tot atunci, cnd f
este bijectiv
a, mai au loc si propriet
atile:

j) 8 A 2 P(X) si f : X ! Y bijectie ) f (X n A) = Y n f (A);

jj) 8 A1 ; A2 2 P(X) si f : X ! Y bijectie ) f (A1 n A2 ) = f (A1 ) n f (A2 );

n ne, daca f este o functie de la X la Y si g o functie de la Y la W (multime abstract a,

nevida), atunci compunerea g f a relatiilor functionale f si g este tot o functie, de la X la W , asa
ca (g f )(x) = g(f (x)), 8 x 2 X si au loc urm
atoarele doua propriet ati:

l) 8 A 2 P(X) ) (g f )(A) = g(f (A));

1 1 1
ll) 8 C 2 P(W ) ) (g f ) (C) = f g (C) .

Dac a f si g sunt, ambele, injective (respectiv surjective, ori bijective), atunci g f este, de asemenea,
injectiva (respectiv surjectiv a/bijectiv a). Compunerea functiilor este asociativ a, dar, n general, nu si
comutativ a. Dac a f este o bijectie, atunci exista, ca functie, f 1 : Y ! X si avem: f 1 f = 1X
(functia identic 1
a n X), f f = 1Y (functia identic a n Y ).
Cu evident a, toate preciz
arile de pn a aici si mentin valabilitatea si n cazul particular n care
X = Rn (n 2 N ) si Y = Rm (m 2 N ), adic a n cazul functiilor f : Rn ! Rm , generic denumite
functii reale. Cnd n = m = 1, este cazul functiilor f : R ! R, real-scalare (sau, mai exact,
reale si scalar-scalare sau unidimensionale (de o singur a varabil a real a )). Dac
a n = 1 si
m 2 N nf1g, suntem n cazul functiilor reale f : D m
R ! R denumite scalar-vectoriale (sau
functii de o variabil a real
a si cu valori reale, vectoriale). Despre asemenea functii, se poate
arma c a au m componente scalar-scalare fk : Dfk R ! R, k = 1; m, n sensul c a

f (x) = (f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) ; 8 x 2 Df R;

m
\
cu Df = Dfk , unde Dfk - reprezint
a multimea de denitie a functiei reale, de o variabil
a real
a,
k=1
fk , adic
a multimea acelor elemente x 2 R pentru care fk (x) are nteles n R. Fiecare dintre functiile
fk (k = 1; m) este e o functie elementar a de baz a , adic
a un element din familia Eb = f"const";
1R ; expa ; loga ; ( )a ; "trig"; "arctrig"g, n care "const" semnic a o functie real a constant a (adic
a
f : R ! R, cu f (x) = c; c 2 R, 8 x 2 R), 1R : R ! R este functia identitate pe R (adic a 1R (x) = x,
8 x 2 R), expa nseamn a functia exponential a de baz a x 2 R ! ax 2 R+ ),
a a (a > 0; a 6= 1) (adic
loga reprezint a functia logaritmic a cu baza a (a > 0; a 6= 1) (adic a x 2 R+ ! loga x 2 R), ( )a
denot a functia putere de exponent a (a 2 R) (adic a x 2 D R ! xa 2 D ~ R), "trig" este una
dintre functiile trigonometrice directe (sinus, cosinus, tangenta; cotangenta), iar "arctrig" este
o functie trigonometric a invers a (arcsinus, arccosinus, arctangenta sau arccotangenta) , e o
functie elementar a , adic
a o functie obtinuta prin aplicarea, de un num ar nit de ori, a unora dintre
sau a tuturor celor patru operatii aritmetice (adunarea, sc aderea, nmultirea si mp artirea) asupra
elementelor lui Eb , e o functie special a (precum este functia parte ntreag a , anume
8 f : R ! R,
< 1; x < 0
def
f (x) = [x] = sup ft 2 Z j t xg, functia signum, adic a x 2 R ! sign(x) = 0; x=0 ,
:
1; x>0
x; x < 0
functia modul , adic a x 2 R ! jxj = , functia parte zecimal a , adicax2R !
x; x 0
1; x2Q
fxg = x [x] 2 [0; 1), functia lui Dirichlet, x 2 R ! ,functia lui Heaviside,
0; x 2 R n Q
 0; x < 0
adic
a x 2 R ! f (x) = , functia lui Riemann, f : [0; 1] ! R, cu f (x) =
8 1; x 0
< 0; dac a x = 0 sau x 2 (0; 1] n Q
1 p , e o functie rezultat a prin compunerea unui num ar
: ; x = 2 (0; 1] \ Q; (p; q) = 1
q q
nit de elemente din Eb , functii elementare sau/si functii speciale). Studiul unei functii
f : Df R ! Rm se face, de cele mai multe ori, pe baza studiului functiilor sale componente
fk : Dfk R ! R, 8 k = 1; m.
n situatia n care n 2 N n f1g si m = 1, orice functie real a f : A Rn ! B R se
numeste vectorial-scalar a sau functie de variabil a vectorial-real a si cu valori scalar-reale
(ori functie de n variabile reale, cu valori reale si scalare). De asemenea, cnd A este un
subspatiu liniar, peste R, al spatiului vectorial (Rn ; +; ); f se numeste functional a (real a ).
Exemple:
q
1) Functia f : A R2 ! R, denit a prin f (x) = sin x21 + x22 , 8 x = (x1 ; x2 ) 2 A, unde
A = f(x1 ; x2 ) 2 R2 j sin x21 + x22 0g este, de fapt, multimea f(x1 ; x2 ) 2 R2 j 2k
x21 + x22 (2k + 1) ; k 2 Ng; reprezint a un exemplu de functie de dou a variabile reale si
cu valori n R R. Din punct de vedere geometric, multimea A, de denitie a acestei
functii, este reuniunea multimilor de puncte din planul R2 , situate n interiorul si pe fron-
p
tiera discului f(x1 ; x2 ) 2 R2 j x21 + x22 g, cu centrul n 0 = (0; 0) si de raz a , precum
si n coroanele circulare nchise f(x1 ; x2 ) 2 R2 j 2k x21 + x22 (2k + 1) ; k 2 N g, adic a
p p p
n D(0; (2k + 1) ) n D(0; p 2k ), unde D(0; (2k + 1) ) este nchiderea discului de centru
0 = (0; 0) si de raz
a egala cu (2k + 1) , n raport cu topologia indus a de metrica euclidiana
2
p p
pe R , iar D(0; 2k ) este interiorul discului cu centrul tot n 0 si cu raza 2k , n raport cu
aceeasi toplogie, 8 k 2 N .

2) Functia f : A R3 ! R, denit a prin f (x) = ln (1 x1 x2 x3 ) (x1 + x3 )x2 , 8 x =

(x1 ; x2 ; x3 ) 2 A, unde A = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j f (x) are sens n Rg = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2
R3 j 1 x1 x2 x3 > 0 si x1 + x3 > 0g = fx = (x1 ; x2 ; x3 ) 2 R3 j 0 < x1 + x3 < 1 x2 g este,
cu evident a, un exemplu de functie dependenta de trei variabile reale si cu valori reale, scalare.

3) Un alt exemplu de functie real

a de mai multe variabile si cu valori n R este cel furnizat de
notiunea de functie polinomiala P : Rn ! R, denit
a prin
k1 ;kX
2 ;:::;kn

( ) P ( x) = ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 Rn ;

i1 ;i2 ;:::;in =0

unde ai1 ;i2 ;:::;in 2 R, 8 i1 = 0; k1 , 8 i2 = 0; k2 , . . . , 8 in = 0; kn (cu k1 ; k2 ; : : : ; kn 2 N) reprezint

a
coecientii polinomului P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] (de n nedeterminate si cu coecienti reali ).
Fiecare dintre termenii ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn se numeste monom (dependent de variabilele reale
x1 , dac a i1 > 0, x2 , dac a i2 > 0, : : : si/sau xn , cnd in > 0 si cu coecientul real ai1 ;i2 ;:::;in ).
Prin gradul monomului ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn ntelegem num arul i1 + i2 + : : : + in 2 N. Cum
P (x) este o sum a nita de monoame, denim gradul polinomului P ca ind maximul gradelor
monoamelor din expresia sa. Polinomul P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se numeste omogen sau, altfel
spus, form a , daca toate monoamele din suma sa de expresie au acelasi grad. Un exemplu de
astfel de polinom este cel de gradul nti , a c arui expresie, dependent a de n variabile reale -
x1 ; x2 ; : : : ; xn , este
a1 x1 + a2 x2 + : : : + an xn ;
adic
a o combinatie liniar
a de x1 ; x2 ; : : : ; xn , n care coecientii a1 ; a2 ; : : : ; an sunt elemente din R.
Acest tip de polinom este o form a liniar a reala, denit a pe Rn . Este clar c a orice polinom
 P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se poate exprima, n mod unic, ca o suma nit
a de polinoame omogene, adic
a
se poate scrie P = P0 + P1 + : : : + Pm , unde Pi , 8 i = 0; m, este un polinom omogen de grad egal
cu i, iar m este gradul lui P .
Un polinom P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ] se numeste simetric dac a, pentru orice permutare =
1 2 ::: n
, cu (i) 2 f1; 2; : : : ; ng, 8 i = 1; n si (i) 6= (j), 8 i; j 2 f1; 2; : : : ; ng,
(1) (2) : : : (n)
avem
k1 ;kX
2 ;:::;kn k1 ;kX
2 ;:::;kn

ai1 ;i2 ;:::;in xi11 xi22 : : : xinn = ai1 ;i2 ;:::;in xi1(1) xi2(2) : : : xin(n) ;
i1 ;i2 ;:::;in =0 i1 ;i2 ;:::;in =0

cnd functia polinomial

a corespunz
atoare lui P are expresia ( ).
atoarele elemente din R[X1 ; : : : ; Xn ] se numesc polinoame simetrice fundamentale:
Urm
n
X
P1 = X 1 + X 2 + + Xn = Xi
i=1
n
X
P2 = X 1 X 2 + X 1 X 3 + + Xn 1 Xn = Xi Xj
16i<j6n
n
X
P3 = X 1 X 2 X 3 + X 1 X 2 X 4 + + Xn 2 Xn 1 Xn = Xi Xj Xk
16i<j<k6n
: : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : : :X
:::::::::::::::::::::
Pk = X 1 X 2 : : : X k + + Xn k+1 Xn k+2 : : : Xn = Xi1 Xi2 : : : Xik
16i1 <i2 :::ik 6n
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
Pn = X 1 X 2 : : : X n

Un rezultat remarcabil pentru multimea polinoamelor simetrice este urm

atorul, prezentat aici f
ar
a
demonstratie.

Teorema 7.1 Pentru orice polinom simetric P 2 R[X1 ; : : : ; Xn ]; exista un polinom Q 2 R[X1 ; : : : ; Xn ]
astfel nct
P = Q(P1 ; P2 ; : : : ; Pn );
unde P1 ; P2 ; : : : ; Pn sunt polinoamele simetrice fundamentale specicate mai sus.

Revenind la functiile f : A Rn ! B Rm , putem spune, n ne, c a, atunci cnd n 2 N n f1g

si m 2 N n f1g, asemenea aplicatii f se numesc reale, vectorial-vectoriale (sau functii de n
variabile reale, cu m valori reale). Si n cazul acestor functii, se poate vorbi de o exprimare n
care intervin componente functionale, potrivit relatiei

f (x) = (f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) ; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A;

unde fk : A ! R, 8 k = 1; m, sunt functii vectorial-scalare, cu valori reale, asa nct

(f1 (x); f2 (x); : : : ; fm (x)) 2 B; 8 x = (x1 ; x2 ; : : : ; xn ) 2 A;

a a spatiilor Rn si Rm , multe dintre propriet
Tinnd seama de structura algebric-topologic atile unei
n m
functii f : A R ! R se pot deduce pe seama propriet atilor functiilor sale componente.
 Aplicatii liniare pe spatii vectoriale.
Forme reale liniare si ane. Transform ari punctuale liniare si ane.

Denitia 7.1 Fie V si W doua spatii vectoriale peste un acelasi corp de scalari K. O aplicatie
T : V ! W se numeste liniar a (operator liniar, transformare liniar a sau morsm de K-
spatii vectoriale) daca

i) T (u + v) = T (u) + T (v), 8 u; v 2 V si

ii) T ( u) = T (u), 8 u 2 V , 2 K,

adica daca aplicatia T este aditiv

a (prin satisfacerea conditiei i)) si K-omogen
a (prin satisfacerea
conditiei ii)).

Propozitia 7.1 Conditiile i) si ii) din Denitia 7.1 sunt echivalente cu urmatoarea:

iii) T ( u + v) = T (u) + T (v), 8 u; v 2 V , 8 ; 2 K.

Demonstratie: Admitnd c
a T : V ! W satisface conditiile i) si ii) din cadrul Denitiei 7.1, avem:

T ( u + v) = T ( u) + T ( v) = T (u) + T (v); 8 u; v 2 V; 8 ; 2 K:

Deci T satisface si iii). Reciproc, n ipoteza c

a T veric
a iii), rezult
a c
a, pentru = = 1 2 K, din
iii), avem i), iar pentru = 0 2 K, tot din iii), avem si ii). J
Observatii:

1) De cele mai multe ori, n virtutea Propozitiei 7.1, conditia iii) este considerat
a a , practic, de
baz
a pentru stabilirea caracterului de liniaritate al aplicatiei T .

2) n cazul n care W = V , aplicatia liniara T : V ! V se numeste endomorsm liniar pe V sau

transformare liniar a de la spatiul V n el nsusi . Daca edomorsmul liniar T : V ! V
este si bijectiv, atunci el se numeste izomorsm liniar pe V .

3) Daca T : V ! W este o aplicatie liniara, atunci are loc si urm atoarea extensie a relatiei iii):
n
! n
X X
iv) T u
i i = i T (ui ), 8 n 2 N , 8 u1 ; u2 ; : : : ; un 2 V , 8 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K.
i=1 i=1

4) Dac
a T : V ! W este o aplicatie liniar
a, atunci

T (0V ) = 0W ;

a T~(0V ) 6= 0W ,
unde 0V si 0W sunt vectorul nul din V si respectiv vectorul nul din W . Dac
atunci T~ : V ! W nu este liniar
a.

5) Multimea L(V; W ) a tuturor aplicatiilor liniare de la K-spatiul vectorial V la K-spatiul vectorial

W este, n raport cu operatia de adunare a aplicatiilor si cu operatia de nmultire a unei aplicatii
cu un scalar din K, de asemenea un K-spatiu vectorial.

6) Fie U; V si W spatii vectoriale peste corpul comutativ K. Dac a T1 : U ! V si T2 : V ! W sunt

aplicatii liniare, atunci T2 T1 : U ! W este tot o aplicatie liniar
a.
 7) Daca T : V ! W este o aplicatie liniar
a, atunci T 1 : T (V ) W ! V este, de asemenea, o
aplicatie liniar
a.

Denitia 7.2 Fie T : V ! W o aplicatie liniara de la K-spatiul vectorial V la K-spatiul vectorial

W.

a) Multimea Ker(T ) = T 1 (0 V se numeste nucleul aplicatiei

W) = fv 2 V j T (v) = 0W g
liniare T .

b) Multimea T (V ) = fw 2 W j 9 v 2 V; T (v) = wg se numeste imaginea aplicatiei liniare T si

se noteaza cu Im(T ).

Propozitia 7.2 Daca T : V ! W este o aplicatie liniara de la K-spatiul vectorial V la K-spatiul

vectorial W , atunci Ker(T ) este un subspatiu liniar al lui V , iar Im(T ) un subspatiu liniar al lui W .
n plus, daca dim(V ) < +1 si dim(W ) < +1, adica daca ambele spatii vectoriale V si W sunt
nit-dimensionale, atunci are loc relatia

dim(V ) = dim (Ker(T )) + dim (Im(T )) ;

numita, sugestiv, relatia dimensiunilor.

Demonstratie: Faptul c a att Ker(T ), ct si Im(T ) sunt subspatii vectoriale ale lui V si respectiv
W rezult
a pe baza relatiei evidente

T ( u + v) = T (u) + T (v) = 0W + 0W = 0W ; 8 u; v 2 Ker(T ); 8 ; 2 K;

n virtutea c areia u + v 2 Ker(T ), 8 u; v 2 Ker(T ), 8 ; 2 K .Totodat a, avem: 1 w1 + 2 w2 2

Im(T ), 8 w1 ; w2 2 Im(T ) si 8 1 ; 2 2 K. Aceasta din urm a deoarece, dac a w1 ; w2 2 Im(T ), atunci
exist a v1 si v2 2 V , astfel nct T (v1 ) = w1 si T (v2 ) = w2 . Prin urmare: 1 w1 + 2 w2 = 1 T (v1 ) +
2 T (v2 ) = T ( 1 v1 + 2 v2 ) 2 T (V ) = Im(T ), 8 1 ; 2 2 K; w1 ; w2 2 Im(T ).
n ceea ce priveste relatia dimensiunilor, e n = dim(V ) si d = dim (Ker(T )) (d si n n N).
Dac a Ker(T ) = f0V g, atunci d = 0 si, pentru orice baz a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g a lui V , se poate spune,
Xn
pe contul relatiei iv) din observatia 3) de mai nainte, c a, oricare ar v 2 V , v = k vk (cu
k=1
n
X
1; 2; : : : ; n 2 K, coordonate ale lui v n baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g), avem T (v) = k T (vk ), ceea
k=1
ce ar nsemna ca T (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn ) ar un sistem de generatori al subspatiului liniar T (V ),
adic
a al lui Im(T ). Cum sistemul de vectori fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este si liniar independent,
! c
aci
Xn X n
dac
a, pentru 1 ; 2 ; : : : ; n 2 K, am avea k T (vk ) = 0W , atunci T k vk = 0W si deci
k=1 k=1
n
X
k vk 2 Ker(T ) = f0V g, de unde, n virtutea faptului c
a fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este baz
a a lui V , ar
k=1
reiesi c
a 1 = 2 = : : : = n = 0, se poate spune c
a fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este o baz
a a lui Im(T ),
ceea ce nseamna c
a dim (Im(T )) = n. Asadar, n acest caz, avem n = 0 + n, adic a:

dim(V ) = dim (Ker(T )) + dim (Im(T )) :

Dac a d 2 N , adic a Ker(T ) ) f0V g (mai bine spus, Ker(T ) 6= f0V g), atunci oricare baz a
fb1 ; b2 ; : : : ; bd g a lui Ker(T ) se poate completa la o baz
a fb1 ; b2 ; : : : ; bd ; bd+1 ; : : : ; bn g a lui V . Cum
Xn
orice vector din Im(T ) este de forma T (v), cu v 2 V , iar v are reprezentarea v = k bk n
k=1
 n
X n
X
baza fb1 ; b2 ; : : : ; bn g de mai sus, vedem c
a T (v) = k T (bk ) = k T (bk ), ntruct T (bk ) =
k=1 k=d+1
0W , 8 k = 1; d. Prin urmare, fT (bd+1 ); : : : ; T (bn )g este un sistem de generatori pentru Im(T ). n
plus, vectorii T (bd+1 ); : : : ; T (bn ) sunt si liniar independenti n W . ntr-adev
ar, admitnd c a am
Xn
avea o combinatie liniar a a acestora egal a cu 0W , ar rezulta, din faptul c
a ! k T (bk ) = 0W ,
! k=d+1
n
X
cu ! d+1 ; : : : ; ! n 2 K, existenta relatiei T ! k bk = 0W , n virtutea c
areia am deduce c
a
k=d+1
n
X n
X d
X
! k bk 2 Ker(T ). Ca atare, ar exista 1; 2; : : : ; d 2 K, asa nct ! k bk = k bk . Altfel
k=d+1 k=d+1 k=1
spus, am avea dependenta liniar a a vectorilor b1 ; b2 ; : : : ; bn din baza V , ceea ce ar absurd. Deci
fT (bd+1 ; : : : ; T (bn )g este, de fapt, o baz
a a lui Im(T ) si acesta are dimensiunea n d = dim(V )
dim (Ker(T )). Asadar, si n acest caz, are loc relatia din enunt a dimensiunilor. J

Denitia 7.3 Pentru o aplicatie liniara T de la un K-spatiu vectorial V la un K-spatiu vectorial

W , dim (Ker(T )) se numeste defectul lui T si se noteaza cu def (T ), iar dim (Im(T )) se numeste
rangul lui T si se noteaza cu rang(T ).
Formula dimensiunilor poate redata atunci sub forma:

dim(V ) = rang(T ) + def (T ).

Observatie: Pe baza relatiei dimensiunilor, se poate arma c a orice aplicatie liniar

a, ntre K-
spatii vectoriale nit dimensionale, duce un subspatiu vectorial arbitrar al spatiului ei de denitie
ntr-un spatiu vectorial de dimensiune cel mult egal
a cu a subspatiului n cauz
a.

Propozitia 7.3 Fie T o aplicatie liniara de la K-spatiul vectorial V , nit-dimensional, la K-spatiul

vectorial W . Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:

a) T este aplicatie injectiva;

b) def (T ) = 0;

c) rang(T ) = dim(V );

d) Daca fv1 ; v2 ; : : : ; vp g (p 2 N ; p n = dim(V ) 2 N ) este un sistem liniar independent n V ,

atunci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este sistem liniar independent n W .

Demonstratie: n virtutea relatiei dimensiunilor, are loc echivalenta armatiilor b) si c), cu evi-
denta. Ct priveste a) si b), dac a admitem mai nti c a b) este adev arata, ceea ce ar nsemna ca s a
lu
am drept ipotez a faptul c a f0V g = Ker(T ), ar reiesi ca, de ndata ce, pentru u si v arbitrare din V ,
ar avea loc relatia T (u) = T (v), adic a T (u v) = 0W , s-ar obtine u v = 0W , deci u = v. Cu alte
cuvinte, b) implic a injectivitatea lui T . Reciproc, dac a a) este adev arat
a, adica dac a T este injectiva,
atunci T (u) = T (v) implic a u = v, deci u v = 0V . Pentru v = 0V , rezult a ca T (u) = T (0V ) = 0W
ar implica, cu necesitate, u = 0V . Astfel, avem Ker(T ) = f0V g, adic a def (T ) = 0. Asadar, are loc
b). n ne, se poate ar ata c a b) echivaleaz a cu d). n acest sens, presupunnd mai nti c a are loc
X p
b) si c
a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem liniar independent din V , vedem c a, daca k T (vk ) = 0W ,

p
! p
k=1
X X
atunci T v
k k = 0 W , adic
a , n virtutea faptului c
a b) este adeva rat
a , k vk = 0V , de unde,
k=1 k=1
pentru c a fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem liniar independent n V , rezult a : 1 = 2 = : : : = p = 0.
Deci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este un sistem liniar independent n W . Invers, admitnd c a d) este
adev arat
a si c
a b) n-ar avea loc, ar exista o baz a a lui Ker(T ), e ea fv1 ; v2 ; : : : ; vp g care, ca sistem
liniar independent din V , n-ar mai implica faptul c a fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g este sistem liniar in-
dependent n W , deoarece fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g = f0W g. Deci b) trebuie, cu necesitate, s a aiba
loc, n ipoteza c a d) este adev arat
a. J
De asemenea, f
ar
a prea mare dicultate, se poate demonstra si urm
atorul rezultat:

Propozitia 7.4 Fie T o aplicatie liniara de la un K-spatiu vectorial V la un K-spatiu vectorial W ,

nit dimensional. Atunci urmatoarele armatii sunt echivalente:
i) T este o surjectie;
ii) rang(T ) = dim(W );
iii) Im(T ) = W ;
iv) Daca fv1 ; v2 ; : : : ; vp g este un sistem de generatori pentru V , atunci fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vp )g
este un sistem de generatori pentru W .

Pe baza propozitiilor 7.3 si 7.4, se poate vedea c

a are loc si rezultatul potrivit c
aruia, dac
a T este
o aplicatie liniar
a ntre doua K-spatii vectoriale nit-dimensionale V si W ( T : V ! W ), atunci
armatiile imediat urm atoare sunt echivalente:

j) T este o aplicatie bijectiva;

jj) dim(V ) = dim(W );

jjj) T 1 : W ! V este o bijectie;

jv) fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este o baza a lui V daca si numai daca fT (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn )g este o baza a
lui W .

Observatie: Evident, denitiile 7.1 - 7.3, precum si rezultatele propozitiilor 7.2 - 7.4, mpreun a cu
cel mentionat putin mai nainte se aplic a si n cazul particular n care V = Rn , W = Rm , iar T este o
aplicatie liniar a reala de la Rn la Rm . Astfel, T va un izomorsm liniar dac a si numai dac
a m = n , caz
n care, dac a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g va o baz a n Rn (de exemplu baza canonic a bk = ek = (0; :::; 0; 1; 0; :::; 0),
cu 1 pe pozitia k; 8 k = 1; n), atunci fT (b1 ); T (b2 ); : : : ; T (bn )g va , de asemenea, o baz a n Rn si
reciproc.
S
a consider am, n continuare dou a K-spatii vectoriale, V si W , nit-dimensionale (dim(V ) = n
si dim(W ) = m), iar T : V ! W o aplicatie liniar a. Daca fv1 ; v2 ; : : : ; vn g este o baz
a a lui V , iar
Xn
fw1 ; w2 ; : : : ; wm g este o baz a a lui W , atunci, pentru orice v = k vk din V , unde 1 ; 2 ; : : : ; n 2
k=1
K, sunt coordonatele lui v n baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g, avem
n n m
! m n
!
X X X X X
y = T (v) = k T (vk ) = k alk wl = alk k wl
k=1 k=1 l=1 l=1 k=1

pentru ecare k 2 f1; 2; : : : ; ng, scalarii fa1k ; a2k ; : : : ; amk g reprezentnd coordonatele vectorului T (vk )
n baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g. Cum, de fapt,
m
X
y= yl wl ;
l=1
 cu y1 ; y2 ; : : : ; ym drept coordonate, din K; ale lui y; n baza fw1 ; w2 ; : : : ; wn g, se poate deduce c
a
avem:
Xn
( ) yl = alk k ; 8 l = 1; m:
k=1

Constituind matricea A = (alk )1 l m 2 Mm n (K), se vede c

a putem scrie y = Av, ceea ce nseamn
a
1 k n
c
a aplicatia liniar a T induce, n raport cu bazele fv1 ; v2 ; : : : ; vn g si fw1 ; w2 ; : : : ; wm g, matricea A.
Reciproc, este lesne de constatat c a, prin intermediul matricii A si a relatiei y = Av, se introduce
de fapt aplicatia T : V ! W , denit a prin T (v) = Av = y si, n plus, T este liniar a. n concluzie,
n K-spatii vectoriale nit dimensionale, oric arei aplicatii liniare dintre dou
a asemenea spatii, i se
poate asocia, n raport cu o pereche de baze, o matrice cu elemente din corpul scalarilor K. Studiul
unei asemenea aplicatii T se reduce, astfel, la studiul matricii asociate care, raportat a la perechea
de baze fv1 ; v2 ; : : : ; vn g si fw1 ; w2 ; : : : ; wm g, are, de fapt, drept coloane, vectorii coordonatelor lui
T (v1 ); T (v2 ); : : : ; T (vn ) n baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g.
Notnd cu B baza fv1 ; v2 ; : : : ; vn g a lui V , cu B 0 baza fw1 ; w2 ; : : : ; wm g a lui W , cu yB 0 vectorul
coordonatelor lui y, din W , n baza B 0 si cu vB vectorul coordonatelor lui v n baza B, se poate spune
c
a relatia ( ), care nseamn a relatia y = T (v), se poate reda,cu ajutorul matricii ABB 0 , asociat a lui
T , prin:
( ) yB 0 = ABB 0 vB :
Aceasta reprezint a expresia analitic a a operatorului liniar T : V ! W , n raport cu perechea de baze
(B; B 0 ).
Trecnd acum, n V , de la baza B la baza B; ^ prin matricea de schimbare S (potrivit relatiei
eb e si de la baza B 0 la baza B ^ 0 , n W , prin matricea de schimbare S 0 (adic f f0 S 0 ), se vede
^0 = B
B = BS) aB
c
a, pe baza relatiei ( ) si a relatiilor de transformare a coordonatelor lui y si respectiv v, adic aa
0 1 ^ ^ 0
relatiilor yB^ 0 = S yB 0 si vB = SvB^ , n raport cu perechea nou a de baze (B; B ), avem:
1 1 1
yB^ 0 = S 0 yB 0 = S 0 ABB 0 vB = S 0 ABB 0 SvB^ .

^ B^ 0 ) matricea asociat 1
Aceasta nseamn
a c
a, fat
a de (B; a lui T este S 0 ABB 0 S, adic
a are loc relatia
1
( ! ) AB^ B^ 0 = S 0 ABB 0 S;

care reprezint
a formula schimb
arii matricii unei aplicatii liniare la o schimbare de baze. n cazul n
a B 0 = B si B
care W = V , se poate considera c ^ ceea ce ar nsemna c
^ 0 = B, a S 0 = S. Astfel, formula
(!) s-ar reduce la
( !! ) AB^ = S 1 AB S;
unde AB si AB^ ar matricile asociate lui T n bazele B si respectiv B, ^ iar S ar matricea de schimbare
de la B la B. ^ n virtutea relatiei ( !! ), matricile p atratice AB^ si AB sunt asemenea. Reciproc, se
poate vedea c a, dac a A si A~ din Mn (K) sunt dou a matrici patratice asemenea, adica exist a o matrice
nesingular ~ 1 ~
a L, din Mn (K), astfel nct A = L AL, atunci A si A reprezint a un acelasi endomorsm
liniar T , pe un spatiu vectorial de dimensiune n, n dou a baze (distincte, cnd L 6= In ) ale respectivului
spatiu pentru care matricea de trecere de la una la cealalt a este L.
Observatie: Formula ( ! ) se p a si n cazul particular n care V = Rn si W = Rm , iar
astreaz
formula ( !! ) functioneaz a si atunci cnd W = V = Rn .

Denitia 7.4 a) Fie (V; h ; i) un spatiu euclidian si T un endomorsm pe V . Se numeste adjunct

al lui T si se noteaza cu T operatorul T : V ! V , denit prin

hT (u); vi = hu; T (v)i; 8 u; v 2 V:

 b) O aplicatie T 2 L(V ), unde (V; h ; i) este un spatiu euclidian, se numeste autoadjunct
a sau
simetric a daca T = T .

Observatie: Se poate ar ata ca un endomorsm T 2 L(V ) denit pe un spatiu euclidian (V; h ; i),
nit dimensional, este simetric dac a si numai dac
a matricea sa asociat
a, n raport cu o baz
a ortonor-
mata a lui V , este una simetric
a.

Denitia 7.5 Un endomorsm T pe un spatiu euclidian (V; h ; i) este numit antisimetric daca

hT (u); vi = hu; T (v)i; 8 u; v 2 V:

Se poate vedea c a, n cazul n care V este nit dimensional, T 2 L(V ) este antisimetric dac
a si
numai dac a matricea sa A, ntr-o baz a ortonormat a, este antisimetric a AT = A, unde AT
a, adic
reprezint
a matricea transpusa corespunz atoare lui A.

Denitia 7.6 Fie (V; h ; i) un spatiu euclidian si T 2 L(V ). Endomorsmul T se numeste ortogonal
daca
hT (u); T (u)i = hu; ui; 8 u 2 V:

Observatie: Tinnd seama de denitia 7.4, relatia din denitia 7.6 se poate rescrie sub forma

h(T T ) (u); ui = hu; ui; 8 u 2 V;

echivalent
a la rndul ei, cu relatia
T T = 1V :
Astfel, daca V este nit dimensional, atunci T 2 L(V ) este un endomorsm ortogonal dac a si numai
daca, ntr-o baza ortonormata a lui V , matricea A, asociat a lui T , este ortogonal
a, adica este asa
nct AT A = I. Deoarece, n acest caz, det(A) = 1, nseamn a c
a A este nesingulara, avnd rangul
egal cu dim(V ). Asadar, rang(T ) = dim(V ) si atunci def (T ) = 0. Prin aplicarea propozitiilor 7.3 si
7.4 rezulta c
a T este simultan injectie si surjectie pe V . Deci T este un automorsm pe V . Cu alte
cuvinte, orice endomorsm ortogonal pe un spatiu euclidian nit dimensional este un automorsm pe
respectivul spatiu.

Denitia 7.7 Fie (X; d) un spatiu metric si f o aplicatie de la X la X. Se spune ca f este o

izometrie pe X daca d (f (x); f (y)) = d(x; y), 8 x; y 2 X.

Propozitia 7.5 Fie (V; h ; i) un spatiu euclidian si T 2 L(V ). Endomorsmul T este o izometrie
daca si numai daca el este ortogonal.

Demonstratie: Rationnd n raport cu metrica indus a pe V de norma dat a de produsul scalar

h ; i, T ar o izometrie pe V dac a d (T (x); T (y)), adic
a kT (x) T (y)k ; echivalent spus hT (x)
T (y); T (x) T (y)i1=2 , ar egala cu d(x; y), adic a cu hx y; x yi1=2 , 8 x; y 2 V . Ori asta revine
la hT (u); T (u)i = hu; ui, 8 u 2 V , ceea ce ar nseamna c a T este endomorsm ortogonal. La fel, si
reciproc. J
Tinnd seama de observatia ce precede Denitia 7.7, putem arma c
a orice izometrie liniar
a pe
un spatiu euclidian este un automorsm pe acel spatiu.

Denitia 7.8 Fie V un K-spatiu liniar si T 2 L(V ).

a) Un vector nenul v din V se numeste vector propriu pentru T daca exista 2 K asa nct
T (v) = v. Scalarul din acest context se numeste valoare proprie a lui T , corespunzatoare
vectorului propriu v.
 b) Ker (T 1V ) se numeste subspatiu propriu corespunzator valorii proprii .

Relativ la valorile proprii si vectorii proprii ai unui endomorsm T pe un K-spatiu vectorial V ,

remarc
am urm atoarele:

1. Un vector nenul v 2 V este vector propriu, corespunz

ator valorii proprii 2 K, pentru T , dac
a
si numai dac
a v 2 Ker (T 1V ) n f0V g.

2. Unui vector propriu al lui T i corespunde o singur

a valoare proprie 2 K nu si reciproc.

3. Vectorii proprii ce corespund unor valori proprii distincte pentru T sunt liniar independenti.

4. Orice subspatiu propriu corespunz

ator unei valori proprii a lui T este invariant n raport cu T ,
adic
a are loc relatia: T (Ker (T 1V )) Ker (T 1V ).

5. La doua valori proprii distincte ale lui T corespund subspatii proprii care au n comun doar
vectorul nul 0V .

6. n cazul n care V este nit dimensional, iar A este matricea lui T 2 L(V ) ntr-o baza B a lui V ,
atunci v 2 V este vector propriu pentru T dac a si numai dac
a este solutie nebanal
a a sistemului
(algebric, omogen)
(A I)v = 0V ;
iar este valoare proprie ce corespunde lui v dac
a si numai dac
a este r
ad a a ecuatiei
acin
asa-numita caracteristica
det(A I) = 0:

n acest caz, polinomul PA ( ) = det(A I) se numeste polinom caracteristic al matricii A

si, implicit, al lui T .
Dac a este r
ad
acina simpla a polinomului PA ( ), adic a este valoare proprie simpl
a pentru
T , atunci defectul lui (T 1V ) este egal cu 1. Altfel spus, dimensiunea subspatiului propriu
corespunzator valorii proprii simple este egal a cu 1. n rest, cnd este valoare proprie de
multiplicitate m > 1, atunci dim (Ker (T 1V )) n.
Orice matrice A 2 Mn (K) si veric
a propria ecuatie caracteristic
a, n conformitate cu teorema
Cayley-Hamilton. Adica PA (A) = 0n (n sens matricial).

7. Orice endomorsm simetric de la un spatiu euclidian (V; h ; i) la acelasi spatiu are numai valori
proprii reale, iar subspatiile proprii corespunz
atoare valorilor proprii distincte sunt ortogonale.

Denitia 7.9 Un endomorsm pe un spatiu liniar nit dimensional este denumit diagonalizabil
daca exista o baza B a respectivului spatiu n raport cu care matricea AB , asociata endomorsmului n
cauza, este una de forma diagonala, adica AB = diag(d1 ; d2 ; : : : ; dn ), unde n este dimensiunea spatiului
respectiv si d1 ; d2 ; : : : ; dn sunt scalari din corpul peste care este structurat spatiul liniar considerat.

Se pot constata urm

atoarele:

1. Un endomorsm T 2 L(V ), unde V este un spatiu liniar nit dimensional, se poate diagonaliza
dac
a si numai dac
a exist
a o baz
a a lui V alc
atuit
a din vectori proprii ai lui T .

2. Un endomorsm T 2 L(V ) este diagonalizabil pe spatiul liniar si nit dimensional V dac a si

numai dac a ecuatia caracteristic
a din context are toate r
ad
acinile n corpul K ( peste care este
structurat V ) si subspatiile proprii n cauz
a au dimensiunile egale cu ordinele de multiplicitate
ale valorilor proprii corespunz atoare.
 3. Un endomorsm simetric pe un spatiu euclidian nit dimensional este ntotdeauna diagonalizabil.
n acest caz, diagonalizabilitatea are loc ntr-o baz
a ortonormata a respectivului spatiu. n
practic
a, pentru diagonalizarea endomorsmului, se parcurg urm atoarele etape:

Se determina matricea A a endomorsmului vizat, ntr-o baz a xata a spatiului euclidian

a spatiul este Rn , se consider
considerat. n particular, dac a matricea A n raport cu baza
a a lui Rn ;
canonic
Se determina valorile proprii ale endomorsmului respectiv, prin rezolvarea ecuatiei alge-
brice caracteristice PA ( ) = 0;
Dac
a rangul matricii A I este, pentru egal cu ecare valoare proprie, identic cu
dimensiunea spatiului euclidian luat n consideratie, diminuat
a cu multiplicitatea valorii
proprii n cauz
a, atunci se decide c
a endomorsmul este diagonalizabil. n caz contrar, se
concluzioneaza c
a endomorsmul din context nu este diagonalizabil.
Pentru situatia n care endomorsmul este diagonalizabil, se determin a o baza a spatiului
euclidian considerat alcatuit
a din vectorii proprii ai endomorsmului, vectori v ce se g
asesc
prin rezolvarea sistemelor algebrice si omogene

(A j I) v = 0V ; 8 j = 1; l;

unde j sunt valorile proprii g

asite n prealabil.
Baza n care endomorsmul are form a diagonal a se determina prin transformarea bazei
initiale (de start), matricea transformarii ind aleas a drept aceea care are, pe coloane,
coordonatele vectorilor proprii ortogonali g asiti, n raport cu baza de start.
Se scrie matricea ce corespunde formei ortogonale a endomorsmului avut n vedere prin
respectarea exprimarii diag( 1 ; 1 ; : : : ; 1 ; 2 ; 2 ; : : : ; 2 ; : : : ; l ; l ; : : : ; l ), unde ecare din
valorile proprii j este luat
a de attea ori ct i este ordinul de multiplicitate.

n fond, ne baz
am pe urm
atorul rezultat:

Teorema 7.2 Fie V un spatiu euclidian n-dimensional (n 2 N ) si T 2 L(V ). Necesar si sucient ca

vectorii proprii ai endomorsmului T sa genereze ntreg spatiul V este ca, n raport cu baza vectorilor
proprii, matricea asociata lui T sa aiba forma diagonala. n acest caz, ecare valoare proprie a lui T
apare, pe diagonala respectiva, de un numar de ori egal cu dimensiunea spatiului propriu asociat.

Demonstratie: Admitem c a V este dotat deja cu o baz a alc

atuita din vectorii proprii ai lui T .
Fie acestia v1 ; v2 ; : : : ; vn , corespunzatori valorilor proprii (nu numai dect distincte) 1 ; 2 ; : : : ; n .
Avem deci: T (vi ) = i vi , 8 i = 1; n. Dac a baza respectiv a este ortonormat a, ceea ce este, de fapt,
posibil ntotdeauna, n virtutea faptului c a subspatiile proprii asociate valorilor i sunt mutual (dou a
cte dou a) ortogonale si, pentru ecare dintre respectivele spatii, se poate pune n evident a, prin
algoritmul lui Gram-Schmidt, cte o baz a ortonormat a (alc
atuit
a, evident, din combinatii liniare ale
vectorilor proprii corespunz atori unei aceleiasi valori proprii, combinatii care sunt tot vectori proprii
ai respectivei valori), atunci reiese c a matricea endomorsmului T , fat a de aceasta baz
a a lui V , este
matricea diagonal a 0 1
1 0 0 ::: 0
B 0 0 ::: 0 C
B 2 C
B 0 C
AT = B 0 0 3 ::: C:
B .. .. .. . . .. C
@ . . . . . A
0 0 0 ::: n
 Reciproc, dac a matricea asociat a lui T , n raport cu o baz a fb1 ; b2 ; : : : ; bn g a lui V , are forma
diagonal a AT , atunci avem relatiile T (bk ) = k bk , 8 k = 1; n, ceea ce nseamn a ca b1 ; b2 ; : : : ; bn sunt
vectori proprii ai lui T , corepsunz
atori valorilor proprii 1 ; 2 ; : : : ; n . Dac a, n raport cu baza aceasta
a lui V , alcatuit
a deci din vectori proprii ai lui T , am avea un anume element din V , e el notat
cu v0 , tot vector propriu al lui T , corespunz ator unei valori proprii 0 , atunci ar trebui s a aib a loc
Xn
relatia T (v0 ) = 0 v0 , cu v0 = k bk 6= 0V , unde 1 ; 2 ; : : : ; n 2 R sunt coordonatele lui v0 n
k=1
baza fb1 ; b2 ; : : : ; bn g. Altfel zis, am avea:
n n
! n n
X X X X
0 k bk = 0 v0 = T (v0 ) = T k bk = k T (bk ) = k k bk :
k=1 k=1 k=1 k=1

n
X
De aici, ar rezulta c
a k( k 0 )bk = 0V . Cum b1 ; b2 ; : : : ; bn sunt liniar independenti, ar reiesi
k=1
c
a am avea k ( k 0 ) = 0, 8 k = 1; n. Deoarece scalarii 1 ; 2 ; : : : ; n nu au cum s a e toti egali cu
zero, am avea 0 2 f 1 ; 2 ; : : : ; n g, ceea ce nseamn a c
a T nu admite si alte valori proprii n afar a de
1 ; 2 ; : : : ; n . Considernd c a am avea 1 = 2 = : : : = r = 0 si i 6= 0 , 8 i 2 fr + 1; : : : ; ng, unde
r 2 f1; 2; : : : ; ng ar ordinul de multiplicitate al valorii proprii 0 , putem conta pe faptul c a orice
vector de tipul c1 b1 + c2 b2 + cr br (cu c1 ; c2 ; : : : ; cr 2 R) ar vector propriu al lui T , corespunz ator
valorii proprii 0 . Ar rezulta atunci, pe baza relatiilor k ( k 0 ) = 0, 8 k = 1; n, de mai nainte, c a,
n mod necesar, g asim: k = 0, 8 k = r + 1; n. Prin urmare, subspatiul propriu asociat lui 0 coincide,
n realitate, cu subspatiul generat de vectorii b1 ; b2 ; : : : ; br , avnd dimensiunea egal a cu multiplicitatea
lui 0 . J

Bibliograe

1. Elena Macovei, F. Iacob - Matematica (pentru anul I - ID,Informatica) (Functii scalar-reale

elementare, pp. 47-49, Editura Universit atii Al. I. Cuza, 2005-2006.
2. Anca Precupanu - Bazele analizei matematice (Cap. 6), Editura Polirom, Iasi, 1998.
3. Ion D. Ion, R. Nicolae - Algebra (Cap. III) (inele de polinoame si polinoame simetrice, Editura
Didactic
a si Pedagogic a, Bucuresti, 1981.
4. Marina Gorunescu - Lectii de analiza matematica pentru informaticieni (4.5), Reprograa
Universit
atii din Craiova, 2000.
5. D. Dr aghici - Algebra (Cap. X), Editura Didactic a si Pedagogic
a, Bucuresti, 1972.
6. Gh. Galbur a, F. Rad - Geometrie (Cap. V), Editura Didactic a si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
7. Irinel Radomir - Elemente de algebra vectoriala, geometrie si calcul diferential, Editura Albastra,
Cluj-Napoca, 2000.
8. Ecaterina Cioar a, M. Postolache - Capitole de analiza matematica, Editura "Fair Partners",
Bucuresti, 2010.
9. Kenneth Kuttler - Linear Algebra, Theory And Applications, The Saylor Foundation, 2013
10. Jim Heeron - Linear Algebra, Amazon for Students, 2014