Studiu de caz

Viata de pescar ncepe cu noaptea n cap: nainte de 3 se da trezirea in satul Fleica .

Birocratia a ajuns si aici si le complica viata. Conform legii, pentru ca stau intr-o zona izolata,
fiecare om are dreptul la 2 kg de peste pe zi. Dar e nevoie de un alt tip de permis de pescuit. Familial, pe
care ei nu-l pot detine pentru ca majoritatea sunt pescari autorizati. Spun ca legile se bat cap in cap. Nu
vine nimeni sa le explice, toata lumea vine numai in control. Nici turisti nu au voie sa ia in barca, fiindca
nu au autorizatie. Legi si reguli multe au fost date pentru Delta in incercarea de-i opri pe braconieri. Nu
prea au reusit dar le complica viata celor care isi vad de treaba. Tot pestele pe care il prind trebuie sa-l
vanda in sat la cherhana, unde de multe ori primesc un pret de nimic. Si daca vor sa ia pestele acasa
trebuie sa il treaca intai prin cherhana si sa cumpere de acolo pestele prins chiar de ei.

Foisoarele ar trebui sa fie si ele o atractie pentru turisti. Sunt cateva zeci bune in toata Delta.
Localncii spun ca au fost construite la inceputul anilor 90. Din pacate de atunci si pana acum nu s-a mai
facut nimic pentru ele si toate sunt degradate, e un adevarat pericol sa te sui in ele. Acum guvernatorul
spune ca o sa le taie. Din bani europeni ar fi trebuit sa construiasca altele dar finantarea a fost ratata si
aproape 2 milioane de lei vor veni din bugetul de stat pentru construire a 8 foisoare in toata Delta. Si
ratate au fost si finatarile pentru decolmatarea canalelor catre localitatile izolate, amenajarea unor
trasee pentru turisti si multe altele. Pescarii din Delta nu stu cum sa acceseze fonduri europene. Sunt
rupti de lume, se chinuie aici in fiecare zi. Informatia nu ajunge la ei si chiar daca se intampla nu are cine
sa le-o explice. Asa ca se zbat de pe o zi pe alta. Si asta cu toate ca ce se intampla aici este experienta
despre care Ivan Patzaichin spune ca o cauta turistul, autenticul locului care ar putea sa fie o mina de aur
pentru localnici. Dar acestia nu au voie sa primeasca turisti. Daca o fac, administratia Deltei ii va amenda.

Conditii ar putea sa creeze daca ar accesa fonduri si bani sunt pentru pescari. Dar raman neacesati iar ei
raman aici, izolati, in subzistenta. Si dupa ei ii trag si pe tineri.

In sat nu e liceu iar Tulcea e departe. Drumul pe apa e scump. Asa ca multi tineri abandoneaza scoala si
se condamna la izolare aici. Unii dintre ei ajung sa ingroase randurile braconierilor. Din nou vorbim de
incompetenta autoritatilor, a celor care au condus aceste locuri ani la rand si care mare lucru n-au facut.

Comunele din zona Deltei care ar trebui sa beneficieze de suma uriasa de bani. Abia in aceasta toamna,
comunele si cei interesati pot sa depuna proiectele pentru accesarea fondurilor. Printre cei care vor bani
este si primarul din C.A. Rosetti, Ghiocel Pindic. In primul rand, comuna are nevoie de apa. Tot satul
Letea se aprovizioneaza de la 2 fantani. Si numai una are apa potabila, 100 de litri de apa din care beau
350 de oameni.

Primarul a incercat sa acceseze fonduri europene. Dar s-a lovit de cateva conditii aberante impuse de
birocratie printre care accesul direct la soseaua nationala. Soseaua e la zeci de kilometri de acest loc,
peste ape.
In sat somajul sare de 70 la suta, populatia este imbatranita, ulitele sunt pustii, multe case se derama
abandonate. Si multi dintre tinerii satului isi rateaza vietile in bautura. Scaparea acestui loc ar trebui sa
fie turismul. In fiecare zi, barcile aduc in sat sute de turisti sa vada padurea Letea, o minune a naturii, cea
mai nordica padure subtropicala din europa, cu arbori seculari, plante agatatoare si dune de nisip.
Localnicii si-au cumparat masini, le-au modificat si-i plimba pe turisti. Din pacate, si aici sunt numeroase
restrictii. Sefii de la Tulcea deschid si inchid padurea atunci cand au chef, fara sa se gandesca la acesti
oameni. Acum sunt deschise pentru vizitare doua trasee, pe care tot localnicii le-au amenajat cum s-au
priceput mai bine.

Traseul principal prin padure are o suta si ceva de metri. Odata strabatut nu ai voie sa pasesti pe dunele
de nisip. Aici, au fost proiecte pe fonduri europene pentru contruirea unor pasarele. Dar finantarile au
fost ratate. Nu e voie a ajuns sa fie cuvant de ordine pentru oamenii Deltei. Au existat proiecte prin care
studentii de la facultatile de specialitate sa vina aici sa le vorbeasca turistilor. Nu s-au aplicat. Oamenii
bat sute kilometri pentru a ajunge aici, dau pe transport sume exagerate si odata ajunsi se pozeaza si
pleaca fara sa priceapa mare lucru.

Deocamdata nimeni nu face nimic. Fondurile europene inca stau nefolosite iar oamenii Feltei se chinuie
intre ape. In brosurile de prezentare Deleta e numita "pardisul europei", o comoara pentru turism care
deocamdata nu este valorificata asa cum trebuie. In goana lor barcile cu turisti sperie pasarile, pescarii si
mai ales braconierii o secatuiesc de pesti, iar autoritatile o ignora. Noi romanii, trebuie sa intelegem ca
salvarea acestui loc e de datoria noastra, a tuturor.