Cntecul lui Pan

Brae-n brae stau stejarii n pdurea secular.

Azi, fiind cu voie bun, vechiul cntec i-l cntar.
A-nceput departe-n margeni cel mai tnr s s-alinte
i un freamt i un clatin s-au pornit apoi-nainte:
Alerga un vajnic ropot, se umflau bogate valuri,
i vrtejul printre vrfuri se rostogoli pe dealuri.
Iar acum cnta-n coroane, uiera-n vzduh furtuna,
Pn-n rdcini de-a valma duduia trosnind ntr-una.
Cnd i cnd huia stejarul cel mai nalt din cretet, falnic
Codru-n cor ntreg pe urm rspundea vuind nvalnic!
Mndru joc era, asemeni unei mri cnd se revars,
Alb se btea-n sclipire frunza spre nord-est ntoars.
Tata Pan fcea doar nsui vechea ceter s sune,
nvnd copiii, codri, melodiile, strbune.
i din cele apte tonuri ce cuprind n ele toate
Cntecele, vechiul meter ce minuni de cntec scoate!
Tinerii poei i cintezi stau i-ascult n tcere;
Pitulai n tufe dese sorb cntarea cu plcere...