Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Solul, aa cum este definit n Strategia tematic a UE pentru protecia solului (COM
(2006) 231), este "stratul superior al pmntului, format din particule minerale, materie
organic, ap, aer i organisme vii. Este interfaa dintre pmnt, aer i ap i gzduiete
cea mai mare parte a biosferei ". Solul este difereniat n orizontul de profunzime variabil,
care difer de materialul de mai jos n morfologie, make-up fizic, proprieti chimice i
compoziia i caracteristicile biologice. Poriunea cea mai fertil a solului, n general, de
sus 0-30 cm, se numete sol fertil. Fertilitatea solului este rezultatul caracteristicilor
solului (de exemplu, textur), al elementelor nutritive i al altor practici de gestionare.
Solurile sunt eseniale pentru livrarea unei game largi de servicii ecosistemice, inclusiv
a apei i reglarea ciclului de nutrieni, produse alimentare i producia de fibre, oferind o
baz fizic pentru construcii i habitat pentru diferite specii. Cu toate acestea, solurile
din UE sunt expuse la numeroase ameninri, care limiteaz capacitatea lor de a funciona
i de a furniza servicii ecosistemice. Aceste ameninri includ eroziune, inundaii i
alunecri de teren, pierderea materiei organice din sol, salinizare, contaminare, compactare,
impermeabilizarea i pierderea biodiversitii solului. Pierderea funciilor solului i
degradarea terenurilor rmn preocupri majore, iar acestea vor prezenta, probabil,
tendine de deteriorare continu n viitor (EEA, 2016).