Accentul pune n eviden pronuntarea mai intens a unei silabe din structura unui

cuvnt. n limba romn, accentuarea corect a unor cuvinte poate ridica, uneori,
anumite probleme, deoarece accentul este liber, putnd fi pe silaba final (de-cor),
pe silaba penultim (bine), pe antepenultima (gi-ne-re), pe a patra silab (chel-ne-ri-
ta) etc.n cursul flexiunii (formele pe care le iau cuvintele n functie de categoriile
specifice numr, gen, persoan, conjugare etc. pentru a exprima diferite raporturi
gramaticale), accentul rmne, de multe ori, stabil, dar sunt i situaii n care se
schimb: nor nurori, sor surori, zero zerouri, radio radiouri, adusei
aduseram, canta cantaetc. n general, pentru un vorbitor nativ de limba romn,
pronunarea corect a cuvintelor se nva prin uzul limbii, fr a fi nevoie de prea
multe teoretizri.
Ezitri n accentuarea corect a unor cuvinte apar, ns, cnd este vorba de cuvinte
mprumutate din alte limbi sau cnd structura fonetic a unui cuvnt este perceput
ntr-un anume fel de urechea muzical a unui vorbitor sau altul.

Astfel, DOOM (Dicionarul ortografic, ortoepic i morfologic al limbii romne)

stabilete, ca norm, o singur posibilitate de accentuare a unor cuvinte
precum : caracter, regizor, avarie, doctori, fenomen, unic, adic, arip,
clugri, sever.
n cazul altor cuvinte, mai vechi sau mai noi, se accept dou posibiliti de
accentuare, preferat fiind, ns, prima trecut n
dicionar : profesor/profesor, antic/antic, intim/intim, trafic/trafic, ginga/gi
nga, penurie/penurie etc.
Unele substantive proprii, chiar dac sunt formate prin acelai procedeu, al
derivrii, se accentueaz diferit, n funcie de originea i structura lor : Rotariu,
Pescariu, Vasiliu, Atanasiu etc.
Substantivele provenite din infinitivele lungi ale unor verbe de conjugarea a
doua, terminate n ea, se accentueaz pe sufix : preveedere
Formele verbului a fi la indicativ, timpul prezent, se accentueaz corect pe
silaba penultima : suntem, suntei ;
Verbul a tcea (conjugarea a doua, n ea) la indicativ, prezent i conjunctiv,
formele de persoana nti i a doua, i imperativ (persoana a doua) se
accentueaz pe sufixul e t cei iar cele de conjugarea a treia (de
exemplu, a bate), pe tema batei.
O alt situaie specific limbii romne este i distincia, prin accent, ntre omografe
(cuvinte care se scriu la fel, dar se pronun diferit), avnd sensuri
distincte : torturi/torturi, copii/copii, era/era, acele/acele,
companie/companie, vesel/vesel, nodul/nodul etc.