O scrisoare pierduta

I. L. Caragiale

Reprezentat pe scen n 1884, comedia O scrisoare pierdut" de

I.L.Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodoper a
genului dramatic.Este o comedie de moravuri, in care sunt satirizate aspecte
ale societatii contemporane autorului, fiind inspirata din lupta electoral din
anul 1883.

Comedia este o specie a genului dramatic, care strnete rsul prin

surprinderea unor moravuri, a unor tipuri umane sau a unor situaii
neateptate, cu un final fericit. Personajele comediei apartin unoe tipologii
clasice, sursa principal a comicului fiind contrastul dintre aparenta si esenta.

1.Titlul pune n eviden contrastul comic dintre aparen i esen.

Pretinsa lupt pentru putere poltic se realizeaz, de fapt, prin lupt de
culise, avnd ca instrument al antajului politic o scrisoare pierdut"
pretextul dramatic al comediei. Articolul nehotrt indic att banalitatea
ntmplrii, ct i repetabilitatea ei (pierderile succesive ale aceleiai
scrisori, amplificate prin repetarea ntmplrii n alt context, dar cu acelai
efect).

Conflictul dramatic principal const n confruntarea pentru puterea

politic a dou fore opuse: reprezentanii partidului aflat la putere
(prefectul Stefan Tiptescu, Zaharia Trahanache, preedintele gruprii locale
a partidului i Zoe, soia acestuia) i gruparea independent constituit n
jurul lui Nae Caavencu, ambiios avocat i proprietar al ziarului Rcnetul
Carpailor". Conflictul are la baz contrastul dintre ceea ce sunt i ceea ce
vor s par personajele, ntre aparen i esen. Conflictul secundar este
reprezentat de grupul Farfuridi Brnzovenescu, care se teme de trdarea
prefectului.

Tema o constituie prezentarea unor aspecte din viaa social - politic

a unor reprezentani ai politicianismului romnesc de la sfritul sec. al XIX-
lea; pe fondul agitaiei oamenilor politici aflai ncampanie se nasc
conflicte ntre reprezentanii puterii i ai opoziiei.

Aciunea piesei este constituit dintr-o serie de ntmplri care, n

succesiunea lor temporal, nu mic nimic n mod esenial, ci se deruleaz
concentric n jurul pretextului (pierderea scrisorii). Atmosfera destins din
final reface starea iniial a personajelor, fr nicio modificare a statutului
iniial (dinaintea pierderii scrisorii). Personajele acioneaz
stereotip, simplist, ca nite marionete lipsite de profunzime sufleteasc, fr
a evolua pe parcursul aciunii, fr a suferi transformri psihologice
(personaje plate).

Limbajul personajelor este principala modalitate de individualizare a

caracterelor clasice si de caracterizare indirecta. Formele gresite ale
cuvintelor, erorile de exprimare, ticurile verbale, denota incultura ,
parvenitismul sau prostia personajelor. De exemplu, Trahanache
deformeaza neologismele din sfera limbajului politic : sotietate, pritip,
docoment si are ticul verbal Aveti putintica rabdare .

2.Stefan Tipatescu este prefectul judetului, stalp al puterii

conservatoare, dar in acelasi timp, el intruchipeaza in comedie tipul
donjuanului, al primului amorez.

Zoe Trahanache este unul dintre personajele principale ale textului,

cea mai distinsa dintre toate personajele feminine ale teatrului caragialian.
Nimic nu o incadreaza in categoria ignorantelor sau a femeilor vulgare, desi
acest personaj feminin reprezinta tipul cochetei si al adulterinei. Zoe
Trahanache are un rol esential in construirea conflictului comic, dat fiind
faptul ca ea pierde scrisoare de dragoste pe care i-o adreseaza Tipatescu. De
la acest eveniment banal, intriga comediei va lua amploare, tehnica
alcatuirii conflictului fiind aceea a "bulgarelui de zapada" in rostogolire.

Zoe are o pozitie importanta, fiind sotia unuia dintre cei mai
respectati oameni din judet, Zaharia Trahanache. Chiar daca respectul
pentru Trahanache este numai o aparenta, in conformitate cu conventiile
speciei in care se incadreaza personajul, Zoe tine la acest statut social si nu
vrea sa se compromita. Desigur, morala care i-ar fi cerut sa-i fie fidela
sotului ii lipseste, dar, ca orice personaj comic al lui Caragiale, Zoe e foarte
sensibila la aspectele sociale. De aceea, rolul ei in actiune este foarte
important.

Tipatescu apartine tipului politic, dar, spre deosebire de ceilalti, este

un om instruit, educat , imoralitatea lui se manifesta in planul vietii de
familie. Prieten al lui Zaharia Trahanache, Tipatescu o iubeste pe sotia
acestuia, Zoe, femeia cocheta, adulterina, inca din momentul in care ea se
casatoreste cu neica Zaharia. Zoe si Tipatescu nu fac greseli de exprimare ca
alte personaje ale comediei. Desi nu sunt sanctionate prin comicul de limbaj
ca arivistii, amorezii sunt personaje cu carte , ironizate pentru legatura
extraconjugala prin comicul de nume: asa se explica discrepanta comica
dintre prenume (ceea ce vor sa para si diminutivul familiar ( ceea ce sunt)
Zeoe-Joitica, Stefan Fanica.

Stalpi ai puterii locale si prieteni cu interese comune, Stefan Tipatescu

si Zaharia Trahanache alcatuiesc un triunghi conjugal impreuna cu Zoe, sotia
adulterina, care le consolideaza relatia politica, asa cum barbatul
"incornorat" observa cu naivitate : "Pentru mine sa vie cineva sa banuiasca
pe Joitica, ori pe amicul Fanica, totuna e E un om cu care nu traiesc de ieri,
de alataieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a
doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si niciun minut n-am gasit
la omul acesta macar atatica rau.'

3.Intriga, pierderea scrisorii de amor, declanseaza actiunile

contradictorii ale amorezilor, care evidentiaza raportul neasteptat caracter
tare (Zoe) - caracter slab ( Fanica ). Daca prefectul Tipatescu ii cere
politaiului Pristanda arestarea lui Catavencu si perchezitia locuintei pentru a
gasi scrisoarea, Zoe, dimpotriva, ordona eliberarea lui, iar apoi uzeaza de
mijloacele de convingere feminine pentru a-l determina pe Tipatescu sa
sustina candidatura avocatului din opozitie, in schimbul scrisorii.
In comparatie cu celelalte personaje ale operei, Tipatescu este cel
mai putin marcat comic, fiind spre deosebire de ceilalti un om instruit,
educat, dar impulsiv, dupa cum il caracterizeaza in mod direct si
Trahanache: "E iute! N-are cumpat. Altminteri bun baiat, destept, cu carte,
dar iute, nu face pentru un prefect". In fond, Tipatescu traieste o drama. De
dragul unei femei casatorite, pe care este nevoit sa o imparta cu altcineva,
sacrifica o cariera promitatoare la Bucuresti, asa cum remarca acelasi
Trahanache: "Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus
la Bucuresti, daca nu staruiam eu si cu Joitica si la drept vorbind, Joitica a
staruit mai mult" .
Zoe, in schimb, in ciuda vaicarelilor, a lesinurilor, dar si a faptului
ca e considerata o dama "simtitoare" , toti protejand-o in ciuda acestei
aparente sensibilitati, este in realitate"femeia voluntara" stapana pe sine,
care stie ce vrea si care ii manipuleaza pe toti in functie de propriile dorinte.
Desi face parada de iubirea si de sacrificiile ei pentru Tipatescu: "Omoara-
ma pe mine care te-am iubit, care am jertfit totul pentru
tine",ii reproseaza ea prefectului, incercand sa-l determine sa sustina
candidatura lui Catavencu, in fapt ea "n-a jertfit nimic altceva decat o
fidelitate conjugala stanjenitoare, singurul sacrificiu notabil venind, cum
am mai spus din partea lui Tipatescu." - Stefan Cazimir, "Universul comic"
-.
Dincolo de aparente, in cuplul pe care Zoe il formeaza cu
Tipatescu, femeia este polul rational, puternic si care detine controlul
asupre relatiei. Fiind un "om caruia ii place sa joace pe fata" , dupa cum el
insusi marturiseste, Tipatescu refuza initial compromisul politic si ii propune
Zoei o solutie disperata, aratandu-se gata sa renunte la tot de dragul ei: "Sa
fugim impreuna". Ea intervine insa energic si refuza "nebunia", nevrand sa
renunte cu niciun pret la pozitia de prima doamna a orasului de provincie.
De aceea ii raspunde ferm prefectului: "Esti nebun? Dar Zaharia? Dar
pozitia ta? Dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele
noastre?" . Izbucnirea scandalului o ingrozeste mai tare decat pierderea
barbatului iubit: "Cum or sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum
or sa raza!O saptamama, o luna, un an de zile n-o sa se mai vorbeasca
decat de aventura astaIn oraselul acesta, unde barbatii si femeile si copii
nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar si fara motivdar inca avand
motivsi ce motiv, Fanica!Ce vuiet!ce scandal! ce cronica
infernala!". Replica ei la intrebarea lui Tipatescu starneste rasul cu toate ca
ascunde o ironie amara: "Zoe! Zoe! Ma iubesti? / Te iubesc, dar scapa-
ma!" .
In confruntarea dintre cei doi in ceea ce priveste sustinerea
candidaturii lui Catavencu, prefectul este cel care cedeaza pana la urma de
dragul Zoei: "In sfarsit, daca vrei tufie!Intample-se orice s-ar intampla
Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nenea Zaharia
prin urmare si al meu!Poimaine esti deputat!".
Crispata, incordata, pe parcursul intregii comedii, Zoe devine la
sfarsitul piesei, cand orice motiv de ingrijorare dispare, generoasa,
fermecatoare, spunandu-i lui Catavencu: "Eu sunt o femeie bunaam sa ti-o
dovedesc. Acum sunt fericita putin imi pasa daca ai vrut sa-mi faci rau si n-
ai putut."
4.In opinia mea, finalul comediei aduce impacarea tuturor. Odata ce
intra in posesia scrisorii, Zoe devine triumfatoare, se comporta ca o
adevarata doamna, face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, in mod
special pentru Catavencu: "Du-te si ia loc in capul mesei; fii zelos, asta nu-i
cea din urma Camera!", in timp ce Tipatescu se retrage ca si mai inainte, in
umbra ei.
In concluzie, lumea eroilor lui Caragiale actioneaza dupa principiul
"Scopul scuza mijloacele". Cuplul Zoe - Tipatescu traieste fara mustrari de
constiinta, preocupandu-se doar de pastrarea aparentelor, a imaginii
publice, pentru ca lumea orasului de provincie are o singura pasiune, barfa,
devenita un inamic de temut pentru Zoe, pe care farsa electorala o pune
astfel in pericol. Interventiile ei dezvaluie alta fateta a universului
caragialian: puterea pe care o are femeia voluntara. Cocheta actioneaza
pentru propria salvare, conduce din umbra si toti ii recunosc pozitia. Astfel,
imoralitatea casnica ( triunghiul conjugal vechi de opt ani are deja un aspect
casnic) se imbina cu cea politica in comedia "O scrisoare pierduta" de I. L.
Caragiale.