Ion Horea

Chemai-m

Nu v-am uitat, mi suntei mai aproape

ca niciodat. Iat cum coboar
amurgul peste toate. Parc vd
cum v-aezai tcui n faa casei,
i ateptai s ias printre stele
luceafrul cel nou ce taie-n dou
deasupra voastr lumea nesfrit.
Chemai-m, oricnd, la orice or,
i vin, oriunde-a fi n clipa ceea,
din lumea nstelat-a poeziei,
ori poate din furtunile iubirii,
ori din vrtejurile-attor griji
n care-s prins cu-ntreaga omenire.
Btrnii mei, cnd voi rmne singur
i obosit voi atepta i eu
n faa casei noastre nserarea
ca sputnicii ieii de dup deal
s-i mpleteasc firele de aur
n pnzele luminilor stelare,
chemarea voastr voi mai auzi-o
ca un ecou ntors din astru-n astru, -
ca s-mi aduc aminte cum veneam
acas noaptea cnd eram copil
n carul plin cu fn culcat pe spate
i tata-mi arta deasupra Cupa
i Rariele strlucind i Toaca
i locul unde-avea mai ctre ziu
s plpie cu puii Ginua.
Era o lume-ntoars din poveste,
erau miresmele mbttoare,
i vorba tatii ce tia s lege
i s dezlege pentru mine totul,
i eram prins atunci n nesfritul
ecou ce leag suflete i stele,
i-acel ecou mereu m urmrete
de-atunci n toate drumurile mele.