MIHAI EMINESCU

GLOSSA

Vreme trece, vreme vine,

Toate 's vechi si nou toate;
Ce e ru si ce e bine
Tu te'ntreab si socoate;
Nu spera si nu ai team,
Ce e val ca valul trece;
De te'ndeamn, de te cheam
Tu rmi la toate rece.

Multe trec pe dinainte.

In auz ne sun multe.
Cine tine toate minte
Si ar sta s le asculte?
Tu aseaz-te deoparte.
Regsindu-te pe tine,
Cnd cu zgomote desarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici ncline a ei limb

Recea cumpn-a gndirii
Inspre clipa ce se schimb
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naste
Si o clip tine poate;
Pentru cine o cunoaste
Toate-s vechi si nou toate.

Privitor ca la teatru
Tu n lume s te-nchipui;
Joace unul si pe patru
Totusi tu ghici-vei chipu-i,
Si de plnge, de se ceart,
Tu n colt petreci n tine
 Si'ntelegi din a lor art
Ce e ru si ce e bine.

Viitorul si trecutul
Sunt a filei dou fete,
Vede'n capt nceputul
Cine stie s le-nvete;
Tot ce-a fost ori o s fie
In prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zadarnicie
Te ntreab si socoate.

Cci acelorasi mijloace

Se supun cte exist.
Si de mii de ani ncoace
Lumea-i vesel si trist;
Alte msti, aceeasi pies,
Alte guri, aceeasi gam,
Amgit att de-adese
Nu spera si nu ai team.

Nu spera cnd vezi miseii

La izbnd fcnd punte,
Te-or ntrece ntrii,
De ai fi cu stea n frunte;
Team n'ai, cta-vor iarsi
Intre dnsii s se plece,
Nu te prinde lor tovars;
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cntec de siren
Lumea'ntinde lucii mreje
Ca s schimbe actorii'n scen.
Te momeste n vrteje;
Tu pe-alturi te strecoar,
Nu bga nici chiar de seam,
Din crarea ta afar
De te'ndeamn, de te chiam.

De te-ating, s feri n laturi,

De hulesc, s taci din gur;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dac stii a lor masur;
Zic toti ce vor s zic.
Treac'n lume cine-o trece;
Ca s nu'ndrgesti nimica,
Tu rmi la toate rece.

Tu rmi la toate rece,

De te'ndeamn, de te cheam;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera si nu ai team;
Tu ntreab si socoate
Ce e ru si ce e bine;
Toate-s vechi si nou toate;