Paunul nemultumit La Fontaine

Punul, stnd n faa Junonei, se jelea:

- Zei, preamarit, sunt un nedreptatit!
Ascult-m, i-ai s-nelegi durerea mea.
Mi-ai dat un glas att de rguit,
C n-am gasit n lume pe nimenea sa-i plac;
Pe cnd Privighetoarea, o pasre srac,
Att de dulce cnt, cu voce-att de clar,
De parc-ar fi ea nsi ntreaga primavara!
Junona, suprat, l-a certat:
- S nu te-aud, pizma neruinat!
Tu gelozeti Privighetoarea i spui ca glasul i-e urt;
Dar porti la gt
Un curcubeu cu-o suta de feluri de culori
Si desfori,
Pe coada ta-nstelat, podoabe mai bogate
Dect un galantar de nestemate
Mai e vreo pasare sub soare
Cu straie-att de-ncnttoare?
Orice-animal i are o nsuire-a lui,
Pe toate sa le aib nici unul ns nu-i!
Putere are unul, iar celalalt mrire;
Uor n zborul lui e oimul, viteaz-a vulturului fire;
V-aduce corbul prevestire,
Iar ciorile va-arata sa va feriti de ru.
Sunt toti ndestulai cum se gsesc,
i nu crtesc
S ncetezi cu plnsul tu,
C dac nu, te jumulesc!

ULIUL I GINILE
De GRIGORE ALEXANDRESCU
Ion prinse un uliu i, ducndu-l acas,
l leg cu o sfoar,
Lng cote afar.
De o vecintate aa primejdioas
Gini, cocoi i gte nti se ngrozir,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obinuir,
ncepur s vie ct colea s-l priveasc,
nc i s-i vorbeasc.
Uliul cu blndee le primi pe toate;
Le spuse c se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar i pare ru foarte cci el nsui nu poate
La dumnealor s vie,
Vizita s le-ntoarc dup-a sa datorie.
Mai adug ns c dac dumnealor
i vor da ajutor
Ca s poat scpa,
El le fgduiete
- i Dumnezeu cunoate cum vorba i-o pzete C la orice primejdii va ti a le-ajuta:
nc din nlime, el le va da de tire,
Cnd asupr-le vulpea va face nvlire.
Ast fgduial
Nu mai ls-ndoial;
i ginile proaste, ce doreau s gseasc
Pe cineva destoinic s va s le pzeasc,
S-apucar de lucru: azi, mine, se-ncercar,
i cu ciocuri, cu unghii, abia l dezlegar.
Uliu-i lu zborul. Dar se ntoarse-ndat
i rpi o gin, pe urm dou, trei,
Pe urm cte vrei.
Ce paz este asta? strig una cu jale,
Vorba mriei tale
Era s ne pzeti,
Iar nu s ne jertfeti.
- O! eu tiu foarte bine cuvntul ce v-am dat,
i ce fel m-am jurat.
Dar cnd m juram astfel, eram legat, supus,
Acum ns sunt slobod i v vorbesc de sus.
Eu, de-a fi fost gin, nu l-a fi slobozit:
Dumnealor au fcut-o i vz c s-au cit.
Uliii sunt cinstii,

Cnd sunt nenorocii.