Spalatul rufelor - Jacques Prevert

Oh, crancena, uluitoarea duhoare de carne care moare; e vara si totusi frunzele
arborilor din gradina cad si crapa de parca ar fi toamna...
Duhoarea vine din pavilion, din resedinta domnului Edmond - sef de familie,
sef de birou; e ziua cand familia isi spala rufele si-i a familiei duhoarea asta.
Seful familiei, sef de birou, acasa - in pavilionul resedintei de canton , umbla
solemn in jurul hardaului familial si isi repeta fraza favorita: "rufele murdare
trebuiesc spalate in familie!", pe cand familia lui colcaie de scarba, de rusine si se
inghesuie infiorata sa spele si sa frece; pisica ar dori grozav sa plece, caci toate astea
ii intorc pe dos si matele si inima de pisicuta, dar usa e zavorata bine si biata pisicuta
varsa nefericitul dram de inima pe care l-a mancat aseara, si in hardau plutesc de-a
valma: portofele vechi, matanii, iconite, suspensoare, scufe de noapte, carpe, bonete
militatre, bucati de vata scoase din urechi, registre, polite de asigurare, scrisori de
dragoste in care e vorba de bani, scrisori anonime in care e vorba de dragoste, rozeta
legiunii de onoare, o panglica soioasa, o sutana, o rochie de mireasa, o frunza de vita,
un halat de infirmiera, cateva scutece, o izmenuta cu dantele, un pantalon de gips, un
pantalon de piele... deodata in casa se aud gemete prelungi si pisicuta pune labele
peste urechi sa nu le auda, caci ea pe fata casei o iubeste si fata e aceea care tipa, si
toti ai casei au ce au cu ea, cu biata fata, si ea e goala... si ea geme ... si e disperata...
si tata, ca sa o invete minte, o pocneste cu peria de scanduri peste cap; are o pata fata
si toti ai casei vor sa-i spele pata si o scufunda in hardau si-o rascufunda, si ea se
zbate, plange si urla si e toata numai sange dar numele nu vrea sa-l spuna... si tata
urla furios: "Nimic din toate astea nu trebuie sa iasa de aici!". "E mult mai bine ca
totul sa ramana intre noi!" adauga si mama; iar fii mari si mici si verisorii si tantarii
tipa iar papagalul repeta grav cu capul sub aripa: "Nimic din toate astea nu trebuie sa
iasa de aici";
Onoarea familiei, onoarea tatalui, onoarea fiului, onoarea papagalului Sfant
Duh, tanara fata e insarcinata, nu trebuie ca pruncul ei sa iasa de aici; nu se cunoaste
tatal in numele tatalui, si-al fiului si-al papagalului mai sus numit sfant duh. "Nimic
din toate astea nu trebuie sa iasa de aici" - cuprinsa de un extaz supranatural batrana
mama mare sta pe hardau calare si impleteste o cununa de imortele artificiale pentru
copilul natural... si fata e calcata in picioare; familia desculta o calca si-o piseaza si-o
zdrobeste; familia isi starce mustul ei familial, mustul onoarei; si fata crapa inundata
in apa... la suprafata apei plutesc baloane de sapun, baloane albe, pale, baloane de
culoarea pruncului Fecioarei...
Pendula bate unu jumatate si atunci seful familiei, sef de birou isi pune melonul
nou si iese din pavilion si traverseaza piata resedintei de canton, si ii raspunde la salut
subsefului care-l saluta... picioarele de sange ii sunt pline... spalatul petelor i le-a
inrosit, dar ghetele lucesc si e mai bine sa fii invidiat decat compatimit