Ion Horea

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt ntr-adevr

C-n fiecare toamn se coace ca un mr.

n clipele grbite din zile lungi de var

O simt cum se-mplinete-n tcere ca o par

Inima mea cu pomii grdinii dimpreun

Se-ntunec spre toamn i-i dulce ca o prun,

i-n vrfuri fonitoare prin frunza amruie

O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inim mea se sparge cu pocnet ca o nuc,

De-i toamnamai trzie i umbra mai pe duc,

i-ateapt ca un strugur pe vi, nopi ntregi,

S te apleci aproape de ea i s-o culegi.