Sunteți pe pagina 1din 661

YUKIOMISHIMA TENNINGOSUI Copyright © 1971, The Heirs of Yukio Mishima Allrightsreserved.

©HumanitasFiction,2012(ediţiaprint)

© Humanitas Fiction, 2014 (ediţia digitală)

ISBN:978-973-689-713-9(epub)

EDITURAHUMANITASFICTION

PiaţaPreseiLibere1,013701Bucureşti,

România

tel.021/4088350,fax021/4088351

Comenzionline:www.libhumanitas.ro

Comenzi

prin

e-mail:

vanzari@libhumanitas.ro

Comenzi telefonice: 0372.743.382;

0723.684.194

Traduceredinjaponezăşinotede ANDREEASION

Traduceredinjaponezăşinotede

ANDREEASION

1

Ceaţa din largul oceanului învăluia siluetele vapoarelor într-un aer misterios, darorizontuleramailimpededecâtînajun şi se puteau desluşi crestele munţilor din Peninsula Izu. În luna mai, oceanul era liniştit. Soarele era puternic, norii, puţini, cerul,albastru. Valurilemiciseadunaulamal.Cuoclipă înainte de a se sparge, îşiarătaucrestele împodobite cualge închise la culoare, ca penajulprivighetorilor. Freamătuldezicuzialoceanului,repetat lanesfârşit,cafreamătulMăriideLaptedin legendaindiană 1 .Ca şicumlumea nul-ar

lăsasăseodihnească,deteamăcăodihna

artrezilaviaţărăuldinnatură.

1 Conform legendelor hinduse, zei şi demoni amestecă împreunăoceanulprimordialpentruaobţineamrita,elixirul nemuririi.

Punctedeluminădanseazăpesuprafaţa oceanului învolburat, ca o mulţime de protuberanţedelicate. Treipăsărizboară pe cer.Vin întâiuna sprealta,apoizboarăcareîncotro.Dansul lorarecevamistic.Oarecesemnificaţieare aceastăapropiere,pânăajungsăsimtăaerul mişcat de aripile celeilalte, şi apoi iar depărtarea? Întocmai lor, uneori şi în sufletulnostruîşifacloc,bătânddinaripi, treiidei. Silueta întunecată a unui mic vas comercial,purtândpecoşoemblemăcuun

muntepestetreiliniiorizontale,seîndepărta solemn, parcă îndreptându-şispinarea sub greutateaîncărcăturii. Ora două după-amiaza. Soarele era ascunsîntr-uncocondenorisubţiri,caun vierme de mătase strălucitor.Linia largă a orizontului, de un indigo intens, încătuşa perfectmarea,cauncercdeoţel.Pentruo clipă,într-unsingurpunctpeîntindereaapei, unval s-a ridicatca o aripă largă, apoia pierit.Oareceînsemna?Săfifostunsemnal important,saupoateuncapriciusublim? Fluxul îşi făcea loc, puţin câte puţin. Valurile creşteau, iar ţărmul ceda invaziei lor puternice şistăruitoare.Soarele fusese acoperit de nori şi apa mării căpătase o nuanţă verde întunecată, arătându-şiparcă supărarea.Odârăalbă,subţire,seîntindea

delarăsăritlaapus,camuchiaunuievantai desfăcut, părând că se ridică deasupra suprafeţeiplateamării.Încoace,sprebaza evantaiului,mănunchiurideliniiseadunauşi sepierdeauînverdeleînchisalmării. Soarele a apărut din nou, aşternând asupra apeiunvăl delicatde lumină albă. Sub putereabrizei,cetedevaluri,canişte coame de lei-de-mare, se mişcau către nord-est,dartumultulneîncetatalmăriiera ţinut în frâu de forţa luniiîndepărtate, şi valurilenuinvadauţărmul. O acumulare de nori mici şi pufoşi acoperise cerul pe jumătate.Creştetele lor atingeausoarele,parcătăindu-lfin. Douăvasedepescuitieşeaudinport.Mai departe,înlarg,semişcaîncetuncargobot. Brizaseînteţise.Unaltvasdepescuitse

apropiadinsprevest,cusunetulmotoarelor anunţândparcăînceputuluneiceremonii.Era unvasmicşineînsemnat,darchiarşiaşa, fără picioare sau roţi, înainta graţios, cu trenastraielordesărbătoareîntinsăelegant înurmasa. Oratrei.Miciinorialbicioşidepecers-au maidispersatşis-auîntinscătremiazăzi,ca o coadădeporumbel,aruncându-şiumbra pestemare. Marea – una fără nume, poate Mediterana,saupoateMareaJaponiei,sau GolfulSurugaceseîntindeachiaracumîn faţaochilor–eradoaroanarhiebogatăşi absolută,purtândnumelesimplude„mare“. Pe măsură ce se înnora dinnou, marea căpăta unaerînciudatşimelancolic, plină deieşituriascuţite,deoculoareîntunecată,

caniştespinipeoramurădetrandafir.Însă înaceispinise ghicea o creştere gingaşă. Spiniimăriieraumângâietori. Treişizeceminute.Niciunvaslaorizont. Foarte ciudat. Întinderea nemărginită fusese abandonată. Până şi pescăruşii se făcuserănevăzuţi. Dintr-odatăunvasseiveşteînlarg,cao fantasmă, şi, după o vreme, dispare către vest. Peninsula Izus-a pierdutşiea, înghiţită de ceaţă.Pentrucâteva clipe n-a maifost PeninsulaIzu,cifantomaei.Apoiadispărut fărăurmă.Chiardacăapăreapehărţi,numai exista. Ea şi vasele aparţineau acum, deopotrivă,tărâmuluinonexistenţei. Apăreauşidispăreau.Daroareprincese deosebeau?Dacănumaicesevedeexistă,

câtăvremenuerapierdutăînceaţă,marea exista.Marea întotdeauna era pregătită să existe. Unvaslaorizont! Întreagaordinealucrurilors-aschimbat.

Structura existenţei s-a crăpat, primind în braţelesalevasulcareveneadindepărtare. Atunci a avut loc abdicarea. Lumea, aşa cum era cu o clipă înainte de apariţia vasului, lumea care-i asigura acestuia nefiinţa,afostdatălaoparte.

schimbat

culoarea, iar norii şi-au schimbat forma. Apoiaapărutvasul.Oareces-aîntâmplat? Ceesteîntâmplarea? Ceeacesepetreceaacolo,clipădeclipă, erapoatemaiimportantdecâtînsăşierupţia vulcanului Krakatoa. Însă pentru oameni

Încet-încet, marea

şi-a

treceaneobservat.Suntempreaobişnuiţicu nonexistenţa.Pentrunoi,existenţauneilumi abiadacăedemnădeluatînseamă. Orice întâmplare este un semn al reconstrucţiei, al reorganizării ce nu se încheie niciodată. Un semnal trimis de un clopotîndepărtat.Apariţiaunuivasfacesă bată clopotul existenţei; într-o clipă, rezonanţa acestuia se întinde şi pune stăpânirepestetoate.Pemare,întâmplările nuauodihnă,iarclopotulrăsunăneîncetat. Cevaceexistă. Nuenevoiesăfieunvapor.Poatefio singurăportocalăamăruie,apărutăcândnici nu te aştepţi. E de-ajuns pentru a face clopotulsăbată. Treişijumătate.Micaportocalăşi-afăcut apariţia,cauntrimisalexistenţeiînGolful

Suruga. Ivindu-se dintre valurişiimediat ascuns dinnoudeele,plutindşiscufundându-se,ca o pleoapă ce clipeşte neîncetat, un punct distinct, portocaliu, se îndrepta uşor către est,printrecreţurileapei. Treişitreizecişicincideminute.Silueta întunecatăaunuivaporşi-afăcutapariţiala vest,veninddinspreNagoya. Soareleeraacoperitdenori,caunsomon înafumătoare…

TōruYasunagaaîncetatsăpriveascăprin telescopul caremăreaimagineadetreizeci deori. Cargobotul Tenrō-maru, aşteptat să ajungă în port la ora patru după-amiaza, încănusezărea. Aşezându-se din nou la birou, şi-a mai

aruncatodatăochii,plictisit,pestetabelacu

tranzitulvapoarelorînportulShimizu.

„Ora de sosire preconizată pentru vasele neperiodice, sâmbătă 2 mai, anulShōwa45 2 .

21970.EraShōwaesteperioadadinistoriaJaponieicuprinsă

întreanii1926şi1989.

Tenrō-maru.Pavilion:japonez.Data şi ora: 2 mai, 16:00. Proprietar:

Compania de TransportNaval Taishō. Agent: Suzuichi. Port de origine:

Yokohama. Loc de ancoră: Hinode,

cheiurile4-5.“

2

Shigekuni Honda împlinise şaptezeci şi şase de ani.De când îimurise soţia, Rie, obişnuia să meargă adesea în excursiide unul singur. Îşi alegea locuri unde putea ajunge cu uşurinţă şi fără prea mare obosealăşi-şialinaastfelbătrâneţile. De data aceasta mersese la Nihondaira, iarapoiseoprisesăvizitezecrânguldepini de la Miho şi văzuse hagoromo – veşmintelepreţioase,originareprobabildin Asia Centrală, despre care se spunea că fuseserăpurtatedeunînger.Pedrumulde întoarcere către Shizuoka, paşiil-aupurtat peţărmulpustiu.

Trenurileexprescirculaucâtetreipeoră şinuse întâmpla nimic dacă pierdea unul. De la Shizuoka ajungea la Tokyo în mai puţindeoorăşijumătate. A cerut şoferului maşinii închiriate să oprească şi, sprijinindu-se în baston, a parcursceicincizecidemetripenisip,până laplajaKomagoe.Întimpcepriveamarea, s-apomenitîntrebându-sedacăaicifusese ţărmuldelaUdo,undecoborâseîngerulîn timpurile străvechi, aşa cum se spunea în Dōmōshō 3 .Aşacrezuseşidespreţărmulde laKamakura,întinereţe.S-auitatînurmă. Înafarădecâţivacopiicaresejucauşide doi-treipescari,plajaerapustie.

3CulegeredepoemedinadouajumătateaEreiHeian(794-

1185).

Iniţial atenţia îi fusese atrasă doar de

mare, dar acum, la întoarcere, i-a captat privireaunfirderochiţa-rânduniciice-şiiţea de sub dig florile rozalii. Pe nisipul din lungul diguluierauo mulţime de gunoaie adusedevânt.SticlegoaledeCoca-Cola, conserve, cutiigoale de vopsea, pungide plastic nedegradabile, cutii de detergent, ţigle,resturidemâncare… Dejecţiile vieţiide pe pământajunseseră până aici, în avalanşă, iar acum, pentru întâia oară, se aflau faţă în faţă cu eternitatea.Eternitateanemaiîntâlnită,marea. Ca şioamenii, gunoaiele nu-şiputeaugăsi sfârşitulpânănuluauceamaimurdarăşimai urâtăînfăţişare. Pemalul înălţateraucâţiva pinigolaşi, cumuguriroşietici, ca nişte stele-de-mare. Pe partea stângă a drumului se vedea o

parcelăcultivatăcuridichijaponeze,care-şi iţeau, singuratice, florile albe cu patru petale.Peparteadreaptă,câţivapinimicuţi seînşiraude-alungul drumului.Înrestnu eraudecâtserepentrucăpşuni,acoperitecu

acoperişurile

semicilindrice,căpşuniiîşiîntindeaufrunzele bogate, verzi, peste terasele dinpiatră.Pe marginile frunzelor, zimţate ca nişte fierăstraie,îşifăceauveaculmuştele.Unde vedeaicuochiieraudoarşiruridesere,de unalbmohorât,înghesuiteuneleînaltele. Hondanicinuremarcasedelaînceputmicul turncareseridicadintreele. Chiarlamargineadrumuluiprefecturalpe careseoprisemaşinaeraocăsuţămicădin lemn,cuetaj.Aveapereţiialbişieraaşezată peoplatformădinbetondisproporţionatde

folie

de

plastic.

Sub

înaltă.Erapreaelegantăpentruunturnde observaţie şitotodată prea simplă ca să fi fostsediulunorbirouri.Atâtlaparter,câtşi laetaj,petreidintrecelepatrulaturierau nişteferestreimense. Împins de curiozitate, Honda a intrat în curtea din faţă. Sub paşii săi, cioburi de geamurisparte oglindeaufidel noriide pe cer. Mai încolo, rame albe de geamuri zăceau aruncate neglijent pe nisip. Înălţându-şiprivirea,Hondaazărit,printr-o fereastră de la etaj, ceva ce semăna cu lentilaunuitelescop.Dinplatformadebeton ieşeaudouăţevidefier,imenseşiruginite, care apoiintraula loc înpământ.Cupaşi nesiguri, Honda a trecut peste ţevi, a dat ocolplatformeişiaurcatcelecâtevatrepte pe jumătate năruite care duceau mai sus.

Acolo, s-a pomenit în faţa unei scări metalicecareajungealaintrareaînclădire. Labazascăriieraşiunindicatorcuacoperiş, pecarescria,maiîntâiînengleză,STAŢIA DE SEMNALIZARE TEIKOKU, iar dedesubt,înjaponeză:

şi

Comunicaţii Teikoku, Biroul Portuar Shimizu Atribuţii:

sosirea,

Compania

de

Semnalizare

1. Înştiinţare

despre

plecareaşiandocareavaselor

prevenirea

accidentelorpemare

3.Comunicaţiidepeuscatpemare

4.Informaţiimeteorologicemarine

5. Ghidarea vaselor la sosirea şi plecareadinport

2.

Depistarea

şi

6.Alteaspectelegatedenavigaţie

Lui Honda i-au plăcut şi numele companieicaligrafiat după moda veche, şi litereleînengleză,cojiteşidecoloratepeici pe colo. Şi-a înălţat privirea spre capul scărilor.Clădireaeracufundatăîntăcere. Aprivit apoiîn jos.La picioarele sale, cătrenord-vest,departeacealaltăaşoselei şidincolodeoraşulnouconstruit,printreale căruiacoperişurideţiglăalbastrăseînălţau koi-nobori 4 ,seîntindeaportul Shimizu,cu încâlcealaluidemacaraledepeţărmşide pevase,cusilozurialbeşicarenenegrede vapoare,cumetal mâncatdevântul depe mare şicoşuride fumacoperite custraturi groase de vopsea. O parte din siluete se opreaupemal,celelalteseadunaudinspre mare, unindu-se toate într-un loc şi

dezvăluindu-se privirii.Acolo marea părea unşarpestrălucitor,tăiatînbucăţi.

4Peştimari,decorativi,fabricaţidinpânză,caresuntînălţaţi

pestâlpidin lemn în perioadaaprilie-maiafiecăruian,cu ocazia Festivalului Tango no sekku (Ziua copiilor), în credinţacăbăieţiidinfamiliilerespectivevorcreştemarişi sănătoşi.

Departe de tot, învăluit de ceaţă, MunteleFujiîşiiţeadoarvârful,ascunsde siluetele munţilor de dincolo de port. Creştetul alb arăta ca un imens bolovan ascuţit,aruncatsuspecer,printrenoriitimizi. Mulţumit,Hondaşi-avăzutmaideparte dedrum.

3

Platforma pe care se înălţa staţia de semnalizareeradefaptunrezervorcuapă. Aicise colecta, prin pompare, apa unei fântâni, care era apoitrimisă prin ţevide metal către serele cucăpşuni, pentrua le iriga.Compania Teikokuvăzuse avantajele înălţimiioferitedeplatformăşiconstruisepe eastaţiadesemnalizare,oclădiremicădin lemn. De acolo se puteau observa cu uşurinţăvapoarelecareveneaudelavest, dinspreNagoya,saudreptdinfaţă,dinspre Yokohama. Staţiadesemnalizareaveapatruangajaţi carelucrauînschimburideoptore,darcum

unul dintre eise îmbolnăvise şilipsea de multă vreme, ceilalţi trei ajunseseră să lucrezeînschimburidedouăzecişipatrude ore.Laparterseaflabiroul şefuluistaţiei, care uneori venea aici de la biroul său principal din port. Supraveghetorilor le rămâneadoarcămăruţadeopttatami 5 dela etaj,cuferestremaripetreilaturi.

5Rogojinitradiţionalejaponeze,dinpaiedeorez.Termenul

estefolositşipentruaexprimasuprafaţa,untatamiavând

aproximativ1,80x0,90m.

Lângă una dintre ferestre era un birou masiv, cu vedere spre toate cele trei ferestre.Cătresuderaîndreptatuntelescop binocularcuputeredemăriredetreizecide ori;pentruasupravegheaportulaflatlaest sefoloseaunaltul cuputeredemărirede cincisprezece ori; în colţul de sud-est al

încăperii, pentru semnalizarea pe timp de noapte,eraunfarcuputeredeunkilowatt. Încolţuldesud-vestseaflauunbiroupe care erau aşezate două telefoane, nişte rafturi cu cărţi, hărţi şi fanioane de semnalizare pe ultimul raft; la nord-vest eraubucătăriadeserviciuşiocuşetă.Asta eratot.Pefereastradinspreestsevedeaun stâlp de înaltă tensiune, ale cărui piese izolatoare din porţelan alb păreau că furaseră culoarea norilor. Firele electrice coborauspreţărm,undeeraudinnouprinse laolaltă de un alt stâlp, apoicoteau spre nord-est,sprealtstâlp,formândoliniede turnuri argintii, din ce în ce mai mici, întinzându-se de-a lungul coasteipână în port.Delafereastrastaţieidesemnalizare, cel de-al treilea stâlpera unreper foarte

bun: când un vas intrat în rada portului ajungea în dreptul lui, era limpede că se

apropiadedocurile3G.

Vapoarele încă se identificau cu ochiul liber.Fiecaresemişcaaltfel,înfuncţiede greutateaîncărcăturiişidehulă,iarsosirea lorlachei,canişteinvitaţilapetrecereprea grăbiţi sau prea întârziaţi, nu-şi pierduse atmosfera romantică de secol XIX. Era nevoiedecinevacaresăurmăreascăatent sosireavaselorşiapoisăînştiinţezelatimp vama, biroul de carantină, pilotul portului, docherii,serviciuldeaprovizionareşicelde curăţenie,pentruaîntâmpinavaporul sosit. Era maiales nevoie de un arbitru corect, caresădecidăcineaveaîntâietatecândse întâmpla ca două vase să ajungă în port aproape în acelaşi timp, luptându-se să

ocupeultimulcheiliber.

AstaeramisiunealuiTōru.

Înlargşi-afăcutapariţiaunvasdemare tonaj.Orizontuldevenisedejatulbureşi,la acea distanţă, doar un ochi ager şi bine antrenat îl putea repera. Tōru s-a dus imediatlatelescop. Înzilelecucerlimpededintoiulveriisau aliernii,eraunmomentcândvasulurmărit prin telescop părea că se ridică deasupra linieiorizontului;însăprinceaţadeînceput de vară, „apariţia“ unuivas era de fapto ieşire treptată din nesiguranţa existenţei. Orizontul era o pernă albă, lungă şi dezumflată. După dimensiuni, vaporul negru ivit în zare părea să fie vasul Tenrō-maru, de 4

700detone.Formatimonerieidelapupaşi

simbolul companieimaritime corespundeau şiele.Pasarela,caşivalurilesiajului,erau deo prospeţimealbă.Pepuntesevedeau treibigi 6 galbene.Darsemnulrotunddepe coşul vasuluice era? Tōruşi-a mijitochii. Eracaracterul „tai“,înconjuratdeuncerc roşu.CompaniadeTransportNavalTaishō, fărăîndoială.Întretimp,vasul continuasă înainteze cu o viteză constantă de douăsprezece nodurişijumătate.Maiavea puţinşiieşeadinrazavizualăatelescopului, ca unfluture negrucare trece prindreptul uneiferestrerotunde.

6 Macarale speciale, folosite la încărcarea şi descărcarea mărfurilordepeunvas.

Numele vasuluiîncă nu se vedea clar, însă Tōruşi-a datseama că se compunea dintreicaractere,iardespreprimul,intuiţiaîi

spuneacăe„ten“. S-aîntorslabirouşiaformatnumărulde telefonalagentuluinaval. — Alo? Aici e Staţia de Semnalizare Teikoku.Tenrō-marutocmaitreceprinfaţa noastră, aşa că puteţi începe pregătirile. Încărcătura? Ştiu şi eu, a spus Tōru, încercând să determine unde era linia de plutireavasului,întreparteaneagrăşicea roşieacarenei.Aşzice,pejumătateplin.La

câtsuntprogramaţidocherii,laorele17?

Astaînsemnacă-irămăsesemaipuţinde o oră până începea descărcarea.Numărul telefoanelor pe care trebuia să le dea crescuse. Asunatînvreocincisprezecelocuri,tot mişcându-segrăbitdelatelescoplatelefon şi înapoi. A anunţat biroul pilotului,

remorcherul Shun’yō-maru, locuinţa pilotului,diverşiaprovizioneri,serviciilede curăţeniealeportului,birouldevamă,apoi l-a sunat din nou pe agentul naval, apoi biroul administrativ al portului, biroul de statistică – pentru cântărirea încărcăturii, birouldetransport… — Tenrō-maru soseşte imediat. Va

ancoraladocurileHinode4-5.Mulţumesc.

Vasultocmaidepăşisealtreileastâlpde înaltă tensiune. Imaginea din telescop era acumdistorsionată de căldura emanată de pământ.

—Alo?Tenrō-marusoseştela3G.

—Alo?SuntStaţiaTeikoku.Tenrō-maru

intrăla3G.

—Alo, Vama? Daţi-mi, vă rog, Biroul

dePoliţie.…Tenrō-maruasositla3G.

— Alo? Ora 16 şi 15 minute, Tenrō-

marula3G.

—Alo? Tenrō-maruaajunsacumcinci minute.

Pe lângă vapoarele care veneau direct din străinătate, mai erau şi cele care-şi anunţau sosirea de la Yokohama sau Nagoya, maifrecvente la sfârşitul luniişi mai rare la început. De la Yokohama la

Shimizuerau115milemarine,careputeaufi

parcurseînnouăoreşijumătate,lavitezade

12noduri.SinguraîndatorirealuiTōruera

să pândească sosirea vasului, începând cu vreo oră înainte de sosirea estimată, calculatădupăvitezaacestuia.Altătreabă nuavea.Iarastăzinumaieraprogramatnici unvapor,înafarădeNicchō-maru,aşteptat săsoseascălanouăsearadelaKeelung.

Imediatceterminadeanunţatsosireaunui vas, Tōruera cuprins de o uşoară tristeţe. Atuncicând misiunea luise încheia,portul se trezea la viaţă şio mulţime de oameni începeau să se mişte la unison. Iar el urmăreaforfotadinloculsăuretras,fumând oţigară. La drept vorbind, n-ar fi trebuit să fumeze.Laceişaisprezeceaniaisăieraîncă minor,iarşefulstaţieil-amustratasprucând l-avăzutprimaoarăcăfuma.Apoiînsănu i-a mai spus nimic. Îşi dăduse probabil seamacă,dacăvoiao muncăbinefăcută, erapreferabilsătreacăastacuvederea. Tōru avea un chip frumos şi palid, ca sculptatîngheaţă,pecarenuseciteaunici sentimente, nicidragoste, nicilacrimi.Însă tânărul cunoştea bucuria de a privi.Mama

Natură îl învăţase asta. Nici un ochi nu poatefimailimpededecâtcelcaredoarstă şi priveşte, fără a crea nimic. Orizontul nevăzut,dincolodecareconştiinţanupoate pătrunde, era mult mai îndepărtat decât orizontulvizibil.Înspaţiulaccesibilochiului şiconştiinţeiîşifăceauapariţiatotfelulde lucruri: vapoare, nori, peninsule, fulgere, marea, soarele, luna şimiriadele de stele. Dacăprivitulînsemnaîntâlnireadintreochi şiexistenţă,saumaibinezisîntâlnireadintre existenţăşiexistenţă,atuncieraîntâlnireaa douăoglinzialeexistenţei.Banu,eramai mult decât atât. Vederea depăşeşte existenţa;ea capătă aripi, ca o pasăre, şi ajunge până în locuri de nimeni pătrunse. Acolo chiar şi frumuseţea nu e decât o zdreanţă ruptă şiponosită.Acolo sigur se

află unoceanniciodată străbătutde vreun vas,niciodatăatinsdecrimaexistenţei.Sigur seaflăuntărâmunde,lalimitavizibilului, există certitudinea că nimic nu-şi va face apariţia, un tărâm indigo unde lucrurile şi conştiinţa se dizolvă aşa cum se topeşte oxidul de plumb în acid acetic, unde vederea se eliberează din cătuşele conştiinţeişidevinetransparentă. Pentru Tōru, fericirea însemna să pătrundă cuochiiminţiiînacele depărtări. Atuncicândprivea,secufundaînuitareade sine.Doarochiiputeauaduceuitareadesine –cuexcepţiaprivituluiînoglindă. CâtdespreTōruînsuşi? Era un tânăr de şaisprezece ani total convinscănuaparţinealumiidinjurul său. Era prezent în această lume doar pe

jumătate. Cealaltă jumătate aparţinea tărâmului întunecat, indigo. În consecinţă, pe lumea asta nu existau legi sau reguli cărora să lise supună.Era suficientsă se prefacă. Nicăieri legile nu pot supune un înger. Deaceea,viaţaluierafoarteuşoară.Nici sărăciaoamenilor,nicicontradicţiilepoliticii saualesocietăţiinu-itulburauinima.Uneori lăsasă-ifluturepebuzeunsurâsfugar,dar astan-aveaniciolegăturăcusentimentele. Era un semn că respingea umanitatea, o săgeată nevăzută trasă de arcul buzelor sale. Când se plictisea să privească marea, scoteadinsertarulbirouluiooglinjoarăşi-şi studia chipul.Avea faţa palidă, cuunnas frumosconturatşiochiprofunzi,sprâncene

subţiri şi mândre, buze fine şi puternice. Dintretoate,ceimaifrumoşierauochii,dar n-aveanevoiedeeipentruaficonştientde sine. I se părea o ironie faptul că tocmai partea sa cea mai frumoasă era singurul instrument prin care-şi putea confirma propriafrumuseţe. Ochiipreacruzi,cugenelelungi,păreau mereucufundaţiînvis. În orice caz, Tōru, acest orfan, acest ales,atâtdediferitdeceilalţi,eraconvins de puritatea sa, oricare ar fifost răul pe care-l provoca. Tatăl său, căpitan de vas comercial, murise pe mare; la puţin timp dupăaceeaîşipierdusemamaşifuseseluat îngrijădeununchisărac;dupăceabsolvise gimnaziul,petrecuseunanîntr-uncentrude îndrumare al Prefecturii şi obţinuse

calificarea de personal de semnalizare de gradul al treilea, ajungând astfel să fie angajatdeCompaniaTeikoku. Nucunoscuseniciodatărănileprovocate de sărăcie, acele tăieturi în scoarţa unui copacprincareseprelingesevaşicareapoi seîntărescşiseînchid.Fuseseînzestratcu scoarţăgroasădinnăscare.Scoarţadurăa dispreţului. Pentru el, bucuria cunoaşterii nu exista decâtdincolo de orizontul vizibil al mării, acoloundetotulelimpedeşidejaştiut.De ces-ormiraoamenii?Deşiînşelăciunealise serveşte tuturor, ca sticlele cu lapte dimineaţa,lauşacasei. Îşicunoştea structura interioară până în celemaimicidetaliişioinspectameticulos. Îneanusegăseaniciurmădeinconştient.

„Dacăvreodatăaşvorbiîmpinsdevreun impuls inconştient, întreaga lume s-ar prăbuşi. Lumea ar trebui să-mi fie recunoscătoare pentru stăpânirea mea de sine. Nu există mai mare mândrie a conştiinţeidecâtputereadeatecontrola“, gândeaTōru. I se părea uneorică este o bombă cu hidrogenposesoare de conştiinţă.Înorice caz,omnuera. Aveaîntotdeaunamaregrijădetrupulsău şi se spăla foarte des pe mâini. Mereu frecatebinecusăpun,palmeleîieraualbeşi uscate.Înochiilumii,eradoaruntânărcurat şiîngrijit. Pedealtăparte,dezordineadinafaralui nu-ltulbura.Dinpunctulsăudevedere,era un semn de boală să-ţi faci griji pentru

cutele de pe pantaloniialtcuiva.Pantalonii politicienilorerauniştecârpeşifonate,darce importanţăavea? Lauşadejos,delaintrare,s-aauzitun ciocănit uşor. Şeful staţiei întotdeauna deschidea în forţă uşa încăpăţânată, de parcă ar fizdrobit o cutie de chibrituri, şi făceamultzgomotcândurca.Nuerael. Tōruşi-apusrapidsandalele,acoborât pe scara de lemnşi,oprindu-se îndreptul silueteirozaliicare se profila pringeamul văluritaluşii,aspus,fărăsădeschidă:

—Nusepoateacum.Pânăpelaşasee posibilsăaparăşeful.Vinodupăcină. —Da? Siluetaapărutcăstăoclipăpegânduri, apois-aîndepărtat. — Bine, atunci trec mai târziu. Am o

grămadăsă-ţipovestesc. —Abiaaştept. Tōruşi-apusdupăurecheciotuldecreion cucarevenisedesusfărăsă-şideaseamaşi aurcatdinnouscările,cupaşirapizi. Părând că uitase pe loc de vizita de adineauri, s-a dus la fereastră şi a privit cerulcareîncepeasăseîntunece. Astăziapusulaveasăfieacoperitdenori, dar,cumsoareleasfinţealaşaseşitreizeci şitreide minute, încă-imairămânea vreo orădelumină.Cutoateacestea,apamării căpătaseonuanţămaiînchisă,iarPeninsula Izu,ovremeascunsădeceaţă,redevenise vizibilă,caopicturăîntuş. Jos,printresereleacoperitecuplastic,au trecut două femei cărând în spate coşuri plinecucăpşune.Dincolodeseresevedea

doar marea, ca metalul neşlefuit.Chiar în dreptul celuide-al doilea stâlp de înaltă

tensiune,unvascomercialdevreo500de

tonestătuselaancorăîntreagadupă-amiază. Părăsisedoculdimineaţadevreme,pesemne ca să nu mai plătească staţionarea, apoi ancorase puţin mai încolo, pentru o

curăţenie temeinică. Treburile

terminate,acumridicadinnouancora.

Tōruaintratînmicabucătăriedeserviciu,

undenueraudecâtochiuvetăşiunaragaz devoiajcubutelie,şişi-aîncălzitlegumele pentrucină.Întimpce-şipregătea masa a sunattelefonul:ceidelaBiroul Portuarîl

Nicchō-maru îşi

anunţau că

odată

vasul

confirmase sosirea pentru ora nouă seara, aşacumeraprogramat. Dupăceaterminatdemâncat,s-aapucat

săciteascăziarul deseară.Şi-adatseama că-şiaşteptavizitatoruldemaidevreme. Laoraşapteşizece,noapteaseaşternuse deja peste mare.Doar şirurile de sere din vale păreau să opună rezistenţă întunericului, albicioase, ca o pojghiţă de brumă. Deafară s-a auzitzgomotul maimultor motoaredecapacitatemică.Calaunsemn, bărcile de pescuit au pornit din dreapta, dinspreYaizu,autrecutprinfaţastaţieide semnalizareşis-auîndreptatcătreOkitsu,în căutarea bancurilor de sardine. Vreo douăzecidevaseculuminiţeverzişiroşiiau trecut în grabă, întrecându-se pentru întâietate. Pâlpâirea luminiţelor pe apa întunecatăamăriipăreacăţineritmulsimplu al zgomotului motoarelor cu cap

incandescent. Pentruuntimp,mareacufundatăînnoapte apărutscenaunuifestivaltradiţional,unde mulţimeadeparticipanţi,fiecarecufelinarul dehârtieînmână,seîndreaptăcătrealtarul ascunsînîntuneric.Tōruştiacăbărcileîşi vorbesc.Alunecândgrăbitepeapă,fiecare vrândsăfieprima,visândlacapturabogată desardine,vesele,umflându-şimuşchiicuiz depeşte,îşivorbeauprinportavoce. Când freamătul vaselor de pescuit a încetat, lăsând locul doar zgomotului înfundat al maşinilor care treceau pe şoseaua din spatele clădirii, s-a auzit o bătaieînuşadelaintrare.Cusiguranţăera dinnouKinue. Tōruacoborâtşiadeschisuşa. Kinue era acolo, îmbrăcată într-un

cardigan de culoarea piersicii, scăldată în luminapalidăabeculuidelaintrare.Înpăr îşiprinseseogardeniemare. —Intră!i-aspusTōru,bărbăteşte. Kinue a intrat, cu un zâmbet uşor refractar, aşa cum îşi îngăduie doar o vedetă.Ajunşilaetaj,fataapuspebirouo cutiecubomboanedeciocolată. —Terogsăserveşti. —Mereumărăsfeţi! Tōruadesfăcutenergiccelofanul depe cutia lunguiaţă şiaurită, făcând să răsune camera.Apoia deschis capacul, a luat o bomboanăşii-azâmbitfetei.Întotdeaunao trataatent,capeomarefrumuseţe. Tōru s-a aşezat la birou, iar Kinue s-a aşezat cât mai departe de el, de partea cealaltăabiroului,peunscaunlângăfarul

desemnalizare,deparcăeragataoricânds-

orupălafugăpescăriînjos. Când privea prin telescop, Tōru stingea luminile, dar altfel camera era luminată puternic de neonul dintavan.Gardenia din

părul luiKinue căpătase o strălucire albă. Iarurâţeniafeteipăreafantastică. Era o urâţenie care nu putea rămâne neobservată. Întrecea de departe acea

urâţenieobişnuităcare,dacăopriveştiîntr-

unanumitfel,poatefiluatădreptfrumuseţe, sau urâţenia care lasă să se ghicească frumuseţea sufletului. Era urâţenie pură, nimic altceva. Un dar al naturii, de o perfecţiunelacareniciofemeien-arfiputut ajunge,oricâts-arfistrăduit. Însă Kinue era în permanenţă tulburată depropria-ifrumuseţe.

—Ce-miplacelatine–aînceputKinue, în timp ce trăgea cu ambele mâini de poalele fustei scurte, deoarece tocmai observasecăisevedeaugenunchii–,ce-mi placelatineestecă,spredeosebiredealţi bărbaţi, nu încerci să-mi faci avansuri. Evident,nupotstacompletliniştită,pentru că,laurmaurmei,şitueştibărbat.Aşacă-ţi spuncasăştii:dacăîncerciceva,n-amsă mai vin în vizită şi nici n-am să-ţi mai vorbesc niciodată. Totul o să se termine între noi. Îmi promiţi că n-ai să-mi faci avansuri? —Îţijur,i-arăspunsTōru,ridicândmâna pentrua-şiîntărispusele. Înfaţa luiKinue trebuia întotdeauna să aibă o atitudine serioasă, indiferent de subiect.

Era obiceiul fetei să înceapă aşa orice conversaţie. Odată ce primea asigurările cerute, îngrijorarea ise risipea şidevenea mairelaxată. Şi-a atins uşor gardenia din păr, de parcă se temea să n-o rupă, i-a zâmbitluiTōru,atrasbruscaerînpieptşia începutsăturuie:

—Suntfoartenefericită,săştii.Aşvrea să mor. Bărbaţii n-au cum să înţeleagă nefericirea unei femei prea frumoase din naştere.Nimeninu-mirespectăfrumuseţeaşi toţibărbaţiicarepunochiipemineaunumai gândurimurdare.Bărbaţiisuntnişteanimale. Dacăn-aşfifostatâtdefrumoasă,poatecă i-aşfirespectatmaimult.Daroricebărbat, odată ce m-a văzut, devine un animal, şi atunci nici vorbă să-l mai pot respecta. Frumuseţea unei femei e direct legată de

celemaiurâtepoftealeunuibărbat,şinimic nupoatefimaijignitorpentruofemeie.Am ajunssănu-mimaivinăsăiesînoraş.Toţi bărbaţii care-mi ies în cale, toţi până la unul, se ţin după mine ca nişte câini, cu balele curgându-le de poftă.Euîncerc să mergliniştităpestradă,caoricarealta,dar fiecarebărbatcucaremăintersectezareîn ochiostrăfulgerarecarespune:„Ovreaupe femeiaasta!Ovreau!Ovreau!“Altfelnu se poate traduce privirea lor. Ei fierb de dorinţă,iarpeminesimplul mersprinoraş măepuizează.Uite,chiarastăziînautobuz s-adatcinevalamine.Mi-avenitsămor, zăuaşa… Kinueascosdinbuzunarulcardiganuluio batistuţăcuflorişişi-adus-olaochi,cuun gestcochet.

—Untânărarătoss-aaşezatlângămine în autobuz. Cred că era venit de pe la Tokyo.ŢineaogeantăBostonpegenunchi şiaveapecapopălăriedepânză,caturiştii. Aşa,dinprofil,semănacu…(şiKinuerosti numeleunuicântăreţlamodă).Nuştiucum se face că numaila mine se uita, pe furiş. Iarăşi,mi-amzisînsineamea.Şi-astrecurat mânapesubgeantaaiaalbăşimoalecaun iepuremortşi,peascuns,aîntinsdegeteleşi m-aatinspecoapsă!Uite,chiaraici!Ziceu coapsă,dareramaisus.Aici.Îţidaiseama cesurprinsăamfost!Maialescăpăreaun băiatîngrijitşicurat.Amtrasunţipătşiam săritînsus.Toţicălătoriise uitaula mine miraţi,iarmieinimaîmibăteasă-misarădin piept şi nu puteam scoate un cuvânt. O doamnămaiînvârstăm-aîntrebat,amabilă,

ce-ampăţit,şieracâtpecesă-ispun,dar

băiatulsefăcuseroşucaraculşistăteacu

ochiiînpământ.Mis-afăcutmilădeelşi,

bunălasufletcumsunt,pânălaurmănul-

amdatdegol.Amziscăm-amînţepatîntr-

uncui,sauceva,şicălumeaartrebuisăfie atentă la scaunul acela. Toţi mi-au dat dreptate şi au ţintit cu priviri nemulţumite loculdepecaremăridicasem.Cinevachiar m-asfătuitsăfacoplângerelacompaniade transport,dari-amrăspunscănucontează, pentru că oricum am să cobor la prima staţie, şichiar aşa amfăcut.Amvăzutcă loculpecarestătusemarămasîncontinuare neocupatşidupăceautobuzulaplecatdin staţie.Nimenin-a maivrut să stea acolo. Doar alături se zărea părul negru al băiatului,pesubpălărie.Asta-ipovestea.Eu

credcăamfăcutunlucrubuncăn-amrănit penimeni.Doareuamfostcearănită.Astae soarta celor frumoşi. Trebuie să accepte toată urâţenia de pe lumea asta, să-şiţină durereabineascunsăînpieptşisăplecepe lumea cealaltă fără să-şidivulge secretul. Cefemeiearemaimulteşansedeaajungeo sfântădecâtofemeiefrumoasă? Miemi-e de-ajunssă-ţispundoarţie.Pentrucătupoţi să-mipăstrezisecretul. Să ştii că e adevărat: numai o femeie frumoasă poate cunoaşte pe de-a-ntregul, aşacumsereflectăînochiibărbatuluicare o priveşte, urâţenia lumiişiadevărata faţă mizerabilă a omenirii,care numaipoate fi mântuită. (De fiecare dată când pronunţa cuvântul „frumuseţe“, Kinue părea că-şi adună toată saliva şi că e pe cale să o

scuipe.) Femeia frumoasă e cea care ţine iadul la distanţă.Ea e ţinta permanentă a poftelorvulgarealesexuluiopusşiobiectul invidiei celor de acelaşi sex. Dar tace, zâmbeşte şi-şiduce crucea în spate.Asta facefemeiafrumoasă.Euncalvar.Nimeni nu înţelege cât de nefericită sunt. E o povarăpecaredoarcinevalafeldefrumos camineopoateînţelege,şioricumnimeni n-arputea simţicamine.Mă îmbolnăvesc cândaudaltăfemeiespunându-micăşi-ar dorisăfiefrumoasăcamineşicefericităar fi.Elehabarn-audenefericireaceloraleşi. N-au cum să priceapă singurătatea pietrei preţioase.Dar,aşacumdiamantulepurificat de pofta de avuţie, şipe mine mă purifică poftatrupeascăacelordinjur.Dacăoamenii ar şti cu adevărat cât de dureroasă este

frumuseţea, saloanele de cosmetică şi chirurgiiplasticieniardafaliment.Doarcei care n-auparte de frumuseţe şi-o doresc. Nu-iaşa? Tōruoascultafăcându-şidelucrucuun creionverde,pecare-ltotrăsuceaînpalmă. Kinueerafiicaunuiproprietardeterenuri din zonă, om înstărit. La un moment dat suferiseo maredecepţieîndragosteşide atunci începuse să se poarte ciudat. Petrecuse chiar o jumătate de an într-un spital de boli mintale, cu un diagnostic complicat, euforie depresivă sauaşa ceva. Însădeatuncinumaiavusesenicio criză violentă,rămânânddoarcuconvingereacă eceamaifrumoasăfemeiedinlume. În nebunia ei, distrusese oglinda care-i provocase atâta suferinţă şitrecuse într-o

lumefărăoglinzi.Acolovedeadoarcevoia să vadă, iar ce nu voia putea să nu privească. Realitatea era o alegere personală, elastică. Pentru ea devenise posibil,fărăvreunpericol,unmoddeviaţă pecareoameniiobişnuiţil-arfidispreţuitşi care,odatăşi-odată,aveasă-şicearăpreţul. Aruncaselagunoijucăriavecheaconştiinţei desineşiseapucasesă-şiconstruiascăun altsistem,complexşielaborat,pecareşi-l fixaseîninterior,capeoinimăartificială,şi care o ajuta să funcţioneze. Îşi făurise o lumeimpenetrabilăşi,datorităei,devenise complet fericită.Sau, după standardele ei, completnefericită. Probabilcănebuniaeifusesecauzatăde vreunbărbatcare,dezamăgit,îşibătusejoc făţiş de urâţenia ei. AtunciKinue văzu o

sclipiredeluminăpecaleavieţiiei:pentrucă nu-şi putea schimba chipul, nu-i rămânea decât să schimbe lumea. În stilul său personal, s-a ocupat de operaţia estetică, fărăsăsufleovorbănimănuişi,înceledin urmă, a scos o perlă strălucitoare din străfundurilecochilieicenuşii. Ca un soldat care se luptă să

supravieţuiască în spatele liniilor inamice, fata a descoperit o legătură, primară dar

greudestrunit,culumeadinjur.Folosindu-

se de ea ca de o pârghie, a reuşit să răstoarnelumeacususulînjos.Orevoluţie extraordinară, şitotodată o nemaipomenită capacitate de a transforma lucrul cel mai doritînceamaimaretragedie… Tōruoascultapufăinddinţigarapecare oţineacuungestpreamaturpentruvârsta

lui,tolănitpescaun,cupicioarelesubţirişi

lungi, îmbrăcate în blugi, întinse în faţă. Povesteafetein-aduceanimicnou,darTōru era genul de ascultător care nu-şi trăda plictiseala. Kinue era foarte sensibilă la reacţiilepublicului. Tânărulnurâdeaniciodatădeea,caalţii. Deastaşivenealael.Iareloconsiderape aceafatănebună,maimarecucincianica el,unfeldetovarăşînlumealuiaparte.Îi

plăceau

cu

încăpăţânaresărecunoascărealitatea. Dacă inimile lor – una, protejată de nebunie,iarcealaltă,deconştiinţadesine– erauîmpietriteînaceeaşimăsură,atuncinu s-arfipututrănireciproc,oricâts-arfiatins. Iar dacă inimile li se atingeau, nu exista pericolulsăliseatingăşitrupurile.

oamenii care

refuzau

Tōrus-aridicatbruscdepescaunşis-a apropiat de Kinue cu paşimari. Fata, mai relaxată ca la început,lăsase garda josşi gestultânăruluialuat-oprinsurprindere.Cu un strigăt ascuţit, a ţâşnit şi s-a refugiat lângăuşă. De faptTōruse dusese la telescop.Cu ochiul lipit de vizor, a fluturat din mână cătrespate. —Amtreabă.Du-teacasă. — Vai, iartă-mă! Am interpretat greşit! Suntconvinsăcătunueşticaceilalţi,dar m-ailuatprinsurprindereşi,pentruoclipă, te-am pus în aceeaşi oală. Iartă-mă! Am avut parte de atâtea lucrurioribile, încât, dacăvădunbărbatridicându-sebrusc,îmi închipuicăseîntâmplădinnou.Îmiparerău. Dargândeşte-teşilamine,careîntotdeauna

trebuiesătrăiesccufricaasta. — Lasă, nu-i nimic. Du-te acasă. Am treabă. —Măduc.Darştii… —Ce? Cu ochii în telescop, Tōru o simţea ezitând,undevaînspatelelui. —Ştii…Euterespectfoartemult.Bun, larevedereatunci.Nevedemcurând. —Larevedere. S-auauzitpaşimărunţipescaradelemn şi apoi uşa de jos închizându-se. Tōru urmăreaprintelescopoluminiţăînmijlocul întunericului. În timp ce o asculta pe Kinue, îşi aruncaseprivireapefereastrăşizăriseceva. Deşieraînnorat,sevedeauluminiţeînspre Toi, în vestul Peninsulei Izu, la poalele

dealurilor.Iar când una, semnal unuivas

care se apropia,şi-a făcutloc printre cele ale bărcilor de pescuitdinlarg, substanţa întunericului s-a transformat aproape imperceptibil. Maieraaproximativoorăpânălanouă,

cândarfitrebuitsăsoseascăvasulNicchō-

maru.Darniciodatănutrebuiasăteîncrezi înorarulvapoarelor. Înîntunericuldindepărtare,luminţaunui vassemişcaîncet,cao insectăpelentila rotundă a telescopului. Apoidin una s-au făcutdouă.Vasulşi-aschimbatdirecţia,iar luminile de la prora şi de la pupa s-au separat.Încă puţinşi, după distanţa dintre ele, Tōrua pututestima tonajul vaporului. Nueravreunvasdepescuitdecâtevasute

detone,cichiarNicchō-maru,de4200de

tone. Tânărul avea deja ochiul format şi putea ghicimărimea vaselor după distanţa dintrelumini. Tōruîlurmăreamaideparteprintelescop. Acumluminileluisediferenţiauclardecele de pe ţărm şi de pe vasele de pescuit. Netulburate,îşicontinuaudrumulprinapele întunecate. Venea ca moartea strălucitoare, cu luminiledepepuntearuncândscânteieriîn apă.Când a reuşitsă-izărească pe deplin silueta,cauncomplicatinstrumentmuzical dinvechime,şiluminiledelaproraşidela pupa,Tōrus-aduslafarşii-aajustatpoziţia din mâner. Dacă semnaliza prea repede, celor de pe vas le-ar fi fost greu să descifreze;iar,dacărazadeluminăeraprea groasă, pilonul din colţul de sud-est al

clădiriii-arfistatîncaleşisemnalelenus-

armaifitransmisînîntregime.Sincronizarea eradificilă,cuatâtmaimult,cucâtnuputea estimavitezadereacţieacelordepevas. Tōru a aprins farul. O rază slabă de lumină a pornitdinmaşinăria veche,cuun binoclu fixat de partea superioară, cu lentilele ca doi ochi de broască. Vasul pluteaînspaţiulîntunecat. Trecândobturatorulpestelampă,Tōrua transmisdetreiorisemnaluldeapel.

Scurt–

scurt–scurt–lung–scurt. Scurt–scurt–scurt– lung–scurt. Niciunrăspuns. Areluatapelul,deîncătreiori. De pe puntea vasuluis-a ivito rază de lumină,cauncorpfluid.

Scurt–scurt–scurt–lung–scurt.

Lung. Tōruavăzutsemnalulluminosşiaproape a simţit în palmă greutatea mânerului obturatoruluide pe vasul dindepărtare.A continuatdialogul:

—Cineeşti? Scurt–lung–lung–lung–scurt,scurt–lung– scurt–lung–scurt, lung–scurt–scurt–scurt– lung,scurt–lung,lung–scurt–scurt–scurt. După primul semnal lung de răspuns, a venitşinumelevasului,fantomatic. Lung–scurt–lung–scurt,scurt–lung–lung– scurt, scurt–scurt–lung–scurt, lung–lung, scurt–scurt–lung, lung–scurt–scurt–lung, lung–scurt–lung–lung–scurt. Eracâtsepoatedeclar:Nicchō-maru. Semnalele amestecate, lungi şi scurte, creauunfeldeneastâmpăr,deparcădoaro

luminiţă ar fijucatde bucurie, printre alte surate potolite. Chemarea luminii de pe mareaîndepărtatăaveacevaceaduceacu glasulfemeiinebunecarefuseseacolopână mai adineauri, metalic şi trist fără motiv, căinând durereabucuriei.Odatăcunumele unui vas, luminile transmiseseră şi bătăile neregulate ale unei inimi prea pline de sentimente. DepeNicchō-maruprobabilîirăspundea un ofiţer de rangul al doilea, aflat de serviciu pe punte. Tōru a încercat să-şi închipuieemoţiamatelotuluiîntorsacasă.În cabina îndepărtată, impregnată de mirosul de vopsea albă, luminată de strălucirea alameidelabusolăşitimonă,pluteauînaer obosealacălătorieilungişiultimeleamintiri alesoareluidelamiazăzi.Unvaporbătut

de vânturi şi încovoiat sub greutatea încărcăturiiseîntorceaacasă.Unofiţerde rangul al doilea, cu ochii vii în care sclipeşte bucuria întoarcerii acasă, manevrează farul de semnalizare cu îndemânarea dată de obişnuinţă. În profesionalismul luise ascunde o vigoare bărbătească.Douăcămăruţeluminate,deo parteşidealtaamăriiîntunecate.Pemăsură cecomunicau,prezenţaceluilaltsecontura penemărginireaapei,caunspiritstrălucitor. Vasul avea să petreacănoaptea înlarg, urmând să intre la cheiurile de la 3Gabia dimineaţa.Oricum,Biroul deCarantinăera închisdelacincidupă-amiazapânălaşapte dimineaţa.Tōruaaşteptatpânăcevasul a ajuns în dreptul celui de-al treilea stâlp electric.Dacăcinevaaveasă-lîntrebe,va

daacelmomentcaorasosiriivasuluişin-

aveausăfieproblemelaandocare. — Întotdeauna vasele din străinătate ajungmairepede,aspusTōrucuvocetare. Aveauneoriobiceiulsăvorbeascăsingur. Trecuse de opt şi jumătate. Vântul se domoliseşimareaeraliniştită.

Pelaorazece,casăscapedesenzaţia de somn care pusese stăpânire pe el, a coborâtşiaieşitpuţinafară,pentruogură deaerproaspăt. Pe drumul prefectural treceau încă destulemaşini.Luminiţeledelanord-estde Shimizu sclipeau parcă nervoase. Muntele Udo,careînzilelesenineînghiţeasoarele la asfinţit, acumera cufundat înîntuneric. Dinsprecăminul angajaţilordelaŞantierul NavalH.răzbăteaucântecedebeţie.

Tânăruls-aîntorslapostuldeobservaţie şiadatdrumullaradio.Aascultatbuletinul meteo. A doua zi avea să fie ploaie, cu valurimariînlargşivizibilitateredusă.Au început pe urmă ştirile. Ca urmare a operaţiunilor militare americane din Cambodgia, comandamentele, punctele de aprovizionare şi spitalele Forţelor de Eliberare n-aveau să maifie operaţionale pânăînoctombrie. S-afăcutzeceşijumătate. Vizibilitateaeradinceîncemaislabăşi luminiţeledinPeninsulaIzuaproapecănu semaidistingeau.Eratotuşimaibineaşa,se gândiTōru, somnoros, decât dacă s-ar fi văzut luna. În nopţile cu lună puternică, întinderea apei strălucea prea tare şi nu desluşea decât cu greutate luminile

vapoarelorcareseapropiaudeport.

Şi-apusceasulsăsunelaunuşijumătate

şis-aculcatîncuşetadeserviciu.

4

…Campelaaceeaşioră,Hondaaavut unvis,încasaluidinHongō. Se întorsese obosit din excursie şi se culcasedevreme.Adormiseaproapeimediat şi,probabilcaurmareaviziteilacrângulde pinidelaprânz,visasedespreîngeri. PestecrânguldelaMihonuzburadoar unîngersolitar,cio multitudinedeîngeri. Erauşidesexbărbătesc,şifemeiesc.Visul reda exact cunoştinţele lui Honda despre scripturilebudiste,iarel,învis,constatacu bucurie că scrierile budiste spuneau adevărul. ExistăîngeriidinceleŞaseTărâmuriale

Dorinţei şi celelalte fiinţe din Lumea Celestă a Formelor. Dintre aceştia, primii sunt mai cunoscuţi, iar cum cei pe care-i vedea, bărbaţişifemei, se dedaulaolaltă plăcerilor, erauprobabil îngeridinLumea Dorinţei. Petrupurilelorsevedeauluminideşapte feluri, de culoarea focului, aurii, albastre, roşii,albe,galbeneşinegre.Păreauunstol depăsăricolibriuriaşe,cuaripideculoarea curcubeului. Aveau părul albastru, zâmbetul uşor le scotea la iveală dinţi albi şi sclipitori, trupurileleerausupleşinespusdecurate, iarochiinuclipeauniciodată. Bărbaţii şi femeile-înger din Lumea Dorinţei erau mereu într-o căutare reciprocă, dar ceidin Tărâmul al Treilea,

Yāma, se ţineau doar de mână, cei din TărâmulalPatrulea,Tusita,îşiîmpărtăşeau gânduri, cei din Tărâmul al Cincilea, Nirmānnarati, se priveau, iar cei din Tărâmul cel mai înalt, al Şaselea, Paranirmitavasavarti,nufăceaudecâtsă-şi vorbească. Aşa-şiînchipuiaHonda,învis,cătrebuie să fifostadunarea îngerilorpeste crângul de pinide la Miho, cu floripresărate la picioarelelor,caofrandă,cumuzicălinăşi mireasmă dulceagă. Honda era vrăjit de privelişteanemaivăzută.Darştiacăîngerii, fiind şi ei fiinţe înzestrate cu simţire, nu scăpaserălanţuluireincarnărilor. Păreasăfienoapte,darînacelaşitimpzi, păreasăfieamiază,darcerul eraînstelat, culunaînultimul pătrar.Înjurnueranici

ţipeniedeomşiHondas-aîntrebat,singur fiind, dacă nuera chiar el pescarul de la Mihocareîncercasesăfureveşmintelede înger. Conform legendei budiste, „îngerii de parte bărbătească se nasc din genunchii îngerilor de parte bărbătească, iar ceide partefemeiască,dincoapselecelordeparte femeiască. Îşi cunosc locurile naşterilor anterioare şi se hrănesc din sfântul izvor ceresc“. În timp ce Honda îiprivea plutind prin aer, în sus şi-n jos, îngerii păreau că-l tachinează:veneaulângăelşiaproapecă-i atingeau nasul cu degetele picioarelor răşchirate.Aurmăritdegetelealbe,canişte flori, şipe îngerul care-şiîntorsese chipul şi-izâmbea:erachipulPrinţeseiYingChan.

Treptat, îngerii şi-au pierdut interesul pentru el. Au coborât până la dunele de nisip de la malul mării, strecurându-se pe subcrengileînnegritealepinilor.Ameţitde strălucireaforfoteilor,Hondanumaireuşea să-iurmărească.Dincercădeauîncontinuu florialbe, pure.Se auzea sunetde flaute, fluiereşitobecereşti.Dintr-oparteînalta fluturau, purtate de adierea vântului, plete albastre,poaledeveşminte,mâneci,eşarfe demătaseînfăşuratepeumerişipebraţe.În faţa ochilor i-a poposit pentru o clipă un pântecealbşiinocent;maiîncolosepierdea îndepărtaretalpaimaculatăaunuipicior.Un braţ alb, de o mare frumuseţe, luminatîn culorile curcubeului, i-a trecut prin faţa ochilordeparcăîncercasăprindăceva.Mai departe, două degete suple păreau că ţin

între ele luna. Un piept bogat şi alb, răspândindomireasmădivină,s-aîndreptat cătreceruri.Coapselefine,profilatepecerul albastru, erau aidoma norilor. Din înaltul cerurilor,doiochinegris-auopritasupralui Honda, privindu-l fără să clipească.Apoi, întorcându-şi fruntea palidă, pe care se oglindeau stelele, făptura s-a ridicat în plutire, şi din ea n-au mai rămas vizibile decâtgleznele. Printre îngerii-bărbaţi, Honda a văzut limpedechipulluiKiyoakişipecelseriosal lui Isao. A încercat să-i urmărească cu privirea,darn-areuşitmaimultdeoclipă, în desenul mereu schimbător al culorilor curcubeului, apoi i-a pierdut din nou din vedere. Uitându-se apoi înspre locul unde o

zărise pe Ying Chan, s-a întrebat dacă timpul din Lumea Dorinţelor era mai complex decât timpul pământean, dacă nu cumva îşischimba forma, ca o nălucă, şi dacă trecutul şiprezentul nuputeauocupa acelaşi spaţiu. Jocul nevinovat pălea şi dispăreaîndepărtare,întimpcenoilegături luaunaştere. Doar pinii din crâng aparţineau acestei lumi;acele lorerauvizibile îndetaliu, iar trunchiul pinului roşu de care se sprijinea Hondaeratareşiaspru. Freamătulnesfârşitalîngerilorisepărea acumobositorşigreudesuportat.Încămai privea, din umbra unui cedru gros de Himalaya,caşicumarfistatîntr-unparc. Unparcalumilirii.Claxoaneînnoapte.El priveaşiprivea.Celemaisacreşicelemai

murdare lucruri devin totuna, dacă le priveşti. Totuna. De la început şipână la sfârşit… Cuinimacuprinsădeotristeţeprofundă, Honda s-a luptatsă sfâşie acel vis,ca un omcareînoatăînmareîncercândsăscape de algele care l-au cuprins, şi a deschis ochii. Şi-aauzitticăindceasuldemână,lăsatla căpătâi într-o cutie cu tot felul de mărunţişuri.Aaprins veioza şis-a uitat la ceas:eraabiaoraunuşijumătate. Eraaproapesigurcăzorileîlvorprinde treaz.

5

Trezitdealarmaceasului,Tōrus-aspălat maiîntâipe mâini,dinobişnuinţă,apois-a duslatelescop. Spreneplăcerealui,garnituradeprotecţie rotundă şi albă din jurul vizorului era călduţăşiumedă.Şi-aretraspuţincapul,aşa încât genele să nu atingă vizorul. Nu se vedeanimic. Îşi pusese ceasul să sune la unu şi jumătate în eventualitatea că Zuiun-maru, aşteptatsăintreînportabialaoratrei,arfi ajunsmairepede.S-amaiuitatdedouă-trei ori,darvasulnusevedea.Înschimb,depe la ora două marea a devenit gălăgioasă:

dinsprestângaşi-aufăcutapariţiaomulţime de vase mici de pescuit, cu motoarele duduind şi farurile aprinse, luându-se la întrecere. Pentru câteva minute, marea a devenit parcă gazda unei sărbători tradiţionale, cu lampioane festive. Bărcile care pescuiseră sardine în larg la Okitsu acumsegrăbeausăseîntoarcălaYaizuca săprindăpiaţadedimineaţă. Tōrualuatobomboanădeciocolatădin cutie, a băgat-o în gură şi s-a dus în bucătăriesă-şifiarbănişterāmen 7 .Întimp ce-şi pregătea masa, a fost întrerupt de ţârâitul telefonului. Era staţia de semnalizaredelaYokohama,care-lanunţa căZuiun-maru avea întârziere, urmând să sosească abia la patru. Ar fi putut să se trezeascămaitârziu.Acăscatzdravăn,de

maimulteori.Isepăreacăaerulsezbate

să-iscapedinadânculplămânilor.

7Sortimentdetăiţeichinezeşti.

La trei şi jumătate vaporul încă nu se zărea,iarelseluptatotmaigreucusomnul. Casăsemaidezmeticească,acoborâtşia ieşitafarăînaerul rece.Ainspiratprofund decâtevaori.Eraceasullacarearfitrebuit sărăsarăluna,darceruleraînnoratşinuse vedea nici o stea. Singurele lumini erau rândul de becuri roşii de la scara de incendiu a unui bloc şi, în depărtare, aglomerarea de luminiţe, ca o jerbă de scântei, din portul Shimizu. Pe undeva se auzea vocea singuratică a unei broaşte kajika,iaruncocoşanunţa primele semne ale zorilor, în aerul rece. La nord se profilaupecerulîntunecatnorialbicioşi.

S-aîntorsîncameră.Eraorapatrufără cinci şi Zuiun-maru în sfârşit îşi făcuse apariţia. Toropeala care-l cuprinsese i-a dispărutimediat.Începusesăseluminezede ziuă şiserele de căpşunipăreau un câmp înzăpezit.Arecunoscutvasulcuuşurinţă.A îndreptatfaruldesemnalizarecătreluminiţa roşiedelababordulvasuluişii-acerutsă-şi confirme identitatea. Scăldat în lumina palidă a răsăritului, Zuiun-maru s-a

îndreptatîncetcătredocul3G.

Patruşijumătate.Deasupranorilor,cerul se înroşea la est. Acum linia ţărmuluise desluşeaclar,iarculoareaapeişireflexiile luminilor de pe vasele de pescuit căpătau substanţă. Aşezat la birou, în lumina încă prea slabă,Tōrus-aapucatsăscriepeohârtie,

fără un rost anume, Zuiun-maru, Zuiun- maru, Zuiun-maru… Lumina devenea tot maiputernică.Tânărulşi-aridicatprivireaşi a văzut limpede valurile care brăzdau suprafaţamării. Înaceazi,soarelerăsărealaorapatruşi cincizecişipatrudeminute.Tōruadeschis larggeamuldinspreest,lăsândsăpătrundă frumuseţea ultimelor minute dinainte de răsărit. Discul soarelui încă nu se vedea, dar chiardeasupraloculuiundearfitrebuitsă apară, câţiva nori frumos conturaţi îşi întindeau elegant faldurile, ca un şir de coline deasupra mării. Mai sus de ei se mişcauagalestraturidenorirozalii,lăsând uneorigoluriprincaresevedeaceruldeun albastru cenuşiu;dedesubt era o mare de

norigreişiîntunecaţi.Noriirozaliide sus învăluiauculuminalorpoalelemunţilordin zare.Tōruaproape că desluşea, pe poale, casele oamenilor, ca nişte puncte mici. Lumina părea că dă naştere unui tărâm misterios,cauntrandafirceînfloreşte. „Deacoloamveniteu“,şi-aspusTōru. „Depetărâmulmisterios,caresearatădoar uneoriprivirilor,larăsărit.“ Se stârnise o briză rece, de dimineaţă. Copaciidinvaleeraudeunverdeproaspăt. Pieseleizolatoaredeporţelandepestâlpii deînaltătensiuneieşeauînevidenţă,albe. Înşiraţicumeraucătreest,stâlpiipăreaucă seîndreaptă directspresoarele care urma săapară.Darsoarelenus-aînălţatpecer, cia fostprins şiînghiţitde noriialbăstrui. Culoarea rozalie a dispărut iar norii s-au

împrăştiatpecercaniştefiredemătase,dar disculsoareluinusevedeanicăieri. Nus-avăzutdecâtpelacincişicinci. Printr-o spărtură în masa norilor întunecaţi de la orizont, exact în dreptul celuide-aldoileastâlpelectric,şi-aufăcut loc primele raze de soare, de un roşu sângeriu,melancolic,deparcăeraapusul,şi nurăsăritul.Partea de sus şicea de jos a soareluierauascunsedenoriicaniştebuze strălucitoare. Un zâmbet rece născut de buze subţiri şi ironice, vopsite cu un ruj sângeriu,aplutitcâtevaclipepecer.Totmai şterseşimaipalide,buzeleaulăsatpecer doarzâmbetulincertşis-aufăcutnevăzute. Înschimb,ceruls-aumplutdeoluminătot maicaldă. La ora şase, când din larg şi-a făcut

apariţia un cargobot încărcat cu plăci de oţelzincat,soareleeradejauimitordesus, uncercdeluminăslabăceputeafiprivitcu

ochiul liber, sub vălul norilor. Pe urmă lumina s-a înteţit, iar marea înspre est a devenitstrălucitoare,caunbrocartaurit. Tōru a telefonat la pilot acasă şi la remorcher. — Bună dimineaţa! Avem două vase, Nicchō-maruşiZuiun-maru,careauintrat înport.Mulţumesc.

—Alo,Kitafuji?Nicchō-maruşiZuiun-

maruauintratînport.Da.Zuiun-maru, la

patruşidouăzeci,la3G.

6

Laoranouăaieşitdintură.Alăsatcutia cu ciocolată pentru colegul din schimbul următor şi a plecat. Buletinul meteo n-o nimerise:noriise risipiserăşise înseninase. Câtaaşteptatautobuzul,l-auchinuitrazele soarelui prea puternic pentru ochii săi nedormiţi. Drumul care ducea spre staţia de tren Sakurabashi,depeliniaShizuoka,străbătea ozonăundeodinioarăfuseserăparcelede orez,cuapă,daracesteafuseserăîntretimp umplute cu pământ şinivelate, iar terenul fusese reîmpărţit în loturi. De-a lungul drumului lat răsăriseră clădiri noi,

majoritatea magazine, o amestecătură fără gust,cumveziprinsateleamericane.Tōrua coborâtdinautobuz,acotitlastângaşia trecutpesteunrâuleţ,ajungândlaclădirea de apartamente, cu două niveluri, unde locuia. A urcat la etaj pe scara cu copertină albastră şi a deschis uşa de la capătul culoarului. Apartamentul era în perfectă ordine, aşa cumîl lăsa întotdeauna.Avea douăcamere,unadeşase,iaraltadepatru tatamişijumătate,şiobucătărie.Obloanele închisenulăsausăpătrundăluminadeafară. Înainte să le deschidă, Tōrus-a dus să-şi pregătească apa pentru baie. Deşi mică, locuinţaaveapropria-ibaie,cuinstalaţiepe gaz. Până s-a încălzit baia, Tōru, obosit de

atâtaprivit,darneştiindsăfacăaltceva,s-a

rezematdefereastracaredădeasprenord-

vest şi s-a uitat la agitaţia de duminică dimineaţa ce cuprinsese casele noi de dincolo de livada cu mandarini.Un câine lătra. Vrăbiile zburătăceau printre copaci. Către sud, un bărbat care în sfârşit îşi construise propria casă stătea pe verandă, aşezatconfortabil într-unfotoliuderattan, şi citea ziarul. În fundul casei, o femeie încinsă cu şorţ se mişca de colo-colo, grăbită.Acoperişurilecaselornoi,dinţiglă albastră,străluceauînsoare.Vocilelimpezi ale copiilor străpungeau aerul, ca nişte cioburi de sticlă. Lui Tōru îi plăcea să observe vieţile oamenilor, aşa cum studia animalelelagrădinazoologică. Apapentrubaieseîncălzise.Întotdeauna,

când ieşea din schimb dimineaţa, făcea o baie lungă şi-şi curăţa fiecare părticică a trupului.Barbaîncănu-ipreacreşteaşiera destul dacă se bărbierea o dată pe săptămână. S-a dezbrăcat şi a păşit pe grătaruldelemndinfaţacăzii,făcându-lsă scârţâie.Aintrat direct înapă, fără să se speleînainte. 8 Nu-ipăsa,pentrucănimenin- avea să intre după el. Potrivise cu grijă termostatul şi temperatura apei diferea de dorinţaluicucelmultungradsaudouă.A statpuţinînapăsăseîncălzească,apoia ieşitpegrătaruldelemnşiaînceputsăse spele, pe îndelete. Când era nedormit şi obosit,faţaîisecretagrăsimeşitranspirala subsuori.S-afrecatbinelasubsuori,cumult săpun.

cuapăcaldă,încareintrăapoidoarpentruaserelaxa.Pentru

afaceeconomie,toţimembriifamilieisescaldă,perând,în

aceeaşiapă.

Lumina de la fereastră i s-a furişat pe braţeleridicateînsusşiapoposituşorpe tors, lângă subsuoara ascunsă de clăbuc. Tōruasurâs.Chiaracoloavea,dinnaştere, treialuniţe,înformaconstelaţieiPleiadelor. Dintotdeaunaisepărusecăsuntdovadavie afugiisaledinlimiteleumane.

7

Labătrâneţe,HondaşiKeikoHisamatsu deveniseră prieteni foarte buni. Ea avea şaizecişişaptedeani.Oriundeseplimbau împreună, lumea îi lua drept un cuplu înstărit.Seîntâlneaudes,odatălacâteva zile, şinu se plictiseau niciodată unul de celălalt.Se îngrijorauîmpreună de nivelul colesteroluluişideposibilitateacancerului, spreamuzamentuldoctorilor.Larândullor, îi tratau pe toţi doctorii cu suspiciune şi mergeau mereu la alţii. Arătau aceeaşi zgârcenie în cheltuielile de zicu zişise mândreau cu fina lor cunoaştere a psihologieibătrâneţii, făcând abstracţie de

cazurilelorpersonale. Ajunseserălaunechilibruchiarşiînceea cepriveairascibilitatea.Cândunuldintreei seenervafărămotiv,celălaltluaoatitudine obiectivă şi plină de tact, protejându-şi reciproc mândria. Se completau când memoria nu-i mai ajuta şi, chiar şi atunci cândunuldintreeiuitaimediatcespuneasau cândcontraziceacespuseseel însuşicuo clipăînainte,celălaltnu-lluaînrâs,ştiind căis-arputeaîntâmplalafel. Deşi nici unul nu mai era stăpân pe amintirile ultimilor zece-douăzeci de ani, amândoiţineauperfectminteîntâmplărimult maiîndepărtatedintrecutşiaproapecăse luaulaîntrecere,caşicumarficititdintr-un minuţios registru de familie. În aceste discuţii, nu rar li se întâmpla să-şi dea

seama,launmomentdat,căascultătorulnu maieraatentşicăvorbitorulerapierdutîn monologuriinterminabile. „Tatăl tânărului Sugi a fost fondatorul companieideprodusechimicecareiniţiali-a purtatnumeleşiapoiadevenitNipponKasei Chemical. Prima lui soţie provenea din vechea familie Honji din satul lui, dar curândnus-aumaiînţelesiareas-aîntors lacasapărinteascăşişi-areluatnumelede fată.Peurmăs-acăsătoritcuunvărde-al doileaşi,afurisităcumera,şi-acumpărato casăînKoishigawa-Kagomachi,chiarlângă casafostuluisoţ.Darunclarvăzător–am uitatcumîlchema–i-aspuscăfântânanue amplasatăîntr-unlocpropiceşieaafăcut cumasfătuit-oel,apusunaltarîngrădină, cufaţa spre stradă, şilumea a începutsă

deabuznasăseroageacolo.Afostpânăla urmădistrusderaidurileaeriene,dar…“ Asemenea poveşti depăna Honda. Iar Keiko,larândulei,aveamulteamintiride împărtăşit:

„Era fiica unei concubine, practic sora vitregă a Vicontelui Matsudaira. S-a îndrăgostitdeuncântăreţ deoperăitalian, faptpentrucareafostdezmoştenită,şis-a dus după el la Napoli, darel a părăsit-o. Pentruasta a şiîncercatsă se sinucidă.A apărut şi în ziare. O verişoară a soţiei BaronuluiShishido,deciunfeldenepoatăa lui. S-a măritat cu cineva din familia Sawado. A născut doi copii gemeni şi amândoi,la vârsta de douăzecide ani,au muritîntr-unaccidentdemaşină.Cicăeiau fost sursa de inspiraţie pentru faimosul

romanMuguriiîngemănaţiaitristeţii“. Când unul dintre einumaicontenea cu asemenea poveşti despre complicatele legături de rudenie ale diverselor familii, celălalt nu-l mai asculta, însă asta nu-i deranja.Lipsadeatenţiedinparteaceluilalt era oricum mai uşor de suportat decât expresia de plictiseală cruntă pe care arfi avut-odacăarfiascultatcuatenţie. Astfel,bătrâneţeaerapentruamândoiun feldeboalăpecareoîmpărtăşeau,darde care ar fi vrut să nu mai afle nimeni altcineva. Nimeni nu poate renunţa la plăcereadeavorbidesprepropria-iboală, iar ei avuseseră isteţimea de a găsi interlocutorul potrivit.Pentru că erau uşor diferiţi de alte cupluri, Keiko nu simţea nevoia să-şidisimuleze vârsta înaintată în

faţaluiHonda.

Minuţiozitate

exagerată, păreri

preconcepute, dispreţ faţă de tinereţe, preocupare exagerată faţă de lucrurile mărunte,fricădemoarte,plictiseală,iritare fărămotiv…petoateacestea,şiHonda,şi Keiko,le vedeauîncelălalt,darnuînei înşişi.Iarînceeace privea încăpăţânarea, aveauamândoidinbelşug. Arătau o mare îngăduinţă pentru fetele tinere,darnuşipentrubăieţi.Poveştilepe careledepănauamândoieraubârfelegate detineri;nuscăpaudelimbalorascuţitănici ceidinZengakuren,Federaţia Naţională a Studenţilor, nici tinerii hippy. Îi deranjau profundtoateatributeletinereţii,pieleafină şi suplă, părul negru şi bogat, privirea visătoare.Keikoaveaobiceiulsăspunăcă,

pentruunbărbat,tinereţeaeraunpăcat,iar luiHondaîifăceaplăceres-oaudă. Dacă bătrâneţea era adevărul cel mai greudeacceptatşiadversarul caretrebuia înfruntatcelmaiîndelung,atunciHondaşi Keiko îşi ofereau reciproc un adăpost ascuns,undefugeauderealitate.Intimitatea lor nu se născuse din viaţa petrecută împreună,cidinclipeleîncaredădeauunul decelălalt,înfugalorspreadăpost.Făceau schimb de case goale şi se grăbeau să ferece uşa după ei. Singuri în adâncul celuilalt,răsuflauînsfârşituşuraţi. ÎnviziunealuiKeiko,prieteniaeipentru Honda reprezenta îndeplinirea ultimelor dorinţe ale lui Rie, soţia lui decedată. Înaintesăsestingă,Rieîiluasemânaşio rugasesăaibăgrijădeel.Înînţelepciunea

ei,îllăsasepecelemaibunemâini. Unul dintre rezultate fusese excursia în doiprinEuropa,cuunanînurmă.Înlocul lui Rie, care întotdeauna refuzase cu încăpăţânaresăplece,amersKeiko.Rienu suportaideeauneiexcursiiînstrăinătateşi, oridecâteoriHondaîipropuneasămeargă, eaîisugeras-oiapeKeikoînschimb.Asta pentru că ştia foarte bine că soţului nu-i plăceasăcălătoreascăcuea,Rie. Honda şi Keiko au vizitat Veneţia şi Bologna.Eraiarnăşifrigulerapătrunzător, însăaerulliniştitşidecadentalVeneţieidin acelanotimplis-apărutnespusdefrumos. Nu era niciurmă de turist, gondolieriise plictiseau,îngheţaţidefrig,iarpodurilelise iveauunul câteunul înfaţaochilor,ieşind din ceaţa dimineţii şi prinzând treptat

culoarea cenuşie a viselor spulberate. Veneţia şi-a arătat frumuseţea sublimă şi ultimă:roasădemareşidefabrici,rămăsese doarunscheletalfrumuseţii.Hondarăcise şifăcusefebră,iargrabacucareKeikoa alergat să-iaducă un doctor care vorbea englezaşidăruireacucarel-aîngrijitl-au făcut să considere o necesitate compania cuivalabătrâneţe. Îndimineaţacândi-atrecutfebra,Honda şi-amanifestat,custânjeneală,recunoştinţa:

—Of,atâtaduioşieşidragostematernă! Acumînţeleg de ce toate fetele te iubesc atâtdemult. —N-auniciolegăturăunacualta!i-a replicatKeiko,prefăcându-sesupărată,dar măgulită în sinea ei. Eu mă port frumos numai cu prietenii. Cu ele trebuie să fiu

mereu rece şi lipsită de inimă, ca să mă iubească.Dacă vreuna dintre cele care-mi suntdragiarfizăcutaşa,cufebră,mi-aşfi ascuns îngrijorarea şi aş fi plecat să mă distrez,lăsând-osingurăcuboalaei.Decât să fiuşieuca majoritatea femeilor de pe lumeaasta,care-şiconstruiescorelaţieca de cuplu numai ca să aibă garanţia companieila bătrâneţe, maibine mor, zău aşa.Existămultecasebântuitedefantome undefemeibărbătoasetrăiescîmpreunăcu fetişcaneanemiceşiîngreţoşătordefidele. Înaşa case, ciupercile sentimentelorcresc în igrasie, iar cuplurile de femei trăiesc hrănindu-se cuele.Afecţiunea construieşte pestetotpânzedepăianjen,şifemeiledorm înele,îmbrăţişate.Dintreceledouă,doar femeiabărbătoasăeceacaremunceşte,dar

stau amândouă, obraz lângă obraz,

socotindu-şi impozitele. Eu, una, n-am de gândsătrăiescîntr-aşaopovestecuzâne. Graţie urâţeniei bătrâneţii masculine, Honda îndeplinea toate cerinţele pentru a

deveni beneficiarul

nestrămutat. Iată un avantaj aparte al bătrâneţiisale,pentrucareserugaseşipe care-lobţinuse. Pesemneînchipderăzbunare,Keikoîl luapestepiciorpentrucăadusesecusine,în geantă, tăbliţa funerară a lui Rie. Iniţial Hondaoţinuseascunsă,însăcânds-avăzut lapat,cufebrădepestetreizecişinouăde grade,afostconvinscăfăcuseopneumonie care-ivafifatalăşii-aîmpărtăşitluiKeiko ultimele dorinţe, rugând-o printre altele şi săducăînapoiînJaponiatăbliţafunerarăa

hotărârii ei de

soţiei. —Dragosteataedincelemaimacabre, i-a spus Keiko, tăios.Pe soţia ta, care nu voia să meargă înstrăinătate,aireuşits-o aducicuforţa,subformădetăbliţă. În dimineaţa aceea, când în sfârşit se simţea pe cale de vindecare, luiHonda îi făceaplăceresăvadăcerul limpedeşi,în aceeaşi măsură, să audă grosolănia vorbelorluiKeiko. Nu-şi dădea seama exact, nici după cuvinteletăioasealeluiKeiko,deceanume adusesecusinetăbliţaluiRie.Însufletullui rămăsese ceva neclar. Rie îi fusese credincioasătoatăviaţa,fărănicioîndoială. Dar acea fidelitate fusese plină de spini, până în cel mai mic ungher. Rie, femeia stearpă,îieramereualăturişi-iîmpărtăşea

vizibil sentimentul de nemulţumire faţă de viaţă.Nefericirealuideveneaşiaei,iarîn rarelemomentecândelîiarătadragosteşi blândeţe, ea citea imediat ce se afla în spatelegesturilor.Învremurileaceleapână şiţăraniiîşiduceaunevesteleînstrăinătate, iarpentruHonda,omînstărit,oexcursieîn doinu era un efort financiar deosebit.Cu toateacestea,Rieseopuseseîntotdeaunacu încăpăţânare,uneorichiarţipândlael,când deveneapreainsistent:

—Ce treabă ameucuParisul, Londra sauVeneţia?Cecrezic-aiputeasă-miarăţi dacămătârăştiprinlocurilealea,pemine,o femeiebătrână? Dacăarfifosttânăr,luiHondais-arfi părutcăRieîşibatejocdedovezileluide dragoste;acum însă nu maiştia să spună

dacă dorinţa lui de a o lua cu sine era manifestarea afecţiuniiluifaţă de ea, sau altceva. Rie se obişnuise să privească cu neîncredere gesturile drăgăstoase ale soţului, iar el, la rândul său, ajunsese să capeteacelaşiobicei.Poatecăplanurilelui decălătorieîmpreunăcusoţiacarenus-ar fibucuraterauexpresiadorinţeiluideafiîn rândcutoţibărbaţiidepelumeaasta.Poate că, transformând lucrurile în ce nu erau, văzând refuzul soţiei ca pe o modestie respectuoasăşirăcealacapeoînflăcărare ascunsă, căuta să găsească un semn al proprieiluibunăvoinţefaţădeea.Poatecă, înplus,Hondavoiacaaceastăcălătoriesă fie ceremonia de trecere spre altă vârstă. Însă Rie a înţeles imediat adevărata motivaţie,vulgară,aflatăînspatelepurtării

luibinevoitoare.S-a împotrivit, pretextând boala, dar între timp simptomele bolii invocatechiarauapărutşis-auagravat.Rie areuşitsăsecufundeînsuferinţă,iarideea uneicălătoriiaieşitdindiscuţie. Faptulcă-iluasecusinetăbliţafunerară erasemnuladmiraţieiluipentrucinsteasoţiei defuncte.DacăRiel-arfivăzutstrecurând

imposibil,

bineînţeles),probabilcăarfirâsdeel.Dar

să-şi manifeste

acum Honda

tăbliţa

în

bagaj

(lucru

putea

afecţiuneaînoricefeldorea,chiarşivulgar. Cea care-i permitea acest lucru era chiar nouaRie,aşacumşi-oimaginael. Adoua noapte după întoarcerea lor la Roma,caorecompensăpentruîngrijirilepe care ile acordase luiHonda la Veneţia, Keiko a adus în apartamentul lor de la

hotelulExcelsiorotânărăsicilianăpecare abiaoîntâlnisepeViaVeneto,chiarlângă hotel, şitoată noaptea s-auîmbrăţişat, de faţăcuHonda. MaitârziuKeikoi-aspus:

—Însearaaiaaiavuto tuseminunată. Probabilcăîncănu-ţitrecuserăceala.Toată noaptea aituşitcâtse poate de ciudat.Îţi ascultam tusea de om bătrân, în timp ce mângâiamtrupul ca de marmură al acelei fete,înîntunericulpatuluidealături,şimise păreaextraordinar.Afostunacompaniament maipotrivitcaoricefeldemuzică.Aveam senzaţia că făceam ceva, nici nu ştiu ce, într-unmormântfrumos,delux. —Ascultaischeletultuşind. — Chiar aşa. Stăteam între viaţă şi moarte,caunmijlocitor.Darnu-ţicersă-mi

spuicănute-aidistrat,larândultău,aspus Keiko. Nu-iscăpasefaptulcăşiel,launmoment dat,atinsesepiciorulfetei. ÎntimpulcălătorieiKeikoîlînvăţasesă joacecărţi.Dupăces-auîntorsînţară,l-a invitat odată să se alăture grupului ei de canastă.Însufrageriefuseserăadusepatru mesedejocşiceişaisprezeceinvitaţi,după ce şi-auterminatprânzul, s-auaşezatcâte patrulafiecaremasă. LamasaluiHondaseaflauKeikoşidouă rusoaiceAlbe.Unatrebuiesăfiavutşieaîn jurdeşaptezecişişasedeani,caHonda,iar cealaltă era o femeie corpolentă de vreo cincizecideani. Honda nuînţelegea de ce Keiko, mare iubitoaredetinere,preferasecompaniaunor

oameni în vârstă, în acea după-amiază ploioasă şi tristă. În afară de el, singurii bărbaţiprezenţierauunfostomdeafaceri, acum pensionat, şi un profesor bătrân de aranjamenteflorale. CeledouărusoaiceveniserăînJaponiacu zecideaniînurmă,darHondaaconstatat cugroazăcănuerauînstaresăseexprime decât zgomotos, într-o japoneză vulgară. Imediatces-auaşezatlamasadejoc,după prânz, şi-au scos rujurile ca să-şi refacă machiajul. După moartea soţilor, tot membri ai Grupării Albe, cele două rusoaice au continuatsăconducăafacereadefamilie,o fabricădecosmeticestrăine.Erauzgârcite, dar nu pregetau să cheltuiască pentru îngrijireapropriilortrupuri.Odatămerseseră

încălătorielaOsakaşiacolo leloviseo diaree puternică; pentru a evita jena şi deranjul nenumăratelor drumuri până la toaletă şi înapoi într-un avion plin cu pasageri,auînchiriatuncharterdoarpentru ele,iarlasosirealaTokyoaumersdirectla unspitaldiscret. Galina, rusoaica bătrână cu părul alb vopsitcastaniu,purtaorochieturcoazşipe deasupraeiuncardigancupaiete,iarlagât avea uncolier cunişte perle nepotrivitde mari.Eraadusădespate,dardegetelecare aplicaurujul,întimpceochiisupravegheau mişcareaînoglinjoarapudrierei,erauatâtde puternice,încâtbuzadejos,plinăderiduri, aproapecăisetrăseseîntr-oparte.Eraun adversardetemutlamasadecanastă. Subiectuleifavoriteramoartea,cucareîi

speriapetoţi.Acestaeraultimul eijocde canastă,laurmătorulvafimoartă,spunea, aşteptând proteste puternice din partea audienţei. Pemasadefabricaţieitaliană,cublatîn marchetărie, cărţile de joc creau un tipar elaborat, iar peste suprafaţa lor lăcuită plutea sclipirea ostentativă a inelului cu ochi-de-tigru de pe degetul bătrânei. Din cândîncândbăteanervosîntăbliameseicu degeteleridateşialbecaburtaunuirechin eşuat,cuunghiivopsiteînroşuaprins. Cu gesturi de profesionist, Keiko a amestecat cele două pachete de cărţi, răsfirându-lecudegetelecapeunevantai. Dupăceaîmpărţitcâteunsprezecefiecărui jucător, a pus restul înteanc pe masă, cu faţaînjos,cuexcepţiaprimeicărţi,pecare

aîntors-ocufaţaînsusşiapus-oalături. Era untreide romb, de unroşuproaspăt, nebunesc.Preţdeoclipă,Hondaavăzutîn faţaochilortreialuniţemânjitedesânge. De la celelalte mese deja se auzeau zgomotelespecificejoculuidecărţi:râsete

încascadă,oftaturi,exclamaţiideuimire.Se

aflaupeuntărâmundeputeaudafrâuliber

chicotelilor, neliniştilor,

suspiciunilor de om bătrân. Un fel de grădinăzoologicăasentimentelorumane,la ceasdeseară,unde,dinfiecarecuşcăsau colivie,răsunauţipeteşirâsete. —Erândultău! —Încănu. —N-arenimenicanastă? —Osăsăriţilaminedacămăetalezprea repede.

spaimelor şi

— Doamna dansează foarte bine. Se pricepeşilago-go. —Eun-amfostniciodatălaunclubde go-go. —Eum-amdus,odată.Eracalanebuni. Dacăveziundansafrican,săştiicălafele. —Mie-miplacetangoul. —Eraufrumoasedansurile,întinereţea mea. —Da,valsulsautangoul… — Dansurile de pe vremuri erau cu adevăratelegante.Asteanoisuntdegroază. Şibărbaţii,şifemeileseîmbracălafel.Iar culorile…zicică-scurcubete. —Curcubete? — Nuaşa-izice? Sus pe cer, cutoate culorile. —Curcubeu,vreisăspui.

— Da, pardon. Şi bărbaţii, şi femeile, totuna,seîmbracăîntoateculorile. —Curcubeulmăcarefrumos. —Dacăoţintotaşa,şicurcubeieleausă devinăanimale.Animale-curcubeu. —Animale-curcubeu… —Of,eu,una,numaiammult.Tareaş vreasă-mimaiiasăocanastă,pânămăduc. Atâtîmimaidoresc.DoamnăHisamatsu,e ultimulmeujocdecanastă. —Galina,iarăşiîncepi.Te-amrugatsănu maivorbeştiaşa. Discuţiastraniel-afăcutpeHonda,căruia nu-iintraucărţileniciînruptulcapului,să-şi aminteascădefelulîncaresetrezeael,în fiecaredimineaţă. De când trecuse de şaptezeci de ani, primullucrupecare-lvedeacânddeschidea

ochii, dimineaţa, era chipul morţii. Simţea venirea zorilor din lumina slabă ce pătrundeaprinferestruiciledehârtiealbăale uşilor glisante şi era trezit de apăsarea flegmei,acumulatăpestenoapteînfăgaşul

roşualgâtlejului,densăşicapricioasă.Într-

obunăzi,cinevaaveasă-ifacăserviciulde a i-o scoate de acolo, mânuind cugrijă o perechedebeţişoarecuvatăînvârf. Primacare-idădeadevestecăîncămai era viu, dimineaţa, era flegma din gât, groasă ca o moluscă.Pentru că încă mai trăia, simţea şispaima morţiicare avea să vină.I-oanunţaaceeaşiflegmă. Dupătrezire,Hondaprinseseobiceiul să maipetreacăovremeînaşternut,cufundat în vise. Stătea şi le rumega pe îndelete, aidomauneivite.Viselesaleerauveseleşi

luminoaseşiabundauînsentimentulbucuriei

deatrăi.Aveatotmaifrecventvisesituate

încopilăriesauadolescenţă.Odată,învis,a

simţitdinnougustul clătitelorpecareile făcuse mama sa, încă tânără, într-o zicu ninsoare. Deceseîncăpăţânaoaresă-irămânăîn

episod

nesemnificativ?

gândească,timpdeojumătatedesecol,şi-l

amintisedecâtevasutedeori.Nureuşeasă-

şi explice persistenţa unui episod atât de şters. Casa fusese reconstruită de multe orişi vechea sufragerie dispăruse între timp.Era probabilîntr-osâmbătă.Honda,înclasaa

se

memorie

un

asemenea

stătea

Dacă

cinceagimnazialălaGakushūin 9 ,seîntorcea acasă, după ce fusese, împreună cu un

coleg,învizitălaunuldintreprofesoriicare locuiau în campus. Mergea prin ninsoarea deasă,fărăumbrelăşiînfometat.

9Şcoalăfrecventatădecopiiiaristocraţilorjaponezi,înEra

Meiji(1868-1912).

Întotdeaunaintraîncasăprinmicauşăde serviciu, dar în ziua aceea mersese în grădină să privească zăpada aşternută. Rogojinile înfăşurate în jurul trunchiurilor piniloreraualbedezăpadă.Lampioanelede piatră purtaupălăriica dinmătase albă.A traversat grădina, cu paşii scârţâindu-i pe zăpadă. De la distanţă, prin fereastra glisantă deschisă în partea de jos, a zărit poalelekimonouluimameisalemişcându-se prinsufragerie,şiinimai-atresărit. —Te-aiîntors? Trebuiesă-ţifiefoame. Scutură-tebinedezăpadăînaintesăintri,i-a

spusmama,strângându-şiînfriguratăpiepţii kimonoului. Hondaşi-ascospaltonulşis-astrecurat subkotatsu 10 .Mamalui,cugândurileparcă înaltăparte,asuflatsăaţâţejăraticul din hibachi 11 şi,întimpcescoteaunfirdepăr căzutîncenuşă,i-aspus,întredouăsufluri:

10Măsuţăjoasăpusăpesteosursădecăldurăşiacoperităcuo

cuverturăgroasăcupoalelungi.

11Vasumplutcujăratic,folositcasursădecăldură.

—Aşteaptăpuţin.Îţifaccevabun. Apoiapuspejăraticotigaiemică,auns-o cuunghemotocdehârtiedeziarîmbibatîn uleişiaturnatrapidcompoziţialăptoasăpe care o făcuse aşteptându-l pe el să se întoarcă acasă, formând cu îndemânare cercuripesuprafaţaîncinsăatigăii. Hondaîşiaminteadincândîncândînvis

gustulnemaipomenitalclătitelorgroasede atunci,sublimulamestecdemiereşiunttopit pe care-l mâncase încălzindu-se sub kotatsu,întorsacasăînaceazicuninsoare. Niciodatăînviaţaluin-amaiîntâlnitceva atâtdegustos. Dar de ce oare nişte amănunte atât de neînsemnatedeveniserăplămădealaviselor sale, timp de o viaţă? Cu siguranţă că bunătateamamei,deobiceiatâtdeseveră, sporise gustul minunat al clătitelor. Amintireamaicuprindeaşioanumitătristeţe:

profilulmameisuflândîncărbuniiaprinşi,în acea încăpere întunecoasă chiar şi sub reflexia zăpezii, sufrageria în care, din austeritate, nuse maiaprindea focul după prânz.Cândsufla,luminaslabăajăraticului ise reflecta, roşiatică, pe obraji, învăluiţi

apoiîn umbră, când îşitrăgea răsuflarea; sentimenteletânărului,înaceljocdelumini şiumbre…Poatecăîngesturilemameişiîn

rara dovadă de blândeţe se maighicea şi suferinţa pe care o purtase întreaga viaţă ascunsă în suflet, fără a o dezvălui vreodată. Poate că suferinţa mamei i se arătaseluiHondabruscşilimpede,îngustul minunatalclătitelor,pecaredoaruntânăr inocent era capabil să-l simtă, cuprins de bucuriadragosteimaterne. Deatuncitrecuserăînsăşaizecideani,ca o clipă fugară. În sufletul luiHonda s-a iscatunsentimentcarel-afăcutsăuitede bătrâneţe,osenzaţiedebine,caşicumşi-ar fiîngropatchipullasânulmamei. Cevaasupravieţuittimpdeşaizecideani,

subformagustuluiunorclătitegroasedintr-

o zi cu ninsoare, pentru a-i rămâne în amintire,darnusub forma conştiinţei,cia uneisenzaţiiîndepărate de bucurie, ca un focînnoapte,cespargeîntunericul. Hondasimţeacănimicnusepetrecusecu el,deatunci,cândaveaşaisprezeceani,şi până acum, la şaptezeci şi şase. Trecuse doar o clipă, atât cât îitrebuie unuicopil carejoacăşotronsăsarădintr-unpătratîn altul. Între timp, văzând de atâtea ori împlinindu-se în realitate visele pe care Kiyoakiledescriamigălosînjurnalul său, ajunsese să fie convins de superioritatea viselorfaţădeviaţă,darnuşi-arfiînchipuit căpropria-iviaţăaveasăfieatâtdeasaltată devise.Simţeaobucuriestraniecăviseleîi inundau viaţa, asemenea viiturilor care

cotropeau câmpurile de orez thailandeze, dar, în comparaţie cu bogăţia viselor lui Kiyoaki,alesaleeraudoarsimpleevocări nostalgice ale trecutului ce nu se mai întoarce.Tânărulcarenuaveavisedevenise doarunbătrâncare visa, fără legătură cu putereadeimaginaţiesaucusimbolurile. Luaseobiceiul de alânceziîndelung în aşternut,furatdeplăcereaviselor,darşide teamadurerilordeoasepecarelesimţeaîn tottrupul,cândseridicadinpat.Nicinuuita binedurereadeşoldaproapedenesuportat deieri,căsetrezeaazicudureriînumerişi coaste. Afla unde-l durea abia când se ridica dinaşternut.Câtstătea întins, pradă ultimelor rămăşite reci ale viselor, îşi închipuia că va urma o zi fără nimic interesant,iartrupulîşipierdeadinputerişi

oaselescârţâiau.

Isepăreaunefortchiarşisăîntindămâna până la interfonul pe care-l instalase cu vreocinci-şaseaniînurmă,detestândfaptul căaveasăaudăvoceastridentăamenajerei, urându-ibunădimineaţa. După moartea soţiei, luase îngazdă un studentlaDrept,darcurândîncepusesă-l deranjezeprezenţaacestuia;păstrasepânăla urmăîncasaluimareşigoalănumaidouă slujnice şio menajeră.Înplus, acestea se schimbaudes.Avândpermanentdeluptatcu

mojicia slujnicelor

menajerelor, Honda a înţeles curând că

sentimentele şi percepţiile

şi cu aroganţa

lui erau

incompatibile cu purtarea şi modul de a vorbiale femeilor din vremurile prezente. Oricâtdemultîşidădeausilinţalatreburi,

nerviiluiHondaerauagresaţideexpresiile la modă pe care acestea le foloseau nonşalant,ca„relativ“sau„demirare“,de obiceiul lor de a deschide uşile glisante

stând în picioare 12 , de faptul că râdeau zgomotosfărăa-şiacoperiguracumâna,că foloseaugreşitlimbajul protocolar, saucă bârfeaudesprecutaresaucutareactordela

ura manifestări,iarcândincapacitatealuideale controla îl făcea uneori să protesteze, slujniceleîllăsaubaltăadouazi.Dacăse plângeacumvamaseuzeibătrânepecareo chemaaproapeînfiecaresearăşicarenu-şi ţineagura,adouaziaveapartedeofurtună în propria-i casă. Maseuza, la rândul ei, pretindeasăfienumită„doamnă“,cumera la modă, iar dacă nu era strigată aşa se

televizor. Honda

aceste

toate

făceacănuaude.Hondaodetesta,daravea încredere înpriceperea eişinuvoia să-şi cautealtămaseuză.

12Înmodtradiţional,etichetacerecaofemeie,atuncicând

intrăîntr-ocamerăînstiljaponez,sădeschidăuşileglisante

încet,stândîngenunchi.

Nimeninuseosteneapreataresă-ifacă curat prin casă. Oricât le-ar fi rugat pe slujnice,eraprafdeundegetperafturiledin camera de primire. I-o spusese până şi profesoara de aranjamente florale, care venea o dată pe săptămână să-i schimbe bucheteledeprincasă. Slujnicele îi aduceau în bucătărie pe băieţiiveniţisălivrezediverseşi-iserveau cu ceai şi prăjituri. Alcoolul de import, scumpşigreudegăsit,seîmpuţinavăzând cu ochii, băut nu se ştie de cine, iar

câteodată, din fundul holului întunecos, răsunacâteunvalderâsetesmintite. Dimineaţa,salutulmenajereilainterfonîi ardea urechile ca unfier înroşitînfoc;îl oboseapânăşiideeadeaceremiculdejun; iar apoi, lipăitul picioarelor desculţe ale celor două slujnice, venite să deschidă obloanele,îlcălcapenervi.Boileruldela baiesestricamereu,iartubul depastăde pastă de dinţi, chiar stors până la ultima picătură,nueraînlocuitdecâtlacererealui expresă. Menajera avea grijă să-i ducă hainele la curăţat, ceea ce Honda afla simţind pe ceafă frecuşul vreunei etichete uitatedelaspălătorie.Pantofiiiselustruiau, dar nisipul adunat înăuntru era păstrat cu sfinţenie. Închizătoarea umbrelei rămăsese aşa,stricată,denuştiucând.Toatelucrurile

astea erau de neînchipuit pe vremea când trăiaRie.Acum,laceamaimicăstricăciune, lacel maimicsemndeuzură,oricelucru era aruncat. Honda se certa mereu cu menajerapetemaasta.

— dumneavoastră îmi spuneţi să-l duc la reparat, n-am unde să-l duc, pentru că nimeninureparăaşaceva. —Şiatunciîlarunci? —Cealtcevaaşputeaface?N-arecine ştiecevaloare. —Nuevorbacă-iscumpsauieftin! DacăHondaridicavocea,fărăsă-şidea seama, în ochii menajerei imediat sclipea dispreţulfaţădezgârcenialui. Toateacestelucruriîlîndemnausăcaute totmaimulttovărăşialuiKeiko.

dacă

Păi,

domnule,

chiar

Cândnu-şipetreceavremeacujocul de canastă, pe Keiko începuse s-o preocupe studiul culturii japoneze. Era, într-un fel, noua ei pasiune pentru exotism. A mers pentruprimaoarăînviaţălaunspectacolde teatruKabuki 13 ,undearămasentuziasmată dejoculmediocrualunoractorişii-alăudat mult, asemuindu-i unor actori francezi celebri. A început să înveţe pe de rost fragmente de piese Nō 14 şi să facă turul templelor, în căutarea artei budiste ezoterice.

13Formădedramăclasică, creatălaînceputulsecoluluial XVII-lea, cu subiecte populare, caracterizată prin gesturi foartestilizate,mimică,muzicăşidans.

14Formădeteatrutradiţional,creatăînsecolulalXIV-lea,ce

constă din fragmenterecitative, acompaniamentmuzicalşi dans.

Îl rugamereupeHondas-oînsoţească

launtemplusaualtul,iarel,odată,fusese câtpecesă-ipropunăovizitălaTemplul Gesshū, dar s-a abţinut în ultima clipă. Acolo nu se cădea să meargă pentru distracţie. În cei cincizeci şi şase de ani care se scurseseră, Honda n-o vizitase pe Satoko, ajunsăStareţatemplului,şinicinuîiscrisese vreodată. Ştia doar din auzite că e bine, sănătoasă. În timpul războiului şi după, vrusesedecâtevaorisăorevadăşisăreia legătura, dar reţinerile din adâncul inimii fuseserămaiputerniceşiîldeterminaserăsă păstrezetăcerea. Asta nu însemna că uitase cumva de Gesshū. Odată cu trecerea timpului, în sufletul său templul căpătase o valoare aparte şi ajunsese să-şi închipuie că ar fi

comisoimpietatedacăpătrundeaînsălaşul sfântal luiSatoko,apropiindu-sedeeaîn virtuteaunoramintirideodinioară.Apoi,pe

măsurăceaniitreceau,îieratotmaiteamă

deînfăţişarealuiSatoko,probabilnecruţată

nicieadetimp.AuzisedelaTadeshina,când

o bombardamentedinShibuya,căSatokoera totmaifrumoasă,aşacumapadeizvoretot mailimpede.Elînsuşiputeasă-şiimagineze frumuseţeacălugăriţeiceînaintaînvârstă, ruptă de dorinţele lumeşti.Ba chiarauzise recent pe cineva din Ōsaka povestind copleşitdeadmiraţiedesprefrumuseţealui Satoko.Cutoateacestea,îierafrică.Îiera frică să vadă rămăşiţele unei frumuseţi trecute şi-i era frică să vadă frumuseţea prezentă.Desigur, Satoko atinsese deja un

de

întâlnise

în

zona

distrusă

nivel de iluminare superior,la care Honda nuputea accede.Dacă ar fivizitat-o, aşa bătrâncumera,n-arfiprovocatnicicelmai micvalpelaculserenităţiiei.Peean-omai puteauataca amintirile.Şitotuşi, când şi-o imaginaînvăluităînveşmântuleiindigo,ca oplatoşăcareoprotejadeamintiri,şicând opriveaprinochiiluiKiyoakicel răposat, simţea cum încolţea încă o sămânţă a deznădejdii. Pedealtăparte,îlapăsafaptulcă,dacă ar fi vizitat-o, ar fi făcut-o ca un reprezentant al lui Kiyoaki, purtător al amintiriloracestuia. „Epăcatulnostru,almeuşialluiKiyo. Al nimănuialtcuiva.“Cuvintelepecareea lemurmuraseînmaşină,cândseîntorceau de la Kamakura, îi răsunau în urechi şi

astăzi, deşide atuncitrecuseră cincizecişi şasedeani.Dacăs-arfiîntâlnit,probabilcă Satokoarfidepănatasemeneaamintiricuun surâsdetaşat,darpentruel eraunchinsă batăatâtadrum.Bătrân,totmaiurâtşitot maiafundatînpăcat,îieradinceîncemai greus-oîntâlnească. Pe măsură ce anii treceau, amintirile despreTemplul Gesshūînsine,învăluitîn aceazăpadădeprimăvară,seîndepărtauşi ele pas cupas, odată cuamintirile despre Satoko. Se îndepărtau, dar nu pentru că inimaluieramaidistantă;însforţărileluide a-şiaminti,îşiînchipuiatemplulaşezatpeun pisc acoperit de zăpada albă, aidoma templelor din munţii Himalaya, dar frumuseţea devenise rigoare iarblândeţea, asprime.Untempluallunii,înlinişteadela

capătul pământului,împodobitcuunsingur punct de culoare – violaceul straielor lui Satoko, pe care vârsta o făcea tot mai frumoasă. Din străfundul gândurilor şi al conştiinţei,templutrimiteaorazăîngheţată. Hondaştiacă,înziuadeazi,puteaajunge acoloîndoarcâtevaore,cuavionulsaucu trenul de mare viteză.Şitotuşi, pentruel, TemplulGesshūnueraunlocundeomulde rând putea merge, cimaidegrabă o rază firavă de lună ce pătrundea printr-o crăpătură, de pe tărâmul întunecat al proprieisaleconştiinţe. Certitudinea faptului că Satoko se afla acolo îi transmitea convingerea că ea va rămâne acolo de-a pururi, nemuritoare.Iar dacăelrămâneaetern,princonştiinţă,atunci Satoko,pecareo priveadiniadul său,se

aflalaodistanţăinfinitădeasupra.Dacăo întâlnea,eaaveasă-idescopereiadul,fără doar şi poate. Iadul său etern, plin de neajunsurişiteroare,şiveşnicialuiSatoko, înceruri,stăteauîntotdeaunafaţă-nfaţă,ca talerele uneibalanţe.Iardacă era aşa, n- aveanevoiesăsegrăbească:putealafelde bines-oîntâlneascăpeSatokoşipestetrei veacuri,chiarşipesteunmileniu. Honda tot inventa pretexte şi, pe negândite,toatemotiveledepelumeaasta deveniseră o scuză bună să numeargă la Templul Gesshū.Refuza inconştient, ca un omce respinge frumuseţea care aduce cu sinedistrugereacertă.Încăpăţânarealuide a nu merge acolo era mai mult decât tergiversare: în adâncul inimii, ştia că nu poatemergeşiconsideraacestlucruceamai

mare greutate din viaţa lui. Ba maimult,

dacăseforţaşiplecaspretemplu,oaren-

aveaacestasăseîndepărtezetotmaimultşi sădisparăîntr-oclipă,înghiţitdeceţuri? Lăsândlaoparteconsideraţiilelegatede eternitatea conştiinţei, în zilele în care simţeacumîşipierdeputerea trupească îşi spunea că a sosit vremea să meargă la TemplulGesshū.Cupuţinînaintedeamuri, probabil că avea să ajungă acolo şisă o întâlnească pe Satoko.PentruKiyoaki, ea fusese femeia pe care trebuia s-o întâlnească,fieşicupreţulvieţii,iarHonda, care fusese martorul acelei necesităţi neîmplinite, simţea că tânărul Kiyoaki, strigându-l din neguri îndepărtate, îi interzicea să meargă la ea, câtă vreme nu eracupreţulvieţii.Dacăeras-oîntâlnească

prin moarte, avea s-o întâlnească sigur. PoatecăSatoko,întaină,ştiacândaveasă fieşiaşteptasăvinăacelceas.Cândstătea şisegândeaaşa,Hondaîşisimţeasufletul bătrâncuprinsdeamintirinespusdedulci…

Arfifostdeneconceputs-oiacusineîntr-

unasemenealocşipeKeiko. Erafoartegreudespusdacăeaînţelegea într-adevărculturajaponeză,darHondaîi admira, într-unfel, setea de cunoaştere – chiar dacă umbla doar cu jumătăţi de măsură–şifaptulcănu-şidădeaaere.Când făcuseturul templelordinKyōto,întocmai caonevastădeartistaflatălaprimavizită în Japonia şi cu mintea doldora de idei preconcepute,Keikofuseseprofundmişcată detotfeluldelucruripentrucarejaponezii obişnuiţişi-aupierdutdemultinteresul.Fără

săleînţeleagăfoartebine,lestrânsesepe toate ca pe ceva de preţ, într-un buchet frumos.Eralafeldefascinatădepropria-i ţarăcaşidePolulSud.Cândîiieşeaîncale ogrădinăzen,cupietre,seaşezapejoss-o privească, cu acelaşiaer stângaci al unei vizitatoare străine, îmbrăcată cuciorapide damă. Toată viaţa ea nu folosise decât scauneleoccidentale. Cutoateacestea,seteaeidecunoaştere eraputernică;începusesă-şiexprimeopiniile personaledespreculturajaponeză–fiecă eravorbadeartă,deliteraturăsaudeteatru –, chiar dacă, uneori, maiomitea câte un detaliupeici,pecolo. De mult îi făcea mare plăcere să organizeze dineuri, la care invita câte un ambasador străin, iar acumajunsese să le

ţină prelegeri, cu mândrie, despre cultura ţăriisale. Ceicare o cunoşteau de multă vreme nicin-arfivisats-o audă vreodată vorbinddespredesenelecufoiţăaurităde pepanourileglisantealetemplelor. Honda o avertizase odată despre inutilitatea unor asemenea relaţii cu diplomaţii:

—Oameniiăştianuştiuceerecunoştinţa. Suntdoarîntrecereşi,odatăajunşilapostul următor, nicinuse maigândesc la cel de unde au plecat. La ce-ţi serveşte să-ţi petrecitimpulcuei? —Emaiuşorsăaiorelaţiecuoameni carevinşipleacă.Atuncicândîntâlneştiun japonez, aiobligaţia de a păstra relaţia şi pestezeceani,iaraici,nu.Emaiinteresant săvezimereufeţenoi.

Deşivorbeaaşa,înnaivitateaeiKeikose considera o persoană cu contribuţii importante înpropagarea culturiijaponeze. Imediat ce învăţa un nou dans Nō, îl prezentaoaspeţilorstrăinipecare-iinvitase la cină. Prindea curaj ştiind că nici unul dintreein-aveasă-iremarcemicilegreşeli. Însă, oricât şi-ar fi şlefuit cunoştinţele, Keiko nu reuşea să atingă profunzimile întunecatealerădăcinilorJaponiei.Nuavea nici cea mai mică tangenţă cu izvoarele acelui sânge înfierbântat care-i tulburase sufletul lui Isao Iinuma. Ironic, Honda asemuia „cultura“ ei cu un semipreparat congelatluatdelamagazin. Îngrupuldiplomaţilorcareofrecventau pe Keiko, Honda trecea drept prietenul ei foarteapropiat,fiindinvitatşiel,împreună

cuea,la dineurileambasadelor.Odată,la una dintre ambasade, Honda şi-a ieşit din fire văzând că toţi chelnerii japonezi fuseserăpuşisăseîmbraceînhakama 15 cu blazon.

15 Îmbrăcăminte tradiţională, asemănătoare unei fuste- pantalon,purtatădebărbaţilaceremonii.

— Parcă i-au scos la expoziţie pe băştinaşi! E o insultă pentru oaspeţii japonezi! — Mie nu mi se pare aşa. Bărbaţii japonezi sunt mai impunători când sunt îmbrăcaţi în hakama. Prin comparaţie,

fracultăumălasărece. Lui Keiko i se potrivea bine tristeţea strălucitoare a recepţiilor oferite de

ambasade, cu freamătul

îndreptându-se către sala de recepţii, cu

invitaţilor

florilede pe mesearuncând umbre adânci printre sfeşnicele de argint şi cu ploaia măruntă de vară ce cădea dincolo de ferestre. Pe buze nu-iapărea nicio clipă acelzâmbetnesincer,atâtdeobişnuitprintre femeilejaponeze.Îşiţineaspatelelafelde drept ca întinereţe şiîmprumutase vocea asprăşipateticăadoamnelordeviţănobilă dealtădată.Înconjuratădeambasadoriiale cărorchipuritrădauobosealapesubmasca veselieişideconsilieriicuexpresiesobrăşi sânge-rece, părea singura care trăieşte cu adevărat. Ştiindcăurmausăaibălocuriseparatela masă,Keikoi-aşoptitîncet,întimpcese îndreptauîmpreunăcuceilalţicătresalade recepţii:

— Tocmai am învăţat cântul Nō

Hagoromo, „Veşmintele de înger“, dareu n-amfostniciodatălaMihoşin-amvăzut pădureadepini.SuntatâtealocuriînJaponia pecarenule-amvizitat,încâtmi-eşiruşine. N-ai vrea să mergem împreună într-o excursiededouă-treizile? —Sigur,putemmergeoricând.Eutocmai amvizitatmunţiiNihondaira, dar chiar mă gândeamcăm-aşmaiducesămăplimbpe acolo.Te însoţesc cuplăcere, i-a răspuns Honda,chinuitdegulerultarealcămăşiide lacostumuldegală.

8

Dialogulcelordoipescaridelaînceputul cântului Hagoromo este bine cunoscut:

„VâslaşiistrigăşimânăbarcazulpeCanalul Miho,învolburatşibătutdevânturi“.Waki, personajulsecundar,esteunpescarpenume Hakuryō.Când îşiface apariţia pe scenă, observăveşmântuldemătasefinăceatârnă depiniidinfundalşisegândeştesă-lducă acasă. Apare însă shite – personajul principal, îngerul, care îl strigă şi-l roagă să-i înapoieze veşmântul. Cu toate rugăminţile, Hakuryō rămâne însă neînduplecat iar îngerul cade pradă deznădejdii, pentrucă nuse va maiputea

întoarceînceruri.

„Hakuryō ţine cu putere de veşmânt. Îngerul, neputincios, plânge, iar lacrimile-i cadcarouaprinpletelebogate.Podoabade floriiseveştejeşteşicelecincisemneale decăderiiîncepsăapară.“ ÎntrenulexpresdelaTokyo,Keikos-a pornitsă recite începutul cântului, pe care tocmaiîlînvăţase. — Dar care sunt cele cincisemne ale decăderiiîngerului? l-aîntrebatpeHonda, mânatădeocuriozitatesinceră. Dupăceavusesevisulcuîngerii,Honda

cercetasemaimultelucrăribudiste,aşacăi-

afostuşorsărăspundă:

— Cele cincisemne ale decăderiiunui înger apar când viaţa lui se apropie de sfârşit,darînceanumeconstaudiferăuşor

de la sursă la sursă. De exemplu, în volumul al douăzeci şi patrulea din EkottaraĀgama,sespunecă„sunttreizeci şitreideîngerişiunarhanghel,iarsemnele morţiileaparpetrupuriînnumărdecinci:

cununiledefloridepefrunţiliseofilesc, veşminteleliseponosesc,delasubsuorile curgesudoare,nusemaibucurădesineiar prinţeseleîipărăsesc“.Pedealtăparte,în volumulalcincileadinViaţaluiBuddha,se spune că „sunt cincisemne care arată că viaţa unuiînger a ajuns în mod firesc la sfârşit:cununadefloridepecapiseusucă, transpiră la subsuori, hainele i se zdrenţuiesc,luminatrupuluiisestingeşinu semaibucurădesine“.Înultimulvolumdin sutra Mahāmāyā, se spune: „Atunci, în Ceruri,Māyāavăzutcelecincisemneale

decăderiisale:cununais-aofilit,subsuorile

i-aumustitdesudoare,aurais-astins,ochii

auînceputsă-iclipeascăfărăvoiaeişinus-

a maisimţit mulţumită de sine“.Până aici descrierile au fost asemănătoare, dar în AbhidharmaMahāvibhāsāSāstra,volumul

şaptezeci, sunt menţionate şi explicate în detaliu cinci semne majore şi cinci semne minore.Maiîntâi,săvedemsemneleminore:

atuncicândunîngerpluteşteînaer,caîntr-

undans,produceşiomuzicăneasemuitde frumoasă, pe care nici un om şi nici un instrumentn-opotimita;însăcândmoartea se apropie, muzica se stinge, iarvocea lui frumoasă se aspreşte şi se pierde. Apoi, indiferent dacă e zi sau noapte, un înger emiteoluminăatâtdeputernică,încâtnuse producenicioumbră,darcândmoartease

apropie,îşipierdestrălucireaiartrupulîie înconjuratdeoumbrăpalidă.Înal treilea rând,pieleaunuiîngerestefinăşibineunsă, aşa încât, chiar dacă se îmbăiază în ambrozie, pielea lui respinge lichidul, asemenea frunzelor de lotus, dar când moarteaseapropie,pieleanumairespinge apa.Înalpatrulearând,unîngernurămâne niciodată într-un singur loc, ci colindă cerurile ca o roată de foc;o clipă îl vezi aici,darînclipaurmătoareeînaltăparte. Însă, când moartea se apropie, rămâne ca prizonierîntr-unsingurloc,pânălasfârşit. În al cincilea rând, trupul unui înger e puternicşiochiisăinuclipescniciodată,dar cândmoarteaseapropie,putereaisestinge şiclipeştedes. Cele cincisemne majore se văd astfel:

veşmintele, de obicei imaculate, se

ponosesc, florile de pe creştet se ofilesc, subsuorile mustesc de sudoare, trupul emană un miros dezgustător iar îngerul, oriundes-arafla,nu-şimaigăseşteliniştea. Trebuie observat că şi alte lucrări menţioneazăsemnelemajore;câtăvremeau apărutdoarsemneleminore,moarteapoate

fipăcălită,însă,odatăcesemnelemajores-

auinstalat,sfârşituleinevitabil. Întorcându-nelaHagoromo,îngeruldeja manifestăunul dintresemnelemajore,însă nisesugereazăcă-şivaputeareveni,dacă primeşte veşmintele înapoi. Pesemne că Zeamiapreferatsăsacrificeîntr-oanumită măsurăadevărurilebudiste,înnumeleartei. Hondaîşiaminteacumarepreciziecele cincisemnealedecăderiiangelice,aşacum

levăzusepesululpictatconsideratcomoară naţională de la templul Kitano dinKyōto. Avea acasă şi o reproducere a acelor imagini.Acum,cândoprivea,îitransmitea lucruripecareodinioarăleignorase,caun cântrăuprevestitor. Într-o grădină mărginită în partea din spatedezidurileunuifrumospavilionînstil chinezesc, o mulţime de îngeri cântă la ţitere,întimpcealţiibatîntobemari.Însă muzica e stinsă, lipsită de vigoare, iar sunetelerăzbatcabâzâitul muştelorîntr-o după-amiazăîncinsădevară.Instrumentele şi-aupierdutputereaşinumaivibrează,ca sleite.Înparteadinfaţăagrădiniicuflori, unînger-copilsuspină,ştergându-şiochiicu mânecaveşmântului. Apariţia morţiii-a surprins pe toţipeste

măsură,iarchipurilelor,deobiceifrumoase şiimobile,acumreflectăuimirea. Şi în interiorul pavilionului sunt îngeri, aşezaţideparcătocmais-arfiprăbuşit.Alţii îşirăsucesc trupurile şi-şiflutură mânecile uşoarecavoalul,încercândsăcoboaredin aer pe pământ. Îşi întind cu încetineală mâinile unul către celălalt, dar nu se pot atinge.Veşminteleodinioarăelegantelesunt murdare şi răspândesc un miros de baltă stătută. Ce se petrece? A început decăderea. Îngeriisuntcaoceatădedomniţeatinsede molimă,îngrădinatropicalăaunuipalat. Cununile de flori de pe creştet li s-au ofilit şitrupurile lis-auumplut cuapă pe dinăuntru, până-n gât. Pe nesimţite, peste adunarea de chipuri elegante s-a aşternut

umbra stricăciunii, iar răsuflarea deja le miroaseamoarte. Acestefiinţesimţitoarecare,prinsimpla lor existenţă, auatras oameniipe tărâmul frumuseţii şi al mirajului acum privesc neajutoratecum,într-oclipă,puterilelis-au spulberatînvânt,cafoiţadeaurdepeo statuie.Minunatagrădinăadeveniteaînsăşi opantă,pecarenisipuldeauralfrumuseţii atotputerniceşialplăceriloraînceput,fircu fir,săsescurgălavale.Libertateaabsolută azboruluiprinvăzduheruptăînbucăţi,ca o carne sfâşiată. Umbra e tot maidensă, lumina tot maifiravă.Puterea elegantă se scurge pentru totdeauna din trupuri prin buricele degetelor rafinate. În străfundul trupurilor şial sufletelor, flacăra ce până adineauriîncămaipâlpâias-astins.

Nici podeaua cadrilată, în culori vii, a pavilionului, nici balustradele de un oranj aprinsnuşi-aupierdutsclipirea,vestigiiale grandoriigoalecareafostşinumaie.Ele vor rămâne pe locul lor, chiar şidupă ce îngeriivormuri. Pesubpletelestrălucitoare,îngerii-femei cercetează cu nasurile lor frumoase în stânga şi-n dreapta. Mirosul putrefacţieia devenitperceptibil.Petale de floricare se îndoaie,ascunsedenori.Putrefacţiaazurie care începe să umple văzduhul, în depărtare. Cât vezi cu ochii se întinde o lumeîncares-austinsbucuriileochiuluişi alesufletului… —Deasta-miplace,săştii!Şideasta-mi placedetine!Cunoştifoartemultelucruri,a concluzionat Keiko, atuncicând Honda a

terminatdepovestit. Impresiile ei se opreau aici. A scos o sticluţădeEstéeLauder,foartelamodă,i-a deschiscapacul şis-a datcuparfumdupă lobulurechilor.Purtaoperechedepantaloni cuunimprimeucareimitapieleadeşarpeşi

o bluză din acelaşimaterial, un brâu din pieleîncinspesteşolduri,iarpecapaveao pălăriedeCordoba,defabricaţiespaniolă, dinfetrunegru.

Cânds-auîntâlnitînfaţaGăriiTokyoşii-

a văzut costumaţia, Honda s-a simţit stânjenit,însăştiacănupoatefaceremarci petemagusturilorvestimentarealeprietenei sale. Peste 5-6 minute aveau să sosească la Shizuoka.Brusc,luiHondai-avenitînminte unuldintresemneledecăderii:„anusemai

bucuradeloculsău“.Elînsuşinu-şiamintea să se fibucurat vreodată de locul săuîn lume, dar iată că trăia – probabil pentru simplulfaptcănueraînger. Cusufletul golitde trăiri, şi-a amintito senzaţie care-l încercase preţ de o clipă, când era înmaşină, îndrumspre gară.Îi poruncise şoferuluisă se grăbească, şidin NishiKanda o luaseră pe şoseaua expres. Ploaia uşoară, de vară, părea că nu mai conteneşte. Maşina alerga cu 80 de kilometripe oră printre şiruride clădiride bănci şi alte instituţii financiare, noi şi înghesuite, toate mari şi solide, ameninţătoare,parcăîntinzându-şiaripiledin oţel şisticlă.„Când amsă mor eu, toate astea ausă dispară“, şi-a spus Honda, iar gândul i-a trezitmaidegrabă unsentiment

de răzbunare plăcută.Cusiguranţă că aşa aveasăseîntâmple.Eraunbătrânuitatde lumea întreagă, dar iată că încă deţinea aceaputeresupremăadistrugerii.Gândulîi aduceaooarecaremândrie.Elnusetemea câtuşi de puţin de cele cinci semne ale decăderii.

9

HondaeraacumghidulluiKeiko,într-un loc pe care-l vizitase de unul singur nu demult, crângul de pini de la Miho. În tovărăşiaei,ungândnu-idădeapace:pentru a nu-istrica starea de spirit,se temea să-i arateprivelişteacâtsepoatedeobişnuităîn care se transformase unul dintre peisajele celemaifrumoasealeJaponiei. Cutoatecănuerasfârşitdesăptămânăşi ploua, parcarea spaţioasă de la intrarea crânguluidepinieraplinăcumaşini.Foliile de plastic de pe tarabele prăvăliilor cu suvenire reflectaucerul plumburiuşigreu, darKeikon-apărutafectată,chiarşidupă

ce coborâseră din maşină şi le zărise de aproape. —Cepriveliştesuperbă!Celocminunat! Iaraerulmiroasefrumos.Mareatrebuiesă fiepeaproape. Înrealitate,aerul erasaturatdemirosul înecăciosalgazelordeeşapament,iarpinii erau pe jumătate sufocaţi. Honda şi-a recăpătatsiguranţa,înţelegândceaveausă vadăochiiluiKeikodinloculpecare,nucu multtimpînurmă,îlvăzusedoarelcuochii lui. ÎnBenares,sfinţeniaeramizerie.Mizeria erasfântă.AşaeraIndia. DarînJaponia,sacrul,frumosul,tradiţia, poezianufuseserănicicândatinsedemâini pioaseşiînacelaşitimpmurdare.Ceicarele atingeausprealemaculaşiapoileucideau,

strangulându-le,nueraudelocoamenipioşi, însă cu toţii aveau mâini îngrijite şi bine frecatecusăpun. Chiar şiîncrângul de pinide la Miho, îngeriidintigvagoalăapoezieirăspundeau

dorinţelor de neînchipuit ale oamenilor şi, ca nişte acrobaţi de circ, erau forţaţi să

dansezelainfinit,unduindu-seşirăsucindu-

sedemiişimiideori.Cerul îngreunatde norierabrăzdatdeurmelelor,înşiratepeste totca nişte fire de înaltă tensiune, argintii. Până şiînvis, oameniinuîntâlnesc decât semneledecăderiiîngerilor. Trecusedeoratrei.Pancartacuinscripţia „Parcul Prefectural Nihondaira – Crângul de pini de la Miho“ şi scoarţa aspră şi denivelată a pinilor din vecinătate erau năpăditedemuşchiverde.Lacapătuldesus

al treptelor din piatră ce urcau domol se zăreau câţiva pini care păreau că trimit fulgerepecercucrengilelor.Chiarşicei muribunziaveaufloripeici,pecolo,canişte micilampioaneverzi.Înspatelelorsezărea marea,parcăgolitădeviaţă. — Uite marea! a strigat Keiko, entuziasmată. Honda n-a crezut-o. În vocea ei se simţea ceva din tonul de la petreceri, o măgulireadusăgazdeiînvilacăreiafusese invitată.Darşiexagerareacreeazăplăcere. Acumcelpuţin,ceidoinuerausinguri. În apropiere erau două prăvălii de suveniruri, cufirme pe care scria culitere mari, roşii, „Coca-Cola“ şi cu rafturile doldora de mărunţişuri. Mai încolo se vedeaunpanoupentrufotografiiamuzante,

cu găuri de băgat capul. Panoul îi reprezentapeJirōchōdinShimizuşiO-chō, prietenalui,peunfundal cupini,pictaţiîn culori de proastă calitate, decolorate de soare.Jirōchō ţinea sub braţ o pălărie din paiepecare-ierascrisnumele.Eraîmbrăcat înstraiedecălătorie,cupoalelesuflecate, cu mănuşişijambiere indigo.O-chō purta părulîntr-uncoctriplu.Aveaunkimonocu imprimeugalbencudesenemaro şinegre, legat cu un brâu de satin negru, şipurta mănuşideungalbendeschis. Hondaaîncercats-ozoreascăpeKeiko spre crângul de pini, dar ea se oprise fermecatădepanoul pentrufotografiişinu se clintea. Auzise pe undeva numele de Jirōchō, dar nu ştia nimic despre el, nici măcarfaptulcăfuseseunjucătorîmpătimit

decărţi.DupăceHondai-adatmaimulte detalii,afostşimaifascinatădepersonaj. O atrăgeau culorile nostalgice ale panouluişivulgaritatea aproape poetică a unordorinţecarnalesugeratededesen,pe care ea însăşi, oricât le-ar fi căutat în amintiri, nu le găsea. O prospeţime care-i furaseinima.Punctuleiforteeracalitateade anuaveaideipreconcepute.Oricelucrupe care nu-l maivăzuse saude care numai auzise era imediat catalogat drept „tipic japonez“. Văzând-ocăegatasăfacăofotografie cu panoul respectiv, Honda, pe jumătate furios,arepezit-o:

—Gata,nutemaiprostiaşa! —Aisenzaţiacănoinemaiputemprosti? Îmbrăcată cu pantaloniicu imprimeu ce

imita pielea de şarpe, Keiko îşidepărtase picioarele şi, cumâinile înşoldurişiochii încruntaţi, luase atitudinea unei mame occidentale care-şi ceartă copilul. Se supărasecăHondadispreţuiaceeaceeiise părusepoetic. Lumea începuse să se adune, atrasă de ceartalor,aşacăHondaatrebuitsărenunţe ladiscuţie.Şi-afăcutapariţiaşifotograful, alergândcuuntrepiedşiobucatădecatifea roşiecudosnegru.Dorindsăsefereascăde ochiioamenilor, Honda s-a dus înspatele panouluişi,fărăsă-şideaseama,capulis-a ivitpringaura pentruchipuri.Privitoriil-au zăritşiauizbucnitînrâs.Aînceputsărâdă şifotografulpirpiriu.PânălaurmăHondaa râsşiel,deşiisepăreanepotrivitcaJirōchō să râdă.După prima fotografie, Keiko l-a

tras puternic de mâneca sacoului şi au schimbat locurile. Spre hazul privitorilor, acumJirōchō avea chipde femeie, iar O- chō,debărbat.PeHonda,careştiamulte despreprivitulpeascuns,îlîmbătasenzaţia nouădeasefiurcatpepodiumulghilotinei pentruamuzamentulmaselor. Pentru a prelungi atracţia publicului, fotografulşi-apotrivitobiectivulfărăpicde grabă,apoiastrigat:

—Linişte,vărog! Caprinfarmec,mulţimeaatăcut. Honda s-a aplecatşişi-a băgatfaţa cu trăsături severe în gaura pentru capul personajului O-chō, deasupra kimonoului galben.Cuspinareaîndoităşidosulieşitîn afară, avea aceeaşipoziţie ca atuncicând privea pe furiş prin gaura din perete, în

biroulvileidelaNinooka.Undevaadânc, înspateleacesteiscenedejoacăumilitoare, s-a produs o schimbare subtilă:deşiajuns obiectuldistracţieicelorlalţi,Hondaaavut certitudinea că universul său era legat de actul de a observa. În acel moment, planurile s-au schimbat, iar mulţimea de gură-cascăaajunssăfieceaprivită. Mareaeraacolo.Eraacolo şipinul din Hagoromo, contorsionat şi uriaş, cu trunchiul încinscufuniasacră,shimenawa. Panta lină, aşternută cu nisip, care ducea până la el era înţesată de vizitatori. Sub cerul plumburiu, hainele lor de diverse culoriaveautoate o tentă sumbră, iar din cauza vântuluicare le răvăşea părul, toţi păreau nişte pini răsturnaţi, cu crengile putrede.Într-unlocoameniieraustrânşiîn

grup, mai încolo erau doar cupluri singuratice,darpestetoţisesimţeaapăsarea cerului, ca unochiimens şialb.Vizitatorii ajunşiînplanulîndepărtatpăreauunzidviu căruianu-ierapermissărâdăşitoţipriveau încoace,cufeţeimobile. Femeiîmbrăcateînkimono,cusacoşeca de cumpărăturipe braţ, bărbaţide vârstă medieîncostumecucroialăproastă,băieţi cucămăşicadrilate verzi, fete cupicioare groase şi fuste mini, copii, bătrâni… îşi priveau propria moarte, s-a gândit Honda. Păreaucăaşteaptăceva,cevacetrebuiasă fie amuzantpână la sublim.Aveaubuzele relaxate în surâsuri de om cumsecade şi doarînochilisevedeasclipireasângeriea bestialităţii. — Gata! a spus fotograful, ridicând şi

mânaînsemncăaterminat. Keikoşi-atrasrepedecapuldingaurăşi s-a arătat mulţimii, somptuoasă ca un generaldearmată.LavederealuiJirōchō, care purta acumpantalonicuimprimeuce imita pielea de şarpe şi ţinea în mână o pălărie spaniolă, mulţimea a izbucnit în aplauze. În timp ce Keiko, cu gesturi studiate,îşiscriaadresapefoaiaîntinsăde fotograf,câţivatinerişi-auluatinimaîndinţi şi s-au apropiat să-i ceară autografe, convinşi că trebuia să fi fost vreo mare actriţădinaltetimpuri.

…După un asemenea episod grotesc, Hondaerade-adreptulobositcândauajuns lapinuldinHagoromo. Era un pin gigantic, cu crengile întinse spre cele patru zări, ca braţele unei

caracatiţe, şitrăgea să moară. Crăpăturile trunchiuluifuseserăîntăritecuciment,iarpe crengiabiamaiaveacâtevaace.Înjurullui, vizitatoriiseîntreceauînglume:

—Oareîngeriţaeraîncostumdebaie? —Sigurl-aalespentrucăerapin-bărbat. —Cuaşaniştecrăciînalte,n-aveacum săajungăînvârf. —Dacă-lvezideaproape,nuecineştie cescofalădepin. — Dar uite-l cât a rezistat! În bătaia brizei,deatâtavreme! Într-adevăr, era mult maiaplecat decât restul pinilordepemalul măriişipurtape trunchi multe răni, ca un barcaz după naufragiu.Dincolodezidulscunddegranit ce înconjura copacul, înspre mare, era montat unbinocluprincare se putea privi

orizontul, dacă se introducea în aparat o monedăde 10 yeni.Piedestalul era vopsit într-un roşu aprins şi părea o pasăre singuratică, pierdută de pe meleaguri tropicale. În depărtare se zărea Peninsula Izu,întinsă,iarmaiîncoacedeea,înlarg, pluteauncargobot.Chiarpemalsevedea unşircontinuude bucăţide lemn, alge şi sticlegoaleadusedeflux,înşiratedeparcă mareaşi-arfiscosbunurilelavânzare. —Aicieste pinul dinHagoromo, acela undeîngeruladansatdansulcerescpentru a-şi recupera veşmântul sacru, din pene. Uite, toată lumea face poze lângă pin. Copaculuiabia îiaruncă o privire,totce-i interesează e poza, şi pe urmă se întorc grăbiţi acasă. Oare li se pare atât de importantsăvinăîntr-unlocdeosebitşisă

steadoaratâtcâtsăapesepeunbuton? — Cred că judeci prea profund, i-a răspunsKeiko,întimpceseaşezapebanca din piatră şi scotea o ţigară. Eu sunt mulţumităculucrurileaşacumsunt.Numă simt dezamăgită. Chiar dacă e murdar şi chiardacăpinulmaiareunpicşimoare,şi el, şi locul sunt ca într-o vrajă. Mi s-ar părea o minciună tocmai dacă totul ar fi curatşica-ntr-unvis,cumedescrisîncânt. Mieloculăsta,cuaerulluifirescşinatural, miseparecuadevăratjaponez.Măbucurcă amvenitaici! LuiKeikoîiplăceaorice.Eraprerogativa eiregală. Întoatăvulgaritateacare-iîmpresura,ca purtată de vântul umed amestecat cunisip dinacea ziploioasă de vară, Keiko vizita

locurile senină, trăgându-l pe Honda după ea.La întoarcere autrecut pe la Templul Miho. Pe frontonul templului, chiar sub streaşină, pe unpanoude lemnînrămatşi lucrat destul de grosolan, era pictat un vapor proaspăt construit, ce tocmai era lansatpemare,stârnindvalurialbastre.Era unsubiect foarte potrivit pentruuntemplu aflatpelângăunport.Pepereteledinfund al săliiprincipale a templului, aşternută cu tatami,eraprinsunpanoumare,înformăde evantai, pe care era scris programul unui spectacol de teatru Nō dedicat zeităţilor locale,ceavuseselocacolocuşaseaniîn urmă. — Ia uite, piese Nō cu personaje feminine!Kamiuta,Takasago,Yashima…şi pe urmă Hagoromo! a exclamat Keiko,

încântată. Purtată de entuziasm, pe drumul de întoarcereaculesocireaşădinpomiialiniaţi pemargineadrumuluişiamâncat-o. —Osămori!Uitecescrieacolo! Dinmândrie,Hondanu-şiluasebastonul şi acum abia ţinea pasul în urma ei, cu răsuflareatăiată.Avertismentulavenitprea târziu. Pefuniaceuneatrunchiurilecireşilormici, aliniaţide-alunguldrumului,eraudinlocîn loc plăcuţe de atenţionare pe care scria:

„Tratamentcuinsecticide.Nuculegeţişinu mâncaţifructele“. Crengile copacilor, de care erau prinse hârtiuţe cu dorinţe, erau grele de rod. Cireşeleeraudetoateculorile,delarozpal laroşuaprins,şipeuneledejalemâncaseră

păsările, lăsând doar sâmburele.Honda a bănuitcăplăcuţeledeatenţionareeraupuse doar de formă.Şioricum, o doză atâtde mică de otravă n-avea cums-o răpună pe Keiko.

10

Keikototinsista,întrebându-ldacăsigur numaieranimicdevizitat.Hondasesimţea foarteobosit,dari-aporuncitşoferuluisă-i ducă spre Shizuoka pe şoseaua de pe munteleKunō.S-auopritînfaţastaţieide semnalizareTeikoku,pecareHondaomai văzuseşicucevavremeînurmă. — Nu ţi se pare că e o clădire interesantă,cumvaîmbietoare?aîntrebat-o pe Keiko, privind în sus spre clădire prin multitudinea de flori-de-piatră înflorite pe pereţiifundaţieidebeton. — Mi se pare că se vede un fel de telescop.Ce-icuclădireaasta?

—Deaiciseurmărescvaselecareintrăşi iesdinport.Vreisămergemsăvedem? a spusHonda,care,deşicurios,niciînaintenu avusesecurajulsădeschidăsinguruşa. Cei doi au urcat pe scara de piatră, ţinându-se de mână. Au trecut prin faţa panouluiindicatorşi,cândtocmaiajunseseră lascarametalicăceduceaşimaisus,le-a apărutîncaleofatăcarecoboragrăbită.Ca să nuse ciocnească, aufostnevoiţisă se dea la o parte. Cu poalele rochiei învolburatecauntaifungalben,atrecutatât de repede încât n-au apucat să-i vadă chipul, dar în urma ei a rămas ceva nedefinit,caunaburdeurâţenie. Nu-ivorbăcăarfiavutunochiscossau cineştiecesemndedesfigurare;dar,preţde o clipă, lis-a arătatprivirilor o aşchie de

urâţenie, tulburând normele obişnuite ale frumosului, aşa cumo amintire întunecată, carnală, zgârie sufletul. Pe de altă parte, judecândmaisimplu,fataeraprobabildoar oslujnicăcenuvoiasăfievăzutăplecând delavreoîntâlnireamoroasă. Ceidoiauurcatpe scara metalică până susşiaustatpuţinsă-şirecapetesuflul.Uşa era întredeschisă şiHonda a făcut unpas înăuntru, dar n-a văzut pe nimeni. De la baza scăriiînguste ce ducea către etaj, a strigatdecâtevaorisă-şianunţeprezenţaşi defiecaredatăl-aapucatunaccesdetuse. —Scuzaţi,vărog! Desuss-aauzitunzgomotuşor,cade scaunmutat. —Da? Dincapulscărilors-aivitchipulunuitânăr

înmaiou. Honda,uimit,aobservatfloareapurpurie prinsăînpăr,ohortensie.Cândtânărulşi-a aplecatcapul înjos,floareai-acăzut,s-a rostogolitpetrepteşis-aopritlapicioarele lui Honda. Băiatul s-a schimbat la faţă. Pesemnecăuitasedeea.Hondaaridicat-o dejosşiavăzutcăeratrecută,mâncatăde insecteşipejumătatemaronie. Keiko, cupălăria încă pe cap, asista la scenădinspateleluiHonda. Casa scărilor era foarte slab luminată, dar tânărul părea să aibă un chip frumos. Aveatotuşiopaloarenefirească,deparcă arfiluminatelînsuşi,deşiluminabăteadin spate.Subpretextul căvoiasă-iînapoieze floarea,Hondaaurcattrepteleabrupteuna câteuna,cupasvioi,darsprijinindu-secuo

mânădeperete.Casă-şirecuperezebunul, tânărul a coborât şiel până la jumătatea drumului. Privirilelis-auîntâlnit.Hondaasimţitcă sufletul tânărului era pus în mişcare de roţiledinţatealeaceluiaşimecanismprecis şirece,careseînvârteaucuaceeaşiviteză caşialelui.Erauidentici,pânălaceamai măruntăpiesă,pânăşiînlipsadefinalitatea mecanismului,casuptdevăzduhulgol.Nu se asemănau la trup şi la vârstă, dar transparenţaşiduritateamaşinărieitânăruluii sepotriveaucadouăpicăturideapă.Într-un colţ adâncal sufletuluiis-anăscutteama ca cineva să nu distrugă perfecţiunea mecanismuluitânărului.Preţ de o clipă, a văzut cu ochii minţii o fabrică pustie, lustruită până la perfecţiunea singurătăţii,

versiuneatânărăaceleipurtateînsufletde el însuşi.Producţia nuse oprea niciodată, darnuexista niciunconsumator;totul era aruncat, iar curăţenia era obsesivă; temperatura şi umiditatea erau strict controlate, iar lucrurile erau mereu în mişcare, lin ca mângâierea satinului… Cu toate acestea, era posibil ca tânărul, spre deosebiredeel,sănuînţeleagăpedeplin mecanismul.Eraprobabil cevaceţineade vârstă.FabricaluiHondaeraumanădatorită completei lipse a umanităţii, dar nu se întâmpla nimic dacă tânărul refuza s-o considere umană pe a sa. În orice caz, Hondastătealiniştit,fiindconvinscă,deşiel văzusepede-a-ntregulînsufletultânărului, acestan-aveacumsă-ivadăluisufletul.În tinereţe, când era cuprins de accese de

lirism, obişnuia să considere mecanismul interiorcafiindurâţeniasupremă,daracest lucrusedatoradoaruneiaprecierigreşitea propriei persoane, cauzată de vârsta fragedă,şiaconfuzieipecareofăceaîntre urâţeniatrupeascăşiceaamecanismului. „Cea mai urâtă maşinărie“ era o formulare foarte tinerească, exagerată, romantică,teatrală.Darnumaiconta.Acum Honda era înstare s-o rostească, calmşi zâmbitor,aşacumpomeneadurereadeşold saunevralgiaintercostală.Însănueradeloc răucăurâţeniaaveaaşaunchipfrumos,ca altânăruluidinfaţalui. Desigur,tânărulnu-şidăduseseamacese întâmplasecândliseîntâlniserăprivirile. Ajuns până la jumătatea scărilor, şi-a recuperat floarea şi a strivit-o în pumn,

grăbitparcăsăîndepărtezeobiectulruşinii. —Ah,amuitatcămi-apusfloareaînpăr, amormăitel oscuză,fărăaspunedespre cineeravorba. În mod normal, un tânăr ar fi roşit spunândacestea,darobrajiiluinuarătaunici ourmădestânjeneală.LuiHondais-apărut undetaliuinteresant. Tânărulaschimbatrepedesubiectul:

—Potsăvăajutcuceva? —Suntemturiştişineîntrebamdacăam puteacumvavizitastaţia… —Sigur,vărogsăpoftiţi! Aplecându-se cu uşurinţă, le-a pus la picioarecâteoperechedepapuci. Auajunsîncameradeobservaţie.Cerul eraînnorat,darluminacareintraprincele treiferestredepelaturieraputernică.Honda

şiKeikoauavutsentimentulcăsunttraşila

suprafaţădintenebre.Lavreo50demetri

înfaţaferestreidinspresudsevedeauplaja din Komagoe şi marea murdară. Cei doi ştiau bine că vârsta şi bunăstarea alungă reţinerile;abiainvitaţisăseaşeze,auşipus stăpânire pe scaune, cât mai comod, de parcăeraulaeiacasă.Totuşi,cuvintelepe careile-auadresattânărului,dejaîntorsla biroulsău,nuşi-aupierdutdinpreţiozitate:

— Vă puteţi continua treaba, nu este nevoiesăvăocupaţidenoi.Amvreadoar să ştim dacă ne-am putea uita prin acest telescop. —Vărog.Pentrumomentnu-lfolosesc. Tânărul a aruncat la coş floarea, s-a spălatpemâinizgomotos,s-aîntorslabirou şis-aprefăcutcălucrează,cunasulîntr-un

caiet,darHondavedeafoartebinecumîi creştecuriozitatea,umflându-iobrajiicape niştepiersici. Honda a lăsat-o pe Keiko să privească primaşiapois-auitatşielprintelescop.Nu sezăreaniciunvas,doarvaluriadunateici şicolo,caniştemicroorganismedeunverde închis care mişunau fără ţel sub lentila microscopului. Ca doi copii, s-au plictisit repede de jucăria cea nouă.De fapt, nuveniseră din dorinţadeavedeamarea;voiserădoarsă se infiltreze în viaţa şi munca unui necunoscut,pentruunscurtmoment,darîşi pierduseră deja interesul şiacumîntorceau capulînstângaşi-ndrepta,privindfascinaţi prin cameră la diversele instrumente care reflectaufreamătulportului,deladistanţăşi

în singurătate, dar fidel: tabla neagră cu numele docurilor dinportul Shimizuscrise culitereciteţeşicunumelevaseloraflateîn acel moment la ancoră trecute în dreptul lor,diverselecărţideperafturi–Registrul vapoarelor, Nomenclatorul vaselor japoneze, Manualul de semnalizare internaţională, Registrul Lloyd’s al Armatorilor, 1968-1969 –, foaia de pe peretecunumereledetelefonaleagenţilor navali,aleremorcherelor,alepiloţilor,ale biroului de vamă şi ale serviciului de aprovizionare… Peste toate plutea mirosul inconfundabil

almării.Deşiaflatla4-5kilometridistanţă,

portulîşifăceaşielsimţităprezenţa,pentru că porturile îşianunţă freamătul languros, chiar şi din depărtări, printr-un zgomot

metalic specific, tânguitor. Ca un koto 16 imensşinebun,aşezatpemalşitrimiţându-şi intermitent vibraţiile către mare, zămislind sunete din cele şapte corzi ale docurilor. Honda a pătruns în sufletul tânăruluişia văzutcuochiiminţiiacelport.

161Instrumentmuzicaltradiţional,alcătuitdintr-ocutiede

rezonanţălungă,dreptunghiulară,şicoarde.

Vaseletragîncetlachei,suntlegateîncet cuparâme,descărcateîncet…oriceacţiune necesită uncompromis între mare, ţărmşi cerul îndepărtat. Marea şi ţărmul se îmbrăţişeazăşiseînşalăreciproc.Vasulîşi leagănăseducătorcoada,seapropieşiapoi sedepărtează,cuunşuieratameninţătorşi trist,caînceledinurmăsăseapropieiar.Ce mecanisminstabil,şitotuşisincer! De pe fereastra de la est se vedea

dezordinea portului, îngheţatsub vălul de ceaţă fumurie, dar un port care nu străluceşte nueste port.Unport adevărat esteunşirdedinţialbi,mereustrălucitori, îndreptaţicătremare.Dinţiialbiaidocurilor, măcinaţide mare. Totul străluceşte ca un cabinetmedical şimiroase a metal, apă şi antiseptic; macarale ameninţătoare plutesc pe deasupra capului, anestezicul adoarme vasele,lăsându-leînnemişcareladocuri,şi uneoritrebuiesăcurgăşiunpicdesânge. Portul şi micuţa staţie de semnalizare. Imagineaportului,ajunsăaici,econdensată şilegatăstrâns,pânăcândstaţiaîncepesă pară ea însăşiunvapor eşuatpe o stâncă înaltă. De fapt, staţia semăna mult cu un vapor:unstrictnecesardeustensile,aranjate ordonat, albe sau în culori simple,

proaspete, pregătite pentru oricând va fi nevoie; ferestre care zdrăngăne lovite de palele de vânt… iar paznicul staţiei, întocmai unui marinar de cart, singur în câmpuldecăpşunicaomaredeplasticalb, areorelaţieaproapesexualăcumarea,zişi noapte, legat de ea, de vase şi de port, privindlanesfârşit,cuochiificşi,pânăcând cameradeobservaţieecuprinsădenebunie pură. Cartul, albul, uitarea de sine, neliniştea, singurătatea, toate erau un vas. Dacă stăteaiaiciprea mult,te lua răul de mare. Tânărul se prefăcea în continuare că e absorbit de muncă, dar Honda îşi dădea seamacănuputeaaveamarelucrudefăcut câtăvremenuseapropianiciunvapor. — Când trebuie să sosească următorul

vas? —Pelanouăseara.Azisuntpuţine. Răspunsul tânărului, pe untonblazat şi profesional, era transparentca folia de pe serelecucăpşunişilăsasăiseghicească plictisealaşicuriozitatea. Intenţionând probabil să nu li se arate prea protocolar oaspeţilor, tânărul nu-şi pusese nimic peste maioul cu care era îmbrăcat când au sosit, dar în căldura umedădincameră,undenuintrapicdebriză prinferestrelelargdeschise,nupăreatotuşi nefiresc.Nuseputeaspunecăaveauntrup bineclădit,cimaidegrabădeosubţirenie aproapevegetală.Maioulimaculatîipornea fluid de pe umeri, formând două cercuri, apoise curba pestepieptul aplecatînainte. Trupulsugerarăcealăşifermitate,nicidecum

moliciune.Profilulsău,cusprânceneşinas desamuraişiculiniabuzelorclarconturată, părea o efigie pe jumătate ştearsă de trecerea timpului.Ochiicugene lungierau frumoşi. Honda ghicea ce-i trecea tânărului prin cap. În mod sigur, încă-i mai era ruşine că

fusesesurprinscufloareaînpăr.Reuşisesă-

şi mascheze jena cât îi întâmpinase pe oaspeţi,daracumîitotreveneaînminteşi sesimţeaprinsîneacaîntr-oîncâlcealăde fire roşii. În plus, oaspeţii remarcaseră urâţenia fetei care tocmai atunci pleca grăbită şi, pentru că înţeleseseră situaţia greşit,acumtrebuiasălesuportezâmbetele timide şi binevoitoare. În realitate, cauza neînţelegerii era propria-i mărinimie, care

acum s-a întors împotriva lui şi i-a rănit mândria. Cu siguranţă că astea erau gândurile tânărului.Chiaraşa.Defapt,niciHondanu credeacăaceafatăeraiubitatânărului.Cei doinuse potriveaudeloc.Era suficientsă priveştiloburile urechilor tânărului, fragile ca sticla delicată lucrată înturnătorie, sau supleţeapalidăagâtului,casă-ţidaiseama cănuiubea.Elnuputeaiubialtom.Eradeo curăţenieobsesivă,care-lfăcusesăsespele îndelungpemâinidupăcestrivisefloarea,şi care-l împingea să-şişteargă des ceafa şi subsuorile cu prosopul alb de pe birou. Mâinile proaspăt spălate, aşezate peste caietuldeschispebirou,păreaumaidegrabă nişte legume purificate, nişte crengi tinere întinse deasupra unuilac.Era conştientde

eleganţalor,cudegeteleleneşeşiarogante,

care nu acceptau decât lucrurisuperioare. Nu atingeau nimic lumesc şi păreau că primesc o misiune doar în vastitatea cerurilor.Nuerauatâtdeumilecamâinileîn rugă, dar păreau să atingă ceva nevăzut ochilor. Dacă existau mâini făcute doar pentruamângâiauniversul,aceleanuputeau

fidecâtalecuivacaresemasturbează.„Te-

amcitit“,şi-aspusHondaînsinealui. Acelemâinifrumoase,obişnuitesăatingă numai stelele, luna şi marea, nepotrivite pentrumuncilepământeşti.Hondaarfivrut săvadăchipurilecelorcares-augânditsă leangajeze.Oarecereuşeausăafleoamenii ăştia dinîntrebările plictisitoare pe care le puneau,desprerelaţiilefamilialeşiprieteni, opinii, rezultatele şcolare sau starea

sănătăţii?Petânărîlangajaserăfărăsăştie nimicdespretoateastea,iarelerarăulpur. Priviţi!Tânărulerăulpur.Explicaţiaeste foarte simplă: pe dinăuntru, tânărul e ca mine.

Prefăcându-se că priveşte marea, cuun cot sprijinit de biroul de lângă fereastră, camuflat în aerul perfect natural de melancolie bătrânească, din când în când Honda arunca pe furiş câte o privire profilului tânărului şi avea senzaţia că-şi vedeapropriaviaţă. De-alungul întregiisalevieţi,conştiinţa desinefuseseunrău.Dincauzaei,fusese incapabilsăiubească,uciseseoamenifărăa ridicaomână,sebucurademoarteaaltora pentrucă putea scrie discursuride rămas- bunfrumoase,ducealumeaspredistrugere

luptându-se în acelaşi timp să supravieţuiască doar el.Dar înacea clipă prin fereastră a pătruns o rază de lumină. India. India, pe care a întâlnit-o când cunoscuse răul şi încerca să fugă de el. India,cea învăluită înlumină şiparfumuri, dardeneatinspentruel,carel-aînvăţatcă lumea, pe care el o nega cuînverşunare, trebuiasăexisteşitrebuiarecunoscută,din nevoimorale. Însăchiarpânălaaceavârstăînaintată, tendinţarăuluidinelîlfăcusesănimicească lumea,neobosit,şisă-iconducăpeoameni înneant–omuncădedistrugerecompletă. Nu izbutise, dar acum, când se îndrepta singurcătrepropriu-isfârşit,descoperiseun tânăr care-i semăna şi care purta în sine muguriirăului.

Poate că totul era doar închipuirea lui Honda,deşi,dupămulteeşecurişibâjbâieli, se putea lăuda că ajunsese să aibă capacitateadeavedeaadevărulgol-goluţ. Câtăvremenu-ltulburaudorinţele,aveao vederepătrunzătoareşiclară,cenudădea greş. Uneori, răul lua o înfăţişare liniştită şi vegetală.Răul cristalizat era frumos ca o pilulăalbă.Tânărul erafrumos.Saupoate căHondasetreziseşiselăsasefermecatde frumuseţeaproprieiconştiinţedesine… Keiko se plictisise şi-şidădea curujpe buze. —N-arfitimpulsăplecăm? Honda i-a răspuns evaziv şi atunci, potrivitcumodelulhainelorpecarelepurta, aînceputsăseplimbeprinîncăperecupaşi

domoli,caunşarpetropicalghiftuit.Nui-a trebuitmultsădescopereraftulcupatruzeci decompartimenteîncareseaflau,plinede praf şi împăturite alandala, steguleţe de toatefelurile. Atrasădemultitudineadeculori,Keikoa stat o vreme să le studieze, cu braţele încrucişate,apoi,brusc,şi-apusomânăpe umărul tânărului, ascuţit şi strălucitor ca fildeşul,şil-aîntrebat:

—Laceservescastea?Steguleţele. Luatprinsurprindere,tânărul s-a trasîn spate. — Pe acelea nu le mai folosim. Sunt fanioane de semnalizare. Folosim doar semnalizarealuminoasă,noaptea. Tânărulaarătatmecanicsprefarulaflat într-uncolţ al camerei, apoişi-a cufundat

dinnouprivirile,grăbit,încaietul dinfaţa sa.Keikoi-aaruncatunochipesteumărşia văzut că erau nişte pagini cu desene de însemne navale pentru coşurile de vapor. Tânărulnicin-aclipit. —Potsăvădşieuunul?N-ammaivăzut dinasteapânăacum. —Vărog. Tânărul, care stătuse cât putuse de aplecatpestebirou,s-aridicatferindu-sede mâinile luiKeiko de parcă s-ar fiferitde lianeledintr-opăduretropicală.Atrecutprin faţaluiHonda,apoi,ridicându-sepevârfuri, aluatunfaniondeperaftulînalt. Până atunci Honda privise în gol, dar, cândtânărulşi-aîntinstrupulchiarlângăel, şi-a ridicat ochii, involuntar. Cu braţele întinse, tânărul şi-a lăsat la iveală

subsuorile. Răspândeau un miros dulceag. Pe coaste, în partea stângă, până acum ascunsedemaiou,sezăreau,unalângăalta, treialuniţenegre. —Eştistângaci!aremarcattocmaiatunci Keikoînguramare. Tânărul i-aîntinsfanionul aruncându-io privireiritată. Hondavoiacuoricepreţsăverifice.S-a duslângătânărşis-amaiuitatodată,dar îşiţinea braţele din nou strânse, ca nişte aripi albe, şi-i acopereau flancurile. La fiecare mişcare a braţului, două aluniţe rămâneauascunseînadâncimeamaiouluişi unasingurăseiveaprivirii.LuiHondainima îibăteaînpieptcuputere. — Ce model frumos! Ce e? a întrebat Keiko,ţinândînmânăşiexaminândatentun

fanion cu pătrate negre şi galbene. Mă gândescsă-mifacobluzăaşa.Ofiin?

— Asta nuştiusă vă spun, i-a răspuns

tânărul,sec.EstesemnulpentruliteraL.

— Ăsta e L? Ca L din „love“, adică „dragoste“?

Tânărul,acumvizibil iritat,s-aîntorsla loculluidelabirou.

— Puteţisă vă uitaţicât vreţi, a spus

încet,deparcăvorbeacusine.

—DeciăstaeL?Dece-ofiL,măîntreb.

NicinuseamănăaL.UnLarfitrebuitsăfie

subţireşideunalbastrutranslucid,înniciun

cazpătratenegreşigalbene.Asteaarmerge

maibinelaG,sauînoricecazlacevamai

solemn,caunturnirdinEvulMediu.

— Pentru G avem un fanion cu dungi

verticalegalbeneşialbe,aspustânărul,cu

onuanţădedisperareînglas. — Dung galbene şi albe?! Iarăşi o alegere proastă… Gnu poate ficu dungi verticale. Văzând-o purtată prea departe de

entuziasm,Hondaacăutatmomentulpotrivit

şis-aridicat.

—Vămulţumim.Amstatcammultşiv-

am ţinut din treabă. Am fost foarte nepoliticoşi să venim în vizită cu mâna goală, dar aş vrea să vă trimitem măcar nişteprăjituridelaTokyo…Aşputeasăvă cerocartedevizită? Luată prin surprindere de politeţea exageratăcucareHondaîl tratapetânăr,

Keikoapusfanionulpebirouşis-adussă-

şi recupereze pălăria neagră, pe care o

agăţaseînvârfultelescopuluicelmicdela

fereastradinsprerăsărit. Honda a pus politicos în faţa tânărului cartealuidevizită,pecareeraînscrisăşi ocupaţia. „Biroul de avocatură Honda“ a părut să-i inspire tânărului încredere şi respect. La rândul său, tânărul i-a dat o carte de vizită pe care scria „Tōru Yasunaga“şiadresastaţieidesemnalizare. — Aveţio ocupaţie foarte dificilă, dar văd că vă descurcaţifoarte bine de unul singur.Cevârstăaveţi?l-aîntrebatHonda nonşalant,pepiciordeplecare. — Am şaisprezece ani, i-a răspuns tânărul, scurt, din picioare şievitând-o în modspecialpeKeiko. —Aveţiomeseriefoarteutilăoamenilor. Amîncredere că vă veţistrăduişipe mai departe,aspusHonda,rostindfiecaresilabă

cu grijă, printre dinţii falşi, în timp ce o îndrumazâmbitorpeKeikocătreieşire,să seîncalţe. Tânăruli-aconduspânăjos. Ajunşi din nou în maşină, Honda, care abia-şimaiputeaţinecapuldrept,s-alăsat încetpebanchetăşii-adatindicaţiişoferului să-iducălaunhotel dinNihondaira,unde aveausăsteapestenoapte. —Vreausăfacrepedeobaie,şipeurmă am neapărat nevoie de un masaj, a spus Honda pe un ton relaxat, apoi imediat a adăugatcevacealăsat-opeprietenasacu gura căscată: Mă gândesc să-l adopt pe băiat.

11

Dupăplecareacelordoioaspeţi,Tōrua fostcopleşitdeconfuzie. Nueracevaneobişnuitsăaparăvizitatori care voiau să vadă staţia de semnalizare. Clădirea părea să aibă darul de a trezi curiozitateaoamenilor.Darîngeneral erau oamenicucopiişiintraumaimultdehatârul lor,iarodatăajunşiîncameradeobservaţie îşiridicaucopiiiînbraţe,îipuneausăseuite printelescop,şicuastabasta.Vizitatoriide azifuseserădealtsoi.Păreausăfivenitca sălămureascăcevaanumeşiplecaserăde parcăarfifuratceva.CevaceTōru,până acum,nicinuştiusecăexistase.

Era ora cinci după-amiaza. Stătea să plouăşiseîntunecasedevreme. Linia verde-închis care se întindea de-a latulmăriipăreaopanglicădedoliuşicrea unsentimentdelinişte.Îndepărtare,înspre stânga,sevedeadoarsiluetaunuicargobot. Aprimituntelefondelasediulcentraldin Yokohamapentruafiinformatdeplecarea unuivas.Peurmăn-amaisunattelefonul. Era ora la care de obicei îşi pregătea cina, dar acumîşisimţea inima grea şin- aveachefdemâncat.Aaprinslampamică de pe birouşis-a uitat maideparte peste desenele cu însemne pentru coşurile vapoarelor. Când n-avea de lucru, erau foartebunesă-ialungeplictiseala. Aveapreferinţeşiuneledeseneîlfăceau săviseze.Îiplăceamultînsemnulcompaniei

Swedish East Asia Line, cu trei coroane galbeneîntr-uncercalbastru,pefondiarăşi galben, sauelefantul, însemnul Companiei NavaledinŌsaka. Vasecuimagineaelefantuluipecoşulde fum intrau cam o dată pe lună în portul Shimizu. Elefantul alb deasupra unei semilunigalbene,pefondnegru,seobserva uşor chiar şide la mare distanţă.Îifăcea întotdeauna plăcere să-i vadă silueta ridicându-sedintrevaluri. Îi mai plăcea şi însemnul companiei PrinceLinedinLondra,uncoifcutreipene viu colorate. Când vedea bradul de un verdeputernic,depecoşul vreunuivasal companieiCanadianTransport,îşiînchipuia că vasul e un cadou împachetat în hârtie albă,iarcoşuldefum,ofelicitarecochetă

pusăînvârfullui. Însăniciunuldintoateacesteînsemnenu rămânea legat de conştiinţa lui Tōru. Deveneau obiectul atenţiei lui abia când intrauînrazatelescopuluişi,chiardacă,pe moment,aveauolegăturăculumeasa,erau doarunfeldecărţi,frumoaseşiplutitoare, dintr-un joc uriaş al lumii, la care el nu participa. Îiplăceaudoarstrălucirileîndepărtateîn care nuse oglindea el însuşi.Dacă iubea cevapelumeaasta,astaera. …Oare ce hram purta bătrânul de adineauri? Cât timp stătuseră acolo, dăduse doar impresia unuiomiritatla culme de aerele bătrâneiînhaineţipătoare.Acumînsă,după ceplecase,lăsaseînurmasaoaltăimagine,

debătrânliniştit. Ochii obosiţi şi extrem de inteligenţi, vocea calmă ce abia se auzea, politeţea excesivăcareaproapecăluapestepicior… oarecelucruriînduraomulacela? Tōru nu mai întâlnise o astfel de persoană.Numaivăzuse niciodată dorinţa deaconduceîntr-aşaoformăliniştită.Tōru leştiapetoate,şitotuşibătrânulaveaceva ce-irămăseseprinsînconştiinţă,cauncolţ de stâncă pe care nu-l poţi scoate din pământ.Cesăfifost? Darn-aduratmultpânăcetânăruluii-a revenit obişnuita aroganţă şi a pus punct speculaţiilor. Bătrânul nu era decât un avocat pensionar, mort de plictiseală, şi atâtatot.Iarpoliteţeaeradoaroobişnuinţă dată de profesie. Tōru a remarcat, cu

stânjeneală,căaveaşieltendinţaoamenilor

delaţarădea-iprivicususpiciunepeceide

laoraş.

S-a ridicat să-şi pregătească cina. Aruncând o hârtie la coşul de gunoi, i-au căzutochiipehortensiastrivităşiofilită.

„Azimi-aadusohortensie.Maimult,mi-

aprins-oînpărlaplecareşim-amfăcutde râs.Datatrecutăafostoalbăstrea.Şimai înainte, o gardenie.O fidoar nebunia din mintealuiKinue,saupoatecăflorileastea, înpărul ei,auuntâlc? Poatenicin-afost ideeaei.Poatecăcinevaileprindeînpăr, defiecaredată,iareapoartăcusine,fără să-şidea seama, un fel de semnal… De obiceicâtstăaicivorbeştedoarea,dardata viitoareneapăratams-oîntreb.“ Mai ştii? Poate că nimic nu era

întâmplătordincesepetreceaînjurulsău. Brusc,Tōrua simţitcă plasa fină a răului începesăseţeasăînjurulsău.

12

Decândauajunslahotelşipânălacină,

Hondan-ascosuncuvântşiniciKeikon-a

atinssubiectuladopţiei,careouimisepeste

măsură.Dupămasă,Keikoaîntrebat:

—Viitulamine?Sausăvineu? Încălătorii,dupămasadesearăşipânăla culcare,aveauobiceiulsă-şipetreacătimpul împreună în camera unuia sau a celuilalt, bândcevaşisporovăind,dar,dacăunuldin eieraobosit,putearefuzafărăcacelălaltsă sesupere.Eraînţelegerealortacită. —Mi-amaitrecutoboseala.Amsăfiula tineîntreizecideminute,arăspunsHonda, apucând-o uşor de mână pentru a citi

numărul de pe cheia pe care o ţinea în palmă. Pe Keiko o amuza nespus vanitatea ascunsăcare-l îndemna peHonda să facă asemeneagesturiînpublic.Pedealtăparte,

bătrânul putea trece, într-o clipă, de la

afecţiune la demnitatea

magistratuluideodinioară. Ajunsă în cameră, Keiko şi-a schimbat hainele.Întimpce-laşteptapeHonda,i-a trecutprinmintesă-liapestepicior,darpână laurmăarenunţat.Putearâdefoartebinede el şicânderavorbadelucrurigrave,dar regulanescrisădintreeiîicereacajoculsă fieserios. Hondaavenitşiamândois-auaşezatla măsuţajoasădelângăfereastră.Aucerutsă lise aducă câte o sticlă de whisky Cutty

solemnă a

Sarkîndoitcuapă–băuturalorpreferatăîn

ultimavreme.Keikoşi-aaruncatpriveape

geam,lavălătuciideceaţădeafară,şişi-a

scos ţigările din poşetă. Cu ţigara între degete,aveaoînfăţişaremaiseverădecât deobicei.Renunţasedemultsăaşteptepână când Honda îioferea unfoc, după moda occidentală. Era un lucru pe care el îl detesta.

început să

vorbească:

— Sunt uimită peste măsură. De unde

pânăunde,săadopţiuncopilpecareabial-

aicunoscutşidesprecarenuştiinimic?Nu poate fi decât o singură explicaţie: mi-ai ascunspânăacumcăaiasemeneaînclinaţii. Iar eu, oarbă, n-am văzut! Te cunosc de optsprezece ani şi nu mi-am dat seama!

Dintr-odată, Keiko

a

Suntemprietenideatâtavremepentrucăde la bun început ne-au apropiat, inconştient, aceleaşi puncte de interes. Ne-au adus alinare şine-au legat strâns, fără doar şi poate.IarYingChanafostdoarunelement înplus.Probabilcăaiştiutderelaţiadintre noidouăşiaijucatteatru,nu-iaşa? Omul niciodatănupoatefisuficientdeatent! —Nudeastaestevorba.YingChanşi băiatulsunttotuna,arostitHonda,ferm. —Cum?Cevreisăspui?Cumadicăsunt totuna?Keikoerainsistentă. — Am să-ţi povestesc când soseşte băutura, i-a răspuns Honda, fără alte lămuriri. Afostadusăşibăutura.Keikoeraroasă decuriozitate,darnuputealuainiţiativaşi nu-irămânea decât să aştepte explicaţiile.

Îşipierduseputeriledecomandantsuprem.

Hondai-apovestitînceledinurmătotul.

Spreuşurarealui,Keikol-aascultatatentă,

fărăexclamaţiileşiremarcileobişnuite.

— Ai fost înţelept să nu povesteşti

niciodatădespreasta,aspusea,cuovoce dulce şi afectuoasă, probabil efectul alcooluluice-iunsesegâtul.Altfel,lumea

te-ar fi luat de nebun, şi sentimentul de încrederepecarete-aimuncitsă-lclădeşti pânăacums-arfinăruit. — Nu-mi pasă mie de încrederea societăţii!

— Nu asta spun. Faptul că, timp de

optsprezece ani, mie nu mi-ai spus nimic reflectăclarmodultăudeagândi.Ceeace mi-aispusacumfacesăparăunfleacorice alte secrete… cum ar fipornirile sexuale

diferite de ale celorlalţi, sau faptul că ai avut în familie trei nebuni… povestea de acumeunsecretenorm,caootravăextrem de puternică. Odată ce-ai aflat aşa ceva, crimele, sinuciderile sau violul par nişte infracţiuniuşoare.Şiceironie,săfievorba tocmaidetine,unjudecător!Tetrezeştiprins într-uncerc maimare ca cerul şi, când ai priceput că legile sunt altfel pentru tine, restul lucrurilor devin complet ordinare. Pentrutine,noiceilalţisuntemdoarnişteoi lapăscut.Nuştimdeniciuneleşitrăimca nişteanimale,adunateîmpreunăînlipsăde altcevamaibun. Keikos-aopritdoaroclipăsăofteze. —Săştiicăpovesteatam-alecuit.M-am luptat până acum, şicred că m-amluptat bine, dar uite că, de fapt, a fost inutil.

Suntemprinşitoţi,pânălaunul,înaceeaşi plasă. — Dar pentru o femeie e o lovitură mortală. Dacă ştii aşa ceva, ţi-ai pierdut frumuseţea.Ortu,chiarşilavârstata,încă îţimaidoreştisăfiifrumoasă.Arfitrebuit să-ţiastupiurechileşisănuauzicespuneam. Pefaţaceluicareştieasemenealucruriapar nişte semne, ca de lepră. Dacă lepra nervoasă şi cea articulară au semne concrete, vizibile, asta este invizibilă, o „leprătransparentă“.Eu,decândamfostîn India,amdevenit,fărăurmădeîndoială,o „lepră spirituală“. E adevărat că purtam boala în mine de zecide ani, dar era în stadiulatent.Însătu,femeiefiind,oricâtde mult machiajţi-aipune pe obraji, tot n-ai putea ascunde semnul că „ştii“ de ochii

celorlalţicareştiu.Pieleaîţidevinenefiresc detranslucidă,spiritulîţiecamort,carnea îşi pierde frumuseţea şi devine dezgustătoare,voceaţiseaspreşteşipărul îţi cade, eşti ca un copac care-şi pierde frunzele.Astea ar ficele cincisemne ale decăderiiceluicare priveşte.De astăziau să-ţiaparăşiţie. Şi, chiar dacă tu nu-i eviţi, încet-încet oameniiausăteevite.Celcareştienu-şidă seama, dar emană unmiros fetid, pe care ceilalţiîlsimt. Frumuseţea umană, şi cea trupească, şi cea sufletească, de fapt tot ce ţine de frumos se naşte numaidinnecunoaştere şi iluzie.Estecuneputinţăsăştiişitotodată să-ţi păstrezi frumuseţea. Dacă necunoaştereaşiiluziasuntuna,atuncin-are

locnicioluptăîntrespirit,caren-arecuce

le ascunde, şi trup, care le ascunde prin

propria-i strălucire.

frumuseţe înseamnă doar frumuseţea trupească. —Aşaeste.ŞiYingChaneraaşa,aspus Keiko,privindceaţapegeam.Înochiaavut osclipiredeafecţiunenostalgică.Presupun cădeastanule-aipovestit,niciluiIsaocel de-al doilea, niciluiYing Chancea de-a treia… —M-amtemutsănuleschimbdestinele, dacălespuneam.Poateafostocruzime… Dar lucrurile au stat altfel în cazul lui Kiyoaki.Peatuncinuştiamnicieu. — Vreisă spuică, pe atunci, eraişitu frumos,aspusKeiko,ironică,studiindu-lpe Hondadincappână-npicioare.

Pentru oameni,

— N-am spus asta! Pe atuncideja îmi

ascuţeamsârguinciosarmelecunoaşterii.

—Amînţeles.Trebuiesăţinsecretulfaţă

detânărulpecarel-amcunoscutazi.Asta

pânăvamuri,lavârstadedouăzecideani.

—Aşae.Aideaşteptatdoarpatruani.

—N-aisămorituînainte?

—Ah,uitecălaastanum-amgândit.

— Trebuie să maifacemo vizită pe la

InstitutulOncologic. Keikos-auitatlaceas,ascosocutiuţă cupastiledetoateculorile,aalesrapidtrei dintreelecuvârful dege-telorşile-aluat cuwhisky-ulîndoitcuapă. Honda nu-i menţionase lui Keiko un lucru: băiatul pe care-l întâlniseră azi se deosebea de ceilalţitreidintrecut.La el, mecanismul conştiinţei de sine apărea

limpede, ca prinsticlă, ceea ce Honda nu văzusenicilaKiyoaki,nicilaIsao,nicila Ying Chan. Pe dinăuntru, acest tânăr îi semănaleit.Dacăeraadevărat,deşipărea imposibil, însemna că-şi păstrase frumuseţea cu toate că ştia. Dar nu, aşa cevanuera cuputinţă.Şi,dacănuera cu putinţă,însemnacătânărul,deşiaveatoate semnele necesare, vârsta potrivită şi cele treialuniţe,eraunfalsfoarteelaborat,pus înfaţaochilorsăi. Pentru că începuse să-i ia somnul, discuţiaadeviatcătrevise. — Eunuvisez decâtfoarte rar, a spus Keiko.Chiarşiacum,misemaiîntâmplăsă visezdespreexamene. — Se spune că oamenii visează toată viaţa examene, dareun-ammaivisataşa

cevadezecideani. — Asta pentrucă aifostmereubunla şcoală. LuiHonda ise părea total nepotrivitsă discutecuKeikodesprevise.Eracaşicum arfivorbitcuunbancherdespretricotaje. Înceledinurmă,ceidois-audespărţitşi s-auduslaculcare.Hondaavisatexactce spusese mai devreme că nu visează niciodată:examene.

Înclasadelaetajdinclădireadelemna şcolii,zgâlţâitădevântulputerniccaobiată colibă, tânărul Honda primeşte foile de examenpecareprofesorulleîmparteprintre

rânduri.Kiyoakiseaflăşielcuvreodouă-

treibăncimaiînspate.Honda,foartecalmşi sigur pe sine, priveşte pe rând întrebările scrisepetablăşifoaiadeexamen.Îşiascute

creioanelecapeniştesuliţe,unulcâteunul.

Răspundeimediatlatoateîntrebările.Nue nevoie să se grăbească. Afară, plopii îşi chircesctrupurile,biciuiţidevânt… S-atrezittârziuînnoapteşişi-aamintit, limpede,toatedetaliilevisului. Fusese de-a dreptul un vis despre examene, însă nu-ilăsase vreunsentiment deagitaţie,cumseîntâmpladeobicei.Dar oarecine-itrimisesevisul? De vreme ce doar el şi Keiko

participaserăladiscuţie,şipentrucăean-

aveacumsăi-lfitrimis,acel„cineva“putea fidoarelînsuşi.Dareln-avusesenicicea maimicădorinţăsăvisezeaşaceva.N-avea cumsă-şitrimităunvisfărăsăseconsulte maiîntâicuel însuşiprivitor la propriile-i dorinţe.

Desigur, citise multe cărţi despre vise scrisedepsihanaliştiidelaViena,darnuera de acord cu teoria că ceea ce-şi doresc oameniiestesăsetrădezepeeiînşişi.Ise părea mai firesc să considere că există cineva din afară, mereu la pândă, care-şi impunevoinţa. Înstareadetrezie,aveavoinţăşi,fiecă

dorea, fie că nu, trăia înistorie.Însă mai

existaceva,ascunsînîntuneric,cevapara-

istoric sau poate non-istoric, care-i forţa mânaînvis,independentdepropria-ivoinţă. Ceaţaseridicaseşilunaapărusepecer, trimiţând sclipirialbăstruipe sub marginea perdelei,puţinpreascurtăpentrufereastră.I se părea că vede o peninsulă de umbră, gigantică, plutind în depărtare, pe marea tenebrelor.Aşa se vedea şiIndia, când a

zărit-opentruprimaoară,depevaporulce se apropia de ţărm. Furat de amintiri, a adormitdinnou.

10august.

13

Laoranouădimineaţa,Tōruşi-aînceput schimbul la staţia de semnalizare. Ca de obicei, de cums-a văzutsingur, a deschis ziarulşis-apuspecitit.Pânădupă-amiază n-aveasăvinăniciunvapor. Ediţia de dimineaţă era plină de ştiri despre deşeurile industriale aduse de ape carepoluaserăţărmullaTago-no-Ura.Dar acoloerauvreosutăcincizecidefabricide hârtie, întimpce la Shimizunuera decât una,mică.Înplus,deoarececurenţiimarini mergeaucătreest,portuldinShimizunuera aproapeniciodatăameninţatdedeşeuri.

Dincespuneauştirile,membriiFederaţiei Naţionale a Studenţilor, Zengakuren, veniseră în număr foarte mare la demonstraţia anti-poluare. Dar toată acea zarvăeradepartedeel,maidepartedecât puteavedeaprintelescop.Ceeacenuintra în raza telescopului n-avea legătură cu lumeasa. Eraovarărăcoroasă. Anul acesta fuseseră rare zilele cu cer strălucitorşicâţivanoriaducătoridetunete, încarePeninsulaIzusevedealimpede.Şi astăzieraascunsădeceaţafină,iarsoarele era întunecat.De curând cineva îiarătase niştefotografiifăcutedepeunsatelitmeteo; Golful Suruga era întotdeauna pe jumătate acoperitdesmog. Kinuei-afăcutovizităîncursuldimineţii,

lucrudestulderar.Dinpraguluşiidejos,l-

aîntrebatdacăputeaintra. —Şefuleplecatlasediu,laYokohama, aşacăn-osăaparănimenipeaici. Auzindu-l,Kinueaurcat.Înochiisecitea frica. Cucevatimpînurmă,cândîncămaierau însezonulploios,Tōruprinseseocaziaşio întrebase aspru de ce de fiecare dată îi aduceaflorisăileprindăînpăr.Ovreme dupăaceeafatanu-lmaivizitase,daracum începuseiarsăapară,ce-idreptmairar.Nu maiveneacufloriînpăr,darpoveştilecu care-şi motiva vizitele erau tot mai exagerate. —Eadouaoarăcândmiseîntâmplă,a douaoară!Înplus,şitipulealtul,aizbucnit Kinueînclipaîncares-aaşezatpescaunşi

înaintedea-şirecăpătasuflul. —Ces-aîntâmplat? — Cineva e pe urmele tale! Eu întotdeaunacândvinaici,măuitfoartebine înjursănufiepiciordeom.Astacasănu-ţi creezprobleme.Dacă cinevate omoară o să fie numai şi numai vina mea, şi nu-mi rămâne decât să-mi cer iertare luându-mi zilele. —Darcedumnezeus-aîntâmplat?!

—Eadouaoară,îţispun!Şidincauza asta sunt atât de îngrijorată. Doar ţi-am povestitşidatatrecută.Acumafostcamla fel,deşinuîntocmai.Azi-dimineaţăamieşit la plimbare pe plaja de la Komagoe.Am

culescâtevazorele-de-nisipşipeurmăm-

amapropiatdemalcasăprivescmarea,pur

şisimplu.

LaKomagoevinoamenipuţinişieu,una, m-amsăturatde câtse holbează la mine. Reuşescsămămailiniştescdoarcândstau şiprivesc marea.Asta poate şipentru că, dacăaşpunepeuntalerfrumuseţeamea,iar pe celălalt frumuseţea mării, ar sta în echilibruperfect.Miseparecă-iîncredinţez măriipovarafrumuseţiimeleşimăsimtmai uşurată. Pe plajă erau doar doisau treioameni carepescuiau.Unuldintreeiprobabilcănu prindeanimicşiseplictisise,pentrucăsetot zgâialamine.Eumăfăceamcăplouăşimă uitam la mare, dar îisimţeam privirea pe obraz,caunmuscoi. Vai, nu cred că poţi să înţelegi ce senzaţie groaznică e! Iar o luam de la capăt!Frumuseţeameaopornearazna,de

una singură, fără să-ipese de voinţa sau libertatea mea, fără să ţină cont de mine. Cândeustauşi-mivăddealemele,fărăsă deranjezpenimeni,eaîmifaceînciudăşi declanşează o nenorocire. Eu ştiu că e semnulfrumuseţiiadevărate,darnimicnue mairăucafrumuseţeascăpatădinfrâu. Iarăşi am stârnit dorinţele unui bărbat! Nicin-apucasembinesămăgândesccâtmă dezgusta,iareadejasepornisesă-lprindă în mreje. Trecătorul de adineauri se transformacufiecareclipăînanimal. Euînultimavremeamrenunţatsă-ţimai aducflori,dar,atuncicândsuntsingură,îmi place să-miîmpodobesc părul cuele, aşa că pe plajă îmipusesem o zorea rozalie. Cântam, numaiştiuce.Ciudat, că doar a fostcupuţintimpînurmă.Înoricecaz,era

uncântecpotrivitcuvoceameafrumoasă, tristşicare-ţitrimitesufletulundevadeparte. Voceaastaeunchin,săştii.Chiarşicelmai vulgarcântec,odatăceiesedepebuzele mele,devinefrumos. Încele dinurmă, bărbatul s-a apropiat. Era tânărşicaraghios de politicos.Darîn priviriîiardeadorinţa,oricâtsestrăduias-o ascundă.Nu-şimailuaochiidepepoalele fusteimele, parcă erau lipiţide ea. Mi-a turuitvruteşinevrute,daramreuşittotuşisă măapăr,stailiniştit.Suntteafără,maimult îmifacgrijipentrutine. M-a ameţit cu poveştile lui, dar mereu întrebacâtecevaşidetine.Cumeşticaom, cummunceşti,dacăeştidrăguţculumea… lucruridinastea.Bineînţeles,i-amrăspuns. I-amspuscanuexistănimenimaibun,mai

muncitorşimaiminunatcatine.Launsingur răspuns de-al meua făcut o faţă ciudată, cândi-amziscăeştimaipresusdeoameni. Dareum-amprinsinstinctiv.Ţi-amspus că e a doua oară. Şiacum zece zile s-a întâmplat ceva asemănător.Sunt sigură că cinevabănuieşteorelaţieîntrenoi.Cineva, unbărbatînspăimântătorcarestăînumbră, oria auzitde mine, orim-a spionatde la distanţă,şiacumviseazăsămăaibă;deasta a pus pe altcineva să afle lucruri despre mineşisă-lînlăturepecelpecare-lcrede iubitulmeu.Simtcumodragostesmintităse apropietotmaimultdemine.Mordefricăşi nuştiucem-aşfacedacătu,caren-ainicio vină,aipăţicevadincauzafrumuseţiimele. Suntsigurăcăeouneltire,cevapuslacale din dragoste deznădăjduită. Cel care pe

minemăurmăreşte,nevăzut,dedeparte,şi carepetineplănuieştesăteomoare,esigur unbărbatbogat,cuoputereimensăşiurât caobroascărâioasă! Kinue a spus totul dintr-o suflare, tremurândcaofrunză. Tōru, îmbrăcat în blugi, picior peste picior, o asculta pufăind dintr-o ţigară. Încerca să-şidea seama care era de fapt rostul întregii poveşti. Lăsând la o parte născocirile de-a dreptul dramatice ale lui Kinue, Tōru era sigur că cineva încerca, indirect,săaflelucruridespreel.Darcine săfifost? Şiapoi,pentruce?Poatecăera poliţia,darel,înafarădefaptul căfuma, minorfiind,nufăcusenicioinfracţiune. Aveasăsegândeascălaastamaitârziu, cândvafisingur.Acum,cas-obucurepe

Kinue şisă-idea apă la moară, avea să-i îmbracefabulaţiileîntr-oformălogică.Şi-a luatuntoncumpănitşiaspus:

—Lucrurilestauprobabilaşacumspuitu; darsăştiicăn-aşaveaniciunregretdacăaş muripentruo femeie atât de frumoasă ca tine.Undeva,pelumeaasta,existăunom foartebogat,foarte puternicşifoarte urât, carestălapândăşi-şidoreştesănimicească frumuseţeapură.Iaracumapusochiipenoi. Nu e deloc uşor să lupţicu aşa ceva. Omulăsta,caunpăianjen,şi-aţesutpânza peste tot prin lume. La început fă-l să creadăcănu-iopuirezistenţăşică-lasculţi întocmai. Apoi, cu răbdare, să îi cauţi punctulslab.Cândeştisigurăcăl-aigăsit, trebuie să-ţi aduni toate puterile şi să-l loveşti exact acolo, altfel n-ai şanse de

izbândă. Ceiînzestraţicufrumuseţeînformăpură nutrebuiesăuiteniciodatăcăsuntduşmanii oamenilor.Duşmanul nostruştie că are un mareavantajînluptă:toatăomenireaede partealui.Şin-osăneslăbeascănicioclipă pânănucădemîngenunchişirecunoaştem căşinoisuntemoameni.Deaceeanoi,când vavenivremea,trebuiesăfimpregătiţisăne facemfratecudracul.Dacăneîncrâncenăm şirefuzămuncompromis,vomfiucişi.Însă dacă-ifacem pe plac, o să fie maipuţin precautşiosă-şiaratefărăvoialuipunctul slab. Până acolo avem de îndurat. Dar, pentruasta,trebuiesănepăstrăm,îninimi, unrespectdesineneclintit. —Amînţeles.Amsă fac cumspui.În schimb, te rog să-mifiisprijin.Otrava din

frumuseţeîmiînmoaiepicioarele.Dar,dacă ne vom ţine de mână, vom învinge toate poftelemurdare şi,dacătotul merge bine, vompurificaomenirea.Atuncipământulosă devinărai,şiamsăpotşieutrăi,fărăsămă maitemdenimic. —Aşaeste.Linişteşte-te,pentrucătotul vafibine. —Ştiicebucuroasăsunt?Eu…Îmiplaci maimultca oricine pe lumea asta!a spus grăbită,ieşindpeuşăde-a-ndăratelea.

După plecarea fetei, Tōru s-a simţit uşurat. Când o asemenea urâţenie dispărea, aproapecăsetransformaînfrumuseţe.Dar, în cazul de faţă, frumuseţea – premisa întregiiconversaţiidemaidevreme–lipsea cudesăvârşire.Atmosferanus-aschimbat,

iar parfumul feteia rămas în aer chiar şi dupăceaplecat.

LuiTōruisepăreauneoricăfrumuseţea se aude plângând undeva în depărtare. Probabil ceva mai încolo de orizont. Frumuseţeaţipăascuţit,cauncocor.Sunetul reverberează în văzduh, apoi se stinge. Dacă s-ar putea transforma în făptură umană,arface-odoarpentrucâtevaclipe. Doar Kinue, prinsă încapcana urâţeniei, a reuşitsăcapturezeacelcocor,şi-lhrăneşte cuconştiinţădesine.

La ora treişioptsprezece minute după- amiazaaintratînportvaporulKōyō-maru. Următorulvaseraanunţatpentruoraşapte searaşi,pânăatunci,Tōrun-aveanimicde făcut.

ÎnacelmomentseaflauînportulShimizu

douăzecidevase,cutotcucelenouăcare

aşteptauunloclachei.

În Zona a Treia erau ancorate Nikkei- maru II, Mikasa-maru, Camelia, Ryūwa-

maru,LiangaBay,Umiyama-maru,Yōkai-

maru,Denmaruku-maruşiKōyō-maru. LadigulHinodeerauKamishima-maruşi Karakasu-maru. LadigulFujimi,Taiei-maru,Hōwa-maru, Yamataka-maruşiAristonikos. Pe lângă acestea, ancorate lângă geamanduriledinGolfulOrito,undeseafla portul de cherestea, mai erau vasele de transport Santen-maru, Dona Rossana şi EasternMary. Deasemenea,pentrucăerapericulossă vinălachei,unsingurvas,Okitama-maru,

gata de plecare, era alimentat cu combustibil în Zona Delfin, rezervată petrolierelor. Vasele de mare tonajcare aduceauţiţei dinGolful Persic ancorauînZona Delfin, iarcelemaimici,cuuleirafinat,ancoraula Sodeshi.AcoloeraNisshō-maru. O cale ferată secundară lega staţia Shimizu,aflatăpeliniaprincipalăTōkaidō, de cheiurile principale.Îşicroia drumprin covorul gros de ierburişitrecea pe lângă depozite singuratice în care se reflectau razeleintensealesoareluidevarăşiprintre care se zărea marea dinfundal, anunţând parcă sfârşitul pământului. Calea ferată, ruginităşiîngustă,mergeamaideparteşimai departe către marea sclipitoare, până ajungea la capăt, în punctul numit Zona

Feroviară.Astăziacolonueraopritniciun vas. …Tōrutocmaiînscrisesecucretănumele vasului Kōyō-maru pe tabla unde ţinea socotealadistribuţieivapoarelor,încoloana pentruZonaaTreia. Vasul era ancorat în largul portului şi operaţiunilededescărcareerauprogramate abia pentruziua următoare.Nuera urgent să-i anunţe sosirea. Abia aproape de ora patruaprimituntelefoncare-lîntrebadacă vasulaajunsîntr-adevărsaunu. Laorapatrufixaprimitalttelefon,dela un pilot, pentru a-l informa cine era de serviciuadouazi,dintreceioptpiloţicare lucrauînschimburi.

Tōru nu mai avea nimic de făcut până seara. S-a dus la telescop să privească

marea,dar,întimpceprivea,i-auvenitdin nou în minte nesiguranţa şi umbra răului, adusedeKinuemaidevreme,şiobiectivul telescopuluiparcăafostacoperitdeunfiltru cenuşiu. Dacăstăteasăsegândească,parcătoată vara fusese acoperită de unvăl al răului. Fin, răul se strecurase în fiecare rază de soare, mâncându-i strălucirea şi subţiind umbraputernicădevară.Noriiîşipierduseră conturul clar,iarînorizontul întunecat,de culoarea oţelului, nu se vedea Peninsula Izu, cidoar cer şiapă.Marea era de un verdemonotonşidezolant. Fluxul începeasăsefacăsimţit.Tōrua coborât puţin telescopul pentru a privi valuriledelângămal. Când se spărgeau, de pe spinările lor

ţâşnea o spumă groasă. Piramidele de un verdeînchissetransformau,calaunsemn, seridicauşiseînfoiau,într-oagitaţiealbă. Acolosevedeanebuniamării. Erauunelevalurimicicareseprăbuşeau cândnicinuseridicaserăbine.Altele,mari, îşiînălţauburţile semeţe şipătate cualb. Preţdeoclipă,scoteauunţipăttrist,apoise adunau toate, ca o suprafaţă imensă de sticlă crăpată. După ce se spărgeau, se dădeau în lături, ca un păr alb, frumos pieptănat, lăsându-şi la vedere cefele întunecate, aliniate ordonat.Liniile albe se uneau apoi într-un câmp lăptos şi se spărgeaudemal,căzutelaunison,cauncap retezat. Spuma se întindea, apoi se strângea, săpând liniiîn nisipul închis la culoare şi

retrăgându-se spre mare, ca o urmă de miriapod. Bulele de spumă se strecurau printre fireledenisip,caniştebroboanedesudoare peumeriiunuiatletcaretocmaişi-aîncheiat competiţia. Cetransformaredelicatănearatămarea, cândvine,caoimensălespedealbastră,şi sespargedeţărm!Crestelevalurilor,micişi nenumărate, se împrăştie şi-şi spulberă spuma,scuipândparcăfirealbedincoconii mării.Iarrăul,câtăsubtilitate,săabsoarbă în sine acel alb, în timp ce striveşte cu forţă! Orapatruşipatruzecideminute. Partea de sus a ceruluis-a luminat.Un ceralbastruafectatşiegoist,aşacummai văzuse odată la bibliotecă, într-un album

despreŞcoaladelaFontainbleau.Laolaltă cunoriimincinoşi, cerul pictatînalbastrul prealiricnusemănaacerdevarăşimirosea aipocrizie. Obiectivul telescopului a părăsit malul măriişis-a îndreptat către înaltul cerului, apoi către orizont, apoi către imensitatea mării. Preţ de o clipă, lentila telescopului a prinsopicăturădincreastaînspumatăaunui val,cepăreasăurcepânălacer.Oarece căuta picătura singură, atât de sus? Înce scopfusesealeasă,doarea? Naturaîşirepetafărăîncetareciclul,de laîntreg lafragment,apoidelafragment din nou la întreg. Prin comparaţie cu limpezimea efemeră a fragmentului, natura caîntregpăreaîntotdeaunamaitristăşimai

întunecată. Oarerăulaparţineanaturiicaîntreg? Saueraunfragment? Orapatruşipatruzecişicinci.Câtvedeai cuochii,niciţipeniedevapor. Plajaeragolaşă.Înapănuînotanimeni, doarpe mal erauvreo treipescari.Marea fără urmă de vapoare nu-i trezea deloc simţul datoriei.Golful Surugaeracufundat însobrietate,lipsitdedragosteşidebeţia bucuriei. Era nevoie de vapoare, care să brăzdeze încoace şi-ncolo perfecţiunea aceeaneştirbităşileneşă,caniştelamece sclipesc în soare. Vasele, arme reci ale dispreţuluifaţădeperfecţiune,alunecaupe pielea subţire şi întinsă a mării ca să-i cresteze răni, dar n-o puteau răni în profunzime.

Oracinci. Valurilealbes-aucoloratîntr-oclipăîn trandafiriu,anunţândapropiereaapusului. Pe rând, şi-au făcut apariţia două petroliere negre, unul mare şi unul mic, îndreptându-se către largul mării, înspre stânga.ErauOkitama-maru de 1 500 de

tone,cuplecaredinportulShimizulaora4

şi20,şiNisshō-maru,de300detone,care

plecasela4şi23.

Însăastăzivaseleerauascunsedeceaţa finăşiabiasedistingeau,canişteiluzii.Nici măcarsiajulnulisevedealimpede. Tōruaîndreptatdinnoutelescopulcătre mal. Puţin câte puţin, valurile prinseseră culoarea apusului şi deveniseră sobre şi dure.Răul întuneca totmaimultlumina şi

burţilevalurilorapăreautotmaiurâte. Aşae!şi-aspusTōru.Înclipaîncarese spărgeau de mal, valurile deveneau întruparea morţii. Cu cât se gândea mai mult, cuatât ise părea maievident.Erau gurilecesecascăînclipamorţii.Guralarg deschisă, încercând chinuit să tragă aer printre şirurile de dinţi albi, acoperiţi cu nenumărate fire de salivă. Pământul violaceuînluminaapusuluieraoperechede buzecianotice. Încele dinurmă, moartea se aruncă în guramăriilargdeschisă.Iarmarea,eficientă ca un poliţist, strânge repede cadavrele, ascunzându-ledeprivirileoamenilor. Înacea clipă,telescopul luiTōrua dat pestecevacen-arfitrebuitsăvadă.Aavut bruscsenzaţiacă,întrefălcilelargdeschise

alemării,îşifăcuseapariţia,scuturându-se,

o lume complet diferită. El nu vedea

niciodată năluciri, aşa că trebuie să fifost

aievea. Dar ce era nu-şiputea da seama.

Poatecăeraunmodelîntâmplătordesenat

de vietăţile mării. O lumină ieşită din

adâncuri scosese la iveală o lume neobişnuită, pe care el era sigur c-o mai văzuse; se ascundea poate undeva în amintirileluicelemaiîndepărtate.Saupoate

erauncrâmpeidintr-oviaţăanterioară,dacă

aşa ceva exista.Înorice caz, nu-şidădea

seamacelegăturăaveaculumeapecareel

o vedea, dincoace de orizontul clar.

Presupunândcăerauniştealgecaredansau

prinseîntreburţilevalurilorînaintedease

sparge, atunci lumea creionată preţ de o

clipăeraundesenminiaturalalstriurilorşi

gâlmelordepemucoasele,purpuriişiroz, ale îngreţoşătoarelor adâncuri. Dar se văzuseşiolumină.Săfifostreflexiaunui fulger,înlargulmării?N-aveacum,peaşa o mare liniştită, înapus.Însă maiîntâide toate,nucunoşteavreolegecaresăspună că acea lume şi această lume coexistă. Ceeacezăriseadineauriputeasăvinădinalt timp.Untimpdiferitdecelpecare-lmăsura ceasulluiacum. Tōru a scuturat din cap, încercând să scape de vedenia neplăcută. Până şi telescopulîidevenisenesuferit.S-amutatla telescopuldincelălaltcolţalcamerei,cel care mărea de cincisprezece ori, ca să urmăreascăsiluetavasuluiimenscepărăsea portul chiar atunci. Era Yamataka-maru, aparţinândLinieiMaritimeYamashita,unvas

de 9 183 de tone, care se îndrepta spre Yokohama. —VaporYamashita,aplecatacumcătre dumneavoastră. Yamataka. Yamataka. La

ora17şi20.

DupăceainformatbirouldinYokohama, s-aîntorslatelescopulmicşiaurmăritmai departe vasul, ale cărui catarge tocmai dispăreauînceaţă. Însemnulcuosingurădungăneagrăsus, pefondportocaliuînchis,„LiniaY.S.“scris cu litere mari, negre, pe latura vasului, cabina albă, bigile roşii. Vasul, prins în cercul lentileitelescopului,sestrăduiasă-i scape. Tăind cu prora valurile albe, se îndreptacătrelarg.

Vasul dispărusedinrazavizuală.Tōrua lăsattelescopulşiaprivitînjospegeam.Pe

parceleleundefuseserăcăpşunierauacum aprinse,dinlocînloc,focuri. Toate serele care se întinseseră cât vedeaicuochiipânăpelasfârşitulperioadei ploioase acum dispăruseră. Sezonul căpşunelor trecuse. Deja răsadurile pentru cultivare forţată fuseseră trimise la Gogōme, lângă Muntele Fuji, şi aşteptau iarnamodelatădemânaomului.Aveausăse întoarcă pe la sfârşitul luioctombrie, aşa încât să fie gata la timp pentru piaţa de Crăciun. Oameniilucrauprintrescheleteleserelor, sauprinşanţurilecupământnegru,rămase acoloundeserelefuseserădemontate. Tōruaintratînmicabucătăriepentrua-şi pregăti masa de seară. Şi-a mâncat cina uşoară, privind pe fereastră. Deja se

întuneca. Oracincişipatruzecideminute. Sus, pe cerul dinspre miazăzi, s-a ivit dintrenoriojumătatedelună.Printrenorii fini, trandafirii, părea unpieptene de fildeş căzutdinvăzduh.Astatpuţinşis-aascuns iardupănori. Se făcuse ora la care piniide pe malul mării căpătau un verde întunecat, iar luminiţeleroşiialemaşinilorcelorveniţisă pescuiascăsedistingeauclarînparcareade lângăplajă. Pedrumeaguriledintreparceleşi-aufăcut apariţia o sumedenie de copii.Ciudaţimai erau şi copiii ăştia! De cum se întuneca, răsăreau din senin şi începeau o joacă nebuneascăprintrecâmpuri. Ici şi colo se zăreau flăcărui, ca nişte

limbi,delafocurileaprinsepecâmpuri.

Cincişicincizecideminute.

Tōruadevenitatent.Departeînlarg,spre

sud-vest,observasesiluetaminusculăaunui vas.Aproape nimeninul-ar fizărit de la distanţa asta.Apus mâna pe telefon.Era atâtdesigurcănuputeagreşi,încâtnicin-a maiaşteptatsă-ivadăînsemnele. La telefon i-a răspuns reprezentantul agenţieinavale. — Alo? Aici Staţia Teikoku. Soseşte Daichū,tocmail-amvăzut. Eracaopatălăsatădeundegetmurdar peorizontulşters,rozaliu.Tōrul-areperat şil-aidentificat,caşicumarfianalizato amprentărămasăpegeam.

din Registrul

vapoarelor,Daichū-marueraunvasde3

După

cum reieşea

850 de tone care transporta mahon de

Filipine.Avealungimeade100demetrişio

viteză de 12,4 noduri.Peste 20 de noduri aveau doar cargoboturile internaţionale; vaseledecheresteaeraumailente. Tōrusimţeaoapropierespecialăfaţăde Daichū-maru. Fusese lansat primăvara trecutădinŞantierulKanzashi,chiaraici,în Shimizu. Oraşase. Pe linia orizontuluirozaliuse întretăiau, ceţoase, siluetele vaselor Daichū-maru, carevenea,şiOkitama-maru,careplecase. Oimaginestranie,caatuncicândoreflexie a realităţii iese la iveală din vis, sau realitatea dintr-unconcept… poezia prinde formă concretă iar imaginile interioare se materializează. Când, prin cine ştie ce

împrejurări,cevacareparelipsitdesensşi chiar aducător de nenoroc ajunge să se oprească într-unsuflet, sufletul e copleşit deacelcevaşitrebuieneapăratsă-ideaun trupşisă-l aducă pe această lume.Aşa-şi începexistenţalucrurile.Totaşa,poatecăşi Daichū-marus-anăscutîninimaluiTōru. Umbracarelaînceputabiaatingeasufletul, ca unfulg, a devenit unvapor imens, de aproape 4 000 de tone. Acelaşilucru se întâmplă,fărăîncetare,pestetotînlume. Şaseşizece. Vaporul se apropia.Dincauza unghiului deobservaţiepăreamaiîndesatdecâtera, ca o rădaşcă, cu cele două bigi drept coarne. Şaseşicincisprezece. Vaporulsevedeaacumlimpedecuochiul

liber, plutind pe apă, negru, ca un obiect uitatpeopoliţă.Pentrucăveneadreptdin faţă, îşi păstra mereu silueta de butelcă neagră de saké, aşezată pe raftul orizontului. Şaseşijumătate. Prinlentilatelescopului,îndreptatăoblic, Tōruadistinspecoşulvasuluiînsemnulcu un N roşu într-un cerc pe fond alb. Se vedeauşistiveledelemn. Şasecincizeci. Daichū-maru, venind drept, îşi profila luminiţeleroşiidepoziţiealecatarguluipe cerul înnorat, culuna ascunsă.Trecuse pe lângă Okitama-maru care-şi croia drum spre larg, ca o nălucă. Deşi vasele păstraseră destulă distanţă între ele, în întunericul de pe mare luminile de poziţie

păreauapropiate,cajaruldeladouăţigări careseîntâlnescşisedespart. Din portul de plecare, Daichū-maru mersesefărăescală.Aveafixatepepunte, înfaţă şiînspate, două şine maride fier, verticale, care sprijineau încărcătura de lemneşileîmpiedicausăserăstoarne.Era încărcat până la limita linieide plutire cu trunchiurisolide, arse de soarele tropical, stivuiteunelepestealtele,caleşurileunor sclavinegri. Tōru şi-a amintit de noile reguli ale circulaţieimaritimecarepriveauîncărcarea navelor, încurcate ca hăţişurile dinjunglă. Erau şase categorii de linii de încărcare maximă:devară,deiarnă,nord-atlanticăde iarnă, tropicală, de apă dulce însezonde varăşideapădulcetropicală–aceastadin

urmăfiindşieaîmpărţităînfuncţiedezonă şi anotimp. Daichū-maru se încadra în prima din aceste două subcategorii, care avea şi un „regulament special pentru transportul de cherestea“. Tōru citise fascinatregulilepentruzonatropicalăşile memorase, cu toate detaliile legate de longitudine,latitudineşitropice:

„Zonatropicalăestedelimitatădecoasta de est a Americii de Nord, de-a lungul

paraleleide13gradelatitudinenordicăpână

la meridianul de 16 grade longitudine vestică,apoipânălaintersecţiaparaleleide

10gradelatitudinenordicăcumeridianulde

58 de grade longitudine vestică, mergând apoi până la meridianul de 20 de grade longitudinevestică,urmatpânălaparalela de 30 grade latitudine nordică, apoipe ea

spre coasta de vest a Africii… apoispre coastadevestaIndiei…apoisprecoastade estaIndiei…coastadevestaMalaysiei… apoi de-a lungul coastei de sud-est a

continentuluiasiaticpânălaparalelade13

gradepecoastadeestaVietnamului…de laPortulSantosdinBrazilia…depecoasta de est a Africiipână pe coasta de vest a Madagascarului… apoiprinCanalul Suez, Marea Roşie, Golful Aden, Golful Persic…“ Un fir invizibil înainta din continent în continentşidinoceanînocean,iarceeace împrejmuiaelsenumea„zonatropicală“şi, încet-încet, prindea formă, cu cocotieri, recifedecorali,apedeculoarecobaltului, nori de furtună, ploi calde şi ţipete de papagalimulticolori.

A sosit mahonul de Filipine, pe care tropiceleşi-aupusamprentacuauriu,roşuşi verde.Pedrumullorpânăaici,trunchiurile au fost biciuite de ploile tropicale, au reflectat cerul fierbinte şi înstelat, udate uneori de valuri şi mâncate de insectele cochetedinadâncuri,şiniciprinvisnus-au gândit că, la capătul drumului, vor fi sacrificate în folosul vieţii cotidiene şi plictisitoareaoamenilor. Oraşapte. Daichū-maruadepăşitcel de-al doilea stâlp de înaltă tensiune. Luminile portului sclipeau. Pentru că sosise în afara programului, carantina şi descărcatul aveau să aştepte pânăadouazidimineaţă.Darchiarşiaşa, Tōrutotaavutdedatcâtevatelefoane,la

Biroul de Tranzit, la Poliţie, pilot,

Administraţia Portuară, la agentul naval, aprovizionareşispălătorie.

Daichū-maruintrăla3G.

— Alo? Aici Staţia Teikoku. Daichū-

marusoseştela3G.Încărcătura? Lalimita linieideplutire. —Alo,StaţiadeAprovizionareShimizu?

AiciTeikoku.Daichū-maruintrăla3G,aşa

căvărogsăvăocupaţideel.Mulţumesc. —Daichū-maru…Exact,Daichū-maru.

Asositla3G.

— Bună seara, aici Teikoku. Daichū-

maruaintratla3G.Acumeînlargulfarului

delaMiho. —Alo,BirouldePoliţie?Daichū-maru asosit.Mâinelaşapte?Amînţeles.

Daichū-maru…D-A-I-C-H-U.La3G.

Da,vărog.

14

Într-o seară de la sfârşitul lui august, cândnueradeserviciu,Tōru,singuracasă, şi-aterminatcina,afăcutbaieşiapoi,casă prindă vântul răcoros de seară ce bătea dinspresud,adeschisuşaşiaieşitafară,pe culoarul deschis cu copertină albastră. Cimentulîncămaipăstracăldurasoareluide la prânz. De-a lungul culoarului simplu, unde se ajungea urcând de jos pe o scară metalică,eraualiniateuşilelocatarilordela etaj. Imediat spre sud era un depozit de cherestea care se întindea pe patrumiide tsubo 17 . Sub lumina slabă a lămpilor,

lemnelepăreaudoaroformăneagră,caun

animalmareşităcut.

17Unitatedemăsurăasuprafeţei,echivalentăcu3,3m 2 .

Înfundul păduriidinspatele depozitului erauncrematoriu.Tōruşi-arfidoritsăvadă o flacără atât de lungă, încât să iasă pe coşulînalt,odatăcufumul,însăpânăacum nuseîntâmplase. Vârful munteluiizolat şiîntunecat care ascundea cerul înspre sud era Nihondaira. Se vedea limpede şirul farurilor de la maşinile care urcau pe şosea. În vârf străluceaugrupateluminiţelehotelurilor,iar luminileroşiidepeturnuriledeteleviziune clipeauşiele. Tōrunufuseseniciodatăînvreunuldintre acele hoteluri. Nu ştia nimic despre viaţa luxoasă a oamenilor bogaţi. Îşi dădea

seamacăraţiuneaşibunăstareanumergeau mânăînmână,dar,pentrucănu-lpreocupa deloc să facă lumea mairaţională, lăsase revoluţia în seama altora. Pentru el, nu exista un concept mai insuportabil ca egalitatea. Transpiraseşierapecalesăintreînapoi în cameră când a văzut oprind o Corona chiarîndreptulscăriicareducealaetaj.Era searăşinusedistingeafoartebine,daravea senzaţia că-i e cunoscută. A rămas uimit cândl-avăzutcoborânddinmaşinăchiarpe şefulstaţieidesemnalizare. Ţinând zdravăn în mână o pungă de hârtie,şeful aurcatrepedeşicupaşigrei, făcândsărăsunescarademetal,exactaşa cumurcaşilastaţie. — Bună seara, tinere Yasunaga! Mă

bucurcăte-amgăsitacasă!Amadusşiceva debăut.Haidesăintrămşisădiscutămpuţin, launpahar. Vorbea tare, fără să-ipese că-l puteau auzişivecinii.Copleşit de vizita ieşită din comun, Tōru a deschis uşa şi l-a poftit înăuntru. Şeful s-a aşezat pe perna oferită, şi-a şterstranspiraţia,aaruncatoprivireînjurşi aexclamat:

— Oho, ce ordonat eşti! Ai o cameră foartecurată! Clădireaera nouă,construităabia cuun anînurmă, iar Tōruera foarte îngrijit de felulsău.Păreaocasăîncareniciprafulnu seaşterne.Geamurileferestrelorcuramăde aluminiu erau mate şiaveau un model cu frunză de arţar. Înspre interior erau şi

shōji 18 . Pereţii, dintr-un material de construcţiemodern,eraudeunviolaceupal, iar tavanul dinplăcide lemnera aproape preafrumos.Uşadelaintrare,glisantă,era şiea din geammat şiavea un model cu iarbă de bambus. Fusuma, panourile glisante de la dulapuri, aveau şi ele un model neobişnuit. Toate după gusturile locatarului.

18Uşiglisantetradiţionale,cuhârtiegroasălipităpeoramă

delemn.

Chiria era 12 500 de yeni, la care se adăugaucosturilecomunedeîntreţinereale

clădirii,încă250deyenipelună.Jumătate

dinsumăeraplătitădecompanie,iarTōrua

profitatdeocaziecasă-imulţumeascăîncă

odatăşefuluipentruajutor.

—Darnuţi-eurâtdeunulsingur?

—Nu.Şilaserviciusuntsingur. —Astaaşae. Şefulascosdinpungadehârtieosticlă pătrăţoasă de whisky Suntory şi nişte gustări,fâşiidesepieuscatăşiuscăţelecu crevete. Dacă n-avea pahare, i-a spus lui Tōru,puteaubeaşidincăni. Eraunlucrudincale-afarăcaşefulstaţiei desemnalizaresă-şivizitezeacasăangajaţii, basălemaiducăşitrataţii.Înmodsigurnu puteafidebine.Tōrunufuseseînsărcinatcu muncadecontabilitateşidecin-aveacumsă fieoproblemălegatădebani;pesemnecă făcusevreogreşealăserioasă,decarenu-şi dăduseseamasingur.Iaracumşefulîlinvita săbeachiardacăeraminor,deşiîlmustrase deatâteaori,sever,căfuma. Tōruerapregătitsăfiedatafară,darpe

de altă parte ştia foarte bine că un tânăr sârguincios,fieelşisemnalizatorderangul

trei,chiarşiînabsenţaunuisindicatcaresă-

lsprijine,numaiputeafitratatoricumînziua deazi.Dacăstăteasăcautebine,găseaşi alte locuri de muncă. Din nou calm, îl priveapeşefcuunfeldemilă.Eraconvins că putea face faţă situaţiei cu demnitate, chiar dacă ar fifostvorba de concediere. Orice-arfigânditcelălalt,Tōruştiacăe„o comoarădetânăr,cumnumaiîntâlneşti“. Tōru refuzase alcoolul pe care i-l tot ofereaşefulşistăteaîntr-uncolţalcamerei, undenuajungeanicioadiere.Doarochiiîi sclipeau,frumoşi. Fărăniciunsprijinpelumeaasta,tânărul îşiclădiseuncastelmicdegheaţă,departe deambiţie,lăcomie,dragostesaualtesurse

de pierzanie ale oamenilor.Pentrucă nu-i plăcea să se măsoare cualţii, nuera nici gelos şi nici invidios. Evitase de la bun începutcaleaarmonieicurestuloamenilorşi n-aveanimicdeîmpărţitcunimeni.Îilăsa pe ceilalţi să-l considere un iepuraş alb, drăguţşiinofensiv.Pierdereaslujbeinuera decâtoproblemăminoră. —Acumvreodouă-treizileamprimitun telefon de la sediul din Yokohama, a începutşeful,turnându-şisingurbăuturăca să-şideaputere.Măîntrebamce-ofi,şice să vezi, dorea să-mi vorbească însuşi domnul director!Amfostfoarte uimit.M- am dus şi, tot gândindu-mă ce putea să urmeze, îţi mărturisesc sincer că-mi tremuraupicioarelecândamdatsăintruîn biroul dumnealui. Când colo, domnul

director zâmbea şim-a poftit să mă aşez. Mi-amspuscănupoateficevarău.Pânăla urmă,nicimăcarn-avealegăturădirectăcu mine.Cecrezi?Mi-avorbitdespretine. Tōruafăcutochiimari.Laaşacevanuse aşteptase. Nu era deloc vorba de concediere. —Darsăvezicepovesteciudată,adusă la cunoştinţă de o persoană maiînvârstă căreia domnul director îi este îndatorat:

cineva vrea să te înfieze! Pe mine m-au numitintermediarşi,orice-arfi,trebuiesă-ţi obţinacordul.Astae.Pentrumineeomare responsabilitate,datfiindcăm-aînsărcinat chiardomnul director.Iarpe tine,se vede treabacăcinevapunemarepreţ. Ascultând, Tōru a avut o străfulgerare:

cel carevoiasă-l înfiezenuputeafialtul

decâtbătrânul care,maidemult,îidăduse carteadevizită. — Cel care doreşte să mă înfieze se numeştecumvaHonda? —Chiaraşa!Deundeştii? Erarândulşefuluisăfacăochiimari. —Avenitlaunmomentdatsăviziteze staţia.Darne-amvăzutosingurădatăşie ciudatcăvorbeştedeînfiere. —Separecăs-aadresatunuibiroude

investigaţiişis-aufăcutcercetăriamănunţite

despretine,îndouăsautreirânduri.

Tōruşi-aamintitce-ipovestiseKinueşis-

aîncruntat.

—N-aşzicecă-miplacemetoda.

Uşorsperiat,şefuls-agrăbitsă-lasigure:

— Dar rezultatul a fost foarte bun! A reieşit că eştiun tânăr-model, fără nicio

pată. Pe Tōru nu-l preocupa atât de mult avocatul, cât bătrâna egoistă cu aer occidental,venitădintr-olumecucareTōru n-aveanimicîncomun,care-şirăsfirapeste totaripilepudrate,caomolie. ŞefulastatpecapulluiTōrupânăpela unsprezeceşijumătatenoaptea.Dincândîn cândbăiatulmaipicotea,cugenunchiistrânşi lagură,darşeful,ameţitbinedealcool,îl scuturaşituruiamaideparte. Bătrânulcarevoiasă-lînfiezeeravăduv şi trăia singur. Era renumit şi înstărit. Se gândisecăeramaibineatâtpentrufamilia Honda, cât şi pentru viitorul Japoniei, să adopteuntânărseriosşipromiţătorcaTōru, şinupevreunputurosdefamiliebună.De îndatăcefinalizauformalităţiledeadopţie,

aveau să înceapă pregătirile pentru a-l înscrielaliceu,iarmaiapoi,pentruaputea intralaouniversitatedeprimrang,vaavea şiprofesoriparticulari.Viitorul tatăadoptiv speracaTōrusăurmezecaleadreptuluisau a economiei, dar până la urmă alegerea profesieiaveasăfiealuiTōruînsuşi,iarel, tatăl, îiva sta alăturişi-l va sprijini.Fiind bătrân,nu-imairămâneamultdetrăit,dar nuavearudecaresăemităvreopretenţiede moştenire şi întreaga avere urma să-i rămânăluiTōru…Şefuli-aexplicattotulîn detaliu, accentuând că o propunere mai avantajoasănugăseaoriundearficăutat. Şitotuşi,dece? Întrebareaîizgândărea respectuldesine. Celălalt sărise peste ceva. Dintr-o coincidenţă,Tōruînsuşisărisepesteacelaşi

lucru. Amândurora li se părea la fel de firesc unlucruiraţional.De fapt, ceicare fuseseră păcăliţide iraţional erau şeful şi semeniisăicucapulpeumeri. Povestea nu l-a luat prin surprindere. Cândl-aîntâlnitpeacelbătrânpentruprima oară, a prevăzut cumva un deznodământ neaşteptat.Era foarte sigur că nimeninu-i puteacitiînsuflet,însăobişnuinţaluidea nusemiracânderajudecatgreşitîl făcea uneorisătreacăpreauşorcuvedereachiar şiunele greşelicolosale, şitot el trebuia apoi să suporte rezultatele. Dacă se întâmplau cine ştie ce lucruristupide, ele eraudoarconsecinţaunorgreşelisuperbe, iardacăluacapremisăevidentăstareade confuzie a conştiinţei de sine a lumii, se aştepta la orice. Ideea că bunătatea sau

răutatea cu care-l tratau străinii se bazau exclusiv pe greşeală îl condusese până la capătul cinismului, acolo unde se aflau negareadesineşipierderearespectuluifaţă depropriapersoană. Tōru dispreţuia profund conceptele de „inevitabil“ şi „voinţă“. În situaţia lui prezentă, avea toate motivele să se considereprinsîntr-odemodatăcomediea erorilor.Nimicnuemaidemndeluatînrâs decâtunomlipsitdevoinţăcaresesupără căvoinţaluiafostîngrădită.Însădacăse comportareceşiraţional,„anudoriînmod specialsădevinăfiuladoptivalcuiva“era totunacu„aacceptasăfieadoptat“. Unomobişnuit,pusînfaţauneiasemenea cerericuomotivaţiefoarteneverosimilă,ar devenit imediat suspicios, comparând

inconştient, valoarea pe care o atribuie celuilaltcuceapecareşi-oatribuiesieşi.Pe dealtăparte,gândirealuiTōrunufuncţiona aşa. El nu se compara cu nimeni. Iar propunereapecareoprimiseeralipsităde inevitabilitate,caunactcopilăresc;eradoar capriciul unui om bătrân, foarte puţin necesar şi, de aceea, cuatât maiuşor de acceptat. Pe el, un om fără destin, nu-l puteauprindeiţeleinevitabilului. Propunerea venise purtând

masca

generozităţiişiaşanseilaeducaţie.Caorice tânărindependent,arfipututstriga:„Eunu suntuncerşetor!“ Dar aşa ceva ar fifost doar unprotestde soiul celor întâlnite în revistelepentrubăieţi;eldispuneadeoarmă multmaisubtilă şisurâzătoare:acceptarea lucrurilorprinrefuz.

Adevăruleracăuneori,cândsepriveaîn oglindăşi-şistudiazâmbetulabiaschiţat,de lajoculîntâmplătoralluminilorpechipise părea că e un surâs de fată. Poate că undeva,într-oţarăîndepărtată,cuolimbă nemaiauzită,chiarexistaofatăpentrucare acelsurâserasingurulmoddecomunicare cualţii.Astanuînsemnacăzâmbetulluiera feminin.Nuarătanicicochetărie,nicisfială, darnicinuse putea spune că e bărbătesc. Era unzâmbetca o pasăre ce aşteaptă în cuibulsăufragil,lagraniţadintreezitareşi hotărâre,laoralacarenoapteacedeazăşi se transformă în zi, când ochiul încă nu desluşeştedrumulalbiciosderâu,iarpasul poate oricând greşi, trimiţând trupul în vâltoare. Uneori Tōru se gândea că nu-l moştenisenicidelamamă,nicidelatată,ci

că-l primise demult, în copilărie, de la o fatăîntâlnitănuseştieunde. Îieralimpedecănuointerpretaregreşită a propriei valori, generată de vanitate, îl făceasăaccepte.Îşivedealimpedefiecare colţişorascunsalsufletului,iarrespectulde sineîieraclăditpeconvingereacănimeni altcineva n-ar fi putut să-l cunoască mai bine decât el însuşi. De aceea, orice propuneredea-ioferibunăstareluiTōrucel pe care-l vedeau ceilalţi nu era decât o propunere făcută umbrei sale şi astfel n- avea cumsă-irănească respectul de sine. Tōruceladevărateraînsiguranţă. Daroaremotiveleceluilalterauchiarde neînţeles?Nu,nueranimicgreudeînţeles. Tōru o ştia prea bine: oamenii răpuşi de plictisealăsuntînstaredeorice.

Ţinându-şi genunchii cu braţele şi pe jumătateadormit,Tōrutotspunea„da,da“, deşi, în sinea lui, deja luase hotărârea. Politeţea îicerea să-l maifiarbă puţinpe şef, ca apoiacesta să poată fimândrude rezultateleobţinutecuatâtasudoare. Eramaibucuroscaîntotdeaunacăn-avea capacitatea de a visa. Pentru confortul şefului său, aprinsese o spirală împotriva ţânţarilor,însătoti-auvenitpelapicioareşi l-auciupit.Înîntunericulsomnolenţeicare-l cuprinsese, mâncărimea pe care-o simţea sclipea ca o lună plină.Fără voia lui, i-a trecut prin minte că iarăşiva trebuisă se spelepemâini,dupăcesescărpinase. — Ah, dar mi se pare că ţi s-a făcut somn!Nicinumămiră,edejaunsprezeceşi jumătate. Nu mi-am dat seama şiam stat

foartemult.Înconcluzie,tinereYasunaga, ce zici? Eştide acord, nu? a spus şeful, ridicându-se şi în acelaşi timp punând o mânăgreapeumărulbăiatului. Tōrus-aprefăcutcăabiaacumeratreaz de-abinelea. —Da. —Eştideacord? —Da,suntdeacord. — Bravo! Amsă continuieudiscuţiile, cumarfifăcuttatăltău.Ebineaşa? —Văsuntîndatorat. —Să ştiicăo să-miparăfoarte răusă pierd,lastaţie,untânăratâtdepromiţător catine. Şefulerapreabeatcasăpoatăconduce. Tōrua ieşit să caute untaxiînapropiere, apoil-aduspânăacasă.

15

Tōruafostliberşiînziuaurmătoare.A mers la filmşiapoiînport, să se uite la vapoare.Aintratdinnouînschimbadouazi lanouădimineaţa. După câteva taifunuri, pe cerul de vară târzieşi-aufăcutînsfârşitapariţianoriicu adevăratdevară.Tōrui-aurmăritmaiatent cadeobicei,gândindu-secăeraultimaoară cândaveaocaziasă-ipriveascădelastaţia desemnalizare. Cerul erasuperbînaceaseară.Dincolo denoriijoşidinlarg,caniştelinii,sevedeau alţii,defurtună,deparcăZeulFurtuniiînsuşi seridicaseînpicioare.

Dar norii semeţi, cu nuanţe de un portocaliudeschis, păreaudecapitaţide un altstrat,iarînspatecerulalbastruîiscălda într-oluminăazurie.Unrânderaîntunecat, altul sclipea precum coarda unui arc cu săgeţi. Înspatelelor,alţinoricareseîntindeau lanesfârşitsprelargulmării,păreaudinacel unghică-şiapleacă spinările, treptat, către cerul senin.Ca unfel de înşelăciune, s-a gândit Tōru. Poate că, din cauza perspectivei,ochiiluieraupăcăliţidemasele denoritotmaiscunzi. Albi, aliniaţi ca nişte statui antice de soldaţiplămădite dinlut, uniipăreaunişte dragonice-şiagitau,furioşi,capetelenegre cătrecer.Alţiiîncepeausă-şipiardăformaşi căpătauonuanţătrandafirie.Acumstraturile

de noriaveau maimulte culori, roşu-pal, galben sau violaceu, şi nu mai păreau ameninţători. Chipul zeului, atât de alb şi strălucitorpânămaiadineauri,reflectaacum cenuşiulmorţii.

16

Honda a fost foarte surprins să afle că Tōrusenăscuseînanul29alEreiShōwa 19 , pe 20 martie, deci înainte de moartea prinţeseiYingChan.Aîncercatpemaimulte căisă facă investigaţiimaiamănunţite,dar zilele treceaufără rezultate clare.Încele din urmă, a început formalităţile pentru adopţialuiTōru.

191954.

De la sora geamănă a prinţesei aflase doarcăaceastamurise„primăvara“şiacum regreta că nuîntrebase maiprecisdata.A contactatambasada americană rugând să i

sedeaadresatinerei,caredejaseîntorsese

pe continent, şii-a scris vreo treiscrisori, însăn-aprimitniciunrăspuns.Aapelatpână şila unprietendinMinisterul de Externe, careatrimisoscrisoareambasadeijaponeze din Bangkok, cerându-le informaţii. I s-a transmis că „situaţia este în curs de investigaţie“, dar mai apoi s-a aşternut tăcerea. Dacă nu s-ar fiuitat la bani, ar maifi existatomulţimedemodalităţipentruaafla cecăuta,însănerăbdarealuideombătrân şizgârceniatotal nepotrivitămomentuluil-

aufăcutsăneglijezechestiunea,ocupându-

sedoardeprocesuldeadopţie.Unapeste alta,erapreamareefortul. Înanul27alEreiShōwa 20 ,Hondaprivea cuneîncredereconcepţiafinanciarăclasică,

tripartită,darpevremeaaceeanerviisăierau încătinerişiflexibili;acum,cândgândirea de bun-simţ de pe vremuri dispăruse, se agăţadeeacudinţii,ajungândlacerturicu consilierul său financiar, un om cu cincisprezeceanimaitânărcael.

201952

Oricum,înultimiidouăzecişitreideani, averea sa crescuse de cel puţin cinciori, ajungândlaunmiliardşişaptesauoptsute

demilioanedeyeni.Împărţisecele360de

milioanedeyeniobţinuteînanul23alErei

Shōwa 21 în trei părţi egale, investite una pentruterenuri,cealaltălaBursă,şiatreia depusălabancă,într-uncontdeeconomii. Terenurile i-auadus înzecit, Bursa, întreit, darbaniidinbancăs-auîmpuţinat.

211948.

Nu-şi pierduse interesul pentru operaţiunile cuacţiuni, asemenea domnilor învârstă cupapioncare jucaubiliard prin cluburileînstilenglezesc.Nuseeliberase degusturileuneiepociîncareerasemnde distincţiesădeţiiacţiuni„buneşisolide“,ca cele de la Tokyo Marine, Tokyo Electric Power, Tokyo Gas sau Kansai Electric Power. El nu deţinea decât acţiuni „neinteresante“,şitotuşi,înceidouăzecişi treide aniîşitriplaseră valoarea.Datorită reducerii de 15% acordată de stat impozitelor pentru dividende, n-avea de plătitdecâtunimpozitfoartemic. Preferinţele legate de acţiuni erau ca gusturilepentrucravate:unuibătrânnuise potriveaucelelate,stridenteşicuimprimeu lamodă.Dacănupurtaasemeneacravate,

nubeneficiadeavantajelepecareile-arfi putut aduce, dar n-avea parte nici de riscurileaferente. Înultimiizeceanideveniseposibil,lafel ca înAmerica, să ghiceştivârsta unuiom după acţiunile pe care le deţinea.Numele cândva răsunătoare pe piaţa de acţiuni deveniserătotmaiobişnuite,caniştepicături într-unocean.Astăzinumaipăreaieşitdin comun ca un fabricant de piese pentru aparatederadiosăajungălaocifrăanuală avânzărilordeunmiliarddeyeni,cuacţiuni pornitedelavaloareadecincizecideyeni

ajunseacumla1400deyeni.

Deşise preocupa înamănuntde acţiuni, Honda nu fusese niciodată cu adevărat interesatdedomeniulimobiliar. Înanul 28 al EreiShōwa 22 obţinuse un

profit foarte bun construind locuinţe de închiriat pentru soldaţii americani de pe lângăBazaSagamihara.Pevremeaaceea, costamaimultsăconstruieşticasedecâtsă cumperi teren. La recomandarea unui consilier financiar, Honda a cumpărat un terendezecemiidetsubo,lapreţuldetrei sute de yeni pe tsubo. Acum un tsubo ajunsese să valoreze şaptezecisauoptzeci demiideyeni,aşaîncâtterenulpentrucare dăduse treimilioane de yenivalora acum şaptesutecincizecidemilioane.

221953.

Desigur, toate astea ţineau şide noroc. Unele terenuri merseseră mai bine, altele maiprost,darabsolutniciunulnucoborâse sub valoarea iniţială.Acumregreta că nu păstrase ca atare nici măcar jumătate din

pădurea care, pe atunci, valora trei sute şaizecidemilioane. Înmulţirea banilor fusese pentru el o experienţă uimitoare. Dacă ar fi fost mai îndrăzneţ,şi-arfipututmăriavereadezeci de ori; în acelaşi timp, era convins că alesesedrumulcelbun,devremecepână acum nu pierduse niciun ban şiînaintase încet, dar sigur, pas cupas.Avea, fireşte, miciregrete şifrustrări,darele ţineaumai multdenaturasaveşnicnemulţumită. Hondasesimţealaadăpostrespectândcu stricteţe principiile învechite ale averii tripartite, înţelegându-le totodată şi dezavantajele. Diviniza trinitatea capitalismuluiclasic.Isepăreacăareceva sacru în ea, din care străluceau razele armoniei prestabilite, conceptul economiei

liberale. Era ceva simbolic, asemenea aroganţeistudiateşiaaeruluiintelectualpe care-l luau distinşii domni dintr-o ţară suverană faţă de coloniile ce încă nu depăşiserănesiguranţaculturilorprimitive. Dar oare asemenea lucruri mai existau încă în Japonia? Câtă vreme legea impozitelor nu se schimba, câta vreme companiile nu depindeau din nou doar de propriul lorcapital,câtăvreme băncile nu renunţausăcearăterenuricagaranţiepentru finanţări,pământulJaponiein-aveapartede principiileclasiceşirămâneaunuriaşarticol deamanet,cupreţtotmairidicat.Creşterea preţuluipământuluinuputeafiopritădecât destagnareadezvoltăriieconomicesaude unguverncomunist. Hondacunoşteafoartebinetoateaceste

lucrurişitotuşirămâneafidelvechiiiluziia siguranţeistatornice.Încheiase o poliţă de asiguraredeviaţăşieraapărătorul înfocat alunuisistemmonetarcareseprăbuşeape zice trece.Probabil că încă maiavea în sângerămăşiţealestandarduluideaur,din vremurile îndepărtate, când Isao îşitrăise viaţacuatâtapasiune. Trecusedejamultăvremedecândvisul frumos al armoniei prestabilite, atât de

plăcuteconomiştilorliberali,sespulberase, iarinevitabilitateadialecticăpropovăduităde economiştiimarxiştiera şiea privită ca o bizarerie.Ceea ce se prezisese că va muri trăiaîncontinuare,iarceeaceseprezisese

căsevadezvolta(şichiars-adezvoltat)s-

atransformatînaltceva.Nicăierinueraloc

deideologiepură.

Erasimplusăcrezicălumeaseîndrepta spre distrugere.ŞiHonda ar ficrezutaşa, dacă ar maifiavut douăzecide ani.Dar faptulcălumeatotuşinuseprăbuşeaîiţinea mereuînalertă pe ceicare-şitrăiauzilele patinând pe suprafaţa lunecoasă.Cine s-ar încumeta să patineze, ştiind că gheaţa e crăpată? Pe de altă parte, certitudinea că gheaţa n-avea să crape îifura privitorului plăcereadea-ivedeapeceilalţicăzândsub ea.Problemaera,defapt,dacăgheaţava crăpasaunucâtăvremenoiînşinepăşimpe ea, iar luiHonda nu-imairămăsese mult timpdepatinat. Întretimp,averealuicreşteaîncet-încet, dindobânzişialtesoiurideprofit. Oameniicredcăaverealesporeşteaşa, puţincâtepuţin.Dacăreuşescsădepăşească

inflaţia, într-adevăr, averea creşte. Dar,

contrar legilor

fundamentalealevieţii,opoatefacenumai erodând altceva aflat pe partea vieţii. Profiturilesunttermiteletimpului.Unprofit cât de mic, şi imediat se aud termitele timpuluirozând,puţincâtepuţin.Abiaatunci oameniiîşidauseamacătimpuladucătorde profit şi timpul vieţii sunt două lucruri diferite. …Acesteaeraugândurilecare-lbântuiau peHonda,obişnuitcujocurileminţii,când, trezitpreadevreme,stăteaînpatşiaştepta săseiveascăzorii. Dobânzile se adună, ca muşchiul ce se întinde peste câmpia timpului. Însă noi, oamenii, nu le putem urmări la nesfârşit, pentrucătimpulnostruurcăinevitabilpână

când

ceva

creşte

în vârful uneistânci, dedesubtul căreia e doarabisul. Conştiinţa de sine ţine stict de propria persoană, credea Honda pe când era încă foartetânăr.Pentruel,aceastaeraconştiinţa unei realităţi simple, dar întunecată şi ţepoasă, ca un castravete-de-mare, ce pluteaînacvariul transparental eului.„Ca un torent, mereu în mişcare.“ Îşi însuşise principiul,lanivelpurteoretic,cândfusese în India, însă îimailuase treizecide ani pânăsă-lasimilezecupropriu-itrup. Acum, la bătrâneţe, conştiinţa de sine revenea la chestiunea timpului. Honda ajunsese să distingă sunetul dinţilor termitelor care-imăcinauoasele.Minutcu minut,secundăcusecundă,cucâtăuşurinţă îşi poartă oamenii conştiinţa de sine prin

timpul care nuse întoarce înapoi!Abia la bătrâneţe ajungi să cunoşti consistenţa fiecărei picături şi beţia pe care ţi-o dă. Picăturilefrumosuluitimp,castropiigroşiai unui vin bogat şi rar… Timpul se scurge precumsângeledintrup.Bătrâniiseusucăşi mor,carăsplatăpentrucănus-austrăduitsă oprească timpul în momentul minunat în care le făcea sângele să clocotească şi-i îmbătacubogăţialui,fărăcaeisă-şidea seama. Într-adevăr. Bătrânii ştiu că timpul e îmbătător, dar când ajung să înveţe acest lucru, paharul e deja gol.De ce oare n-a încercatsăopreascătimpul? Chiardacăîşireproşaacestlucru,Honda nu considera că laşitatea sau lenea îl împiedicaseră să oprească timpul atunci

cândarfitrebuit.

raze de lumină

gâdilându-ipleoapele,cucapulîncăsprijinit pepernă,s-alansatîntr-unmonologinterior. „Nu,pentruminen-aexistatunmoment în care să-mispun:«acum oriniciodată!» pentruaopritimpul.Dacăamşieuundestin, atuncie cusiguranţă acela de a nuputea opritimpul. Eu n-am avut o aşa-numită «culme a tinereţii» şi, ca atare, nu s-a arătat nici momentuldeaoopri.Eun-amdesluşitacea culme.Şi,înmodciudat,nicinuregret. Ba,s-arfipututşidupăcetinereţeatrecea puţin.Dacăs-arfiivitatuncioculme,acolo trebuiaoprittimpul.Sespunecăcelcareo vedeesteochiulconştiinţei,dareunusunt convins.Nuexistă omcare să-şififolosit

Simţind primele

maimultcamineochiulconştiinţei,ţinându-l mereutreaz,darel nuede-ajunspentrua vedeaculmeavieţii.Maiestenevoieşide ajutorul sorţii,iarsoarta mea a fostfoarte zgârcită,euînsumioştiupreabine. Arfipreauşordespuscăforţavoinţei meleablocatsoarta.Aşaofifost?Voinţa nueoarepuţinulrămasdelaospăţulsorţii? Întrevoinţă şideterminarepoate că există diferenţedinnăscare,aşacumsuntcastele Indiei. Şi, bineînţeles, cea defavorizată e voinţa. Întinereţenugândeamaşa.Credeamcă voinţaumanăîncearcăsăclădeascăistoria. Undes-ofidusistoria?Săfieaceabătrână cerşetoarecocârjată? …Şitotuşi, unanumit fel de oameniau darul deaopritimpul înculmeavieţii.Eu

ştiu,pentrucăi-amvăzutcuochiimei. Ce putere, ce poezie, ce binecuvântare! Săurci,săurci,şisăfiiînstaresăopreşti timpul, în clipa în care-ţi apare în faţa ochilor vârful muntelui înzăpezit, alb şi strălucitor! În acel moment, panta lină şi vegetaţiamontanăcareseschimbătreptatîi transmitdrumeţuluiunfeldeclarviziune:el înţelege că, peste încă puţin, timpul va ajungeînpunctulculminantşi,fărăzăbavă, îşi va începe coborârea ireversibilă. Pe panta în jos, mulţi oameni se bucură să culeagăroade,peîndelete.Darcesealege deroade?Drumurileşiapelemergdoarla vale. Ah,frumuseţeaeternăatrupului!Acesta este privilegiul special al celor care au putereasăopreascătimpul.Cuunpasînainte

de vârful unde se opreşte timpul se află culmeafrumuseţii. Frumuseţea trupească, limpede, a celor care au certitudinea că se apropie vârful acoperit de zăpezi albe. Puritatea de rău augur.Răcealadispreţului.Înacelmoment, frumuseţea omului şi frumuseţea antilopei devintotuna.Îşiridicăsemeţcoarneleşi,cu privirea blândă şi umedă, înalţă copita picioruluidinainte,delicatşicupetealbe,în faţarefuzului.Cuzăpadadinvârfulmuntelui strălucindu-ipecreştet,omul eîmplinitde mândriadespărţirii. Mienumis-arfipotrivitsăridicmânaşi să-miiaularevederedelace-aşfilăsatîn urmăpepământşidelaceicarearfirămas să trăiască aici, în locul unde timpul nu poatefioprit.Dacăaşfifluturatdinmânăîn

chipdeadio,undevapestrăzileoraşului,cu siguranţăcăn-aşfireuşitdecâtsăoprescun taxi. Poate că eu, nefiind în stare să opresc timpul, amoprit doar taxiuri, iar şiiar, cu voinţădeneclintitşiînscopulunicdeafi dus mereu într-alt loc unde timpul nu se opreşte.Fărăpoezieşifărăbinecuvântare. …Fărăpoezieşifărăbinecuvântare!Ăsta elucrulcelmaiimportant.Pentrucă,oştiu preabine,doarîneleseaflăsecretulvieţii. Apoi, chiar dacă opreşti timpul, te aşteaptăreincarnarea.Şiastaştiu. Trebuiesă-iinterzicşiluiTōrupoeziaşi binecuvântarea.Asta va fimetoda mea de educaţie.“ …Ajungândpânăaicicufirulgândurilor, Honda s-a trezit de-a binelea şi a simţit

semnele clare că începuse o nouă zi:

dureriledinoaseşiflegmaacumulatăîngât. Sclavalimpulsuluideapuneînordinece răscolisepestenoapte,şi-aridicattrupuldin pat,deparcăarfideschisunscaunpliant, vechi. În cameră era deja lumină. Avea obiceiulsăanunţeservitoarelecăs-atrezit, sunându-le de la interfonul de la capul patului,dararenunţat.Aluatînschimbo cutie lăcuită de pe raft, a scos din ea raportul despre Tōru, trimis de agenţia de investigaţii, şi s-a apucat să recitească, meticulos,pasajeleimportante.

Raport de investigaţii în vederea adopţiei

28august,Shōwa45

AgenţiadeInvestigaţiiDainichiS.A.

Numărdeînregistrare:M-2582

Cod client: 1483 - Dl. Shigekuni Honda Numele şi prenumele persoanei investigate:YasunagaTōru Data naşterii:20 martie, Shōwa 29

(16ani)

Domiciliu permanent: Prefectura

Shizuoka, district Ihara, Yui-machinr.

6-152

Prefectura

Shizuoka, oraş Shimizu, Funabara-chō

nr.2-10,vilaMeiwasō

Domiciliu

actual:

1)Informaţiipersonale

a)Istoricşisituaţieactuală

[…]

b)Caracteristicifizice

[…]

c)Caracterşiconduită Deţine un intelect superior, demonstrat şi de coeficientul de

inteligenţădeosebitderidicat,de159.

Un coeficient mai mare de 100 se întâlneşte la 47% din populaţie, dar numai0,6% deţin un coeficient peste 140. Este regretabil faptul că un asemenea tânăr înzestrat şi-a pierdut ambii părinţi la o vârstă timpurie şi, rămasîngrijaunuiunchifărăposibilităţi financiare, a trebuit să-şi întrerupă studiile după absolvirea gimnaziului. Nu-şi cunoaşte adevărata capacitate. Îndeplinindu-şi atribuţiile simple în mod conştiincios şi devotat, prin atitudineasamodestăşi-aatrassimpatia superiorilorşiacolegilor.Acestaeste

unaspectgrăitoralfiriisale.Deoarece are doar şaisprezece ani, nuse poate vorbiîncădespreconduită,darrelaţia pe care o are cuo tânără nebună pe nume Kinue, de care râde întreg cartierulşipecareeloprotejează,cu siguranţănuesteorelaţieintimă,cio dovadă a blândeţiişiumanităţiisale. Deşi este mai tânăr ca ea, Kinue îl venereazăcapeunzeu. d)Gusturişidomeniideinteres Nu are nici un subiect de interes deosebit.Înzileleliberefrecventează bibliotecaşicinematografulsaumerge în port să observe vapoarele. Are totuşi o înclinaţie către singurătate, preferândsăfiesingurşiînmomentele derelaxare.

Este posibil ca obiceiul său de a fuma,deşinuarevârstalegală,săse expliceprinnaturaderutinăsolitarăa munciisale.Cutoateacestea,nusunt vizibileefectenegativeasuprasănătăţii sale. e)Starecivilă Necăsătorit f)Moddegândireşiasocierecualte persoane Posibildatorităvârsteifragede,nua demonstrat intenţia de a se alătura vreunei mişcări politice extremiste, părând mai degrabă să deteste mişcările politice de orice fel. Compania unde este angajat nu are sindicat,iarel nus-aimplicatînvreo activitatede creare aunuia.Înpofida

vârstei, este pasionat de lectură, iar domeniile de interes sunt variate. Nu deţineaproapeniciocarte,darmerge frecvent la bibliotecă şi, datorită capacităţiisaledememorareieşitedin comun, reţine cu mare uşurinţă conţinutul lecturilor. Nu pare să fie captivatdeideologiaextremistă,fieea de stânga saude dreapta.Preferă să acumuleze cunoştinţe enciclopedice. Are doi-trei prieteni din vremea gimnaziului cu care se întâlneşte ocazional, dar nu are vreun prieten foarteapropiat. g)Convingerireligioase Părinţii decedaţi erau de religie budistă, însă el personal nu pare interesatînmodspecialdereligie.Nu

aparţine nici uneia dintre sectele nou apărute,cutoateinsistenţeloracestora.

2)Situaţiafamilialăprezentă

[…] 3) Istoricul familiei, descendenţă, relaţiiderudenie Au fost făcute investigaţii asupra părinţilorşiabunicilordeambepărţi. Rezultatelenurevelăoistoriedeboli nervoaseînfamilie. […]

17

Într-o zi de la sfârşitul lui octombrie, Hondaadecissă-l înveţepeTōrubunele manierelamasă,dupăobiceiul occidental. A cerut să fie aranjată masa în mica sufragerie şi a comandat mâncare franţuzească,chemândşiunchelnerpentru a-iservi.L-a pus pe Tōrusă îmbrace un costumalbastrunou,croitspecialpentruel şipotrivitunuidineudegală.L-aînvăţatsă se aşeze corectpe scaun,dreptşicâtmai aproapedemasă,sănu-şisprijinecoatelepe masăşinicisănuleţinădepărtatedetrup, sănuseaplecepestefarfurie.I-aexplicat apoi cum se întinde şervetul, cum se

mănâncăsupa,înclinândlinguraîngurăfără asorbicuzgomot,şimultealtele.Tōruîi ascultaindicaţiile,conştiincios.Acolounde nuse descurca de la început, repeta până izbutea. — Înceea ce priveşte masa, manierele occidentaleîţipotpăreaprosteşti,i-aspus Honda, dar, atunci când ajung să ţi le însuşeştiînmodnatural,celcaretepriveşte mâncând are un sentiment de siguranţă. Maniereledemonstreazăcăeştibine-crescut şi societatea te acceptă cu mai multă încredere. Ceea ce noi, japonezii, numim „bună-creştere“ înseamnă de fapt cunoaşterea şi practicarea uzanţelor occidentale.Japonezipurimaisuntdoarcei dinclaseledejossauoameniipericuloşi.În Japonia de mâine, şieiau să fie tot mai

puţini. Otrava numită Japonia pură se va diluaşivaajungepegustullumiiîntregi. Cusiguranţă, Honda se gândea la Isao când vorbea. Isao nu cunoştea bunele maniereoccidentale.Nobleţealuiîl ţinuse departedeasemenealucruri.Exactdinacest motiv, Tōru, la ceişaisprezece aniailui, trebuia să înveţe să se poarte la masă ca occidentalii. Mâncarea este servită prin stânga, iar băuturile,prindreapta.Furculiţeleşicuţitele se iau spre a fifolosite din exterior spre interior…Pusînfaţaatâtorlucrurinoi,Tōru îşi privea mâinile de parc-ar fi fost prins într-o vâltoare şiîncerca să se agaţe de ceva.Hondaacontinuat:

— Când mănânci, trebuie să conversezi adecvat,înaşafelîncâtceilalţioaspeţisă

se simtă bine. Dacă vorbeşti în timp ce mesteci,îţisaremâncareadingurăşideasta trebuiesăaigrijăsăînghiţilatimpulpotrivit. Aşa.Acumeuamsă vorbesc,iartuaisă răspunzi. Şi încă ceva. În seara asta, închipuie-ţi că nu sunt tatăl tău, ci un personaj important care poate face multe pentru tine, dacă te place. Vom fi actori, amândoi.Iasăvedem.Amauzitcăstudiezi temeinicşicăceitreiprofesoriparticulariau numaivorbedelaudăpentrudumneata;dar nuîncercidelocsă-ţifacişiprieteni? —Nu-midorescînmodspecialprieteni. —Tōru,nupoţisărăspunziaşa.Aitrece dreptunciudatînochiilumii.Maiîncearcă. —… — Dragul meu, nue suficientsă înveţi conştiincios,trebuiesăştiişisăteporţicu

oamenii.Aiputea răspunde aşa, cuunaer plăcut:„Pentrumoment,măpreocupăfoarte multstudiulşinu-mimairămâneniciunpic detimpliber,însă,cândamsăintrulaliceu, credcă,înmodfiresc,îmivoifaceprieteni“. Iaspuneşitu. — Pentru moment, mă preocupă foarte multstudiulşinu-mimairămâneniciunpic detimpliber,însă,cândamsăintrulaliceu, credcă,înmodfiresc,îmivoifaceprieteni. — Aşa, aşa, foarte bine! Pe urmă, conversaţia se schimbă brusc şi vorbim despre artă.Care dintre artiştiiitalienieste preferatuldumitale? —… — Care dintre artiştii italieni este preferatuldumitale? —Mantegna.

— Nu merge, eşti prea tânăr pentru

Mantegna.Înplus,probabilcăcelcarete

întreabănicin-aauzitdeel.Aisă-lfacisă

se simtă stânjenit şi ai să dai impresia, neplăcutăpentruceimaiînvârstă,decopil precoce.Dar poţirăspunde aşa:„Perioada Renaşteriimisepareminunată“. — Perioada Renaşterii mi se pare minunată.

— Exact. Cu un asemenea răspuns îi

creezi partenerului de conversaţie un sentimentdesuperioritate,iartuparidrăguţ şifermecător.Înacelaşitimp,îidaiocazia săselansezeîntr-oprelegeredesprelucruri pecareleînţelegedoarpejumătate.Chiar dacătotcespuneegreşit,sauchiardacătu dejaştiidespreceevorba,trebuieneapărat săasculţi,cuochiisclipinddecuriozitateşi

admiraţie. Lumea cere de la tineri să-şi asumeroluldeascultătorsincerşiuşorde păcălit,nimicmaimult.Dacăleoferiocazia săturuiecâtvor,eştiîncâştig.Sănuuiţiasta niciodată. Lumea nupretinde inteligenţă sclipitoare dinparteatinerilorşi,înacelaşitimp,prea multechilibrustârneştesuspiciuni.Trebuiesă aişitucâtevaciudăţeniialetale,inofensive, darcaresăleaţâţecuriozitateacelormaiîn vârstă,cumarfipasiuneapentrumecanisme, sau pentru baseball, sau pentru trompetă. Cevadestuldeobişnuitşinufoarteabstract, fărălegăturăcuspiritualitateasaucupolitica şinicipreacostisitor.Odatăce-ţidescoperă pasiunile,oameniisesimtmailiniştiţi,ştiind spreceţisecanalizeazăenergia.Poţisăte şiumflipuţinînpene.

Cândaisăintrilaliceu,arfibinesăfacişi

sport,atâtcâtsănu-ţiîngreunezestudiul.E

binesăfieunuldintresporturilecare-ţiscot

laluminăsănătatea.Avantajulestecălumea

îiconsiderăpesportiviuşorsăracicuduhul.

VirtuţilecelemaidepreţînJaponia,laora

actuală, suntindiferenţa faţă de politică şi devotamentulfaţădeceimaivârstnici. Vreausăabsolviliceulcucelemaibune note,dartrebuiesăînveţisă-ţicreezişiacel aeruşorstupidcare-ifacepeceilalţisăse simtă în largul lor. Ca un zmeu frumos, umflatdevânt. Desprebaniamsăteînvăţdupăceintrila liceu.Fiindsubtutelamea,deocamdatăeşti însituaţia fericită de a nutrebuisă-ţifaci griji.

Totvorbindu-iaşaluiTōru,carestăteaşi-

l asculta cuminte, Honda avea sentimentul că-ipovăţuia, de fapt, pe Kiyoaki, Isao şi YingChan,iviţiînfaţalui. Arfifostbinedacăarfifăcutşieiaşa.Ar fifostbinedacăn-arfiîncercatsă-şiducă până la capăt destinele şidacă ar fiavut înţelepciunea să-şipotrivească pasul după cel al lumii, ascunzând de ochii tuturor puterealordeazbura.Lumeanu-iiartăpe cei ce zboară. Aripile sunt nişte organe periculoase, care invită la autodistrugere chiarînaintedeaporni. Dacăarfireuşitsă-laducăpeIsaolaun compromiscuprostimea,arfipututpretinde căaripilenuexistau.Arfifostsuficientsă spună, încoace şi-ncolo: „Nu sunt aripi adevărate, cidoarunfel de podoabe.N- aveţidecevăteme.Odatăce-lcunoaşteţi,

osăvedeţicăedoarunbăiatobişnuit,cu bun-simţ,încaretepoţiîncrede“. Oasemeneadeclaraţie,purtatădingură-n gură,arfifăcutminuni. NiciKiyoaki,niciIsao,niciYingChannu s-austrăduitsăprocedezeaşa.Aroganţaşi dispreţullorpentruoamenişisocietatei-au silit să plătească, mai devreme sau mai târziu, iar ei s-au comportat ca nişte privilegiaţichiarşiînsuferinţă.

18

ToţitreiprofesoriiparticulariailuiTōru eraustudenţieminenţila Universitatea din Tokyo.Unulîipredasociologieşiliteratură japoneză,altul,matematicăşiştiinţe,iarcel de-altreilea,limbaengleză.Sespuneacă, laadmiterealaliceudinanulurmător,vorfi mai multe întrebări care necesită răspuns detaliat şimaipuţine la care trebuie bifat „da“sau„nu“,iardictărileînlimbaengleză şi eseurile în japoneză vor fi şi ele mai substanţiale. Tōru a fost pus să exerseze ascultând ştiritransmise înlimba engleză, înregistrate pe casete, pe care le relua de zecideori.

La secţiunea de ştiinţe, una dintre problemeledespremişcareaPământuluişia corpurilorcereştisunaastfel:

(1)Începoziţierămânecelmaimult

pe cer, dimineaţa, planeta Venus? Răspundeţiindicândliteradepehartă. (2) Ce formă are planeta Venus, observatăprintelescop,atuncicândse află în poziţia menţionată la punctul (1)? Alegeţivariantaceamaipotrivită dintre cele de mai jos şi răspuneţi indicândnumărulvariantei:

1.Emisferavesticăesteluminată.

2.Emisferaesticăesteluminată.

3.Se vede luminată doar puţin, ca lunaîncreştere. 4. Se vede rotundă, luminată complet.

(3) În ce poziţie se află planeta Martecândstrăluceşteîndirecţiasud, peceruldeseară?Răspundeţiindicând literadepehartă. (4) În ce poziţie se află planeta Martecândstrăluceşteîndirecţiasud, la miezul nopţii? Răspundeţiindicând literadepehartă.

…TōruaîncercuitrapidpunctulBdepe hartă,răspunzândcorectlaprimaîntrebare,

apoi,laadouaîntrebare,aalesvarianta3,

laatreiaîntrebareaîncercuitpunctulL,iar la a patra întrebare a marcat punctul G, unde alinierea planetelor era Soare – Pământ–Marte.Toaterăspunsurileaufost corecte.Profesorulerauimit. —Aimairezolvatproblemaastaşialtă dată?

—Nu. —Şiatuncicumde-aipututrăspundeaşa repede? — Pe Marte şi Venus le-am văzut în fiecarezişiştiucumsemişcă. Tōrui-a răspunssenin,ca uncopil care povesteadespreobiceiurileanimăluţuluisău de companie.Pentruel, stelele chiar erau nişte hamsteri care vieţuiau în cuşca telescopului,mereuînmişcareperoatade alergat.Priveamicilerozătoareşilehrănea, imaginar. Totuşi, nu tânjea după natură şinicinu regreta lumea pierdută, cea pe care i-o oferisetelescopul.Aveasentimentulcăacea muncă foarte simplă era „munca lui“ şio iubea, iar lumea de dincolo de orizont îi aducea bucurie, dar nu suferea că le

pierduse. Avea o nouă misiune: cel puţin pânălavârstadedouăzecideani,trebuiasă explorezeopeşteră,pebâjbâite,alăturide unbătrân. Hondaastatpersonaldevorbăcuceitrei

profesori,străduindu-sesăaleagăniştetineri câtmaiobişnuiţi,sociabilişiînacelaşitimp inteligenţi,pecareTōrusă-ipoatăluadrept model. Şi-a greşit un pic socotelile cu Furusawa,profesorul de literatură.Acesta, încântatdeinteligenţaşifeluldeafiallui Tōru,îlluacuelprincafeneleledincartier, ca relaxare după orele de studiu; uneori făceau împreună plimbări lungi. Honda,

îi era

înşelat

recunoscător. ŞiluiTōruîiplăceadeFurusawapentru că-l critica liber pe Honda. Cu toate

de

aparenţe,

chiar

acestea,îndiscuţiilelor,Tōrunusegrăbea să-şiarateaprobareasausatisfacţia. Într-o seară, cei doi se plimbau în cartierul Hongō. Au coborât Dealul Masago, au luat-o la stânga prin faţa primăriei locale şi se îndreptau spre Suidōbashi.Şoseaua era blocată dincauza lucrărilor de construcţie de la al şaselea tronsondemetrou,iarbarăcilemuncitorilor obturau priveliştea înspre Kōrakuen. Pe fundalul ceruluide sfârşitde noiembrie se profila roller coaster-ul din parcul de distracţii,caocuşcăgoală. Trecândprinfaţaprăvăliilordesoba 23 şi a magazinelor de suvenire saude articole sportive, cei doi au ajuns la intrarea în parcul Kōrakuen. Pe arcada de deasupra intrării,înculorilecurcubeului,douărânduri

debeculeţeclipeauneobosit,deladreapta lastânga.Alături,peunpanouvertical,era scris:„Programuldefuncţionarepânălaora opt seara se încheie pe data de 23 noiembrie“.Asta însemna că, peste două- treizile,cerulcartieruluin-aveasămaifie coloratdeluminileparcului.

23Tăiţeitradiţionalidinhrişcă.

— Ce zici? Ne urcăm într-o ceaşcă zburătoare, să ne zgâlţâie creierul? a întrebatFurusawa. —Ştiuşieu?arăspunsTōruîndoiperi, imaginându-se aşezat în maşinăria de un rozaliumurdar,slabluminatăşiaproapefără muşterii,scuturatşiînvârtitbinepefundalul peisajuluiundeluminileşiumbreleajungeau săsevadăcaniştelinii. —Mergemsaunu?Maisuntnouăzecişi

douădezilepânălaexamenşin-aidece să-ţifacigriji.Suntsigurcăaisă-liei. —Haidemaibinesăgăsimoceainărie. —Nueştidelocunomdeacţiune. Furusawa a coborâtprimul treptele spre ceainăria numită Renoir, aflată la un demisol,chiarpestedrumdebazaatreiaa stadionului de baseball, care-şi profila umbrapedrumcaunpotirgigantic. Tōru a coborât şi el după Furusawa. Localuleramaimaredecâtîşiînchipuise,cu meseamplasateaerisit,înjuruluneifântâni. Mocheta de un bejpalid absorbea plăcut luminaslabă,liniştită.Clienţiieraupuţini. — Nu mă aşteptam să găsesc un asemenealocaşaaproapedecasă. —Astapentrucătunuieşiniciodată. Furusawaacomandatdouăcafele,apoia

scosdinbuzunarunpachetdeţigărişii-a oferitluiTōru.Tōrus-aşirepezitlapachet. —Acasăabiadacăreuşescsăfumezcâte una,peascuns. — Domnul Honda e prea sever. Te trateazăcapeunelevdegimnaziuobişnuit. Îţiinterzicefumatuldupăcedejaaiavuto viaţădeomadult,integratînsocietate.Vrea săteîntoarcălastadiuldecopil.Darmaiai derăbdatdoarpânăladouăzecideani.Pe urmă,cândaisăintrilafacultate,poţisă-ţi întinziaripileînvoieşisă-llaşisăzicăce vrea. —Aşamăgândeamşieu.Darn-ammai spus-onimănui. Furusawaaîncruntatuşordinsprânceneşi arâsamilă.Sestrăduiasăparămaimarede ceidouăzecişiunudeani,câtavea.

Purtaochelari,însăaveaofaţăjovialăşi,

cândrâdea,nasuliseîncreţeapuţin,dându-

i un aer simpatic. Crosele ochelarilor se slăbiseră şimereutrebuia să şi-iridice pe nascuarătătorul,într-ungestdeparcăs-ar fiadmonestatpesineînsuşi.Aveamâinileşi picioarele marişiera maicorpolent decât Tōru.Erabăiatulsărac,darstrălucitalunui muncitorferoviarşi,feritdeochiioamenilor, aveaunspiritneobosit,cauncreveteuriaş. Tōrunuvoia încă să distrugă imaginea pe careacestaşi-ofăcusedespreel,debăiat născut într-o familie la fel de săracă, încercânddinrăsputerisănupiardănorocul care în sfârşit îi surâsese, oferindu-i un căminprosper. Fiecareeralibersăcreadădespreel ce voia.Libertatealuieradefaptacelorlalţi.

Alluişinumaialluieradoardispreţul.

— Eu nu ştiu ce planuri are domnul

Honda,darcredcăvreasătefacăunfelde

cobaialaptitudinilorluipedagogice.Totuşi, n-aidecesă-ţifacigriji.Aisămoşteneştio ditamai averea fără să fie nevoie să te murdăreştipemâiniîncercândsătecaţeripe munteledegunoialvieţii.Efoarteimportant sănu-ţipierzirespectuldesine,chiardacă astaaproapetevaucide.

— Am înţeles, a răspuns Tōru, scurt,

abţinându-sesă-ispunăcărespectuldesine

eracevaceaveadinplin. Căpătase obiceiul

răspunsurile.Dacăisepăreaupreadulcegi,

leînghiţeaînapoi.

Înaceaseară,Hondaplecasesăiamasa

cucâţivadintrecolegiisăiavocaţi.Tōruera

deguste

să-şi

libersămănâncecevaînoraş,încompania luiFurusawa,înaintedeaseîntoarceacasă. Înserile când Hondaera acasă,indiferent derestulprogramului,laoraşaptefixluau cinaîmpreună.Uneorilisealăturacâteun oaspete. Tōru suporta cel maigreu serile cândveneaKeiko. Dupăceşi-abăutcafeaua,privireais-a limpezitdinnou,darnugăseaînjurnimicce sămeriteprivit.S-auitatlazaţulrămaspe fundulceştii,înformădesemicerc.Fundul ceştiierarotundcalentilatelescopului,dar porţelanulgroseraopacşinuputeavedea nimicdincolodeel.Pefundulceştii,fundul societăţiiîşiarătachipulalbdeporţelan. Cucapul pejumătateîntors,Furusawaa spus dintr-odată, ca şi cum ar fi strivit vorbeleînscrumieră:

—Te-aigânditvreodatăsătesinucizi?

—Nu,i-arăspunsTōru,făcândochiimari

demirare.

—Nuteuitaaşalamine.Nicieunum-

amgânditfoarteserioslaasta.Îngeneral dispreţuiesc decăderea şislăbiciunea celor caresesinucid.Darexistăunanumitfelde sinucidere pe care o accept.Aceea pentru afirmareasinelui. —Cefeldesinucidereeasta? —Teinteresează? —Da,oarecum. —Bine,atuncisă-ţispun…Sănegândim launşoarececare-şiînchipuiecăepisică. Nuştiudece,daraşacredeel.Şi-acântărit binetoatetrăsăturileşiaajunslaconcluzia, fărăurmădeîndoială,căepisică.Dinacel moment,îşischimbăperspectivaşi-ivedepe

ceilalţişoarecica hrană.Dar, ca să nuse ştiecăepisică,seabţinesă-imănânce. —Eprobabilunşoarecefoartemare. —N-areimportanţădacăemaresaumic. Conteazădoarcecrede.Pentruel,formade şoarece îmbracă ideea de pisică. Iar el credeînconcept,nuînformă.Îiesuficient săseconsiderepisicăşin-arenevoiedeo materializareaideii.Deaceea,dispreţulpe care îl simte îiprovoacă o plăcere şimai mare.Darîntr-obunăzi… Furusawa şi-a îndreptat ochelarii, cu vârful degetului,iarcuteledepeobrajiau luatunaerexplicativ. —Într-obunăzi,şoareceledănasînnas cuopisicăadevărată.„Amsătemănânc“,îi spune pisica. „Nu poţi“, îi răspunde şoarecele. „De ce?“ „Fiindcă o pisică nu

poatemâncaaltăpisică.Esteoimposibilitate ceţineatâtdeprincipiu,câtşideinstinct.Şi eusuntpisică,deşiarătdiferit.“Auzindu-l, pisica se tăvăleşte de râs.De atâta râs, îi fluturămustăţile,dăculăbuţeleprinaerşi-i tremurăburtacublanăalbăşimoale.Însă, dintr-odată,seridicăpepicioareşisarela şoarecesă-lprindă.Elîncepesăstrige:„De ce vrei să mă mănânci?“ „Pentru că eşti şoarece!“ „Nu-i adevărat, sunt pisică! O pisicănupoatemâncaaltăpisică!“„Banu, eştişoarece.“„Suntpisică!“„Dacă-ipe-aşa, dovedeşte-o.“ Pe loc, şoarecele s-a aruncat într-o copaie cu rufe de spălat, plină cu spumă albă,şis-aînecat.Pisicaşi-abăgatolăbuţă încopaieşialins-o,decuriozitate.Apacu detergentavea ungustgroaznic, aşa că a

renunţatlaideeadeamâncaşoareceleşil-

a lăsat acolo să plutească, mort.Înţelegi motivul:nueracevacepisicilemănâncă. Sinuciderea şoarecelui este ceea ce eu numesc sinucidere pentruafirmarea sinelui. Sigur, prin gestul său nu reuşeşte s-o convingăpepisicăsă-lrecunoascăşipeel dreptpisică,şieraconştientdeastacânds-a aruncatîncopaie.Totuşi,adatdovadăde curaj, înţelepciune şirespectde sine.El a ştiut să vadă în şoricimea lui două caracteristici:maiîntâi,dintoatepunctelede vedere, trupeşte era şoarece; mai apoi, tocmaidinacestmotiv,pisicileîlconsiderau bundemâncat.Cuprimacaracteristicăs-a împăcat,neavândce-iface;aşaseîntâmplă cândideaticulsubestimeazăfizicul.Înceea cepriveşteadouacaracteristică,bătălian-a

fost complet pierdută: în primul rând, şoarecele a muritînfaţa pisiciişin-a fost mâncat,iarprinastas-aafirmatcacevace nuestemâncatdepisici.Măcardinaceste punctedevedereşi-apututdemonstrasieşi că nu este şoarece. Mai departe, a-şi demonstra că e pisică era un fleac.Dacă cevacearatăaşoarecenueşoarece,atunci poatefioricealtceva.Astfel,sinuciderealui afostunsuccesînafirmareasinelui…Cum ţisepare? Tōruascultase atentparabola, cântărind totul bine în minte. Fără îndoială că Furusawa o rafinase pe parcurs, tot povestindu-şi-o singur, iar şi iar. Tōru observase de mult discrepanţa dintre înfăţişarea lui Furusawa şi lumea lui interioară.

Dacăstudentul segândisenumailasine când povestise, era în regulă; dacă însă descoperisecevaînăuntrulluiTōruşifăcea vreoaluzie,atuncitrebuiasăfiecubăgare de seamă. Mental, a întins un braţ, cercetândbine.N-agăsitnimicîngrijorător. Pe măsură ce povestea, Furusawa se cufunda tot maiadânc în propriu-isuflet, atâtdeadânc,încâtochiisăinumaiputeau zărişialtcevaînaceaprofunzime. —Darafăcutmoarteaşoareceluisăse cutremure lumea? a continuat Furusawa absorbit,uitânddeprezenţaluiTōru. Devenise un monolog, iar Tōru putea acumsăasculteliniştit,fărăobligaţiadea interveni. Vocea era lentă şi transmitea o durereînăbuşităîntr-opăturădemuşchi,aşa cumnumaiauziselaFurusawa.

— Oare s-a schimbat măcar un pic viziunea lumii în ceea ce-l priveşte pe şoarece? S-a răspânditzvonul că există şi niştefiinţecarearatăaşoareci,darnusunt şoareci? Şi-au pierdut pisicile vreun pic siguranţadesine? Aufostelesuficientde iritate, încât să încerce să oprească răspândireaaceluizvon? Aş.Pisicanoastrăn-afăcutnimic.Auitat câtaizicepeşte.S-aapucatsăsespelepe mustăţi,peurmăs-atolănitşiaadormit.Era cât se poate de pisică şi nici măcar nu conştientiza. Iar în toropeala somnului de după-amiază, a devenit tot ceea ce şoarecelevisasesădevină,fărăcelmaimic efort:prinlene,mulţumiredesineşilipsăde conştienţă, se putea transforma în orice altceva.Deasupra eise aşternea cerul, pe

care pluteau câţiva nori frumoşi. Adierea vântuluiîipurtaparfumul pisicescînlume, iarsforăitulserăspândeacaomuzică… — Vorbeşti despre putere, nu-i aşa? a intervenit Tōru, simţind nevoia să pară că participăşiellaconversaţie. Furusawaşi-apierdutcaprinfarmecaerul seriosşii-arăspuns,binevoitor:

—Chiaraşa.Aipriceputimediat. Tōru a fost dezamăgit. Povestea s-a încheiat ca acele parabole politice după caretineriisedădeauînvânt. —Cândvaaisăînţelegişitu. Deşinuera niciunpericol să fie auzit, Furusawaşi-aaplecatcapulpestemasăşia vorbitînşoaptă.Tōrui-asimţitmirosulgurii, decareuitasepânăacum. Cumdeuitase? Doarsimţiseacel miros

de atâtea ori, în timpul lecţiilor pentru examen, când stăteau unul lângă celălalt. Până acum nu fusese dezgustat în mod special,daracumera. Întreagapovestecuşoareceleşipisicaîl înfuriase, deşiFurusawa nui-o spusese cu vreointenţieascunsă.Darnu-lputeaurîpe Furusawa doar din atât. Mai mult, avea senzaţia că, dacă ar fifăcut asta, s-ar fi coborâtpe sine.Avea nevoie de unmotiv mai solid şi mai satisfăcător pentru a-l detestapecelălalttânăr.Şiatunci,mirosul guriiacestuiai-adevenitdenesuportat. Furusawa,fără să ştie ce se petrecea,a continuat:

— Ai să-ţi dai şi tu seama. Puterea izvorâtădinînşelăciunenusemenţinedecât creând şi mai multă înşelăciune, ca un

microb care se răspândeşte. Cu cât îl atacăm, cu atât devine mairezistent şise întinde.Pânăsănedămseama,mucegaiul nepătrundeşi-nsuflete. Ceidoiau plecat de la ceainărie şiau intrat într-o prăvălie din apropiere, să mănânceunboldesobachinezeşti.LuiTōru is-apărutocinămultmaigustoasădecât cele luate în compania tatăluisău, printre nenumăratelefarfuriioccidentale. Cuochiimijiţidelaaburiifierbinţiaisupei cutăiţei,Tōrucalculacâtdepericuloasăera relaţia sa cu studentul. În mod sigur se simpatizau.Dararmoniacoardelorlăuteiera ţinutăsubcontrol.PoatecăFurusawaeraun spionpusdeHondasă-ltestezeşisă-ltragă delimbă.Tōruştiacă,dupăceieşeacuelîn oraş, Furusawa trebuia să-l informeze pe

Honda despre locul unde merseseră şi-i cereabaniipecareîicheltuise. La întoarcere au luat-o tot pe lângă KōrakuenşiFurusawai-amaipropusodată săsesuieînceştilerotitoare.Casă-ifacăpe plac,Tōruaacceptat.Şi-aucumpăratbilete şiauintrat.Ceştileerauchiarlângăintrare. Pentrucăn-amaiapărutniciunaltdoritor, deşi au stat o vreme şi au aşteptat, mecaniculapornitmaşinăriadoarpentruei doi,cuunaerfoartenemulţumit. Tōru s-a urcat într-o ceaşcă verde. Furusawa a ales dinadins una mai îndepărtată,roz.Ambeleerauornatecuun desendeproastăcalitate,reprezentândnişte flori, şi aminteau de ceştile pentru ceai vândute pe tarabele prea strălucitoare ale magazinelordeporţelanuridelamarginea

oraşului. Ceştile s-au pus în mişcare. Furusawa, care adineauriera departe, ajunsese la doi paşi, zâmbind şi ţinându-şi bine cu mâna ochelarii pe nas, apoi a ţâşnit iar încolo. SenzaţiadefrigpecareTōruosimţiseprin pantaloni, când se aşezase pe banchetă, devenisedenesuportatdincauzamişcării.A împins maneta şi a accelerat. Îi plăcea viteza mare, când numaivedea şinumai simţea nimic. Lumea se transformase în ineluldegazalplaneteiSaturn. Înceledinurmăceştileauîncetinit.Când, dininerţie,semaiclătinaudoaruşor,cao geamandurăplutitoare,Tōruaîncercatsăse ridice,darl-aluatameţealaşis-aaşezatla loc. Furusawa a venit spre el, păşind pe platformaceîncăpăreasăsemişte.

—Ce-icutine?l-aîntrebatrâzând. Tōruarâsşiel,dararămastotaşezat. Era nemulţumit să vadă lumea, pentru câteva clipe dispărută din faţa ochilor, revenindînculoriţipătoare,înafişelejupuite şireclamele luminoase pentruCoca-Cola, caniştereşouriroşii,uriaşe.

19

Adouazidimineaţa,lamiculdejun,Tōru

i-aspusluiHonda:

—AsearădomnulFurusawam-adusîn

Kōrakuen.Ammâncatamândoisobaşine-

amdatînceştilerotitoare. — Foarte bine, i-a răspuns Honda, zâmbitor, arătându-şi întreaga proteză dentară. Cuprotezas-arfipotrivitmaibineunrâs indiferent şianorganic, de om bătrân, dar Honda chiar părea să se bucure.Tōrus-a simţitrănit. De când locuia cu bătrânul, în fiecare dimineaţăTōruaveaplăcereadeascobicu

linguriţamiezulunuigrepfrutdeimport,tăiat înfeliicuuncuţitcurbat.Eraîntotdeaunaun fructcoptşisucullui,aproapeindecentde mult în carnea albă şi uşor amăruie, îi încălzeagingiileîncăsomnoroase. — DomnuluiFurusawa îimiroase gura. Mi-efoartegreusă-lsuportcândînvăţăm, aspusTōru,cuunzâmbetvoitnepăsător. — Ce ciudat! Poate are probleme cu stomacul.Spuiastapentrucă,defelultău, eştifoartepreocupatdecurăţenie,daratâta lucruaiputea suporta şitu.Cugreuaisă găseştialtprofesorlafeldeînzestratcael. — Ai dreptate, a răspuns Tōru, împăciuitor,terminându-şigrepfrutul. Şi-aalescumareatenţieofeliedepâine prăjită care, în lumina soarelui din acea dimineaţă de noiembrie, avea o nuanţă de

pielevopsită.Aîntinspeeauntulsclipitor,a

aşteptatsăsetopeascăşiamuşcatdinfelie,

exactdupăînvăţăturileluiHonda.Dupăce

aterminatdemestecat,aspus:

—DomnulFurusawaeunombun,darai observatcumgândeşte? Sprebucuriasa,pechipulluiHondas-a aşternutouimirecâtsepoatedevulgară. —Dece,ţi-avorbitdespreaşaceva? —Numi-avorbitlimpededesprenimic, dar am rămas cu impresia că fie a fost implicat în vreo mişcare politică, fie se implicăacum. Hondaafostfoartemirat.Aveaîncredere înFurusawaşiştiacăTōruîlsimpatizează. Pentruel,eraoconfesiunedinparteafiului, care-idemonstracăareîncredereînel,dar înceea ce-l privea pe Furusawa, devenea

raportul secret al unui informator. Tōru urmărea amuzat cum încerca Honda să gestioneze delicata problemă de etică. Bătrânul îşidădea seama că numaiputea privicuuşurinţăbineleşirăul,cumfăcuse pânăacum.Judecândprinprismaumanităţii, ceeacefăcuseTōrueraurât,darsepotrivea cuimagineapecareHondaoaveadespre el.Bachiareralaunpasdeamărturisică, pentruTōru,îşidoreaurâţenie. Casă-lmaidestindăpebătrânşisă-idea ocaziasă-lmustreuşor,Tōruaînfulecatdin pâinea prăjită,copilăreşte,scăpând firmituri pegenunchişimestecândcuobrajiiumflaţi. DarHondanicin-aremarcat. Era prima oară când Tōru îi arăta încredereşi,chiardacădestăinuirealuiavea şioparterăutăcioasă,nu-lputeadojeni.În

acelaşitimp,moralitateasadesuetăîicerea să-l înveţe pe Tōru că nu era corect să denunţe pe ascuns, indiferent de motiv; brusc,cevaneplăcutîncepeasăsestrecoare înatmosferafericităamiculuidejunîndoi. Amândoiauîntins mâna înacelaşitimp dupăbolulcuzahărpentruceaişidegetele lis-auciocnitstângaci. Unbolcuzahărîncaresclipeauomică trădare şi un denunţ, sub soarele de dimineaţă. Un sentiment de complicitate, pentruafiîntinsmânaînacelaşitimp…Era poate primul semnnatural al uneilegături întretatăşifiu,decândîladoptasepeTōru, dar,înmodneaşteptat,peHondal-adurut. Tōru îiprivea cu mare satisfacţie lupta interioară.Îivedeaagitaţia,înneputinţade a-idalecţiacares-arfiimpus:„odatăceai

numitpecineva«profesor»,trebuiesă-iarăţi încredere şi respect“. Pentru prima oară ieşiserălaivealăfrământărileinternealelui Hondaşirăulascunsîneducaţiapecarei-o oferea, iar Tōrusimţea bucuria şisenzaţia deeliberareacopiluluicaretocmaiascuipat dingurăosămânţădepepene. Honda,înceledinurmă,i-aspus:

—Înfine…lasăproblemaastaînseama mea.Tu, ca şipână acum, să facicumte îndrumă Furusawa. Preocupă-te doar de studiu.De restul se ocupă tatăl tău…Cel mai important este să treci cu succes examenuldeadmitere. —Fireşte.Aşaamsăfac,arăspunsTōru, cuunzâmbetsuperb. Hondaafostîntr-ostaredeconfuziepe toatăduratazilei.Adouazi,avorbitcuun

cunoscutde-alsăudelaServiciuldeordine

publicăalPoliţieiMetropolitaneşil-arugat

să-linvestighezepeFurusawa.Dupăcâteva

zile,aprimitrăspuns:studentuleramembru

aluneifacţiunideextremăstângă.Hondaa

găsitunpretextoarecareşil-adatafară.

20

TōruîiscriacâteodatăluiKinue,iarfata îi trimitea răspunsuri lungi. Trebuia să fie atent când deschidea plicurile de la ea:

întotdeauna punea înăuntru floride sezon presate.Cândavenitiarna,Kinueşi-acerut chiar scuze că-i trimitea una luată de la florărie,pentrucăpecâmpurinumaierau. Floarea împachetată în hârtie arăta a fluturemort.Mânjităcupolencaprafulde pe aripile fluturilor, te întrebai dacă nu zburasepecândîncămaitrăia.Inerte,aripile şipetaleleerautotuna.Unsuveniralculorii ce a zburatpe cerşiunsuveniral culorii imobileşiresemnate.

Abia după ce a citit scrisoarea a recunoscutînaceabucăţicăuscatăşiînchisă la culoare ca pielea unui amerindian, cu nervuri sângerii secţionate de la presat, petalauneilaleleroşiideseră. Scrisorile erau toate la fel, în stilul

confesiunilorpecareilefăceacândvenea să-l viziteze la staţia de semnalizare. De fiecare dată, îi povestea despre cât de singurăsesimţeadecândplecaseşicâtde mult îşidorea să vină la Tokyo. Tōru îi răspundea invariabil că trebuie să aibă răbdare,chiarşianidezile,pentrucă,dacă seiveaocazia,elaveas-ochemenegreşit.

Pentrucătrecuseatâtavremedecândn-

o maivăzuse, uneoriTōruîşiînchipuia că era frumoasă, dar apoi râdea imediat de greşeală. Însă abia acum, când n-o mai

puteaîntâlni,ajunseseîncet-încetsă-şidea seama ce loc ocupase fata nebună în

sufletulsău.Aveanevoiedecinevacaresă-

i fie alături şi să-i zdruncine siguranţa, cinevacaresăvadăaltfelceeaceelvedea cuatâtaclaritate,norii,sauvapoarele,sau vestibulul vechi şi dezolant al casei lui Honda, sautabelul cuprogramul lecţiilor salepânăînpreziuaexamenelor,agăţatpe pereteledincameradestudiu. Uneori Tōru tânjea după libertate. Direcţia era clară. Trebuia să se îndrepte dincolo de această lume pe care o vedea atât de limpede, spre tărâmul unde toate curgeaucaocascadăşiundenimicnuera sigur. Fără să ştie, Kinue îndeplinea rolul musafirului care, pentru câteva momente,

aducea libertatea în cuşca unde stătea prizonierăconştiinţadesinealuiTōru. Şinudoaratât.Kinueîipotoleaunanumit impulschinuitor.Înadânculsufletului,Tōru îşi dorea neîncetat să rănească oamenii. Lamaascuţităainimiisaleeracaunburghiu ieşit prin spărtura unui sac şi tremura de nerăbdaresărăneascăpecineva.Degustase

aceaplăcerecuFurusawaşiacumseuitaîn jur,căutândaltăţintă.Puritatealuilustruită cugrijă,fărăceamaimicăpatăderugină,se va transforma maidevreme saumaitârziu într-o armă mortală. Pentru prima oară, Tōruaînţelescămaiareşialteputeri,în afarădeceaaobservaţiei.Înţelegereai-a declanşat o tensiune interioară, pe care scrisoriledelaKinueoalinau.Prinnebunia

ei,KinueaparţineauneilumipecareTōrun-

oputearăni,iarelştiaasta. Legătura cea mai puternică dintre ei o constituiaconvingerealuicănicielnuputea firănit. S-a găsit imediat un înlocuitor pentru Furusawa, dar era un student obişnuit şi foarte plictisitor. Pentru că nu voia să le rămână îndatorat profesorilor particulari după ce avea să ia examenele, Tōru s-a gândit să scape şide ceilalţidoiîn cele douălunirămase. Dar spiritul de precauţie l-a domolit. Dacăseocupasă-iîndepărtezeşipeceilalţi profesori,nişteoamenidemicăimportanţă, Honda ar fi început să-i bănuiască adevăratul caracter.Ar fiajuns să numai acordeatenţienemulţumirilorsaleşi,înloc săfieconvinsdedefectelecelorcriticaţide

el, ar fi început să aibă dubii legate de nemulţumirileînsine.Dacăseîntâmplaaşa, Tōruîşipierdeaplăcereaascunsă…Pentru moment, trebuia să suporte ce era de suportat şisă aştepte timpul potrivit, până cândcinevamaisemnificativdecâtprofesorii particulari,cupotenţialmaimarederănire, avea să apară. Dacă reuşea să rănească asemenea oameni, reuşea, e drept că indirect, să-l rănească şi mai profund pe Honda. Şi-ar alege o metodă aşa încât bătrânul să nu-i poată imputa nimic. O metodăimaculatăşiproprie,înurmacăreia bătrânul, dacă simţea nevoia să urască pe cineva,nuseputeaurîdecâtpesineînsuşi. Oarecine-ivaieşiîncale,caunvaporpe linia orizontului? Oricine va fi, îşiva face apariţiacaoumbrăcenuenicivapor,nici

nălucire,nebănuindcă-iedestinatsăpiară de mâna lui Tōru… Tânărul aproape că începusesănutreascăsperanţedeviitor.

21

Tōrua fostadmis la liceul pe care şi-l alesese. Cânderaînanulaldoilea,luiHondai-a fostfăcutăopropuneredecăsătoriepentru Tōru,printr-unintermediar,dinparteacuiva careaveaofatădemăritat.ChiardacăTōru împliniseoptsprezeceani,vârstalegalăde căsătorie,Hondaaconsideratcăemultprea tânăr şi a refuzat oferta, râzând. Însă celălaltpărintenus-adatbătutşi,cevamai târziu, a reluat propunerea, prin alt intermediar.Cumacestaeraunnumesonor înlumeamagistraţilor,Hondanumaiputea refuzapurşisimplu.

Aînceputsă-şifacălocînminteasa,tot mai clară, viziunea unei tinere mirese, contorsionatădedurere,plângândmoartea luiTōru,ladoardouăzecideani.Erabine să fie o fată frumoasă, fragilă şi palidă. Astfel,fărăsăpiardăunsfanţdinavere,ar fi avut ocazia să mai asiste o dată la naştereaunuicristallimpedealfrumuseţii. Fantezia era în totală contradicţie cu educaţiapecaresestrăduiasăi-odealui Tōru.Totuşi,dacăn-arfifostlocpentruo asemeneareverieşidacăn-arfisimţitdela bunînceput unpericol, nui-ar fivenit în minteideeadea-idao educaţiecaresă-i înlesneascăoviaţălungăşiurâtă.Setemea de ceea ce-şidorea şi-şidorea lucrul de caresetemea. Cererea în căsătorie a reapărut, la

intervalepotrivite,ca apace invadează pe furiş podeaua. Pe Honda îl amuza să primească vizitele mijlocitorului, un bătrân scorţos, venerat în lumea magistraţilor, şi să-iascultepledoarianeschimbată.Înorice caz, era prea devreme să-ivorbească lui Tōrudespreaceapropunere. Honda a fostfermecatde fotografia pe care i-a adus-o bătrânul. Fata avea optsprezece ani şi era o adevărată frumuseţe, cu chipul tras şiaer desuet.O prindea bine şi expresia de uşoară nemulţumirecucare-lpriveapefotograf. —Esteofatăîntr-adevărfrumoasă.Cu sănătateacumstă? Hondaîntrebaseavândînmintecutotul altcevadecâtputeabănuicelălalt. —Potsăvăspuncă,înrealitate,estemai

sănătoasă decât arată înfotografie.Eunu ştiusă fifostprea des bolnavă.Sănătatea este, desigur, cel mai important lucru. Fotografia aceasta a fost aleasă de tatăl său, dar cred că are un aer oarecum învechit… —Edeciplinădeviaţă? —S-arputeaspuneplinădeviaţă,darîn nici un caz într-un mod deranjant, i-a răspunsbătrânul,evaziv. În Honda s-a trezit dorinţa de a o cunoaşte. Era evident de la bun început că propunerea în căsătorie ţintea spre averea luiHonda,altfeln-arfiexistatodorinţăaşa puternicădeamăritaofatădeoptsprezece anicuTōru,oricâtdesclipitorarfifostel. Eradoaropradăbunăpentrupărintelefetei,

grăbitsănui-oiaaltcinevaînainte. Honda înţelegea foarte bine situaţia şi dacă dădea curs propunerii ar fi făcut-o numai pentru a amăgi dorinţele unei fete dificiledeoptsprezeceani.Tōru,pedealtă parte,păreadejacăoluasepefăgaşulcel bun. Astfel, interesele celor două părţi apucaserăcăitotmaiîndepărtateşinumai vedeaniciunmotivpentruatragedetimp.Îi stârneatotuşicuriozitateadiscrepanţadintre părinţişifiica cea frumoasă.Voia să vadă cumseumilescnişteoamenilacomi.Familia erafoartedistinsă,darpeHondanu-l mai interesau de mult consideraţiile de acest gen. Familiafeteiarfidoritundineuundesă-l poată cunoaşte pe Tōru, dar Honda a refuzat,acceptândînschimbsăparticipeel

şimijlocitorul.

În vârstă de şaptezeci şi opt de ani, Honda şi-a petrecut următoarele două săptămâni cuprins de o inconfundabilă tentaţie. O întâlnise deja pe tânără la dineu şi schimbaserăcâtevavorbe.Primiseşicâteva fotografiiînplus…Deaicitentaţia. Încă nu dăduse un răspuns favorabil şi nicinuluaseohotărâreclară,darinimasa bătrânăaveaotenacitatecenumaiasculta devocearaţiunii.Egoismuldeombătrânîi dădea mâncărimi ca râia. Se gândea să-i arateluiTōrufotografiilefeteişisă-ivadă reacţia. Nicielnuştiapreabinece-lapucase,dar tentaţiaîiaduceabucurieşimândrie.Ştiacă, dacăfăceaaşaceva,numaiaveacalede

întoarcere.Ştia, dar egoismul îl împiedica săseabţină. Voia să-i unească pe cei doi, să-i ciocneascăunulîncelălalt,cadouăbilepe masa de biliard, şisă se bucure de toate consecinţele. Era bine dacă fata se îndrăgosteadeTōru.Eralafel debineşi dacăelseîndrăgosteadeea.Indiferentcă fataarfisuferitlamoartealui,saucăeli-ar fiînţeles lăcomia şiar fiînvăţat ce erau oamenii,pentruHondaarfifostunrezultat satisfăcătorşiunmotivdesărbătoare. Trecusedemultdevârstalacareviaţae luatăînserios.Laetatealui,isepermitea oricefel derăutate.Oricâti-arfisacrificat peceidinjur,moarteacareseapropiaavea să-lfacăsăplătească.Eralavârstalacare se juca cu tinereţea, făcând din oameni

soldăţeidelutşi,servindu-sedeconvenţiile lumeşti, transforma adevărurile în simpli noriplutindpecerulsângeriudeseară. Odatăcestabiliseînadânculsufletuluică oameniinuînseamnănimic,isepăreacăa cădea pradă tentaţiilor însemna a-şiurma destinul. Într-oseară,târziu,l-achematpeTōruîn birou. Era sezonul ploios şi umezeala stârnise iar mirosul de mucegai din încăperea veche, în stil englezesc, moştenităcaataredelatatălsău.Hondanu suporta aerul condiţionat şi, din cauza căldurii,pepieptulpalidalluiTōru,aşezat peunscaunînfaţalui,sclipeaubroboane de sudoare. Tinereţea luidezgustătoare îi sugeraluiHondaohortensiealbă. —Maiepuţinpânălavacanţadevară,

nu-iaşa?aînceputHonda. —Darmaiîntâivinexamenele,arăspuns Tōru,muşcândcudinţiidinfaţăbucăţicade ciocolată cu mentă pe care i-o oferise Honda. —Ronţăicaoveveriţă,arâsbătrânul. —Aşaţisepare?arâsşiTōru,vesel,cu aerulcuivacarenupoatefirănit. Privindu-iobrajiialbi, Honda se gândea că,măcarînaceastăvară,arfitrebuitsă-i vadăşipeeisoarele.Tōrupăreasăaibăo pielecarenufăceapistrui.Hondaascosdin sertar o fotografie, cu un gest natural dinainte gândit, şi a pus-o pe masă, în dreptultânărului. Reacţia lui a fost minunată. Honda îl sorbea din ochi. Mai întâi a studiat fotografia, cu aerul serios al unui paznic

careverificăunpermisdetrecere.Preţdeo clipă, i-a aruncat bătrânului o privire întrebătoare, apoi ochii i s-au întors la

fotografie.Curiozitateatinereascăaînvinsşi a roşit până-n vârful urechilor. A lăsat fotografia pe masă şi a început să se

scarpinezdravăncudegetulînureche.Într-

unfinal,aspus,peuntonuşorsupărat:

—Eotânărăfrumoasă. Cereacţieperfectă,gândeaHonda.Tōru (deşiluatprinsurprindere)dăduseaproapeo tentăpoeticăreacţieiatâtdeobişnuitepentru unbăiatdevârstalui.Entuziasmull-afăcut să nuremarce că tânărul s-a purtat exact cumîşidoriseel. Eraomixturăcomplexă,deparcăînsăşi conştiinţa luiHonda jucase rolul băiatului, disimulându-şi confuzia sub aerul de

brutalitate. —Cepărereai?Aivreas-ocunoşti?l-a întrebat,peuntonliniştit. În aşteptarea reacţiei următoare, şi sperând că va ficea dorită de el, a fost cuprinsdeunaccesdetuse.Tōrus-aridicat sprintenşis-adussă-lbatăpespate. —Da. Vocea îisuna înăbuşită, dar înochiipe care Honda, dincauza poziţiei, nu-iputea vedea, sclipea mulţumirea, iar inima-i şoptea:„Iată,asositocaziamultaşteptată! În sfârşit a apărut cineva numai bun de rănit!“ Afară, dincolo de fereastra din spatele lui, ploua din nou. În lumina ferestrei, scoarţacopacilorbătuţideploaiesevedea întunecatăşiparcămustinddesudoare.

…Când se lăsa noaptea, se auzea zgomotul metrourilorpe porţiunea de linie suprateranădinapropiereacasei.Ferestrele luminatealevagoanelor,intrânduneledupă altele din nou în subteran, l-au făcut pe Tōru,întredouăaccesedetusealetatălui său,săaibăoviziune.Darînaceasearănu sevedeaniciurmădevapor.

22

—Puteţisăpetreceţiovremeîmpreună, săvăcunoaşteţi.Dacănu-ţiplacedeea,e suficientsă-mispui.Nue vorba de nicio obligaţie,aadăugatHonda. Într-oseară,cânddejaîncepusevacanţa devară,Tōruafostinvitatlacinădesoţii Hamanaka, părinţii fetei, pentru a o cunoaşte.Dupămasă,mamai-asugeratfetei să-iaratecameraeiluiTōru.Momokol-a condus la etaj. Era o cămăruţă în stil european, mare cam de opt tatami, şi în modevidentaparţineauneifete.PentruTōru era prima experienţă de acestgen.Totce vedeacuochiierarozşiextremdefeminin,

de la tapetul de pe pereţi la obiectele decorative şipăpuşi.Toate cântau, încor, drăgălăşenia.Tōrus-aaşezatpeunfotoliu cubraţeaflatîntr-uncolţ.Pernagroasăcu broderiecoloratăîlfăceafoarteincomod. Fataaveaunaermatur,darcusiguranţă

că totul fusese ales după gustul ei.Tenul palidîiavantajafizionomiadesuetănufoarte pronunţată. Aerul sincer şi solitar era singurul element din cameră care nu se

generală.

Frumuseţeaeierapreafărăcusurşiaveao fărâmăderăuaugur,cauncocordinhârtie albăperfectîmpăturit. Mamafeteile-aadusceaişiprăjiturişia ieşit.Ceidoisemaiîntâlniserădecâtevaori, dar acum erau pentru prima dată singuri. Totuşi,atmosfera n-a devenitcunimic mai

potrivea

cu drăgălăşenia

încărcată. Momoko era perfect liniştită, ştiindcăascultasedepărinţişifăcusecumi se spusese. „Înainte de toate trebuie s-o învăţce-ineliniştea“,s-agânditTōru. Întimpulcinei,tânărulfuseseiritat,pentru că toată lumea se purta scorţos şinu se putusesimţiînlargulsău;acumînsăiritarea pecareseostenises-oascundăîncepeasă-l părăseascădelasine.Întâlnireaadoitineri fusese meticulos aranjată, o fărâmă de dragoste fusese luată cu penseta, i se dăduse un strop de culoare. Ca să poată devenioprăjiturăbună,Tōrufusesebăgatla cuptor.Defapt,îieraindiferentdacăfusese băgat sau intrase de bunăvoie. Nu era nemulţumitdesine. Primullucrupecarel-afăcutMomoko, odată rămaşisinguri, a fost să aleagă un

album cu fotografii, dintre alte cinci sau şase,toate numerotate,şisă i-l întindă lui Tōru. Primul semn al sensibilităţii ei mediocre.Tōrul-a pus pe genunchişil-a deschis.Unbebeluşcubaveţică,crăcănat, cu pantalonii umflaţi de scutecele de pe dedesubt, ca un cavaler de Flandra, îşi arătaguraştirbă,deunrozînchis.Aîntrebat cineeracopilul. Momokos-aschimbatdintr-odatălafaţă. A aruncat o privire şi, în mare grabă, a acoperitcupalmafotografia,i-asmulsdin mâinialbumulluiTōruşi,cuellapiept,s-a întorscufaţalaperete,respirândcumare greutate. —Vai!Unaenumăruldepecutieşialta conţinutul!Nusecădeasăveziaşaceva! Cemăfac?

—Eaşaunsecretcăaifostşitucândva copil?aspusTōru,liniştit. —Cecalmeşti!Caundoctor. Calmăşieadinnou,apusalbumullaloc înraft.Lacâteradedistrată,probabil că următorulalbumvaficelcupozedepela şapteani,s-agânditTōru. Daralbumulurmător,cufotografiideprin excursii recente, era din cele mai mai obişnuite.Fiecareimaginearătacâtdeiubită eraMomokodetoatălumea.Unjurnal al uneifericiricâtsepoatedeplictisitoare.Fata a ţinut să-i arate nişte fotografii de vara trecută, din Hawaii, dar el s-a simţit mai degrabăatrasdealta,făcutăîntr-otoamnă, cuMomokoîngrădină,stândpevinelângă un foc de tabără. În fotografia color, flăcările puternice aveau o culoare

voluptoasă, iar chipul fetei, luminat, avea trăsăturilefecioarelordelatemple. —Îţiplacefocul?aîntrebat-oTōru. Momoko aezitato clipă,neştiind cesă răspundă. Tōru îi vedea pupilele chiar în faţa ochilor. În mod straniu, era sigur că fata,atuncicândstătuselângăfoc,fusesela menstruaţie.Şiacum? Ce perfectă ar firăutatea sa metafizică dacăarfiliberdeatracţiasexuală!Ştiacă lucrurilen-aveausămeargătotatâtdeuşor ca atunci când făcuse să fie dat afară profesorul particular.Daravea certitudinea că,oricâtarfifostiubit,nuşi-arfipierdut răceala inimii. Era ceva adânc ascuns în tărâmulsăulăuntric,indigo.

23

Pentru că încă nu-ivenea să-l lase de capullui,învaraaceeaHondal-aluatpe Tōru într-o excursie în Hokkaidō. Programul fiecăreizile era lejer, ca să nu oboseascăpreatare.Keikoaveatotmairar ocaziadeacălătoriînsoţitădoardeHonda, iar acum plecase singură la Geneva, cu sprijinul ambasadoruluijaponez înElveţia, rudăde-a sa.Pentrucă familia Hamanaka îşi exprimase dorinţa să petreacă măcar două-treizilecuHondaşifiulsău,aumers cu toţii la acelaşi hotel din Shimoda. Sezonul ploios tocmai se încheiase, iar Honda,doborâtdecălduracopleşitoarede

afară,îşipetreceamaitottimpulîncameră, înrăcoareaaeruluicondiţionat. Celedouăfamiliiluaumasaîmpreunăîn fiecare seară.SoţiiHamanaka, pregătiţide cină,auvenitîncameracelorlalţipentrua-i invita la masă. Doamna Hamanaka a întrebatdacăMomokonutrecusepeacolo. Honda i-a răspuns că, într-adevăr, venise, darcummaieradestultimppânălacină,a ieşitcuTōrulaoplimbareîngrădină.Soţii Hamanakas-auaşezatpecanapeaşicutoţii auaşteptatîntoarcereatinerilor. Hondastăteaînpicioarelângăfereastră, sprijinitîntr-unbaston. Aşami-atrebuit,s-agânditînsinealui.Îi lipseapoftademâncare,iarhotelulaveaun meniuextremdelimitat.Chiarfărăsăfipăşit însalademese,ghiceaatmosferavulgarăşi

zgomotoasă care-i aştepta. În plus, conversaţia la masă cufamilia Hamanaka eracevanespusdeplictisitor. Fiecăvoia,fiecănu,îlsileausădiscute politică.Unbătrândeşaptezecişioptdeani,

cudureriîntoateîncheieturile,maipoatesă-

şi mascheze dezinteresul doar mimând veselieşibunădispoziţie.Dezinteresul,cao plajăceprimeştezideziloviturilevalurilor şigunoaieleaduselamal,esingurul mod de a trece peste stupizenia lumii. Honda credeacăîncă-imairămăseseputereadea-i face să se simtă prost pe linguşitorii şi nemulţumiţiide care era înconjurat, dar şi aceasta se stingea pe zi ce trece. Mai deţineadoarunputernicsimţalridicoluluişi al vulgarităţii, amestecate într-o singură culoare ştearsă. De fapt, pe lumea asta,

vulgaritatea ia mii de forme: vulgaritatea rafinamentului, a fildeşului, a sublimului, a cocorilor,aerudiţiei,aerudiţieiprefăcute,a linguşirilor,apisicilorpersane,aprinţilor,a cerşetorilor, a nebunilor, a fluturilor, a gândacilor bălţaţi… Reincarnarea era probabil răsplata vulgarităţii, iar cauza ei majoră,defapt,unică,eradorinţadeatrăi. Honda nu se îndoia că şi el făcea parte dintre oamenii vulgari, însă el, spre deosebire de ceilalţi, avea un simţ al mirosuluiextraordinardeascuţit. Hondaaaruncatoprivirescurtăcuplului întredouăvârsteaşezatpecanapea.Dece oare i se infiltraseră în viaţă asemenea oameni? Era o lipsă de necesitate care se ciocneaputernicdesimţulsăualordinii.Dar erapreatârziusămaiopunărezistenţă.Cei

doiîiinvadaserăcameraşiseaşezaserăpe canapea, zâmbitori, cu aerul că erau pregătiţisăaştepteşiundeceniu. Soţul, Shigehisa Hamanaka, avea cincizecişicincideani.Pevremurideţinuse un domeniu feudal în regiunea Tōhoku şi încercasăascundămândriatitluluinobiliar, acumgolitdesens,submascauneisimplităţi rafinate. Cele câteva eseuri pe care le-a publicatlaunloc,subtitlulSeniorul,l-au făcutcâtdecâtcunoscut.Eradirectorulunei bănci de provincie, chiar pe fostul său domeniu, şi în cartierele de plăceri i se cunoşteau preferinţele pentru lucrurile de modă veche. Avea chipul oval şi purta ochelaricuramădeaur,iarpărulîieraîncă bogat şinegru, dar avea un aer complet lipsit de vitalitate. Foarte încrezător în

talentulsăudepovestitor,intraîntotdeauna direct în subiect, evitând cu îndemânare introducerileplicticoase,şinuuitasăfacăo pauzădeefectînainteapoantei.Semândrea cu sensibilitatea sa şi cu ironia rafinată. Mereucuzâmbetul pe buze şirespectuos faţădebătrâni,nicipringândnui-arfitrecut căeraunindividcâtsepoatedeplictisitor. Soţia sa, Taeko, se trăgea şiea dintr-o vechefamilienobilă.Eraofemeiegrasăşi lipsitădeeleganţă,însădinfericirefiicaei moştenise fizionomia tatălui. Singurul său subiectdeconversaţieeraurubedeniile.Nu fusese niciodată la cinematograf sau la teatru, dar îşi petrecea viaţa în faţa televizorului.Şiea,şisoţulsăueraufoarte mândrică o maiaveaudoar pe Momoko nemăritată,peceilalţitreicopiireuşindsă-i

trimităcubinelacaselelor. Eleganţa lor de modă veche devenise miezulfrivolităţiilor.Hondacugreusuporta să asculte părerile lui Shigehisa despre revoluţiasexualămodernă,emisecuunaer de persoană informată şiînţelegătoare, şi intervenţiilesupăratealesoţiei.Înstilulsău caracteristic, Shigehisa se folosea de reacţiile ei desuete pentru a da efect propriuluisăujoc. Honda se întreba de ce nici acum, la vârstalui,nureuşeasăfiemaitolerant.Îi eratotmaigreusă-şifacănoicunoştinţeşi începeasăvadăcemareeraefortulpsihic ascuns în spatele unui zâmbet. Primul sentiment care-l cuprindea de obicei era dispreţul,darînultimavremepânăşiastaîl obosea.Uneorisegândeacâtdeplăcuti-ar

fifostsăpoatărăspundecuunscuipatînloc devorbe,deşicuvinteleîiveneauuşorpe buze,darvorbituleraceldinurmămodde acţiune care-i mai rămăsese. Doar cu vorbele,bătrâniipotsăzguduielumea,cum arstriviuncoşîmpletit. —Cândvăvădaşacumstaţiînpicioare, caunsoldat,îmidauseamacâtdebinevă ţineţi,i-aspusTaeko.

— Dragă, nu-i tocmai o comparaţie

potrivită.Să-lfacisoldattocmaipeunfost judecător! Am văzut odată, la un circ în Germania,unîmblânzitordefiare,falnicşi demn.CuelseamănădomnulHonda.

— Vai de mine, cred că-i şi mai

nepotrivităcomparaţiata!

Taekoseamuzacopios.

—Săştiţicănustauaşacasămăfălesc.

Deaicipotsăadmirpeisajulfrumosdeseară şisă-isupraveghez de sus pe ceidoi, în plimbarealor. —Îivedeţideacolo? Taekos-aridicatşis-aduslângăHonda. Shigehisas-aridicatşiel,cuunaerfoarte demn,şiavenitînspatelesoţiei. Cameraseaflalaetajulaldoileaşi,dela fereastră, se vedea limpede până departe. Grădinaaproaperotundăeraînconjuratăde undrumeag pe faleză, ce cobora apoilin pânălamare.Printrearbuştiidepemarginea drumuluieraucâtevabănci.Erapuţinălume îngrădină.Câteva familiise întorceau, cu prosoapele pe umăr, de la piscina aflată cevamaijos.Însoareleaproapedeasfinţit, lăsauumbrelungipeiarbapeluzelor. TōruşiMomokoseplimbauprinmijlocul

grădiniiţinându-sedemână.Şiumbrelelor seîntindeaupeiarbă,lungi,cătreest.Părea cădoirechiniimenşiauvenitsă-iapucede picioare. VântulîiumflaluiTōrucămaşaînspate şi-irăscoleapărul luiMomoko.Arătauca un cuplu de tineri absolut obişnuit, dar Honda şi-a închipuit că-şi pierduseră substanţaşicătrupurileleeraumâncatede umbre,roasepedinăuntrudeomelancolie conceptuală, transparente ca o plasă de ţânţari.Pentruel,astanueraviaţă.Eraceva şimaideneiertat.Înfricoşătorerafaptulcă şiTōru,probabil,ştia. Dacă umbra ar fi adevărata substanţă, atuncilucrulacelatransparentşipreauşor, agăţatdetrup,nuputeafidecâtopereche dearipi.Zboară!Zboarăpestevulgaritate!

Pelângăaripi,celepatrumembreşicapul suntpreaconcreteşiinutile.Dacădispreţul pecare-lpurtaînsufletarfidoarcupuţin maiputernic, Tōru ar prinde-o pe fată de mână şiarzbura împreună.Însă Honda îi interziseseacestlucru.Înneputinţasadeom bătrân, încerca prin toate mijloacele să-şi stârneascăinvidiaşiastfel săledeacelor doiaripicasă-şiiazborul,darînsufletul săunicimăcarinvidianumaiclocotea.Abia acumîşidădeaseama:sentimentul săucel maiprofundfaţădeKiyoakişiIsaofusese acela care trezeşte lirismul înorice om– invidia. Foartebineatunci.Aveasăsegândească laceidoicalacelemaianosteşimaipuţin apetisante bucăţele de tinereţe. Ca două marionetesubîndrumareadegetelorluide

păpuşar, aveau să-şi cadă în braţe unul celuilalt.Cumânapemânerulbastonului,a mişcatdouădegete.Calaunsemn,ceidoi aupornitspredrumeaguldepefaleză. —Vai,noiîiaşteptămaici,iareiseducşi maideparte!aspusTaeko,peuntonuşor agitat, dar rămasă în poziţia de mai devreme,cumânasoţuluiodihnindu-i-sepe umăr.

Ceidoitineriaucoborâtcătremareşis-

auaşezatpeunadintrebăncilegrosolanede sub copaciide pe marginea drumului.Din înclinaţia cefelor, Honda îşidădea seama că priveau asfinţitul. Chiar atunci, de sub bancăaţâşnitcevanegru.Nuvedeaceera, probabiluncâinesauopisică.Momokos-a ridicatîntr-unsalt,speriată.Tōrus-aridicat şielşiastrâns-oînbraţe.

—Iateuită! Vocile părinţilor, martorila scenă de la fereastră,auplutituşorînaer,caunpufde păpădie. Hondanuprivea.Nupriveanicimental,

pringaura cheii.Stătea lângă fereastră, în lumina strălucitoare a apusuluişi, pe de o

parte,jucaînpropriu-isufletrolulpecarei-

lordonaseconştiinţadesine,iarpedealtă parte încerca din răsputeri să dea el comenzile. „Sunteţitinerişitrebuiesăarătaţilumiio

vitalitatemultmaiprostească.Cesăfac,să

vădautunete?Fulgere?Săvădeterminsă

fenomen electric

neaşteptat?Aşputeas-ofacpeMomokosă

iseridicepărulşisă-iţâşneascăscânteidin

produceţi vreun

el.“

Un copac îşi îndrepta crengile către mare,caniştepicioaredepăianjen.Ceidoi auînceputsăsecaţereînel.Hondaauzea răsuflareaîntretăiată a părinţilorfeteişile percepeaîncordarea. — N-ar fi trebuit s-o las să poarte pantaloni! Nu se cade să fie aşa de băieţoasă… Taekomaiaveapuţinşiplângea. Ajunşisus încopac, tineriiauîncălecat câte o cracă şi au început să se legene, făcând să se scuture frunzele. Dintre toţi copacii, doar unul, al lor, părea că a înnebunit. Luminaţi de marea din spate, sclipitoareînluminaapusului,ceidoipăreau operechedepăsăriuriaşe. Momoko s-a dat jos prima. A coborât încet şi cu mare precauţie, şi tocmai de

aceea a reuşit să-şiîncurce părul lung în ultimelecrengi.Tōruafostimediatşieljos şiaajutat-osă-şidescurcepărul. — Se iubesc! a exclamat mama fetei, înlăcrimată,dândapoidincap,întăcere,de nenumărateori. Lui Tōru îi lua totuşi cam mult să descurcepărul,iarHondaaintuitimediatcă, defapt,încercasă-lîncurceşimaitarede crengi. O exagerare măruntă, care l-a neliniştit.Momoko înschimb se simţea în siguranţă. S-a gândit să se depărteze de creangă, dar s-a tras de păr şia durut-o puternic.Tōruseprefăceacăsegrăbeşteşi de aceea nu izbuteşte s-o descurce. A încălecat din nou pe una dintre crengile joase.Cuspatelelaelşiplângândcufaţa ascunsăînmâini,Momokototîncercasăse

îndepărteze, trăgând cu forţă de şuviţele lungidepăr. Privită de la etajul al doilea,dinpartea cealaltă a grădinii spaţioase, scena părea statică şi stilizată, ca desprinsă de pe o amforăgrecească.Grandioasăeraînschimb panorama, cu razele de soare coborând printre nori peste mare. De la începutul după-amiezii fuseseră câteva momente de ploaie apoi se înseninase din nou. Rămăşiţele norilor păreaucă dansează pe cerulînaltdepestegolf.Înacealumină,şi copacii, şi insuliţele din golf, tot mai apropiate,îşiîmprăştiauculorilepesteliniile subţiri ale desenului. Limpezimea era aproapeînspăimântătoare. —Seiubesc!arepetatTaeko. Dintr-odată a apărut curcubeul,

îmbrăţişând întinderea golfului, ca o reflectare a bucurieice-iumpluse sufletul luiHonda, văzându-se înconjurat de atâta prostie.

24

JurnalulluiTōruHonda

Ziua…,luna… Nu se cuvine să privesc superficial greşelile pe care le fac înrelaţia cu Momoko.Punctuldeplecaretrebuiesă fie discernământul. O interpretare greşită,câtdemică,naştefantasme,iar fantasmelenascfrumuseţe. Nuamfost niciodată unfanatic al frumuseţii, aşa încât să consider că frumuseţea naşte fantasme, iar fantasmele, interpretări greşite. Când eramîncănouşilipsitdeexperienţăla

staţia de semnalizare, mi s-a mai întâmplatsă confund vapoare.Odată, pe timp de noapte, când e greu de

apreciatdistanţa dintre luminile de pe catarge,mis-aîntâmplatsăcredcăo biată barcă de pescuit era unditamai vasul internaţional şi să-i cer, semnalizând, să-şi spună numele. Neobişnuităcuunasemeneaprotocol, barca mi-a trimisînapoi, înbatjocură, numeleuneiactriţelamodă.Darasta n-afăcut-omaifrumoasă. Fireşte, frumuseţea lui Momoko trebuiesăîndeplineascătoatecondiţiile obiective. Dar eu am nevoie de dragostea ei şi trebuie mai întâi să-i ofercuţitulcucaresevarănisingură.

Unuladevărat,pentrucăn-arputeasă-

şi străpungă inima cu un biet cuţitaş

pentruhârtie. Cuvântul „trebuie“ apare des,

reflectândodorinţăputernică.Aceasta,

o ştiu foarte bine, izvorăşte nu din

raţiune sau voinţă, ci din dorinţa sexuală.Demulteori,pornirilefoarte precise generate de dorinţa sexuală suntluatedreptdorinţemorale.Pentru caplanul meuprivitorlaMomokosă nu se confrunte cu o asemenea confuzie, cred că e necesar să-mi găsesclaunmomentdataltăfemeie, pe care s-o folosesc pentru plăceri. Dorinţaceamaisubtilăşimaifierbinte arăuluiestesărăneascănutrupul,ci spiritul. Eu cunosc foarte bine natura răului din mine. Este chemarea

conştiinţei, chiar a conştiinţei înseşi, transformată în dorinţă. Altfel spus, claritatea în forma ei perfectă îndeplineşte un rol în confuzia din adânculsufletuluiomenesc. Uneorimiseîntâmplăsăgândesccă maibineaşmuri,pentrucăplanulmeu poatefiaduslaîmplinirededincolode moarte, iar acolo eu aş căpăta o perspectivăcuadevăratcorectă…Vafi celmaigreulucrupelumeaastasă-mi îndeplinescplanul,viufiind.Maiales laoptsprezeceani! Mi-e foarte greu să evaluez atitudinea familiei Hamanaka. Îşi dorescsăfimlogodiţioeternitate,pe puţinvreoşase-şapteani,iarapoi,când vom deveni adevăraţi membri ai

societăţii, au să ne organizeze nunta, aşacumvorei.Darcegaranţieaucă

relaţiavadura?Oaresebazeazăîntr-

atâtpefarmeculfiicei?Oriseaşteaptă săprimeascădespăgubiriimportanteca urmarearuperiilogodnei? De fapt, nu cred că şi-au făcut calcule serioase. În mintea lor nu există decât cea maiobişnuită şimai necizelată noţiune despre legătura dintreunbărbatşiofemeie.Dinuimirea şiadmiraţia pe carele-auetalatcând auaflatcecoeficientdeinteligenţăam, presupun că şi-au pus dedicat toată energiapentruacaparareaunuistudent eminent, maiales a unuia cuunvenit substanţialasigurat. Ne-am despărţit de familia

HamanakalaShimodaşieuşitatane-

amcontinuatexcursiaînHokkaidō.A douazidupăcene-amîntorslaTokyo amprimit untelefonde la Momoko. Era la Karuizawa. Mă ruga să merg acolo, pentrucă voia neapăratsă mă vadă.Suntsigurcăpărinţiiopuseseră să mă sune.Învoce avea ceva uşor artificial, aşa că m-am liniştit şi am pututficrud.Îirefuzaminvitaţia.Mă apucasem deja să studiez pentru admiterea la facultate şieramocupat. Când am pus jos receptorul, în mod ciudat, am simţit o fărâmă de singurătate. Atunci când refuzi ceva, faci un fel de compromis, iar acest lucru,înmodnatural,aruncăoumbră detristeţepesterespectuldesine.Dar

astanumăsperie. Vara e pe sfârşite. Eu resimt întotdeaunasfârşitulverii,puternic,cât se poate de puternic. Pe cer îşi fac apariţianoriicirocumulus,micişimulţi, şi cumulus, pufoşi ca vata, iar aerul devineunpicînţepător. Dragosteaartrebuisăleurmezeşi ea cursul, dar sentimentele mele nu trebuiesăurmezenimic. Ţinşiacumpebiroumiculcadoupe caremil-aoferitMomokolaShimoda. Eobucatădecoralalbînchisăsubo cupolădesticlă.Pedosadesenatdouă inimi străpunse de o săgeată, cu menţiunea „Pentru Tōru, de la Momoko“.Nureuşescsăpricepdece, la vârsta ei, încă maie fascinată de

asemenea copilării. În interiorul

globului sunt

minuscule de aluminiu care încep să pluteascădacă-lscuturi,imitândnisipul depefundulmării.Maimult,sticlade labazăeopacăşicoloratăînindigo. Golful Suruga pe care-l ştiu şi care făceapartedinviaţameaeacumînchis sub un clopot de sticlă de câţiva centimetri,ominiaturăplinădepoezie, pentrucăaşaavrutofată.Dar,chiarşi atâtdemic,coralulnuşi-apierdutdin cruzime sau rafinament. Oricum, el reflectă răceala mea impenetrabilă, aflatăînmiezulpoeziei.

bucăţele

băgate

Ziua…,luna… Deundevingreutăţiledinexistenţa mea? Sau, privitinvers, de unde vine

uşurinţadeafi? Uneori cred că uşurinţa vine din faptulcăexistenţameaeste,înlumea asta, o imposibilitate logică. Nu e vorbadevreoîntrebaredificilăpecare mi-opunînlegăturăcuviaţamea.Cu siguranţă că trăiesc şimă mişc fără a aveaoforţămotrice,darunasemenea lucru este o imposiblitate principială, întocmai ca ideea de perpetuum mobile. Şi totuşi, nu e destin. Imposibilulnupoatefidestin. Înclipa încare amvenitpe lume, fiinţa mea a ştiut că nu se înscrie în sferaraţionalului.Nupentrucăm-am născut cu vreun defect, ci pentru că eramsublim,aşacumnuexistăompe lumea asta. Ca un negativ de film,

perfect,întimpceînlumeexistănumai pozitiveumaneimperfecte.Dacăle-ar veniideeasămădevelopeze,le-arfi foartegreu.De aiciporneşte frica lor demine. Pentru mine, cel mai caraghios îndemn este unul propovăduit cu cea maimareseriozitateînîntreagalume:

„Trăieşte-ţiviaţafidel ţieînsuţi“.Aşa cevaeimposibil,iareu,dacăm-aşfi luatdupă povaţa asta şimi-aş fifost credincios,aşfimuritpeloc,pentrucă arfiînsemnatsăunifictotul,forţat,cu existenţameairaţională. Dacăn-aveamrespectuldesine,tot aş figăsitalte mijloace.Chiar dacă-l pierdeam, nu mi-ar fi fost greu să-i convingpealţiişipeminedeopotrivă

că eu eram în imaginile, fie şi

distorsionate,pecarelearătam.Câtde umaneste să fiiireparabil monstruos! Când monstruosul e realitate, lumea răsuflăimediatuşurată.

dar

instinctuluimeu de apărare îilipseşte ceva important. E ca o fereastră deschisăsprecerulseninşi,câteodată, vântul careintrăpeacolomăîmbată. Cândpericolulestestareaobişnuită,nu existănoţiunea de criză.Pentrucă nu pottrăifărăunechilibruperfect,ebine căposedsimţulechilibrului,darexact cândnumăaşteptsepoatetransforma într-unvis fierbinte de dezechilibruşi cădere…Cucâtîlrafinezmaimult,cu atâtîmicreşteşiferocitatea,şiobosesc

Eu sunt

foarte

precaut,

tot apăsând butonul de control. Nu trebuiesămăîncredînblândeţeamea. Nimeninupoate înţelege ce sacrificii fac ca să reuşesc să fiu blând cu oamenii. Dacă stausă mă gândesc, întreaga meaviaţăafostodatorie.Amumblat deici-colo,caunmusnou-venitpeo navă… doar răul de mare n-a fost datorie pentru mine, sau altfel spus, greaţa. Ceea ce lumea numeşte dragostelaminecorespundecugreaţa.

Ziua…,luna… Dintr-un motiv sau altul, Momoko ezităsămăvizitezeacasăşideaceea, demulteori,neîntâlnimdupăşcoală, camooră,laceainăriaRenoir.Alteori neamuzămînparc,sauurcămînroller

coaster.Câtă vreme nus-a întunecat de-abinelea,familiaHamanakanuse îngrijoreazădacăfataîntârziepuţin.O

invit şi la film, dar atunci o conduc înapoiacasăşibineînţelescătrebuiesă anunţdinaintelaceorăneîntoarcem.

Pentrucăîntâlnirileanunţateoficialşi-

aupierdutfarmecul,delaovremene

maiîntâlnimşiînsecret,dartrebuiesă fimscurţi. MomokoavenitşiastăzilaRenoir. Are o înfăţişare demodată, însă

abordează aceleaşi subiecte

conversaţiecaoricefatădevârstaei:

se plânge de profesori, îibârfeşte pe colegi,vorbeştecuundispreţ simulat despre aventurile actriţelor celebre… Eu o ascult binedispus şiîncuviinţez,

de

arătândotoleranţătipicmasculină… Amajunspânăaicicuscrisul,darnu găsesc curajul să continui. Privită din afară,ezitareameaseamănăperfectcu ezitareainconştientăatinerilorobişnuiţi. Oricâte răutăţii-aşface luiMomoko, nulesimte.Deaceea,mălaspurtatde sentimente şi, fără să vreau, devin sincer.Dacă aş ficuadevărat sincer, toate contradicţiile din fiinţa mea ar trebuisă-şiarate faţa, ca nămolul de pe plajă, când marea se retrage la reflux.Cel maiproblematicestecând nămolul rămâne totuşi ascuns. Când apeleseretrag,ajungîntr-unpunctîn care iritarea mea este aceeaşi cu a oricăruitânăr,iarcuteledesupărarede pe fruntea mea sunt aceleaşi cu ale

oricăruitânăr.S-arîntâmplaogrozăvie dacă Momoko m-ar prinde în acel punct. Am greşit gândind că femeile se frământă încontinuu căutând să afle dacă sunt iubite saunu.Amvrut s-o cufundpeMomokoînincertitudinecât mairepede.Darea,caunanimăluţprea iutedepicior,numis-aprinsînplasă.E inutil şi să-i spun „nu te iubesc“. E convinsăc-omint.Îmimairămânedoar săpândescocaziaşis-ofacgeloasă. Mă întreb dacă nu m-a schimbat pierderea sentimentului pe care-l aveam când aşteptam vapoare. Ocupaţia nu se poate să nu-mi fi influenţatspiritul.Vapoarelesenăşteau dinmintea mea, creşteausub privirile

meleşise făceauimense,devenind o realitate care poartă nume… Până acoloeramisiuneamea.Apoi,decând intrau în port şi până plecau iar, aparţineau unei lumi cu care eu nu aveamniciolegătură,şieu,ocupatcu întâmpinarea altor vase, uitamrepede deceledinainte.Îmilipseşteabilitatea deadeveni,perând,vaporşiport,iar femeileastavor.Dupăceconceptulde femeiedevineorealitatesensibilă,sub nicioformănumaivorsăpărăsească portul. În meseria mea, am simţit întotdeauna mândria şi plăcerea ascunsădeavedeacumprindeformă, încet-încet, conceptul ivit la orizont. Dinafara lumii, mi-amîntinsmâna în

interioruleişiamcreatceva,darn-am avutniciodatăsenzaţiadeafişieutras înăuntru.Num-amsimţitniciodatăcao cămaşăpusălauscat,luatăîngrabăde pesârmăcândvineploaia.Undeeram eu, n-au fost ploi care să mă transforme într-o existenţă în lume. Chiaratuncicânderasămăafundfără ieşireînmareaminţii,claritateaviziunii mele a ştiutcă simţurile o vorsalva. Vapoareleautrecut,darnus-auoprit niciodată. Vânturile oceanului au transformat totul în marmură, iar soarelemi-apreschimbatinimaîntr-un cristal.

Ziua…,luna… Am fost singur, singur până la punctul de a fi trist. Oare când am

deprins obiceiul să mă spăl grăbit pe mâini dacă atingeam cu vârful degetelorvreomanifestareaumanităţii, defricăsănumăcontaminez?Oamenii caremăvedeaumăconsideraudoarde ocurăţenieexagerată.

din

nerecunoaştereanaturii.Efirescsăn-o recunosc; natura, cu regulile ei generale,arfitrebuitsă-mifiesprijin, darnatura„mea“n-afostaşa.Totuşi, nerecunoaştereameaeblândă.Nimeni nu m-a răsfăţat vreodată. Pentru că întotdeauna am simţit deasupra mea umbracelorcarevorsămărănească, m-am străduit să manifest acea blândeţe care sigur îi răneşte pe oameni.Este ceea ce s-ar putea numi

Nefericirea

mea

vine

grijăfaţădealţii.Darcuvântul„grijă“ însineelemnosşigreudemestecat. Prin comparaţie cu problemele proprieimeleexistenţe,celealelumii– complicate,cuimpactinternaţional–mi s-au părut nişte fleacuri. Politica, ideologia sauarta nusuntdecâtnişte coji de pepene. Nişte biete coji de pepene, aruncate de valuri pe ţărm, albicioase şi înroşite doar puţin de razele soareluicare răsare.I-amurât peoameniivulgari,daramrecunoscut îneifăgăduinţavieţiieterne. Neînţelegerea profundă şilipsa de toleranţă dinpartea celorlalţiaufost maiuşordesuportatdecâtîncercările lordeamăsondaadâncpentruamă înţelege. Erau nu doar ostile, ci

grosolane şilipsite de maniere.Când m-auînţeles vapoarele? Era suficient să le înţeleg eu. Nepăsătoare sau sincere,îmitransmiteaucumlecheamă şiapoiintrauînport,fărăoprivireîn urmă.Norocullorafostcăn-auavut vreo bănuială despre mine, altfel, în aceaclipă,le-aşfialungatdinminte. Mi-amcreatunmecanismfoartebine pus la punctpentrua simţice simtşi oamenii.Aşacumunstrăinnaturalizat îşiînsuşeştespiritul degentlemanmai binedecâtunenglezadevărat,eramşi eumaiomdecâtoamenii.Înoricecaz, maiomdecâtuntânărdeoptsprezece ani! Imaginaţia şi logica au devenit armelemele,maiprecisedecâtnatura, instinctulsauexperienţa,şineatinsede

ajustările probabilităţii.Amdevenitun expertînumanitate, ca unentomolog specialist încărăbuşiidinAmerica de Sud.Experimentândcuflorifărămiros, amînţelescumoameniisuntcaptivaţi defloricuanumiteparfumuri,care le trezescsentimenteaparte. A vedea este acelaşi lucru. Când eram la staţia de semnalizare şi urmăreamvapoarelecareveneauspre port, le-am văzut cum îşi ţinteau privireaspreţărm,dinlargulmării,şise apropiau cu viteza de douăsprezece nodurişijumătate,chinuitedevisuldea ajungeacasăcâtmairepede.Darasta era doar o încercare pentru ochi. În realitate, priveam dincolo de orizont, cătretărâmulpreaîndepărtatpentruafi

vizibil. Ce înseamnă să „priveşti“ invizibilul? E cea dinurmă dorinţă a ochiului, negarea celor văzute şi negarealuiînsuşi. Şitotuşi…uneorimăîntrebdacătot cegândescşitotceplănuiescnusunt doar lucruricare începînmine şise sfârşescînmine.Înoricecaz,aşaera când lucram la staţie. În cămăruţa aceea mică intraufragmente de lume, caniştecioburidesticlăspartă,aruncau micisclipiripepereţidarapoidispăreau fără urmă. Nu aşa se întâmplă şiîn lumeadeafară? Trebuiesă-miducviaţabizuindu-mă doarpemineînsumi.Euplutescprinaer şimăîmpotrivescgravitaţiei,lahotarul imposibilului.

Ieri, la şcoală, un profesor pedant ne-a învăţat câteva versuri dintr-o poezieanticăgrecească:

Oamenii născuţi din bunăvoinţa zeilor Audatoriadeamurifrumoşi, Pentruanuirosidarul.

Viaţa mea întreagă e datorie, şide aceeanusuntnevoitsămorfrumos.Eu nu-miamintescsăfiprimitvreundarde lazei.

Ziua…,luna… Zâmbitul adevenito povarăpentru mineşi,deaceea,amhotărâtsăfiucât mai nesuferit cu Momoko, măcar pentru o vreme.Pe lângă faptul că-i permitsă zărească uneorişimonstrul,

lasmaimultlocpentruviziunea,câtse

poatedeobişnuită,aunuitânărfrustrat şi cu toane. Pentru că tot teatrul pe care-ljoceplictisitor,amnevoieşide emoţii. Am căutat să văd care este motivulşicredcăl-amgăsitpecelmai verosimil:dragosteanăscutăînsufletul meu. Mi-avenitsărâd.Mi-amdatseama cesemnificăincapacitateadeaiubi,ca

premisă evidentă. Semnifică

şi

capacitateadeaiubiliber,oricând.Ca unşofer de camioncare s-a oprit să tragăunpuidesomnlaumbră,pentrua scăpadecăldură,convinscăvaputea din nou conduce în clipa în care se trezeşte.Dacălibertateanuesteesenţa dragostei,ciinamiculei,atuncieuîiţin

peambiiînpalmă,aliatşiinamic. Toanele mele au părut convingătoare. Nici nu mă mir, câtă vreme proasta dispoziţie e o manifestare a dragostei libere, care pretindeîntimpcerefuză. Momokom-aprivitîngrijorată,cape o pasăre captivă ce şi-a pierdutpofta de mâncare. Împărtăşeşte şi ea convingerea vulgară că fericirea e un fel de baghetă franţuzească din care mănâncă toată lumea şi nu înţelege principiul matematic conform căruia fericireaunuiaesteinevitabilnefericirea altuia. —S-aîntâmplatceva? Plecatădepebuzeleeielegante,de pe chipul frumos, cu umbre tragice,

întrebareaeranepotrivită. Eu am zâmbit ambiguu şi nu i-am răspuns. Momoko n-a repetat întrebarea. Într-o clipă, s-a cufundat înpropria-i sporovăială. La un moment dat, a observat că aveam degetul mijlociu de la mâna dreaptăbandajat.Mălovisemlaorade gimnastică,întimpuluneisăriturilacal. I-am surprins uşurarea de pe chip în clipa încare mi-a văzut degetul.Era convinsăcădescoperisecauzaproastei meledispoziţii. Cerându-şi iertare că n-a remarcat maidevreme, m-a întrebat îngrijorată dacămădurea.I-amrăspunsseccănu. Maiîntâi,chiarnumă durea.Înal

doilearând,nu-iputeamiertauşurinţa cucare-milegaseproastadispoziţiede o sigură cauză, atâtde banală.Înal treilearând,m-anemulţumitfaptul că i-aluatatâtdemulttimpsăobserve, când eu m-am străduit să-mi ascund degetulbandajatdecumne-amîntâlnit.

de

compasiune,spunându-itotmaiapăsat cănumădurea.Eamăcompătimeaşi mai mult, convinsă fiind că nu-i spuneamadevărulpentrucăvoiams-o protejez.Bachiarajunsesesăcreadăcă era de datoria ei să mă facă să mărturisescdurerea. Ainsistatsă mergemla o farmacie dinapropierecasă-mischimbbandajul, pentrucăcelpecare-lpurtameradeja

I-am

respins

gesturile

murdar şi trebuia înlocuit. Pentru ea, împotrivirea mea era o dovadă de stăpânire. În cele din urmă am mers amândoi la farmacie. După aer, farmacistabătrânăfusesecusiguranţă asistentă medicală.Am rugat-o să-mi schimbebandajul,iarMomokoaspus că nu suportă să privească rana şia întors capul înaltă parte, aşa că n-a observatcăeradoarozgârietură. Cândamplecatdelafarmacie,m-a întrebat, îngrijorată, cum se prezintă rana. —Mi-aieşitosulprinpiele. —Vaaai,cegroaznic! —Aiurea, n-amnimic, i-amtăiat-o câtsepoatedemorocănos. Insinuareameavagăcămi-arputea

fi amputat degetul

îngrozitor.Reacţiadisproporţionatămi-

aarătatclarniveluleideegoism,dar nupotspunecămi-alăsato impresie neplăcută. Mergeamşivorbeam.Cadeobicei, ea se simţea datoare să poarte greul conversaţiei. Era fericită de viaţa plăcutăpecareoduceaînsânul unei familiideschise şioneste.Mă irita la culmefaptulcănuaveanicioîndoială legatădepărinţiiei. — Presupun că mama ta s-a mai culcat şi ea cu alţi bărbaţi, până la vârstaasta. —Înniciuncaz! — De unde ştii? Sunt lucruri petrecute înainte să te naşti. Când ai

speriat-o

a

ocazia,întreabă-ţifraţiimaimari. —Nu-iadevărat,nu-iadevărat! —Lafel,şitatăltăutrebuiesăaibă peundevaofemeie. —Nuexistăaşaceva! —Aivreodovadă? — Eşti groaznic! Nimeni nu mi-a spusvreodatăasemenealucruriurâte! Discuţiaîncepeasăsetransformeîn ceartă,iarmienu-miplacesămăcert. Eratimpul sămăcufundîntr-otăcere ursuză. NeplimbamînKōrakuen,pealeea din josul piscinei. Priveliştea era cea obişnuită,iarparculforfoteadeoameni în căutare de distracţiiieftine. Nu se zăreau tineri îmbrăcaţi elegant. Toţi purtau ori uniforme cumpărate de-a

gata, oripulovere tricotate la maşina automată,cafilfizoniideprovincie.Un copil s-a lăsat pe vine în mijlocul drumuluişiaculesuncapacdebere. Imediat,mamal-acertat. —Deceteporţiaşaurâtcumine? m-aîntrebatMomoko,pepunctuldea izbucniînlacrimi. Număpurtamurâtcuea.Blândeţea mea mă face să nuînghitmulţumirea desineaaltora.Uneorimăîntrebdacă nusuntunfeldeanimalmoral. Tot mergând, am ajuns la poarta grădiniifosteireşedinţeasenioruluidin familia Tokugawa, Mitsukuni 24 de la Mito. Deşi locuiam în apropiere, era prima oară când veneam aici. Pe un panouscriacăgrădinaseînchidelaora

patruşijumătate,iarbileteledeintrare

sevândpânălaorapatru.M-amuitat

laceasşieraabiapatrufărăzece.Am

zorit-opeMomokosăintrăm.

241628-1701. Senior feudal (daimyō)important în lumea politicăaEreiTokugawa.

Amtrecutpe sub poarta principală, cusoareleînfaţă.Seauzeauzumzăind

insecteledeînceputdeoctombrie.Ne-

amîntâlnitcuungrupdevreodouăzeci depersoanecare-şiîncheiaserăvizita, darînrestdrumulerapustiu.Momoko arfivrutsămăţinădemână,dari-am arătatdegetulbandajatşiarenunţat. De ce oare, agitaţide sentimentele noastre, am ales să ne plimbăm prin grădina veche şi liniştită, scăldată în razelesoareluidetoamnă,întocmaica

doi îndrăgostiţi? Fireşte, purtam în sufletoimagineanefericiriinoastre.Un peisaj frumos cutremură inima şi-i dă fierbinţelicadeboală.DacăMomoko arfifostsuficientdesensibilă,aşfivrut să-i ascult delirul şi să-i privesc buzele,crăpate de durerea de a se fi întâlnitcuirealul. Căutândsingurătatea,amcoborâtpe lângă Cascada Deşteptării.Era secată şidiniazuldesubearămăsesedoaro baltăcunoroi.Suprafaţaerabrăzdată de urme de insecte, ca sute de fire ţesute dintr-o parte în alta. Ne-am aşezatpeopiatrădepemalşiamstat săprivimiazul. Îmi dădeam seama că Momoko începuse să se simtă ameninţată de

tăcerea mea prelungită. Eram de asemeneasigurcănupricepeamotivul proasteimele dispoziţii.Experimentam cusentimentele şimise părea nespus deinteresantsăvădconfuziapecareo produceau.Cândnuexistăsentimente, oameniiîşipotcreatotfeluldelegături întreei. Suprafaţaiazului–sauabălţii,mai degrabă – era ascunsă de crengile copacilor din jur, dar razele soarelui pătrundeauşiluminaufrunzeledepuse pefundulapei,caunvisurât. — Priveşte! Dacă ar fi puternic luminate,şisufletelenoastrearapărea lafel,murdareşifărăprofunzime,am spuseu,dinadins. —Sufletulmeunu-iaşa.Eprofund

şi frumos! Aş vrea să ţi-l arăt, a răspunsMomoko,încăpăţânată. —Deceeştiaşasigurăcădoartu eştioexcepţie?Dă-miodovadă. Eu, excepţia clară, nu suportam lăudăroşenia altora. În orice caz, nu pricepeamcumdecinevamediocruse poatepretindeexcepţie. —Ştiucăsufletulmeuecurat. Înţelegeamfoartebineiadulîncare intrase.Pânăacum,spirituleinusimţise niciodată nevoia de auto-afirmare. Mereucufundatăîntr-ofericireplinăde un anumit fel de tristeţe, dizolvase totulînacellichidambiguu,delacele maisimplepreocupăridefatăpânăla dragoste. Era băgată până la gât în bazinul care-i purta numele. Se afla

într-osituaţiefoartepericuloasă,darn-

aveadorinţadeafiajutatăşi,defapt,

chiar refuza

generozitate.Cas-opotrăni,trebuies-

oscotpentruovremedeacolo.Altfel, lichidulvaabatelamapumnalului. Eravremeaapusuluişiîncrânguldin jur s-au pornit să zumzăie cicadele. Printre ţipetele păsărilor se auzea şi huruitul trenurilorcetreceaupeşinele supraînălţate din apropiere. O frunză galbenăselegănaprinsăîntr-opânză depăianjen,peocreangăîntinsămult deasupra apei. De câte ori se mişca, păreacăprindeluminadivinăcoborâtă printrecopaci,deparc-arfifostouşiţă mică,plutitoare. EuşiMomokoopriveam,întăcere.

cu

ajutorul

oferit

Când o vedeam deschizându-se, mă întrebam ce fel de lume se află în spateleluciriigalben-şofran.Poatecă, ţinută deschisă de vânt, avea să-mi ofereoprivelişteminiaturală,avreunui orăşelplindeviaţă,sclipindsuspecer. Piatra pe care stăteam era rece. Oricum,trebuiasănegrăbim.Maiera doar o jumătate de oră până la închidereagrădinii.

Afosto plimbare rapidă şiiritantă. Până şi frumuseţea serenă a grădinii părea atinsă de freamătul ce preceda lăsareaserii.Păsăriledeapăseagitau pe iaz. Rozaliul florilor de trifoi sălbaticdelângăgrădinacuirişipălise şiel. Ora închiderii era unul dintre

motivele noastre de grabă, dar nu singurul. Ne era teamă că atmosfera grădinii,înacelapusdetoamnă,avea să ni se strecoare în suflete. Mai nădăjduiamşică,dacămăreampasul, vociledinăuntrul nostruaveausăiasă afară,ascuţite,camuzicadepeundisc ceseînvârteprearepede. Ne-amopritpeunpoddepetraseul circular al parcului. Locul era pustiu. Împreunăcusiluetapodului,umbreleni se prelungeau peste iazul cu crapi ornamentali. De partea cealaltă a iazuluisezăreaunstâlpînaltpecare se afla reclama luminoasă a unei companii farmaceutice. Era supărător, aşacăne-amîntorscuspatele.Acum aveam în faţă o colină artificială,

rotundă,năpăditădeospeciedeiarbă de bambus şi, înspatele ei, uncrâng princaresestrecurauultimelerazeale soarelui.Măsimţeamcacel dinurmă peşte care încerca să scape dinplasa luminiiputernice. Poatecăvisamoaltălume.Amavut senzaţiacămoarteaatrecutoclipăpe lângănoi,doielevideliceuîmbrăcaţi înpuloveredeschiselaculoare,stând pe un pod. Mi-a trecut prin minte bogăţia de sexualitate inclusă în conceptul de „dublă sinucidere din dragoste“.Eunucersăfiusalvat,dar, dacă s-ar ivi de undeva un ajutor, trebuie să vină numaidupă ce nuvoi mai avea conştiinţă. Într-o seară frumoasă ca asta, senzaţia conştiinţei

care putrezeşte nu poate fi decât plăcută. Spre vest era un mic iaz plin cu lotuşi. Frunzele lor înghesuite, care aproape că ascundeau în întregime suprafaţa apei, tremurau în bătaia vântului de seară ca nişte meduze. Groase,cuaspectdepieleîntoarsăşi parcă presărate cu o pudră verzuie, umpleau valea de la poalele colinei, înmuiaurazelesoareluicarepoposeau peeleşigăzduiauumbreledelicateale frunzelor unui arţar de pe marginea iazului. Se unduiau nesigure, întrecându-sepentruaprindeluminade seară, parcă adresând o rugă cerului. Aproapecăleauzeamglasurilestinse,

caîntr-uncor. Tot privindu-le unduirea, am observat că era, de fapt, o mişcare complexă. Chiar dacă vântul bătea dintr-odirecţie,elenuseplecautoate, launison,îndirecţiaopusă.Într-unloc seagitau,înaltul,rămâneaunemişcate. Ofrunză se răsuceaşi-şiarăta dosul, dar celelalte n-o urmau, ci-şiplecau capetele,încetşidureros,într-oparte şi-nalta.Erauadieride vânt care le atingeau vârfurile, şi altele care le pătrundeauprintretulpini,făcându-lesă se mişte dezordonat. Am simţit şieu cummăpătrundevântulrece. Celemaimultedintrefrunzeaveau mijlocul încă proaspăt, dar marginile ofilite şiruginii. Părea că degradarea

începe de la punctele ruginii şi se întinde spre restul frunzei. Nu mai plouase de două zile şiîncupele din mijlocsevedeaucercurimaronii,urme ale apeievaporate, saucâte o frunză dearţarcăzutădincopaciiînvecinaţi. Era încă lumină, şi totuşi se întunecase. Eu şi Momoko mai schimbamcâteovorbă.Deşichipurile aproapeniseatingeau,misepăreacă strigăm unul la altul dintr-un iad îndepărtat. —Ce-iacolo? Momoko a arătatbrusc cudegetul spre poalele colinei, unde se vedea ceva ca unghemde fire de unroşu aprins. Eraotufădecriniroşii.

— Este ora închiderii, vă rog să părăsiţigrădina,aspusbătrânulpaznic, trecândpelângănoi.

Ziua…,luna… Impresia pe care mi-a lăsat-o plimbareaînKōrakuenm-adeterminat săiauoanumitădecizie. Afostodeciziemicăşineînsemnată. Dacăvoiams-orănescpeMomokonu trupeşte,cisufleteşte,trebuiasăgăsesc urgentundevaaltăfemeie. Adescoperiunlocinterzisînăuntrul luiMomokoesteîndatorireameaşiîn acelaşitimpo contradicţie logică.Iar dacăinteresultrupescpentrueaeste,în fapt, sursa ascunsă a interesului raţional, mândria mea îşi pierde piedestalul. Trebuie s-o rănesc cu

sceptrul strălucitor al „dragostei libere“. Nucredcăeatâtdegreusăcunosc altă femeie. În drumul meu de la şcoalăsprecasăesteunclubdedans

go-go.Acolo,esuficientsărepetce-

am învăţat de pe la prieteni, n-are importanţă că dansez bine sau prost. Amuncolegcareareobiceiulzilnicşi foartesănătosdeamergeoorădupă şcoală, singur, la un club de go-go. Dupăaceeaseduceacasă,mănâncăşi se apucă să studieze pentruexamenul deadmitere.L-amrugatsămăiaşipe mine odată. După o oră el a plecat acasă,iareuamrămasşimi-amluato Coca-Cola.O fată machiată puternic, cuaerdeprovincială,aintratînvorbă

cu mine şiam dansat cu ea. Nu era ceeacecăutam. Colegul meu mi-a spus că întotdeaunalaastfel decluburivinşi „vânătoaredevirginitate“.Te-aiaştepta săfiefemeitrecutedeoanumităvârstă, dar nue o regulă.Sunt şifete tinere interesate de educaţie. În plus, surprinzătordemultesuntşifrumoase. Dinrespect faţă de propria persoană, detestăsăfiejucăriileunorbărbaţiprea cunoscătorişipreferă să fie ele cele careîndrumă,lăsândîninimiletinerilor o impresie de neuitat. Interesul lor pentru bărbaţii puri este legat şi de bucuriadeastârnitentaţia.Pentrucănu au deloc sentimentul de vină, e plăcerealorsă-ifacăpebărbaţisăse

simtă vinovaţi.Unele sunt extremde vesele, altele sunt melancolice, dar toate, ca nişte cloşti, ţin la căldură ouălepăcatului.Separecăvisullornu este să vadă puiul ieşit din ou, ci preferă mai degrabă să-l spargă de ţeastatânăruluipartener. Înaceasearăamcunoscutofemeie cu o înfăţişare destul de plăcută, în vârstă de vreo douăzeci şi cinci sau douăzecişişasedeani.Mi-aspuss-o strig „Nagisa“, dar nu ştiu dacă era numelemicsauceldefamilie. Avea ochii neobişnuit de mari şi buzele subţiri şi rele, dar chipul ei, privitînîntregime,păreadeobogăţie caldă,caolivadăcuportocali.Pieptul îi era de un alb dezmăţat şi avea

picioarefrumoase. Obiceiuleierasăspunămereu„cam aşa“.Deşipuneadinproprieiniţiativăo mulţimedeîntrebări,cândoîntrebam euceva,rezolvacu„camaşa“. Pentrucă-lanunţasempetatacămă întorcacasăpelanouă,n-amavuttimp decât să luăm cina împreună. Mi-a desenato hartă, mi-a datnumărul de telefonşim-ainvitatsătrecpelaea când îmi convenea, fără să-mi fac probleme,pentrucălocuiasingură. Aşvreasădescriucâtmaisincerce s-apetrecutcucâtevazilemaitârziu, cândamvizitat-oacasă,darexperienţa în sine este atât de plină de senzaţii exagerate,imaginaţieşidezamăgire,iar faptul este atât de distorsionat, încât

povestitorul, înîncercarea sa de a fi obiectiv, se depărtează mult de realitate, iar dacă încearcă să zugrăvească starea de beţie ce l-a cuprins, devine mult prea conceptual. Voi încerca să diferenţiez clar toate cele trei componente, plăcerea sexuală,fiorul deaexperimentaceva necunoscut şi senzaţia apăsătoare de nepotrivire, despre care nu pot spune dacă are origine raţională sau perceptuală.Trebuiesăleseparastfel încâtsănusecontaminezereciprocşi să le transplantez în mod egal pe tărâmul experienţei. Va fi o muncă dificilă. Se aştepta să fiu mai sfios. M-a întrebatdecâtevaoridacăîntr-adevăr

eram„începător“,cumîispusesem.Eu, pedealtăparte,nuvoiamsăparceea cenueram,darnicinu-midoreamsă atrag, pe motivul tinereţeişial lipsei mele de experienţă, un anumit tip de femei. De aceea, a trebuit să iau o atitudineuşorarogantăcare,defapt,nu era decât sfială îmbrăcată în haina vanităţii. Femeia părea să ezite între dorinţa deamăliniştişidorinţadeamăstârni, în ambele cazuri pentru propria-i plăcere. Din experienţă, ştia că prea multe insistenţe pot avea asupra unui tânărexactefectulinvers,dea-lface să dea înapoi.Această teamă egoistă era motivul privirii sale blânde şi retrase.Eratotodatăparfumulcucare,

plinădeatenţie,îşiimpregnasetrupul. Înochiieiprimitoriamvăzutunacde cântarcareoscilaneîncetat. Îmieralimpedecăfemeiasefolosea de graba şicuriozitatea mea ca să-şi hrăneascăpropriadorinţăsexualăşi,de aceea, am evitat s-o las să mă privească.Defelulmeunumăruşinez săfiuprivit,darpringestulmeudea-i închideuşorpleoapele,cudegetul,am făcut-o să creadă că era o rugăminte adresată din sfială. Presupun că, în întuneric, femeia mai simte doar greutatearoţiicaretrecepesteea. Senzaţia de plăcere nicin-a apărut bine că s-a şidus.Amsimţito mare uşurare.Abiaatreiaoarăm-aîncercat cevaasemănătoruneiplăceritrupeşti.

Acumştiu:plăcereatrupeascăareo componentă raţională. Se creează o separare,oconspiraţieasenzaţiilorşia conştiinţei, uncalcul şiunplan.Câtă vreme nu eşti capabil să-ţi priveşti plăcereadinafară,aşacumfemeiaîşi priveşte sânii, nu este plăcere adevărată.Plăcereameaaavutspini… Înmândriamea,num-amsimţitmai bine aflând că prototipul unui lucru obţinut după multe exerciţii se află ascunsînscurtaşislabasatisfacţiede laînceput.Ce-afostlaînceputn-afost delocesenţaimpulsului,ciesenţaunui concept cizelat de-a lungul timpului. Iar operaţiunile cerebrale ale plăcerii de după, către care parte tind? Oare construiescdinprăbuşireatreptată(sau