Sunteți pe pagina 1din 2

Virgil Maxim

Ardere-de-tot

lui Valeriu Gafencu

aici, rsare-n mine o chilie


n care s-a sfinit un pustnic blnd
zidea virtui cereti n trup plpnd
i-n ochi purta smerita-bucurie...

De priveghere lung alb floare


se rezema cu fruntea de pervaz
i luna-i sruta sfinit obraz
cnd i-asculta cuvntul ca o boare:

O, vino, rob ru, somnule, i-mi poart


cu tine, visul, peste unda moart
un ceas de vreme urc-m uvi,
n Crama-mprteasc, rod-de-vi!...

De funia ndejdii viu s-aga


i-n rugciune trept-nalt suie,
amiezile simirilor descuie
i ngerilor, iat-l fa-n fa!...

L-au mbrcat cu-a cerului armur,


cu neaua-nelepciunii-apoi l-au nins,
purificndu-i duhul, nadins,
s fie-asemeni lor, chip i msur!...

Un nger... a fcut un semn n cer!...


El vede Faa-lumii Nevzute...
cuvintele aude... nenscute,
cu inima topete vmi de ger!...

De cte ori pmntul, fr splin,


se duce, taur negru, rostogol,
de cte ori l sgeteaz-n gol
harapi cornui, mereu n nehodin?!...

Un sul de carte-i cerul strns cu nod


i ultim semn pmntu-n alfabet...
Altarul-Viu al Marelui-Profet
primete jertfa, Ardere-de-tot!...

n Rugciunea-focului, adoarme...
Trziu, lumina candelii se stinge...
un nger furindu-se-n chilie
deasupra frunii, nimb subire-i ninge!...
Vrmaii gem la pragul lui, pe coarne!...

Movil-i st nisipul lng u...


A tot crescut rugina pe zvor,
uleiul a-nflorit ntr-un ulcior,
dar trupu-i st-n genunchi, dei-i cenu...

Pe-o lavi, alturi, rnduite


mai multe cri. Pe-o foaie n Ceaslov
scrisese el sfinitul lui hrisov
n patru rnduri, vorbe aurite:

S m iertai, prinilor, v rog,


C-avnd puin treab, azi, cu Domnul,
m-a biruit, n rugciune, somnul
i v-am lsat cenua mea, zlog...

Dar necreznd c-i mort cu-adevrat


cu mna l-am atins peste veminte...
Se risipi cenua lui fierbinte
i, srutnd-o am plns ngndurat...

S-ar putea să vă placă și