qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu
iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
Departamentul de nvmnt la
Distan i Formare Continu
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe
Facultatea de Drept i tiine Administrative

rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopaCoordonator de disciplin:
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
Lect. univ. dr. Manuela NI

zxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnm
qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyuiopa 1
 2016-2017

UVT
DREPTUL COMERULUI
INTERNAIONAL

Suport de curs nvmnt la distan

Drept, Anul IV, Semestrul I

Prezentul curs este protejat potrivit legii dreptului de autor i orice folosire alta
dect n scopuri personale este interzis de lege sub sanciune penal
2
 SEMNIFICAIA PICTOGRAMELOR

= INFORMAII DE REFERIN/CUVINTE CHEIE

= TEST DE AUTOEVALUARE

= BIBLIOGRAFIE

= TIMPUL NECESAR PENTRU STUDIUL UNEI UNITI DE NVARE

= INFORMAII SUPLIMENTARE PUTEI GSI PE PLATFORMA ID .

3
 CUPRINS - Studiu individual (S.I.)

1. Modulul I. Noiunea si izvoarele dreptului comerului internaional.

- Unitatea de nvare 1: Noiuni introductive; trsturile dreptului comerului

internaional; departajarea dintre dreptul comerului internaional si alte
materii juridice conexe;
- Unitatea de nvare 2: Izvoarele dreptului comerului internaional;
- Unitatea de nvare 3: Codificarea dreptului comerului internaional;

2. Modulul II. Participanii la raporturile de comer internaional.

- Unitatea de nvare 4: Profesionistul persoana fizica

- Unitatea de nvare 5: Profesionistul persoana juridica

3. Modulul III. Instituia contractului de comer internaional.

- Unitatea de nvare 6: Clasificarea contractelor de comer internaional

- Unitatea de nvare 7: Incheierea si cuprinsul contractului de comer
internaional
- Unitatea de nvare 8: Arbitrajul comercial

4. Modulul IV. Contractele speciale de comer internaional.

- Unitatea de nvare 9: Contractul de intermediere in dreptul comerului

internaional; contractul internaional de vnzare de mrfuri; contractele
internaionale de transfer de tehnologie; contractul de factoring; contractul de
forfetare; contractul de montaj industrial; contractul de export complex;
contractele de cooperare in producie; contractul de barter.

4
 MODULUL I
NOIUNEA SI IZVOARELE DREPTULUI
COMERULUI INTERNAIONAL

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaionale
4. Dezvoltarea temei
5. Bibliografie selectiv

Cuprins:

U.I. 1: noiuni introductive; trsturile dreptului comerului

internaional; departajarea dintre dreptul comerului internaional si alte
materii juridice conexe;

= 2 ore

U.I. 2: izvoarele dreptului comerului internaional;

= 2 ore

U.I. 3: codificarea dreptului comerului internaional;;

= 2 ore

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind noiunea i

izvoarele dreptului comerului international.

Obiective operaionale: nsuirea noiunilor specifice materiei i

nelegerea semnificaiei acestora.

5
 UNITATEA DE NVARE 1

Notiunea si izvoarele dreptului comertului international

1. Noiuni introductive.
n condiiile revoluiei tehnico-tiinifice i a revoluiei informaionale
ncheierea, reglementarea sau realizarea n aceeai ar a tuturor bunurilor i
serviciilor necesare traiului cotidian este tehnic imposibil i economic nerentabil.
Este raiunea pentru care statele lumii se vd determinate obiectiv s participe la
circuitul mondial de valori materiale i spirituale. Aceast participare nu este haotic,
ea este direcionat, reglementat de anumite reguli juridice, de anumite norme de
drept.
Revine ntre altele dreptului comerului internaional sarcina de a disciplina,
de a reglementa relaiile care se stabilesc n acest proces de schimb mondial de valori
materiale i spirituale. Acest proces are 2 componente:
- comer mondial cu bunuri i servicii
- activitate de cooperare economic i tehnico-tiinific internaional
Cele 2 componente se reunesc ntr-un concept mai larg, acela de comer
internaional (care nu nseamn numai comercializare, cum comerul intern nu se
reduce la comercializare). In aceast sfer a comerului mondial n sensul cel mai
cuprinztor se stabilesc relaii ntre state suverane i egale n drepturi, ntre state pe de
o parte i profesionisti (persoane fizice sau juridice) din alte state pe de alt parte sau
n sfrit ntre profesionisti (persoane fizice sau juridice) din diferitele state.
Dreptul comerului internaional, ntr-o prim abordare, n condiiile n care nu
exist pe plan mondial o definiie sintetic a acestei discipline, poate fi considerat ca
reprezentnd totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile ce se stabilesc
n sfera comerului mondial n sensul cel mai cuprinztor al acestuia ntre state
Definiie
suverane i egale n drepturi, ntre state i profesionisti (persoane fizice sau juridice)
din alte state sau ntre profesionisti din diferitele state.
Dreptul comerului internaional aa cum s-a conturat el n doctrina
internaional, iar ca instrumente interstatale n actul final al Conferinei de la
Helsinki pentru Cooperare i Securitate n Europa (1992-1993) se precizeaz
caracterul interdisciplinar i pluridisciplinar al dreptului comertului international. Este

6
 primul i singurul instrument interstatal care abordeaz i problematica dreptului
comertului international.
Din aceast perspectiv dreptul comerului internaional reprezint o aezare
la confluena sistemelor naionale de drept cu dreptul internaional public i cuprinde
norme de drept naional (intern) i norme de drept internaional care reglementeaz
raporturile nfiate. Ct privete componenta naional, dreptul comerului
internaional va cuprinde toate normele de drept intern ale statelor lumii care pentru
fiecare stat n parte organizeaz i reglementeaz comerul exterior al respectivelor
state, iar n ce privete componenta de drept internaional public dreptul comerului
internaional va cuprinde acele norme de drept internaional public care
reglementeaz participarea statului la raporturile comerciale sau participarea statelor.
Ca totalitate de norme juridice n condiii diferite dreptul comerului
internaional materie interdisciplinar i pluridisciplinar nu se prezint ca un
conglomerat de norme juridice, ca o juxtapunere mecanic de asemenea reguli
obligatorii de conduit ci ca o materie juridic de sine stttoare definit printr-un
obiect propriu de reglementare i prin metode specifice de reglementare. Ct privete
obiectul de reglementare, acesta este dat de un fenomen obiectiv al relaiilor sociale,
respectiv de raportul juridic care se stabilete n sfera comerului mondial.
Ca expresie a caracterului de sine stttor al materiei, raportul juridic de
comer internaional se particularizeaz fa de alte raporturi juridice. Aceast

particularizare este dat de prezena concomitent a 2 trsturi: comercialitatea i

trsturi internaionalitatea.
Comercialitatea este o trstur definit de fiecare sistem naional de drept n
parte. Din acest punct de vedere se rein 2 criterii eseniale de definire a
comercialitii:
-subiectiv care caracterizeaz sistemul de drept german i de influen
germanic. Potrivit acestui sistem de drept sunt considerate ca fiind comerciale
raporturile juridice ncheiate de profesionisti respectiv societi comerciale i
persoane fizice ce au nmatriculat n Registrul Comerului o firm.
-obiectiv care pornete de la natura intrinsec, obiectiv a actelor i faptelor
juridice considerate. Sistemele de drept care rein acest criteriu de calificare a
raporturilor comerciale procedeaz de regul la o enumerare n lege a actelor i

7
faptelor juridice pe care le calific drept comerciale. Este situaia sistemelor de drept
de inspiraie romanist (care provin din dreptul roman: dreptul francez, romn).
Internaionalitatea const n prezena n structura raportului juridic considerat
a unui element strin, internaional, de extraneitate, de asemenea intensitate nct face
pasibil supunerea raportului juridic considerat, concomitent, la cel puin dou
sisteme de drept diferite.
Datorit faptului c acest element de extraneitate atrage problema aplicrii
unei legi strine, numit i problema conflictului de legi s-a ncercat definirea
elementului de extraneitate n primul rnd n legea naional. Astfel, din economia
dreptului romn rezult c sunt considerate ca raporturi internaionale raporturile
ncheiate ntre parteneri avnd sediul, domiciliul sau reedina pe teritorii strine, deci
raporturile juridice ncheiate cu strintatea sau raporturile ncheiate pe piee strine
(locul ncheierii).
Elementul de extraneitate n optica legislaiilor naionale trebuie s fie att de
puternic nct s atrag aplicarea concomitent a cel puin dou legi din dou state
diferite deoarece aceast problem a conflictului de legi este de natur s creeze
incertitudine pentru profesionisti.
Prin instrumentele interstatale care se ocup de reglementarea unor materii
comerciale s-a evideniat preocuparea pentru definirea unitar, uniform a
elementului de extraneitate.
Astfel n conveniile internaionale n materie de transporturi internaionale:
- Convenia de la Varovia din 1929 modificat prin Protocolul de la Haga din
1955 i a fost renegociat prin Convenia de la Montreal din 1996 privind transportul
internaional aerian de mrfuri, cltori i bagaje. Prin aceste convenii s-a definit i
elementul de internaionalitate i se consider ca fiind internaional un contract de
transport aerian dac locul de ncrcare/mbarcare i locul de descrcare/debarcare se
gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac aflndu-se pe acelai teritoriu nava
survoleaz un teritoriu ter cu escal.
- n materie de vnzare internaional de mrfuri Convenia de la Viena din
1980 consider o vnzare avnd caracter internaional dac la momentul ncheierii
contractului vnztorul i cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina pe
teritorii statale deosebite.

8
 Raportul juridic caracterizat concomitent prin comercialitate i
internaionalitate este un raport juridic de comer internaional.
Al doilea element definitoriu, particularizant pentru o disciplin juridic este
metoda de reglementare.

Dreptul comerului internaional are o metod de reglementare proprie,

Metoda de specific. Aceasta este metoda dreptului uniform i are o metod mprumutat din
reglementare
dreptul internaional privat, aceasta fiind metoda conflictual. Ct privete metoda
dreptului uniform aceasta are n vedere efortul sporit al comunitii internaionale
pentru elaborarea de instrumente interstatale care s cuprind norme de drept material
reglementnd domenii ale comerului internaional.
Exemple:
Conveniile de la Geneva 1930-1931 privind legea uniform aplicabil
cambiei, biletului la ordin i cecului;
Convenia de la New York 1988 privind cambia i biletul la ordin
internaionale;
Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de factoring;
Convenia de la Ottawa 1988 privind contractul internaional de leasing
financiar;
Convenia de la Haga 1978 privind legea aplicabil intermedierii;
Convenia de la New York 1958 privind recunoaterea i executarea
sentinelor arbitrare strine;
Convenia de la Washington 1965 privind soluionarea litigiilor nscute n
legtur cu investiiile strine ntre un stat i un investitor strin;
Convenia de la Seul 1985 privind agenia multilateral de garantare a
investiiilor strine;
Convenia de la Haga 1986 privind legea aplicabil vnzrii internaionale.
Pe calea acestor convenii se realizeaz un drept uniform i uneori chiar un
drept unificat n materia unora dintre raporturile de comer internaional.
Metoda conflictual este mprumutat din dreptul internaional privat.

9
 Departajarea dintre dreptul comerului internaional
i alte materii juridice conexe
Dreptul comerului internaional i dreptul internaional public
Dreptul internaional public este un sistem de drept care coexist cu sistemele
naionale de drept i care reprezint totalitatea normelor juridice elaborate de state i
care reglementeaz n esen raporturile de lupt i colaborare dintre state suverane i
egale n drepturi.
Dreptul internaional public este un drept coordonator n sensul c norma de
drept este elaborat de chiar subiectul cruia i se aplic (norma este elaborat de stat
i se aplic statelor). Dreptul internaional public are ca subiect de drept originar,
tipic statul suveran i are ca subiecte de drept atipice, derivate organizaiile
interstatale dac i n msura n care statele membre i-au conferit calitate de subiect
de drept.
Sfera de reglementare a dreptul comerului internaional este concomitent mai
larg i mai restrns dect aceea a dreptul internaional public:
- este mai larg pentru c pe lng raporturile de comer internaional dintre
state, dreptul comerului internaional reglementeaz i raporturi la care particip
persoane fizice sau juridice (profesionistii), adic alte subiecte dect cele ale dreptului
internaional public;
- este mai restrns pentru c din totalitatea raporturilor juridice interstatale
(culturale, militare, politice) dreptul comerului internaional reglementeaz numai
raporturile interstatale care se leag n sfera comerului mondial n sensul cel mai larg
al acestuia.
Punctele de interferen sunt statul ca subiect comun de drept i izvoarele
internaionale de reglementare.
Dreptul comerului internaional i dreptul internaional privat
Dreptul internaional privat este o ramur a fiecrui sistem naional de drept
care cuprinde totalitatea normelor juridice ce reglementeaz raporturile juridice civile
n sens larg avnd un element de extraneitate (cstoria ntre strini, adopia ntre
strini). Norma juridic de drept internaional privat nu este o norm de drept
material, nu soluioneaz un raport juridic, ea este o norm de drept conflictual
numit i norm colizional pentru c indic numai care este legea strin aplicabil.
Aceast specificitate face ca norma de drept conflictual s fie o norm de trimitere.

10
 Norma de drept conflictual este norma care datorit punctului de legtur
(datorit elementului de extraneitate) indic legea strin normal competent.
Pentru a se putea stabili care este legea strin normal competent, cel care
este chemat s soluioneze raportul juridic forul de jurisdicie trebuie s procedeze
mai nti la calificare, la ncadrarea juridic a situaiei de fapt cu care se confrunt.
Aceast calificare se face ntotdeauna potrivit legii forului i este diferit de la un
sistem de drept la altul.
Dreptul comerului internaional i dreptul internaional economic
Dreptul internaional economic este o ramur a dreptului internaional public,
reglementnd raporturile interstatale de drept public care se leag ntre state, raporturi
n care statul este reprezentat prin Ministrul Afacerilor Externe, raporturi n care
statul apare n exerciiul lui iure imperi (n exerciiul puterii suverane).
Dreptul comerului internaional reglementeaz raporturile interstatale
comerciale de drept privat, n care statul este reprezentat de Ministrul Finanelor i se
afl n exerciiul lui iure gestionis (de administrator de proprietate, de gestionar de
proprietate sau chiar de proprietar). Deci, n nici un caz nu se poate pune semnul
egalitii ntre dreptul internaional economic, care este o ramur a sistemului de drept
internaional public i dreptul comerului internaional care este o materie
interdisciplinar, cuprinde n mod special norme de drept privat
Dreptul comerului internaional dreptul comercial
Dreptul comerului internaional nu este subordonat dreptului comercial, ci
este supraordonat dreptului comercial, adic atunci cnd este vorba de un raport al
dreptului comerului internaional, dac se pune problema aplicrii unei legi interne,
legea intern este aleas din cadrul dreptului comercial. Deci, normele de drept
comercial pot s fie incluse n dreptul comerului internaional, ns nu i invers.

11
 UNITATEA DE NVARE 2

Izvoarele dreptului comertului international

Fiind o materie interdisciplinar se disting izvoare internaionale de

reglementare i izvoare interne.
Izvoarele internaionale de reglementare le vom gsi ntre izvoarele dreptului
Izvoare
internaionale internaional public, n msura n care acestea cuprind norme aplicabile raporturilor
juridice de comer internaional.
Dreptul internaional public are 2 izvoare: CUTUMA i TRATATUL.
Cutuma este cel mai vechi izvor de drept, un izvor nescris care reprezint o
practic ndelungat, repetat, urmat de state cu contiina c valoreaz drept, cu
contiina obligativitii acesteia. Ori de cte ori o cutum reglementeaz o materie de
comer internaional ea este i izvor al dreptului comertului international. Astfel,
transportul de mrfuri pe mare cunoate numeroase obligaii, aa numitele obligaii
subnelese ale prilor care au sorginte cutumiar. Indiferent c nu se scrie nimic
despre aceasta n contract, expeditorul de marf este obligat s aduc marfa la locul
de ncrcare pentru c exist cutuma c marfa ateapt nava.
Cutuma ca izvor de drept trebuie deosebit de UZURI i UZANE.
Cutuma
n materie internaional uzurile reprezint reguli de conduit stabilite pe cale
de practic, ntocmai ca i cutuma, dar care nu au valoare obligatorie n sensul c
nfrngerea unui uz nu are consecine juridice. n materie de drept internaional public
sunt mai ales uzurile diplomatice care reprezint i ele reguli de conduit, de
asemenea stabilite pe cale de practic, prin repetabilitate dar care nu au caracter
obligatoriu. nfrngerea unei asemenea reguli nu atrage consecine juridice.
Cutuma ca izvor al dreptului comertului international trebuie deosebit i de
uzane.
Uzanele internaionale comerciale sunt reguli de predare a mrfii i de
partajare a cheltuielilor de transport n vnzarea internainal de mrfuri. Au fost
stabilite pe cale de practic de ctre profesionisti; au fost reunite, codificate de
Camera Internaional de Comer de la Paris, dar nu au valoare obligatorie, prile le
aplic numai dac vor. Astfel INCOTERMS reprezint o codificare a acestor uzane.

12
 Cel mai important izvor internaional al dreptului comertului international este
tratatul un izvor scris. Indiferent de denumire acord, protocol, not diplomatic,
gentlemen agreement, declaraie, act final, proces verbal, ad memoire, compromis,
concordat, convenie, tratatul reprezint acordul de voin a 2 sau mai multe state prin

care acestea convin s reglementeze, ntr-un anumit mod, relaiile lor reciproce ntr-
Tratatul un anumit domeniu.
Ori de cte ori, domeniul de reglementare se suprapune pe domeniul
comerului mondial, acordul respectiv, tratatul respectiv este i izvor internaional al
dreptului comerului internaional.
Vom distinge ntre:
- tratate internaionale multilaterale sau bilaterale, care cuprind incidental
norme care se aplic i raporturilor juridice de comer internaional
- tratatele speciale multilaterale i bilaterale care reglementeaz materii de
dreptul comerului internaional.
Astfel cel mai cuprinztor tratat internaional, Carta ONU, atunci cnd
reglementeaz principiul cooperrii dintre state, principiul egalitii n drepturi a
statelor, principiul soluionrii panice a diferendelor, principiul pacta sunt servanda
(principiul executrii obligaiilor asumate prin acorduri), acestea toate se aplic i
raporturilor de comer internaional. La fel, un acord bilateral de frontier, care
reglementeaz regimul frontierei comune, reglementnd i micul trafic de frontier,
se aplic i raporturilor de comer exterior dintre cele 2 state.
Cele mai importante sunt acordurile speciale i ntre acestea distingem
acordurile multilaterale, care sunt tot mai numeroase, fie c sunt acorduri de tip
acordurile de la Marrakesh, aplicabile comerului internaional, fie c sunt acorduri
internaionale speciale precum:
- n materie de vnzare Convenia de la New York (1974), modificat prin
Protocolul de la Viena (1980) privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional
de mrfuri;
- Convenia de la Haga (1964) privind legea uniform asupra vnzrii
internaionale de mrfuri:
- Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj;
- Convenia de la Geneva (1956) renegociat n 1978 privind transportul
internaional de mrfuri pe osele;

13
 Acordurile bilaterale speciale acestea sunt acordurile de pli,
acordurile de comer i navigaie, acordurile aeriene, acordurile de transport rutier
bilateral, acordurile de cooperare, de regul pentru exploatarea n comun a cursurilor
de ap frontier, acordurile economice, acordurile comerciale.
Care sunt izvoarele internaionale? Vezi pag. 12-13.

Pe lng izvoarele internaionale, dreptul comerului internaional are

i izvoare interne. Acestea vor fi izvoarele specifice fiecrui sistem de drept care
Izvoare interne
cuprind norme ce organizeaz i reglementeaz comerul exterior al respectivelor
state, precum i participarea statelor n cauz la activitatea de cooperare economic i
tehnico-tiinific internaional.
Ct privesc sistemele de drept ale lumii putem, n general, s le clasificam n
trei categorii:
1 sisteme de drept de inspiraie romanist (provin din preluarea i
prelucrarea dreptului roman);
2 sisteme de common-law (anglo-american);
3 sisteme religioase de drept (musulmane).
Ct privete prima categorie, sistemele de drept de inspiraie romanist,
caracterizeaz n special sistemele de drept din Europa i o parte din Asia. Aceste
sisteme de drept sunt de 2 feluri:
- sisteme care cunosc unitatea dreptului privat, care reglementeaz indistinct
raporturile juridice civile i raporturile juridice comerciale;
- sisteme care cunosc dualitatea dreptului privat, care reglementeaz distinct
raporturile juridice civile de raporturile juridice comerciale.
Pentru sistemele de sorginte romanist, izvorul principal de drept este
LEGEA. n ordine valoric descresctoare urmeaz celelalte acte normative bazate pe
lege, care au denumiri diferite de la un stat la altul. Iar ct privete raportul de drept

14
comercial fie n unitate, fie n dualitatea dreptului privat se recunoate valoare de
izvor de drept i obiceiului.
Ct privesc sistemele de common-law, acestea au o puternic specificitate,
izvorul principal de drept l reprezint precedentul judectoresc. Soluia dat de o
anumit instan este obligatorie a se aplica tuturor litigiilor similare soluionate de
instanele inferioare sau de instanele de acelai grad. Soluia judectoreasc are 2
componente ratio decidenti (de ce s-a ajuns aa, situaia de fapt) i ce s-a spus n
legatur cu situaia de fa.
n ordine valoric descresctoare urmeaz cutuma, obiceiul i numai n ultim
rnd legea.
Ct privesc sistemele de drept islamic (religioase) izvorul principal de drept l
reprezint CORANUL. Pe lng Coran n ordine descresctoare urmeaz obiceiul
pmntului i n msur foarte mic legea.

Indicai izvoarele interne ? Vezi pag. 6.

15
 UNITATEA DE NVARE 3

Codificarea dreptul comerului internaional

Codificarea presupune ordonarea normelor juridice n instituii juridice pentru
a fi facilitat utilizarea acestora de ctre cei crora normele se adreseaz. n materie
juridic i n mod special n materia dreptului comertului international, codificarea
presupune activitatea de armonizare, de standardizare, de unificare si uniformizare.
Aceast activitate este rezultatul efortului depus fie de profesionisti reunii n asociaii
internaionale, fie efortul unor instituii internaionale, cel mai adesea organizaii
interstatale, fie efortul statelor reunite n conferine internaionale.
Ct privete activitatea de armonizare, cea mai important activitate de
armonizare n materia dreptului comertului international, a fost realizat de Camera
Internaional de Comer de la Paris, care a realizat o interpretare armonizat a
Armonizarea uzanelor comerciale internaionale. Acestea sunt reguli evideniate de practica
profesionistilor i privesc: partajarea cheltuielilor de transport i predarea mrfii n
vnzarea internaional de mrfuri.
Uzanele comerciale internaionale au aprut, ct privete efortul Camerei
Internaionale de Comer de la Paris, ntr-o prim varianta n 1936. Este vorba de
INCOTERMS (International Rules for Interpretation of Commercial Terms).
Codificarea cea mai important n evoluia armonizrii acestor uzane s-a realizat n
1953 cnd a fost publicat pentru prima oar acest document, INCOTERMS. Ele au
fost ulterior mbuntite, adugite, ultima variant datnd din anul 2000 (este vorba
de clauzele CIF, FOB). Aceste uzane, aa cum sunt ele codificate n INCOTERMS,
au aplicaiune teritorial, respectiv se aplic la nivelul continentului european. Cu
aceeai denumire, dar cu un coninut diferit, la nivelul SUA, aceste uzane au aprut
prima oar n 1946, fiind codificate ntr-un document care poart denumirea de
RAFTD.
Uzanele comerciale internaionale au aplicare facultativ, n sensul c ntr-un
caz concret, partenerii pot decide aplicarea uneia sau alteia dintre uzane, existnd
obligativitatea ca referirea la uzan s se fac i cu precizarea variantei care se aplic
(varianta 2000, 1999, 1990).
Alturi de aceste uzane, trebuie s reinem c aceeai Camer Internaional
de Comer de la Paris a elaborat, tot pe baza codificrii practicii, reguli i uzane

16
 uniforme n materia modalitilor internaionale de plat (n materia incaso-ului,
acreditivului, scrisorii comerciale de credit, garaniilor independente, garaniilor la
prima cerere). Aceste reguli, datorit utilitii lor, au fost recomandate profesionistilor
de Adunarea General a ONU, i sunt astzi aplicate de covritoarea majoritate a
bncilor lumii (modalitile internaionale de plat fiind operaiuni interbancare, ntre
altele).
O alt activitate de codificare este realizat sub forma standardizrii. Aceasta
const n elaborarea de modele de contract: contracte tip, contracte cadru, contracte
standard, ghiduri de contractare, condiii generale, de asemenea, cu valoare
facultativ, realizate de profesionisti printr-o practic repetat i de cele mai multe ori
elaborate de asociaii internaionale de profesionisti sau organisme internaionale.
Standardizarea
Ct privete contractul tip, acesta cuprinde de regul o parte special care se
negociaz n fiecare situaie concret i o parte general, preelaborat, recomandat
prilor ca reprezentnd clauzele utile respectivei operaii.
Ghidul de contractare atenioneaz prile asupra a ceea ce este util s se
nscrie n contractul n cauz, fiind recomandate respectivelor pri diferite variante
ale clauzelor utile i posibile. Spre exemplu, ghidul de contractare al contractului de
know-how n industria mecanic, elaborat de Comisia Economic ONU pentru
Europa.
Contractele cadru elaboreaz numai elementele eseniale ale contractului cu
precizarea posibilitii completrii acestora de subcontracte subsumate aceluiai
obiectiv. Sunt de regul utilizate n aciunile de cooperare economic i tehnico-
tiinific internaional.
Contractele standard sunt contracte innd de anumite activiti comerciale, n
care o parte sau un grup de pri au poziie dominant. Astfel, n materia transportului
de mrfuri pe mare sunt utilizate asemenea contracte standard n funcie de natura
mrfii transportate. Contractele standard sunt de asemenea elaborate de asociaii de
profesionisti.
Condiiile generale au n vedere elaborarea obligaiilor uneia dintre pri n
contractul respectiv, n dependen de specificitatea acelui contract. Spre exemplu,
condiiile generale 588 A elaborate de Comisia Economic ONU pentru Europa,
privind furnizarea la export de echipament industrial, sau condiiile generale 574 D
privind montarea n strintate de echipament industrial.

17
 Toate aceste modele de contract - contracte tip, contracte standard, contracte
cadru, ghiduri de contractare, condiii generale sunt de aplicare facultativ. Prile
le aplic dac n cazul concret convin n mod expres la aceasta.

Ce este standardizarea ? Vezi pag. 17.

Cea mai important activitate de codificare este realizat ns de state, de

statele reunite n conferine internaionale sau n cadrul organizaiilor interstatale.
Aceast activitate mbrac 2 forme: activitatea de uniformizare i activitatea de
unificare, care se realizeaz prin intermediul unor instrumente interstatale, de valoare
obligatorie. n consecin, prile unui contract care cunoate o asemenea
reglementare, provenind din state pri la convenie sunt obligate s se conformeze
normelor prevzute n acea convenie.
Ct privete uniformizarea, aceasta rezult din includerea n convenia n
cauz a unor norme uniforme de drept conflictual. Aceasta nseamn c n convenie
Uniformizarea
s-a inclus o norm de drept internaional privat, aceeai pentru statele membre.
Dreptul unificat rezult din includerea n conveniile n cauz a unor norme de
drept material uniform care la nivelul statelor pri la convenie presupun includerea
lor n dreptul naional al statelor respective. n 1964, s-a adoptat la Haga, Convenia
cuprinznd legea uniform asupra vnzrii internaionale de mrfuri. Aceast lege,
devenind prin ratificare drept intern al statelor pri, a realizat o reglementare
unificat a vnzrii de mrfuri la nivelul respectivelor state.
Unificarea
n materia titlurilor de credit, n 1930, la Geneva s-au adoptat 2 convenii
privind cambia i biletul la ordin:
1. o convenie cuprinznd legea uniform asupra cambiei i biletului la ordin
care a condus la nivelul statelor ratificante la realizarea unui drept unificat,
prelundu-se reglementarea n dreptul naional al statelor respective

18
 2. o a doua convenie, cuprinznd unele principii de soluionare a conflictelor
de legi n materie de cambie i bilet la ordin, convenie care a introdus la nivelul
statelor ratificante soluii conflictuale uniforme. Astfel, se prevede n aceast
convenie c plata titlului de credit este supus legii locului plii. De asemenea, se
mai prevede c n materie de capacitate, capacitatea obligaiilor cambiale este supus
legii naionale. Acestea sunt soluii conflictuale uniforme care nu pun semnul de
egalitate ntre reglementrile dintre statele membre.
Activitatea de codificare se datoreaz asociaiilor internaionale de
profesionisti, cum este Camera Internaional de Comer de la Paris (sau de exemplu
contractele tip n materia de consulting engineering n industria electric, elaborate de
Asociaia Internaional a Inginerilor care lucreaz n materie de electricitate). Ea este
i rezultatul activitii unor organizaii internaionale (ONU Organizaia Naiunilor
Unite, cea mai cuprinztoare organizaie internaional).
Prin rezoluia 2205 din 1966 a Adunrii Generale ONU, s-a nfiinat
UNCITRAL-ul, adic Comisia Naiunilor Unite pentru Dreptul Comercial
Internaional. UNCITRAL-ul a fost constituit pentru:
1. stimularea adoptrii n cadrul statelor membre ale ONU de norme
reglementnd materiile comerciale
2. s ntocmeasc studii
3. s fac propuneri de reglementare uniform a unor asemenea materii
4. s elaboreze proiecte de convenii (la nivelul experilor) pe care s le
propun statelor pentru ratificare, respectiv aderare.
Datorm UNCITRAL-ului (United Nations Commission on International
Trade Law):
Convenia de la New York (1974) modificat prin Protocolul de la Viena
(1980) privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri
Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de mrfuri
Convenia de la Hamburg (1978) privind contractul internaional de transport
de mrfuri pe mare sub conosament
Convenia de la New York (1988) privind cambia i biletul la ordin
internaionale (nu a intrat n vigoare)
Convenia de la New York (2002) privind cesiunea de crean (nu a intrat n
vigoare)

19
 Convenia de la Geneva (1982) privind transportul internaional multimodal
de mrfuri
UNCITRAL a elaborat legi model precum:
~ legea model privind comerul electronic
~ legea model privind semntura electronic
~ legea model privind arbitrajul
A perfectat o lege model privind falimentul i de asemenea privind
terminalele de transport proiect de convenie care nu a intrat nc n vigoare.
Alturi de UNCITRAL un rol major n codificarea dreptului comertului
international l-au avut Comisiile Economice ONU. Exist 5 comisii economice cu
competen zonal.
Comisia Economic ONU pentru Europa a elaborat norme uniforme de care
este i Romnia interesat, pe care Romnia le-a ratificat.
Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa: ghidul de contractare,
contracte standard, condiii generale de aplicaiune facultativ.
De asemenea datorm i convenii interstatale n materie:
Convenia de la Geneva (1956) renegociat privind transportul internaional
de mrfuri pe osele Convenia CMR
Convenia de la Berna cunoscut sub numele de Cotif care are n vedere
transportul de mrfuri i de cltori pe calea ferat
Convenia de la Geneva (1961) privind convenia de arbitraj
A participat alturi de UNCITRAL la elaborarea Conveniei de la Hamburg i
a Conveniei de la Geneva (1980) privind vnzarea.
Datorm Comisiei Economice ONU pentru Europa prin Comitetul pentru
Transporturi aa numitul Uniform Agreement (1951) care pune n lucru Cartea Verde
respectiv polia de asigurare civil auto practicat n statele Europei mai puin n
Albania i Rusia (care nu a ratificat-o).
Alturi de ONU activiti de codificare au desfurat i alte organizaii
interstatale precum Consiliul Europei cruia i datorm:
Convenia de la Strabourg (1964) privind recunoaterea persoanelor juridice
europene
Convenia de la Istanbul (1990) privind falimentul

20
 Activiti n domeniu a desfurat i Organizaia de Cooperare i Dezvoltare
Economic (OCDE) care s-a nscut din ruinele OCEE (Organizaia de Cooperare
Economic European).
OCDE a elaborat coduri de conduit pentru societile transnaionale i
multinaionale aplicabile materiei investiiilor strine i care au stat la baza elaborrii
conveniilor bilaterale pentru protecia i garantarea reciproc a investiiilor strine.
De asemenea, OCDE a elaborat numai n faz de proiect (ngheat n 1998) Acordul
multilateral privind investiiile strine.
n materia strict a codificrii dreptului comertului international exist dou
organizaii internaionale respectiv UNIDROIT i Conferina de la Haga pentru
unificarea dreptului privat.
UNIDROIT (Institutul Internaional pentru Unificarea Dreptului Privat)
organizaie interstatal de la Roma cruia i datorm:
~ dou convenii intrate n vigoare Conveniile de la Ottawa (1988) una
privind contractul internaional de factoring i a doua privind contractul internaional
de leasing financiar
~ principiile fundamentale ale contractelor de comer internaional ultima
ediie din 2004
Are pe agenda de lucru elaborarea unei convenii internaionale n materie de
contract de franchising.
Conferina internaional de la Haga pentru unificarea dreptului privat creia i
datorm numeroase convenii printre care:
-convenia din 1956 (nu a intrat n vigoare) privind recunoaterea persoanelor
juridice strine
-convenia din 1955 renegociat n 1986 privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de mrfuri
-convenia din 1964 privind legea uniform asupra vnzrii internaionale de
mrfuri
-convenia din 1978 privind legea aplicabil intermedierii
Trebuie amintit rolul deosebit n materie al comunitilor europene i mai
precis al Comunitii Europene. Pe de o parte, ntre statele membre s-a stimulat
ncheierea de convenii internaionale n materie comercial, dar, datorit
mecanismului greoi de intrare n vigoare al acestor convenii s-a adoptat metoda

21
elaborrii (reglementrii) a materiilor prevzute de convenie prin regulamente care
sunt acte direct aplicabile n ordinea intern de drept a statelor membre. Amintim
regulamentul care a intrat n vigoare n 2002 privind falimentul, dei convenia fusese
elaborat n 1996.
Fr a fi vorba de domeniul comunitar, ntre statele membre s-au adoptat
convenii internaionale cu aplicabilitate n materii comerciale. Astfel:
- Convenia de la Bruxelles (februarie 1968) privind recunoaterea societilor
comerciale europene (nu a intrat n vigoare)
- Convenia de la Bruxelles (septembrie 1968) cunoscut sub numele de
Bruxelles 1 care reglementeaz procedura i recunoaterea sentinelor judectoreti n
materie civil i comercial care a fost modificat n 1978 prin Tratatul de la Lugano
- Convenia de la Roma (1980) privind legea aplicabil obligaiilor
contractuale; se pregtete aa-numita Roma 2 care se va ocupa de legea aplicabil
obligaiilor extracontractuale
- Convenia de la Munchen (1994) privind evitarea dublei impuneri pe profitul
consolidat al societilor comerciale
- Convenia de la Munchen (1973) privind brevetul european.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV

I. Tratate i monografii.
1. Cpn O., tefnescu B., Tratat de drept al comerului internaional, Ed. Academiei, vol. I-
1985, vol. II-1987;
2. tefnescu B. S.a., Dreptul comerului internaional Documente, Ed. Lumina Lex, Bucureti,
2003 ;
3. tefnescu B., Rucreanu I., Dreptul comerului internaional, Ed. Didactic i Pedagogic,
Bucureti, 1983;
4. Daniel-Mihail andru, Dreptul comerului internaional, Ed. Universitara, Bucureti, 2009;
5. Dumitru Mazilu, Dreptul Comerului Internaional, Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2009;
6. D.Sitaru, Dreptul comerului internaional (tratat), vol.I, 1995, vol.II, 1996, Ed. Actami, Bucureti

22
 MODULUL II
PARTICIPANTII LA RAPORTURILE DE
COMERT INTERNATIONAL

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaionale
4. Dezvoltarea temei
5. Bibliografie selectiv

Cuprins:

U.I. 4: profesionistul persoan fizic

= 2 ore

U.I. 5: profesionistul persoana juridic

= 2 ore

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind participanii la

raporturile de comer internaional.

Obiective operaionale: nsuirea noiunilor specifice materiei i

nelegerea semnificaiei acestora.

23
 PARTICIPANTII LA RAPORTURILE DE COMERT INTERNATIONAL

Particip la raporturile de comer internaional:

- statele suverane, statul ca participant la raporturile de comer internaional
este reprezentat prin Ministrul Finanelor
- profesionistii profesionistul persoan fizic sau profesionistul persoan
juridic

UNITATEA DE NVARE 4

Profesionistul persoan fizic

Toate statele lumii definesc ntr-un fel sau altul profesionistul persoan fizic.
Unele sisteme de drept cum este dreptul romn consider ca fiind profesionist
persoana fizic ce desfoar n nume propriu, pe cont propriu, cu titlu de profesie
(adic n mod repetat) acte obiective de comer n scopul obinerii de mijloace de
existen.
Alte sisteme de drept, cum este dreptul german, consider ca fiind profesionist
persoana fizic ce are nmatriculat n Registrul Comerului o firm. Pentru dreptul
german, nmatricularea firmei are caracter constitutiv. Toate sistemele de drept
reglementeaz condiiile accesului la profesia comercial.
O prim condiie este capacitatea. Toate sistemele de drept cer ca persoana
n cauz s aib nainte de toate deplin capacitate de exerciiu civil. Aceasta este
realizat la vrsta majoratului civil, dar unele sisteme de drept datorit riscului
comerului stabilesc ca limit minim a deplinei capaciti comerciale de exerciiu o
Capacitatea
vrst superioar vrstei majoratului civil. n unele state vrsta majoratului comercial
intervine la 21 ani, 23 ani sau la vrste superioare n alte state.
n general, statele care reglementeaz ca punct de pornire a capacitii depline
comerciale o vrst superioar prin raportare la majoratul civil reglementeaz aa
numita instituie a emanciprii minorului n temeiul creia cu implicarea instanelor
judectoreti i a autoritii tutelare se permite (se recunoate) persoanei fizice care a
depit vrsta majoratului civil pn la atingerea vrstei majoriatului comercial s
aib o anumit capacitate de comer, respectiv s svreasc acte de comer cu
excepia actelor de dispoziie asupra fondului de comer.
24
 Unele sisteme de drept, de regul toate, stabilesc incompatibiliti, mai precis
incapaciti de folosin comercial determinate de o anumit stare social, situaie
social, de exerciiul unei anumite funcii. Astfel, pe durata funciei nu pot fi
profesionisti persoane fizice: - magistraii de orice fel, avocaii, notarii, funcionarii
de carier, ofierii superiori, clericii.
Unele sisteme de drept cunosc incapaciti de folosin care privesc mai ales
femeia. n sistemele de drept islamic, femeia nu are nici un fel de capacitate de
folosin comercial. Exist i sisteme de drept ale unor state evoluate unde femeia
mritat are o anumit incapacitate de exerciiu, n sensul c actele de dispoziie
asupra fondului de comer trebuie ncuviinate de so .
n anumite sisteme de drept este obturat (ngreunat) accesul la activitatea
comercial a strinului. Fie c strinii nu au deloc capacitate comercial, fie c nu pot
svri anumite activiti comerciale, fie c ele sunt condiionate de obinerea n
prealabil a unui permis de sejur (edere) eliberat de autoritile poliieneti.
Toate sistemele de drept oblig profesionistul la transparen, la
publicitate. El este obligat s se nmatriculeze ntr-un registru de eviden care este
inut diferit n unele state la primrie (Italia), n alte state la tribunal (Germania), n
alte state la Ministerul de Justiie (Romnia), la Ministerul Comerului sau la
Camerele de Comer i Industrie. Organismul tutelar este diferit de la un stat la altul,
Publicitatea dar n aceste registre de eviden profesionistul trebuie s-i nmatriculeze firma i s
declare orice modificare n statutul su personal. nelegem prin statut personal
totalitatea problemelor care privesc starea civil, capacitatea i n materia noastr,
i averea persoanei n cauz.
Toate sistemele de drept oblig pe profesionist la o riguroas eviden a
activitii comerciale a acestuia. Ea este realizat prin intermediul registrelor.
Registrul jurnal
Registrul inventar
Registrul Cartea Mare
Registul copiar (copier)
Ele trebuiesc inute sub controlul judectorului delegat la Registrul
Comerului sau la Registrul de eviden, se numeroteaz, se parafeaz i se sigileaz.

25
 Dac s-au fcut nregistrri greite se anuleaz pagina, nu se rupe. Orice terstur,
corectur, trebuie tampilat i semnat.
Registrul copier este registrul de intrri-ieiri n care se menioneaz
corespondena primit n legtur cu comerul i se ine o copie i se nregistreaz; se
ine toat corespondena primit (inclusiv plicurile). n alte sisteme de drept, evidena
poate fi inut oricum (Germania, Anglia, rile Nordice) sub condiia ns ca
nregistrrile s fie cronologice i jurnaliere. Aceste registre pot fi utilizate ca mijloc
de prob.
Profesionistii sunt obligai s respecte ordinea public, uzurile cinstite ale
comerului i bunele moravuri.
Toate statele lumii reglementeaz regulile concurenei leale.

Care sunt condiiile accesului la profesia comercial ? Vezi pag. 24-25.

Se constat c de la un sistem de drept la altul exist diferene de

reglementare. n aceste condiii se pune problema de a ti care este legea aplicabil
statutului personal al profesionistului persoan fizic pentru a ti dac ntr-un raport
de comer internaional pot sau nu s ncheie valabil un contract cu un profesionist
care provine din alt stat.
Se accept c legea aplicabil statutului personal al strinului n general
(al profesionistului implicit) este legea personal lex personalis. Aceast lex
personalis se determin diferit de la un sistem de drept la altul.
Unele sisteme de drept determin lex personalis ca fiind:
- Lex patriae (cum este dreptul romn) este situaia statelor de emigraie. Soluia
lex patriae permite acordarea proteciei diplomatice resortisanilor statului n cauz
(statului de cetenie) oriunde s-ar gsi acetia. Statele care pornesc de la soluia lex
patriae supun statutul personal al profesionistului persoan fizic legii sale naionale

(de cetenie) element mai stabil care nu este lsat la voina persoanei fizice n
Determinarea 26
lex personalis
cauz care de regul se dobndete la natere i tot de regul se pierde la moarte iar
dac se modific pe parcursul vieii poate fi totdeauna probat prin acte autentice.
- Un alt sistem de determinare a legii personale este lex domicilii legea domiciliului
adoptat de sistemele statelor de imigraie. Soluia este singura care permite un regim
unitar tuturor indivizilor aflai la un moment dat pe teritoriul statului n cauz.
Demarcaia ntre cele dou regimuri nu este foarte ferm pentru c statele care adopt
sistemul lex domicili, pentru a acorda unei persoane fizice domiciliul cer:
O condiie de fapt (un sejur nentrerupt un anumit numr de ani pe
teritoriul statului respectiv 5 ani America, 3 ani, 7 ani, o zi n
Danemarca)
Un element animus respectiv voina individului de a fi legat de
statul respectiv n America se probeaz prin cunoterea Constituiei
Americane i posibilitatea de reproducere a acesteia n limba englez,
altfel este nevoie de anumite declaraii fcute statului n cauz o dat cu
cererea de obinere a domiciliului pe teritoriul statului respectiv.
Ct privesc statele care adopt soluia lex patriae pentru persoanele fr
cetenie apatrizi sau avnd mai multe cetenii, acestea supun statutul personal al
apatridului legii domiciliului. Iar dac persoana are mai multe cetenii se supune de
asemenea lui lex domicilii .
n general o persoan capabil potrivit legii sale personale este capabil
oriunde s-ar mica n spaiu i invers, inclusiv n materie comercial, o persoan
incapabil potrivit legii sale personale este incapabil oriunde s-ar mica ea in spaiu.
n legtur cu statutul profesionistului persoan fizic se mai impune o
precizare: dac actul de comer este ncheiat de o persoan incapabil potrivit legii
sale naionale, dar capabil potrivit legii locului de ncheiere i actul este ncheiat cu
resortisani de bun credin ai statului locului de ncheiere, aflai n exerciiul
profesiei lor obinuite este considerat capabil- teoria ocrotirii interesului
naionalului

Cum se determin lex personalis? Vezi pag. 26-27.

27
 Condiia juridic a profesionistului strin

nelegem prin condiie juridic a profesionistului strin totalitatea drepturilor

economice de care se poate bucura pe teritoriul statului de referin profesionistul
strin. Condiia juridic a profesionistului strin este nglobat n condiia juridic a
strinului n general. Se cunosc 2 regimuri posibile:
regimul naional al tratamentului naional;
regimul clauzei naiunii celei mai favorizate;

Regimul naional presupune acordarea pentru strini, pe teritoriul statului

de referin a acelorai drepturi economice de care se bucur pe respectivul teritoriu
propriii resortisani(naionali). Regimul naional se acord prin act unilateral de
suveranitate legea privind regimul strinilor de exemplu. De regul reciprocitatea
este presupus.
Regimul clauzei naiunii celei mai favorizate acesta se acord numai prin
tratat internaional bilateral sau multilateral sub condiia reciprocitii expres
prevzut (Acordul General pentru Tarife i Comer Organizaia Mondial a
Comerului). nelegem prin tratamentul clauzei naiunii celei mai favorizate obligaia
statului A de a acorda pe teritoriul su resortisanilor statului B cu care statul A
ncheie acordul, a cel puin acelorai drepturi pe care statul A le-a acordat pn
atunci resortisanilor statului C, care la momentul ncheierii acordului cu statul B se
bucurau de cele mai multe drepturi.

28
 UNITATEA DE NVARE 5

Profesionistii persoane juridice

Este cea mai important categorie de profesionisti participani la raporturile
de comer internaional.
Ca i n ipoteza profesionistilor persoane fizice, sfera profesionistior persoane
juridice este determinat de legislaiile naionale. n aceast categorie locul
preponderent l dein societile comerciale.
n majoritatea sistemelor de drept actul constitutiv al societii se publiciteaz
se nscrie n Registrul Comerului, se public n Monitorul Oficial sau n Jurnalul
Oficial i tot n majoritatea sistemelor de drept societile comerciale au prin lege
calitatea de persoan juridic cum este n Romnia. n alte sisteme de drept cum
este cel englez societile de persoane nu sunt persoane juridice Private
Partenerships, dar ele se bucur de o anumit capacitate juridic n sensul c pot
ncheia contracte de comer i pot sta n justiie pentru comerul lor.
La nivelul tuturor sistemelor de drept actul constitutiv, contractul de
societate trebuie s cuprind:
aportul la capitalul social;
modul de participare la profit i pierderi;
afectio societatis - voina de colaborare n exploatarea aportului,
capitalului social pentru obinerea de profit.
Toate sistemele de drept ntr-o form sau alta recunosc distincia ntre
societile de persoane i cele de capitaluri la limit fiind societatea cu
rspundere limitat. Exist ns unele particulariti n anumite sisteme de drept
asociaii ntr-o societate comercial de persoane i chiar ntr-o societate cu rspundere
limitat trebuie s fie profesionisti, iar dac nu sunt la constituire devin profesionisti
prin dobndirea calitii de asociat (n dreptul romn nu este aa).
Exist diferene de reglementare ct privete organizarea societilor
comerciale- 2 sisteme de conducere a societilor comerciale:
Sistemul clasic cu Adunarea General care alege Consiliul de Administraie
i pe Preedintele Director General existnd i o form de control al gestiunii
realizat de un corp independent comisarii de conturi cu care seaman la
noi auditorii dar nu cenzorii (la noi pot exista i cenzori)

Organele de
conducere ale 29
societilor
comerciale
 Sistemul german mai modern care presupune Adunarea General care alege
Consiliul de Supraveghere i acesta desemneaz Directoratul. Consiliul de
Supraveghere are atribuii parte ale Adunrii Generale, parte ale Consiliului
de Administraie. Din Consiliul de Supraveghere fac parte pentru societile
care au mai mult de 500 de salariai n proporie de 30% cu vot consultativ
reprezentanii salariailor. Organul executiv este Directoratul care poate fi
format din unul sau mai muli directori.
Exist diferene de reglementare de la un stat la altul n legtur cu
societile comerciale. n dreptul englez societile de persoane Private
Partenership i Public Partenership Limited by Shares. Primele ar semna cu
societile n nume colectiv, iar urmtoarele cu societile cu rspundere limitat. Mai
sunt Companies societile de capital, pe aciuni care pot fi i ele private - nchise i
public - deschise.

Problema legii aplicabile statutului organic al societilor comerciale

ntelegem prin statut organic totalitatea problemelor privind constituirea,

organizarea, funcionarea, reorganizarea i ncetarea persoanei juridice n
general, a societii comerciale n special.
Legea aplicabil statutului organic inclusiv a societii comerciale
persoan juridic este legea naional.
Diferitele sisteme de drept stabilesc ns diferit naionalitatea societilor
comerciale, ale persoanelor juridice in general.
Sunt cunoscute n sistemele de drept 4 criterii pentru determinarea
naionalitii persoanelor juridice:
Criteriul locului activitii principale
Criteriul locului de constituire
Criteriul sediului social principal
Criteriul controlului

Criteriul locului activitii principale este utilizat n statele Pactului Andin

statele din America Central i de Sud. Potrivit acestor state, societatea comercial
este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia desfoar

30
activitatea principal realiznd cifra prioritar de afaceri. De regul, aceste societi
nu-i declar sediul social. Numai c n condiiile proliferrii dezmembrmintelor
extrateritoriale ale societilor comerciale (filiale i sucursale) n alte state este greu
ca activitatea comercial s fie identic n toate statele (pentru aceeai societate) i
mai mult este greu n condiiile actuale ca cifra de afaceri s fie meninut constant
ca fiind cea mai important pe acelai teritoriu
Aceasta este raiunea pentru care alte sisteme de drept mai moderne au reinut
criteriul locului de constituire dreptul anglo-american, dar i cel rus i al statelor
care s-au desprins din fosta Uniune Sovietic, mai puin Moldova. Potrivit acestor
legi societile comerciale sunt considerate ca avnd naionalitate statului pe teritoriul
cruia s-au constituit nefiind important unde se gsete sediul social principal.
Aceast soluie a ncurajat paradisele fiscale o societate care are capital integral
american se constituie n Liechtenstein i i desfoar activitatea aici dei e
societate american pentru c locul de constituire este Liechtenstein. Un asemenea
criteriu poate conduce la fraud la lege.
De aceea criteriul cel mai utilizat i care ofer cea mai mare transparen i
certitudine partenerilor este criteriul sediului social principal potrivit cruia
societatea este considerat ca avnd naionalitatea statului pe teritoriul cruia i are
sediul social principal (sediul real) adic administraia central de unde pornesc
indicaii pentru ntreaga activitate.
Criteriul controlului a aprut n perioada primului rzboi mondial n dreptul
francez pentru societile anonime pe aciuni (pe cnd aciunile erau la purttor)
pentru descoperirea capitalului inamic i s-a considerat c o societate pe aciuni are
naionalitatea acionarului care deine cota prioritar de capital - care
controleaz capitalul i decizia - i dac nu se cunoate cetenia respectivului
acionar s-a considerat c are naionalitatea unicului administrator sau a
majoritii administratorilor dac este Consiliu de Administraie.
Criteriul sediului social principal este cel mai utilizat i cel mai rspndit.
Datorit faptului c din UE fac parte state cu sisteme de drept diferite i care au
criterii de naionalitate diferit (Anglia, Frana, etc.) tot mai mult se vorbete de
criteriul locului intereselor principale care coincide, de fapt, cu sediul social
principal sau sediul real.

31
 Cea de-a doua problem legat de naionalitate, mai precis, de condiia
juridic a societilor comerciale strine acestea sunt o creaie a dreptului din statele
respective, iar pentru a li se putea recunoate drepturi n alte state aceast creaie a
dreptului dintr-un stat ar trebui s fie recunoscut, se pune astfel problema
recunoaterii societilor comerciale strine. Datorit importanei acestei recunoaterii
pentru activitatea extrateritorial a societilor comerciale i a persoanelor juridice, n
general, n materie s-au ncheiat mai multe convenii internaionale:
Convenia de la Haga 1956 nc nu a intrat n vigoare cea mai
important (Romnia a preluat-o n legislaie) din dou motive:
precizeaz deopotriv criteriul locului de constituire ca i criteriul
sediului social principal, definete noiunea de sediu real i stabilete
limitele condiiei juridice a persoanelor juridice strine
Convenia de la Strasbourg 1964ncheiat sub egida Consiliului
Europei
Convenia de la Bruxelles 1968 privind recunoaterea societilor
comerciale europene.
n general, recunoaterea societilor comerciale strine se face automat de
fiecare stat n parte prin acte unilaterale de suveranitate sub condiia reciprocitii i
dac respectiva societate ndeplinete condiiile de valabilitate (de existen valid)
prevzute de legea naional (legea lor naional).
Societile comerciale strine cunosc sub aspectul condiiei juridice fie
regimul tratamentului naional acordat prin act unilateral de suveranitate, fie
tratamentul clauzei naiunii celei mai favorizate. Ambele tratamente cunosc dou
limite precizate n Convenia de la Haga:
o societate comercial strin nu poate avea n statul vizitat mai
multe drepturi dect are n statul su naional potrivit legii sale
naionale;
o societate comercial strin nu poate avea n statul de referin mai
multe drepturi dect au n acest stat societile comerciale naionale
de acelai fel.

32
 Care sunt criteriile de determinare a legii nationale a persoanei juridice ? Vezi pag.
30-31.

Grupurile de societi comerciale

Sunt reglementate n unele state i au menirea s permit concentrarea
capitalurilor n condiiile n care legislaiile naionale cuprind reglementri care
interzic concurena de tip monopolist sau asocieri de ntreprinderi de natur s
distorsioneze concurena.
Aceste forme sunt:
n dreptul geman: concernul
n dreptul francez: grupurile de interes economic i participaiunile
n dreptul englez: holdingul
Concernul se poate constitui n 2 moduri:
contract de dominare societatea dominant cumpr pe pia (la
burs sau pentru societile de persoane prin negociere direct) pri sociale (nu se pot
negocia) sau aciuni (liber negociabile) i dobndesc cota de control de capital care
Concernul
permite controlul deciziei. Astfel influeneaz compunerea organelor de conducere i
apoi politica economic i comercial. Se ajunge prin acest mecanism la controlarea,
de fapt, a unei ntregi piee de produs sau de serviciu.
contract de ncorporare o societate dominant devine singurul
asociat (acionar) al societii ncorporate; practic conducerea societii ncorporate
este asigurat de organele de conducere ale societii dominante care decide i
politica firmei.
Toate societile i pstreaz individualitatea, respectiv capacitatea lor
comercial, personalitatea juridic.

33
 Holding-ul const n cumprarea pe piaa liber a aciunilor asupra uneia sau
a mai multor societi comerciale.
Ex:dac societatea holding deine 90% din capitalul social al societii
controlate va negocia cu acionarii ce dein restul aciunilor, de regul fondatorii, i le
Holding-ul
ofer la schimb aciuni asupra holding-ului n schimbul celor asupra societii. Astfel,
societatea holding devine singurul acionar al societilor controlate i fondatorii din
societile controlate devin acionari la holding. Prin aceasta se controleaz decizia
economic a societilor controlate.
Grupurile de interes economic (GIE) n legislaia francez unde au aprut
pentru prima dat sunt forme asociative, persoane juridice fr scop lucrativ care
realizeaz pentru asociai activiti de interes comun: cercetare tiinific, case de
comenzi, publicitate, marketing, etc. cheltuielile fiind acoperite de ctre asociai.
Grupul de interes economic nu are patrimoniu propriu i reprezint o
persoan juridic nou, distinct de asociai. La nivel european vorbim de
Grupul de
interes Grupurile Europene de Interes Economic (GEIE) cu membri din diverse state UE.
economic
n dreptul romn sunt reglementate de Legea 161/2003 care reglementeaz
GIE i GEIE.
Participaiunile (asociaiile n participaiune) nu au personalitate juridic i
au n vedere asocierea la ntregul comer sau la o activitate a profesionistului a uneia
sau mai multora persoane. Sunt prezente n dreptul italian, francez, romn, belgian,
dar nu reprezint propriu-zis grupare de societi comerciale.
Exist ns posibilitatea ca o societate-mam s nfiineze mai multe filiale
Asocierea n
participaiune deci cu personalitate juridic asupra crora s aib capitalul majoritar (de control)
sau o societate s cumpere asupra altei societi pri sociale sau aciuni, adic s fac
investiii de portofoliu controlnd astfel decizia. Dar aceasta nu presupune un contract
ntre societatea-mam i filial ci controlul se realizeaz prin dobndirea de
participaiuni.

Societile multinaionale i transnaionale

Societile transnaionale sunt societi naionale care au dezmembrminte

(filiale sau sucursale) n mai multe state. Acestea se supun legilor naionale, filialele

34
sunt supuse legii naionale i criteriului de naionalitate al statului unde i au sediul
sau unde s-au constituit, iar sucursalele (nu au personalitate juridic) se supun legii
naionale a societii-mam cu respectarea normelor de aplicaiune necesar (norme
de poliie) de la locul de activitate.
Societile multinaionale sunt societi care provin din fuziunea societilor
naionale din mai multe state. Ele se constituie dac i n msura n care legea permite
fuziunea cu capitalul strin. De regul, se constituie prin acte internaionale i prin
actul constitutiv se prevede i naionalitatea fie direct (cazul societii EUROSHIMI),
fie indirect prin desemnarea sediului social principal.
Ori de cte ori se contracteaz o societate multinaional trebuie s se cear
precizarea naionalitii pentru contractul respectiv pentru ca partenerul s tie la ce
se ateapt. De altfel, trebuie tiut c aa cum OCDE a elaborat un cod de conduit al
societilor transnaionale, i UNCITRAL a elaborat un cod de conduit al societilor
multinaionale tocmai pentru a obliga societile multinaionale s-i defineasc
naionalitatea n raporturile contractuale.
Falimentul
Procedura falimentului a cunoscut o evoluie de reglementare n sensul c la
nceput cnd numrul prioritar de profesionisti era dat de persoanele fizice
profesionisti, hotrrea de faliment avea consecine asupra persoanei falitului care nu
mai putea s svreasc fapte comer, nu putea s fie tutore, nu putea s fie curator,
nu putea fi administrator ntr-o societate comercial, nu mai avea voie s intre n
Cldirea Burselor.
Ulterior, numrul (ponderea) s-a schimbat n favoare societilor comerciale
care aveau n spatele lor un numr mare de salariai i s-a ncercat prin schimbarea
procedurii falimentului gsirea unor soluii pentru salvarea ntreprinderii de comer,
tocmai datorit salariailor care eliberai ar fi condus la creterea omajului. De aceea
au aprut reglementri privind procedura reorganizrii judiciare i a falimentului.
Aceast procedur se aplic diferit de un stat la altul. n America, ea se aplic tuturor
persoanelor (fizice, juridice, profesionisti sau necomercianti) aflai n stare manifest
de ncetare de pli, n Anglia se aplic numai persoanelor juridice, n Frana se aplic
numai profesionistilor. Aceast diferen de reglementare a pus problema de a ti care
este legea aplicabil falimentului. Dat fiind faptul c societile comerciale au

35
activitate extrateritorial i mai mult au creane asupra lor localizate n diferite state i
au bunuri care le aparin localizate n diferitele state.
n diferitele sisteme de drept se rein dou teorii cu privire la faliment:
- una pornete de la definiia patrimoniului care este o universalitate juridic i
cuprinde drepturi i obligaiile aferente. i n optica acestor state se reine teoria
unitii i universalitii falimentului. Adic, se deschide o unic procedur de
faliment la sediul (domiciliul) profesionistului care privete toate bunurile i
creanele oriunde s-ar gsi ele.
- a doua optic, teoria pluralitii i teritorialitii falimentului care presupune
deschiderea de proceduri de faliment n fiecare stat n care sunt localizate bunurile
sau creanele.
n unele state, falimentul se cere pentru insolvabilitate cnd pasivul este
mai mare dect activul, n alte state (Frana, Romnia, Belgia) procedura se
deschide pentru insolven situaia n care societatea (profesionistul) este n
stare manifest de ncetare de pli, nu au cu ce s plteasc, dei activul este mai
mare dect pasivul.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV

I. Tratate i monografii.
1. Cpn O., tefnescu B., Tratat de drept al comerului internaional, Ed.
Academiei, vol. I-1985, vol. II-1987;
2. tefnescu B. S.a., Dreptul comerului internaional Documente, Ed. Lumina
Lex, Bucureti, 2003 ;
3. tefnescu B., Rucreanu I., Dreptul comerului internaional, Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1983;
4. Daniel-Mihail andru, Dreptul comerului internaional, Ed. Universitara,
Bucureti, 2009;
5. Dumitru Mazilu, Dreptul Comerului Internaional, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2009;
6. D.Sitaru, Dreptul comertului international (tratat), vol.I, 1995, vol.II, 1996, Ed.
Actami, Bucureti

36
 MODULUL III
INSTITUTIA CONTRACTULUI DE COMERT
INTERNATIONAL

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaionale
4. Dezvoltarea temei
5. Bibliografie selectiv

Cuprins:

U.I. 6. Clasificarea contractelor de comert international

= 2 ore

U.I. 7. Incheierea si cuprinsul contractului de comert international

= 2 ore

U.I. 8. Arbitrajul comercial

= 2 ore

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind instituia

contractului de comer internaional.

Obiective operaionale: nsuirea unor noiuni privind

principiul teritorialitii, i celelalte principii de aplicare n spaiu a legii
penale, inclusiv extrdarea, precum i cunoaterea aplicrii legii penale n
timp, n cazul succesiunii mai multor legi penale.

37
 UNITATEA DE NVARE 6

Clasificarea contractelor de comert international

Contractul de comer internaional este contractul comercial marcat de
prezena unui element de extraneitate att de puternic nct antreneaz posibilitatea
reglementrii concomitente a respectivului contract de cel puin dou sisteme de
drept diferite.
Clasificarea contractelor de comer internaional:
1) un prim criteriu de clasificare este acela al partenerilor i n funcie de
participanii la contractul de comer internaional distingem ntre:
- contracte ncheiate ntre state
- contracte ncheiate ntre state i profesionisti din alte state
(contracte mixte sau semiinternaionale)
- contracte ncheiate ntre profesionisti din diferitele state
Ct privete contractele ncheiate ntre state statul ca partener contractual
este reprezentat prin Ministrul Finanelor care legitimat n aceast calitate nu are
nevoie de depline puteri. Ori de cte ori contractul n cauz este ncheiat pentru statul
respectiv de o alt persoan dect Ministrul Finanelor sau la rigoare ambasadorul
statului respectiv n ara locului de ncheiere persoana n cauz trebuie s se
Criteriul
partenerilor legitimeze printr-o scrisoare de depline puteri, adic dovada c statul a mputernicit
expres un ministru, ministru adjunct, un expert ca pentru stat i n numele statului s
ncheie respectivul contract.
n legtur cu regimul juridic al acestor contracte n contractele comerciale
ncheiate de state, prile (statele) trebuie n mod obligatoriu s aleag legea
aplicabil contractului respectiv i s o precizeze n contract. De asemenea, n
contractele respective este obligatoriu s se precizeze instana competent s
soluioneze eventualele litigii nscute din acel contract. n contractul respectiv statele
pri trebuie s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de jurisdicie pentru
contractul n cauz.
A doua categorie de contracte i anume contractele ncheiate ntre state i
profesionisti din diferitele state n aceste contracte statul continu s fie
reprezentat prin Ministrul Finanelor. Prile la contract pot s aleag legea aplicabil,
dac nu au fcut-o contractul este supus legii n vigoare n statul parte. Prile pot s
38
 aleag instana competent s soluioneze litigiile, dac nu au fcut-o competena
revine instanei judectoreti supreme din statul parte. Statul parte la contract trebuie
s fac declaraie expres de renunare la imunitatea de jurisdicie pentru acest
contract.
Contractele ncheiate ntre profesionisti din diferitele state reprezint
categoria cea mai numeroas.
2) un al doilea criteriu este cel al duratei contractului n funcie de durata
contractului este bine ca n cuprinsul acestora s fie inserate anumite clauze.
Distingem ntre contracte pe termen scurt pn la 1 an, contracte pe termen mediu (3-
5 ani) i contracte pe termen lung (peste 5 ani).
Nu exist un instrument internaional, interstatal care s cuprind elemente
obiective care s permit clasificarea n funcie de o anumit durat determinat.
Aceste intervale temporare evocate au fost stabilite pe cale de practic pe de o parte
mprumutate din materia contractelor bancare internaionale, pe de alt parte din
Criteriul
duratei materia investiiilor strine directe.
n Convenia de la Washington din 1965 care se ocup de soluionarea
litigiilor n legtur cu investiiile strine nscute ntre un stat i un investitor strin se
apreciaz c putem vorbi despre investiie strin direct dac aceasta a depit 3 ani.
n Convenia de la Seul din 1985 privind nfiinarea Ageniei Multilaterale
pentru Garantarea Investiiilor Strine se reine de asemenea ca prag de timp durata
de 3 ani. n principiile directoare adoptate de Banca Internaional de Reconstrucie i
Dezvoltare (BIRD Banca Mondial) cu privire la investiii apare aceeai durat sub
3 ani, 3-5 ani, peste 5 ani.
3) o a treia clasificare are n vedere structura contractului i distingem
contracte simple (de regul contracte clasice) i contracte complexe.
Criteriul
structurii Contractele simple cuprind n structura lor o singur operaie juridic
contractului
(vnzare, transport, depozit, mandat).
Contractele complexe cuprind n structura lor mai multe operaii juridice, de
regul interdependente; interdependen din cauza creia regimul juridic al
contractului complex este diferit, raportat la operaiile componente. Astfel contractul
de factoring, de franchising, de leasing, de consignaie sunt contracte complexe.

39
 4) un alt criteriu este existena sau inexistena reglementrilor proprii
pertinente n legislaiile naionale sau n instrumentele interstatale i distingem
contractele numite care cunosc reglementri specifice (vnzarea, mandatul,
comisionul, consignaia, transportul) i contractele nenumite care nu au reglementri
specifice n legislaiile naionale i care de regul sunt reglementate prin analogie.

Exemple: contractul de consulting engineering, contractul de comunicare de know-

Criteriul how. Aceste contracte nenumite ridic problema regimului lor juridic care se
existenei sau
inexistenei stabilete, de regul prin analogie. Metoda analogiei nu conduce la suficient
reglementrilor
proprii siguran pentru partenerii la respectivul contract.
O meniune particular ct privete elementul de internaionalitate al
contractelor, de regul, internaionalitatea este definit n fiecare sistem naional de
drept. Datorit importanei unei sigure desfurri a operaiilor de comer exterior
instrumentele interstatale care reglementeaz strict materii de comer internaional pe
categorii de contracte au evideniat i preocuparea definirii internaionalitii acestora.
Astfel:
Convenia de la Haga (1978) privind legea aplicabil intermedierii
consider un contract de intermediere ca avnd caracter internaional
dac reprezentatul i intermediarul i au sediul, domiciliul sau
reedina pe teritorii statale deosebite i dac intermediarul acioneaz
pentru reprezentat pe o pia strin
Convenia de la Haga (1986) privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de mrfuri
Convenia de la Viena (1980) privind vnzarea internaional de
mrfuri consider o vnzare ca avnd caracter internaional dac
vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i
aveau sediul, domiciliu sau reedina pe teritorii statale deosebite.
n materie de transport internaional, elementul de internaionalitate este dat
de condiia ca locul de ncrcare i locul de descrcare s se gseasc pe teritorii
statale deosebite.
Convenia de la New York (2000) privind cesiunea de crean
consider o asemenea cesiune ca fiind internaional dac cesionarul i

40
 cedentul se gsesc pe teritorii statale deosebite sau dac cedentul i
debitorul cedat se gsesc pe teritorii statale deosebite.
UNITATEA DE NVARE 7

Incheierea si cuprinsul contractului de comert international

Orice contract se consider ncheiat n momentul n care se realizeaz acordul
de voin, mai precis n momentul n care voina acceptantului se suprapune ntrutotul
pe voina ofertantului.
n comerul internaional ne intereseaz n mod special momentul ncheierii
contractului pentru c de la acest moment curg termenele i se pune problema
executrii obligaiilor asumate i ne mai intereseaz locul ncheierii contractului care
poate atrage determinarea legii aplicabile acestuia.
Distingem ct privete ncheierea de contractului de comer internaional :
a) ncheierea contractului ntre prezeni
b) ncheierea contractului prin coresponden (ntre abseni)
Ct privete ncheierea contractului ntre prezeni momentul ncheierii
contractului este momentul acordului de voin (cele mai multe fiind contracte
consensuale). Locul ncheierii contractului este locul negocierilor finalizate cu
acordul de voin.
De regul, prile la un contract dei acesta este un contract consensual
elaboreaz, redacteaz un nscris, un instrumentum i n acest nscris care
consemneaz obligaiile prilor i clauzele convenite se precizeaz locul ncheierii
contractului i momentul ncheierii contractului. Dac prile nu au confecionat acest
nscris, momentul ncheierii contractului i locul ncheierii contractului se vor stabili
potrivit protocolului redactat n urma edinei de negociere.
Probleme deosebite apar cnd contractul se ncheie ntre abseni, ntre
persoane desprite de mari distane geografice. ntre contractele ncheiate ntre
abseni distingem contractele ncheiate la telefon i contractele ncheiate prin
coresponden. Situaia clasic este aceea a contractelor ncheiate prin coresponden.
Toate sistemele de drept au convenit c un contract este considerat ncheiat n
momentul n care scrisoarea de acceptare se suprapune pe ofert. Dac acceptarea
difer elementelor din ofert ne gsim n faa unei contraoferte. Scrisoarea de

Teorii privind
ncheierea 41
contractului
acceptare trebuie s circule ctre ofertant prin mijloace de siguran i rapiditate cel
puin egale cu mijloacele prin care a circulat oferta. Diferitele sisteme de drept au
reinut teorii diferite privind momentul ncheierii contractului i teorii diferite privind
locul ncheierii contractului.
Sistemele de drept anglo-americane rein cu privire la ncheierea contractului
prin coresponden aa numita teorie a expediiunii potrivit creia contractul se
consider ncheiat n momentul n care acceptantul a expediat scrisoarea de acceptare.
Data se probeaz cu data nscris n tampila serviciului de cartare de la pota
acceptantului. Momentul ncheierii contractului este probat de aceast dat, locul
ncheierii contractului este dat de locul suprapunerii voinelor deci de sediul
acceptantului care exterioriznd voina de acceptare a suprapus-o pe voina
ofertantului.
Sistemele de drept cere cuprind legislaii mai recente au reinut o alt teorie
teoria recepiunii potrivit creia contractul se consider ncheiat n momentul n care
ofertantul a primit scrisoarea de acceptare, momentul este probat cu data menionat
n tampila aplicat pe plic de serviciul de pot de la sediul ofertantului, iar locul
ncheierii contractului este locul dat de suprapunerea voinelor - sediul ofertantului.
Dreptul romn, ca i dreptul portughez, ca i dreptul brazilian rein o variant a
acestei din urm teorii.
Teoria informaiunii care i gsete reglementare n art. 35 Cod comercial
romn i n ceea ce ne privete este reluat i n Legea 105/1992. Potrivit acestei
teorii contractul ntre abseni se consider ncheiat n momentul n care prin orice
mijloc ofertantul s-a informat, a luat cunotin de acceptare. Acest moment poate fi
situat teoretic, cel puin, naintea recepiunii sau ulterior recepiunii. Teoretic
momentul informaiunii este situat naintea momentului recepiunii scrisorii de
acceptare, dar poate fi i ulterior momentului recepiunii. Este raiunea pentru care
aceast teorie cea mai acoperitoare pentru ambele pri. Ct privete locul ncheierii
contractului n aceast ipotez este tot sediul ofertantului.
n legtur cu contractul ncheiat telefonic (telefonul anuleaz distanele) -
momentul ncheierii contractului este dat de momentul convorbirii telefonice care
materializeaz acordul de voin. Probleme se pun numai n legtur cu locul
ncheierii contractului. Dac ne situm pe trmul dreptului anglo-american, locul

42
ncheierii este sediul celui chemat. Dac ne situm pe trmul dreptului continental,
locul ncheierii este sediul celui care a avut iniiativa convorbirii telefonice.
Se ridic problema dac oferta respectiv acceptarea pot sau nu s fie revocate.
Oferta trebuie s fie precis, serioas, s aib suficiente elemente de
indentificare pentru a conduce la contract, s depeasc aspectul de policitaiune i
s fie pstrat fie nuntrul termenului prevzut n ofert, fie n raport de natura
operaiei cu un termen rezonabil. Acceptarea trebuie s fie dat de ndat dac oferta
este fr termen, nuntrul termenului prevzut n ofert dac oferta este cu termen i
trebuie s corespund ntrutotul elementelor ofertei. Teoretic, nuntrul termenului
rezonabil sau al termenului prevzut n ofert, oferta nu se poate revoca i tot teoretic
acceptarea odat dat nu mai poate fi revocat. Se accept ns c att oferta ct i
acceptarea pot fi revocate fr daune.
Pot fi revocate dac scrisoarea de revocare ajunge la destinatar nainte de sau
cel trziu odat cu scrisoarea de ofert respectiv de acceptare. Excepie aceea a
dreptului englez - cnd Anglia a ratificat Convenia potal universal ncheiat prin
anii 1883 a fcut o rezerv i a artat - n convenie pota este intermediara,
reprezentanta expeditorului - potrivit dreptului englez pota este reprezentanta
destinatarului. n consecin, depunerea unei scrisori la pot fie de ofert, fie de
acceptare n dreptul englez face imposibil revocarea acesteia.
Cuprinsul contractelor de comer internaional
Orice contract de comer internaional trebuie s precizeze mai nti
identificarea prilor la contract.
Dac este vorba de un stat se va preciza statul, numele persoanei care l
reprezint cu precizarea calitii acesteia.
Dac partenerul este un profesionist persoan juridic trebuie s se precizeze
denumirea, sediul, naionalitatea, dup caz numrul de nmatriculare, numele
persoanei fizice care reprezint persoana juridic cu cetenia acesteia, domiciliul i
actul de identitate cu care se legitimeaz i cu precizarea calitii pe care o are.
Dac partenerul este o persoan fizic (profesionist) se menioneaz numele
su de stare civil, domiciliu, cetenia, numrul de nmatriculare dup caz, actul de
identitate cu care se legitimeaz.

43
 Natura juridic a contractului
Este foarte important s se precizeze natura juridic a contractului pentru c n
raport de aceasta mai ales dac este un contract numit se poate stabili legea aplicabil
sau pot fi aplicate acele dispoziii supletive din lege pe care prile nu le-au avut n
vedere expres n contract i nu le-au reglementat eventual ntr-un sens diferit.
Prile trebuie s determine n contract drepturile i obligaiile lor, deci s
precizeze coninutul contractului, elementele de pre, de plat (modaliti i
instrumente), dac este cazul calitatea, termene. n afara acestora, prile pot s
includ n contract anumite clauze n dependen de durata contractului i de natura
juridic a contractului respectiv. Unele dintre clauze sunt chiar subnelese i chiar
dac prile nu le-au inclus expres, ele nfiineaz automat decurgnd din natura
specific a contractului:
clauza de confidenialitate (contractul de comunicare de know-how,
contractul de franchising)
clauza de nonconcuren (contractul de publicitate)
clauza de exclusivitate (contractul de concesiune exclusiv)
Prile pot include n contractul lor clauze referitoare la rspundere i n
aceast categorie intr:
clauza penal
clauza de limitare a rspunderii
clauza de agravare a rspunderii
clauza de diminuare (exonerare) de rspundere
clauza de for major.
Clauza penal reprezint preevaluarea prejudiciului pe care oricare dintre
prile la contract l-ar putea suporta ca urmare a executrii necorespunztoare sau a
neexecutrii obligaiilor asumate. Spre deosebire de materia dreptului civil, clauza
penal nu poate fi diminuat de instan.
Ex: ...partea care nu i execut obligaia va plti 15% din valoare obligaiei
neexecutate pe fiecare zi de ntrziere...

44
 Clauzele de agravare a rspunderii sunt clauze prin care prile convin ca n
ipoteza neexecutrii contractului sau chiar cu privire la executarea contractului,
aceasta s aib n vedere un plafon de rspundere mai mare dect cel uzual.

Clauza de diminuare a rspunderii se rspunde numai efectiv n limita

pagubei efectiv suferite, nu a beneficiului nerealizat.
Clauza de exonerare de rspundere n materia transportului de mrfuri pe
mare a existat Convenia de la Bruxelles (1924) privind regulile de la Haga care se
refereau la transportul de mrfuri sub conosament i aceast convenie a fost nsoit
de catalogul exonerrilor respectiv de precizarea situaiilor n care armatorul prin
cpitanul vasului nu rspundea pentru pagubele create mrfurilor.
Clauzele de limitare a rspunderii pot mbrca uneori forma legal n sensul
c n Convenia Cotif, convenia privind trasportul de mrfuri pe calea ferat se
prevede c dac expeditorul nu a declarat corect sau nu a declarat deloc valoarea i
natura mrfii, cruul (transportatorul) va rspunde n limita unui anumit numr de
DST/colet.
Clauza de for major este o clauz exoneratoare de rspundere.
Exonerarea de rspundere este efectul automat al includerii n contract a clauzei de
for major. Fora major nseamn producerea pe parcursul contractului a unui

eveniment independent de voina i fapta prilor, absolut insurmontabil care face

executarea contractului pentru una dintre pri absolut imposibil. ntruct fora
major nu are o definiie unanim acceptat ntruct n numeroase legislaii nu este
definit ci este evideniat d epractic, o dat cu includerea n contract a clauzei de
for major, prile trebuie s defineasc ce neleg prin for major pentru
contractul respectiv.
Prile trebuie s precizeze ce durat a evenimentului de for major
antreneaz rezilierea contractului fr daune sau ce durat este acceptat doar pentru
ntrziere n executare. Trebuie de asemenea s precizeze n ce interval prile trebuie
s i comunice reciproc producerea evenimentului de for major i ncetarea
acestuia i n sfrit dac i cine anume urmeaz s certifice evenimentul de for
major. Dac prile nu au stabilit cine d certificatul pentru Romnia certificatul de
for major este dat de Camera teritorial de Comer i Industrie.

45
 O alt categorie de posibile clauze sunt aa numitele clauze de meninere a
valorii contractului. Acestea decurg din faptul c n covritoarea lor majoritate
contractele de comer international sunt contracte cu titlu oneros; cu alte cuvinte
prile i procur echivalente fiind totodat contracte comutative, covritoarea lor
majoritate. Acest element face prile s fie preocupate de meninerea echilibrului
prestaiilor lor n condiiile evoluiilor uneori extrem de rapide ale pieei. Clauzele de
meninere a valorii contractului sunt prezente n toate contractele i se mai numesc
clauze de consolidare a preului. Cele mai cunoscute sunt:
1. clauza de indexare
2. clauza de opiune asupra monedei liberatorii
3. clauza valutar
4. clauza aur
1. Clauza de indexare presupune determinarea n contract a monedei de plat a
preului cu exprimarea acestuia n uniti de msur, de materie prim sau materie
energetic deficitar presupus de executarea respectivului contract. O asemenea
clauz de indexare (consolidare a preului) pune la adpost ambele pri (de
modificrile aprute pe pia).
2. Clauza de opiune asupra monedei liberatorii presupune determinarea preului
contractual ntr-o moned de cont cu posibilitatea achitrii acestuia la termen ntr-una
din mai multele valute convenite la momentul ncheierii contractului. Aceast clauz
conduce la meninerea echilibrului prestaiilor prin evitarea riscului de schimb
valutar.
3. Clauza valutar mbrc mai multe forme:
3.1. Clauza monovalutar se va preciza n contract moneda de plat i
preul va fi indexat n raport ce privete clauza monovalutar de o valut considerat
forte pe piaa respectiv.
3.2. Clauza plurivalutar aceasta presupune luarea n considerare a unui
co valutar adic am mai multe valute i preul se determin n raport de media
ponderat a ratelor reciproce de schimb dintre monedele avute n vedere n coul
valutar.

46
 3.3. Clauza D.S.T. are n vedere raportarea, indexarea preului contractual n
funcie de dreptul special de tragere (D.S.T) moneda structural a FMI. Este
utilizat n contractele care au la baz un mprumut de la Fondul Monetar.
4. Clauza aur are n vedere precizarea monedei de plat, dar exprimarea preului
contractual n funcie de valoarea gramului de aur. Ea nu este admis n statele care
nu coteaz aurul la burs.
n contractele pe termen lung e util ca prile s insereze o alt categorie de
clauze clauze de adaptare a contractului. Acestea au n vedere restabilirea
echilibrului rupt al prestaiilor, ruptura fiind fcut de evoluia pieei. Clauzele de
adaptare aliniaz contractul la pia; este o aliniere care decurge din contract i care
nu este purttoare de daune, nu antreneaz plata de daune. Cele mai utilizate sunt:
clauzele clientului mai favorizat
clauza ofertei concurente
clauza de impreviziune sau de hardship
clauza de renegociere a preului
Clauza clientului mai favorizat are un grad mai mare de automatism
apropiindu-se din acest punct de vedere de clauzele de meninere a valorii
contractului care toate sunt cu un mecanism automat de aplicare. Presupune c dac
pe durata contractului primar, cel care a acordat clauza, ncheie cu un ter un contract
de acelai fel, n condiii mai favorabile terului respectiv, s fie inut s alinieze i
primul contract acestor condiii mai favorabile, adic acestor condiii acordate
clientului mai favorizat.
Clauza ofertei concurente are un grad de automatism mai redus. Mecanismul
clauzei se declaneaz de ctre beneficiarul clauzei care dac pe durata contractului
primar primete de la un ter o ofert mai avantajoas pentru un contract de acelai fel
s poat prezenta aceast ofert clientului primar. Acesta are urmtoarele posibiliti:
- fie situaia financiar i permite i atunci aliniaz contractul primar ofertei
concurente i relaia contractual continu
- fie contractul primar partenerul neavnd posibiliti financiare, se suspend,
fr daune i pe o durat (durata suspendrii); beneficiarul clauzei va ncheia
contractul cu terul ofertant

47
 - fie contractul primar se reziliaz fr daune i beneficiarul clauzei va ncheia
contractul cu terul ofertant.
Pentru ca o clauz a ofertei concurente s opereze trebuie ca n contractul
primar s se precizeze limitele n care o ofert este concurent.
Clauza de hardship aceast clauz are ca punct de pornire un principiu
fundamental de drept; acela potrivit cruia pacta sunt servanta dac rebus sic
stantibus'' = obligaiile asumate prin contracte trebuie aduse la ndeplinire dac nu s-
au modificat esenial condiiile determinante la ncheierea acelui contract. Clauza de
hardship are n vedere tocmai posibilitatea producerii pe durata contractului de lung
durat a unei modificri eseniale a condiiilor care au fost determinante pentru
ncheierea acelui contract. Evenimentul de hardship produs este imprevizibil,
insurmontabil pentru pri, nu depinde de fapta sau voina prilor care face
executarea pe mai departe a contractului pentru una dintre pri cel puin posibil, dar
extrem de nrobitoare. Caracterul insurmontabil nu este absolut, este rapostat la
posibilitile prii in cauz.
Ori de cte ori n contract e prevzut clauza hardship i una din pri se
confrunt cu un eveniment de hardship trebuie s prezinte situaia partenerului i dac
acesta accept calificarea menionatului eveniment ca fiind un eveniment de hardship
vor proceda mpreun la renegocierea acelui element contractual afectat de
evenimentul de hardship. Dac partenerul contractual nu accept calificarea
evenimentului ca fiind un eveniment de hardship, prile se vor adresa unei instane
de arbitraj (arbitru) care are a se pronuna numai asupra calificrilor evenimentului:
hardship sau nu soluia dat de arbitru fiind obligatorie pentru pri. Evenimentul de
hardship trebuie deosebit de evenimentul de for major
Spre deosebire de fora major care exonereaz de rspundere automat pentru
c face executarea pe mai departe a contractului absolut imposibil, n ipoteza
situaiei de hardship pe de o parte nu trebuie enumerate evenimentele de hardship (nu
pot fi previzionate), dar producerea unui asemenea eveniment face executarea pe mai
departe a contractului posibil, dar foarte oneroas (nrobitoare).
O alt categorie de clauze care pot figura n contract sunt clauze care i
produc efectul dup ncetarea contractului. Acestea sunt clauzele de continuitate
care au n vedere prezervarea unei piee de aprovizionare, a unei piee de desfacere, a

48
 bunelor relaii dintre clieni. Clauza mbrac forma: clauzei primului refuz sau clauza
primului i ultimului refuz.
Dac n contractul primar a fost inclus clauza primului refuz prile la
contract sunt obligate ca dup expirarea acestuia s nu ncheie un contract de acelai
fel cu un ter dect dup ce au fcut oferta partenerului primar i acesta a refuzat.
n contractul de comer internaional poate figura clauza de electio juris (de
alegere a dreptului aplicabil) i clauza compromisorie. Ambele sunt incluse n
temeiul libertii contractuale care n materia contractului de comer internaional are
valene sporite. De regul n exercitarea principiului libertii contractuale, prile pot
s insereze n contractul lor orice clauz n limita dispoziiilor supletive din
legislaiile naionale. Mai mult ns, n materie de comer internaional prile pot s
stabileasc de comun acord care este legea aplicabil contractului respectiv.
Clauza de electio juris
- Dreptul comerului internaional implic norme de drept internaional privat i mai
ales aduce n discuie problema legii aplicabile. Pentru ca prile la un contract s
dispun de ct mai mult certitudine, sistemele naionale de drept, inclusiv dreptul
internaional privat din acestea recunosc prilor la un contract dreptul de a alege
legea aplicabil contractului. Principiul este un principiu conflictual, aparinnd
dreptului internaional privat i poart denumirea de lex voluntatis. n temeiul lui lex
voluntatis, prile la contract pot s aleag lex contractus (legea contractului). n
unele sisteme de drept acest principiu are valoare legal (este prevzut n lege) i este
situaia n ceea ce ne privete a Legii 105/1992. n alte sisteme de drept principiul
este evideniat, recunoscut n practica judectoreasc i arbritrar (situaia sistemelor
anglo-americane de drept). Instrumente internaionale n materie recunosc prilor
dreptul de a alege legea aplicabil: Convenia de la Haga din 1978 n materie de
intermediere, Convenia de la Haga din 1986 n materie de vnzare, Convenia de la
Geneva din 1930-1931.
Clauza compromisorie
Aceasta aduce n discuie problema soluionrii litigiilor nscute n legtur cu
executarea necorespunztoare sau neexecutarea contractelor de comer internaional.
Competena de drept comun a soluionrii litigiilor revine instanelor de ordin
judectoresc, n special instanei judectoreti de la sediul prtului. Exist ns

49
ipoteze prevzute de legea procedural cnd independent de sediul prtului se
stabilete drept competent o alt instan competenele exclusive. Astfel, un litigiu
n legtur cu un bun imobil este de competena exclusiv a instanei de la locul de
situare a imobilului indiferent cine este reclamantul sau prtul.
Alteori legea procedural prevede de asemenea o competen obligatorie,
independent de prt i reclamant, dar alternativ respectiv lsnd posibilitate
reclamantului s aleag ntre mai multe instane deopotriv competente, dar numai
dintre acelea.
ntr-un contract de transport internaional de mrfuri este competent instana
staiei de ncrcare, instana locului de descrcare, instana din parcurs unde s-a
produs faptul prejudiciabil (accidentul, furtul mrfii).
ntr-un contract de asigurare este competent instana de la sediul
asiguratorului, de la sediul asiguratului, de la locul sinistrului, de la locul siturii
obiectului asigurrii.
n legtur cu cambiile este competent instana locului de emitere sau
instana locului plii.
Ct privete girul este competent instana locului girului, instana locului
avalului.
Dac n legea procedural nu se prevede o competen exclusiv sau o
competen alternativ, prile la contract sau prile n litigiu pot prin aa numita
convenie de prorogare de competen s convin s soluioneze litigiul dintre ele n
faa unei alte instane dect instana de la sediul prtului poate s fie instana de la
sediul reclamantului, instana de la locul ncheierii contractului sau orice alt instan.
Soluionarea litigiilor n faa instanelor judectoreti prezint foarte multe
inconveniente pentru profesionisti:
durata soluionrii este foarte mare ceea ce mpiedic bunul mers al
relaiilor comerciale dintre parteneri;
regulile procedurale sunt foarte complicate, greu de cunoscut i de
stpnit de pri, de aceea trebuie s apeleze la serviciile avocailor
care practic onorarii mai mult dect impresionante;
avocaii, n funcie de vechime, au anumite competene ce duc la
onorarii suplimentare.
50
 Din aceast cauz s-a simit nevoia gsirii unei mecanism care s rspund
mai bine imperativului celeritii comerului i acest mecanism este dat de arbitrajul
pentru comerul internaional.

UNITATEA DE NVARE 8

Arbitrajul comercial reprezint o modalitate jurisdicional de soluionare a

litigiului. Prile la un contract pot s apeleze la soluionarea litigiului pe calea
arbitrajului numai dac, n legea lor procedural, se permite aceasta.
Acest arbitraj poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere:
1. dup elementele pe care le utilizeaz arbitrii n soluionarea cauzei:
- arbitraj in jure (n drept) n cazul cruia arbitrii soluioneaz cauza
fcnd aplicarea unei legi n vigoare fie aleas de pri, fie desemnat de ei;
- arbitraj ex ecvo edvono (n echitate) este utilizat dac contractul
este un contract nenumit (nu are o lege), este un contract complex i arbitrii
vor soluiona cauza fcnd aplicarea principiilor generale de drept,
principiului bunei-credine, principiului echitii;
2. dupa durata instanei de arbitraj:
- arbitraj ocazional (ad-hoc) presupune ca instana de arbitraj s se
constituie pentru un litigiu special i s dureze numai ct dureaz soluionarea
acelui litigiu.
- arbitraj permanent (instituionalizat) - n comercial sunt utilizate
tot mai multe aceste instane de arbitraj, acestea au de regul o durat nedeterminat
n timp, permanent i totdeauna o structur proprie, de sine-stttoare.

Artai care sunt formele de arbitraj ? Vezi pag. 53-54.

51
Acestea, la rndul lor, pot fi clasificate din 2 unghiuri de vedere :
1. din punct de vedere al competenei materiale avem:
arbitraje generale - pot soluiona orice fel de litigii, legate de orice categorie de
contracte de comer internaional (Curtea de Arbitraj Comercial Internaional de pe
lng Camera de Comer i Industrie Internaional de la Paris; Curtea de Arbitraj
Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei)
arbitraje specializate - pot soluiona litigii nscute n vedere cu anumite contracte
(Curtea de Arbitraj de la Londra n materia transportului pe mare; Comisia de Arbitraj
de la Bremen n comerul cu bumbac; arbitrajul de la Montreal n comerul cu
produse de pete)
2. din punct de vedere al competenei teritoriale:
instane de arbitraj cu vocaie universal (Curtea de Internaional de Arbitraj de
pe lng Camera Internaional de Comer de la Paris care poate soluiona litigii
dintre parteneri comerciali din orice col al lumii)
instane cu competen regional (pot soluiona litigii numai dintre partenerii din
anumite puncte geografice) arbitrajul asiatic de la Kuala Lumpur, arbitrajul afro-
asiatic de la New Delhi
Pot exista arbitraje bilaterale care pot soluiona litigii dintre partenerii a dou
state (Comisia de Arbitraj americano-canadian).
Cele mai multe instane de arbitraj sunt arbitraje naionale cu competen
internaional: Institutul Regal de Arbitraj de la Stockolm, Comisia de Arbitraj de la
Berlin, Curtea de Arbitraj de la Zurich, Comisia de Arbitraj de la Sofia, Comisia de
Arbitraj de la Moscova, Comisia de Arbitraj de la Atena, Curtea de Arbitraj
Comercial Internaional de pe lng Camera de Comer i Industrie a Romniei.
Toate aceste instane permanente de arbitraj au propriile lor reguli de
procedur care se aplic soluionrii litigiilor dac prile nu au convenit altfel.
Regulamentele de procedur sunt aliniate unele unui regulament de procedur
uniform elaborat de UNCITRAL, iar alte regulamente sunt aliniate regulamentului
elaborat de Camera Internaional de Comer de la Paris i toate fr excepie respect
legea procedural ale statului sediului.

52
 Arbitrajul comercial reprezint o modalitate derogatorie fa de competena
de drept comun a instanelor judectoreti, este raiunea pentru care investirea
instanei de arbitraj trebuie fcut n forme speciale.
Investirea instanei de arbitraj trebuie fcut n forme speciale. Aceste forme
de investire rezult fie:
1. din voina statelor, care ncheie ntre ele n acest sens o convenie
internaional
2. din voina prilor
1. Ct privete investirea prin voina statelor - a existat o convenie ncheiat
ntre statele foste socialiste: Convenia de la Moscova din 1972, care este nc n
vigoare i care oblig ca toate litigiile comerciale dintre parteneri provenind din
statele partenere la convenie, s fie soluionate de arbitraj Convenia ce stabilete
competena arbitrajului de la sediul prtului. Apoi se pot investi n baza unor
convenii bilaterale.
2. Modalitatea cea mai uzitat este investirea prin voina prilor.
Voina prilor mbrac forma conveniei de arbitraj care are 2 categorii de
manifestare:
Clauza compromisorie sau clauza de arbitraj
Compromisul
Datorit importanei deosebite a regularitii formulrii conveniei de arbitraj
s-a ncheiat Convenia de la Geneva din 1963, cunoscut sub denumirea de Convenia
European de Arbitraj care reglementeaz tocmai problematica conveniei de
arbitraj. Romnia este parte la aceast convenie.
Clauza de arbitraj se formuleaz n contractul prilor o dat cu ncheierea
acestui act sau pe parcursul derulrii contractului, totdeauna nainte de ivirea litigiului
i presupune voina concordant a prilor de a supune orice posibil litigiu dintre ele,
nscut n legtur cu operaiunea contractual n cauz, s fie supus soluionrii
arbitrajului cu excluderea competenei instanelor judectoreti.
Clauza de arbitraj trebuie s mplineasc anumite condiii sub sanciunea
nulitii sale absolute:

53
 1. spre deosebire de contract care poate fi i consensual, clauza de arbitraj
trebuie ca obligatoriu s fie redactat n form scris, asigurat printr-un
nscris sub semnatur privat;
2. trebuie s fie clar
3. s cuprind fr echivoc voina soluionrii cauzei posibile pe calea
arbitrajului, cu precizarea instanei de arbitraj competente sau a modului de
desemnare a arbitrilor, precum i cu precizarea normelor de procedur
aplicabile.
O formul de genul: Orice litigiu nscut n legtur cu executarea prezentului
contract care nu s-a soluionat pe cale amiabil se poate soluiona fie de instanele
judectoreti, fie de arbitraj. Chiar dac este dat n form scris o asemenea clauz
nu este o clauza de arbitraj pentru c o a treia soluie nu exist n soluionare. Deci, n
nici un fel nu este clar i neechivoc. Pentru a putea fi clauza de arbitraj trebuie
formulat: Prile convin ca orice eventual litigiu dintre ele s fie soluionat pe calea
arbitrajului, fiind competent arbitrajul....
Legea procedural aplicabil dac instana de arbitraj este o instan
permanent la care prile au fcut trimitere vor fi aplicabile regulile de procedur ale
acestei instane, dac exist. Dac instana nu are propriile sale reguli de procedur,
prile pot indica o alt lege procedural, iar dac nu au fcut o asemenea indicare se
vor aplica regulile de procedur din legea procedural n vigoare la locul arbitrajului
lex fori.
Exemplu: sunt nenumrate situaii n care prile convin s judece litigiul la
Curtea de Arbitraj Comercial de la Bucureti i spun expres ca arbitrajul sau
completul va aplica regulile de procedur ale Camerei Internaionale de Comer de la
Paris sau regulile de procedur UNCITRAL sau regulile de procedur ale Camerei de
la Zurich. Dac nu s-a spus nimic, cum Curtea de Arbitraj de la Bucureti are
propriile sale reguli de procedur se vor aplica acestea. Prile pot spune c se judec
de arbitraj, dar se aplic numai regulile de procedur din Cartea a IV-a Acordul de
Procedur Civil. Altfel, chiar dac instana de arbitraj are propriile sale reguli de
procedur, acestea se completeaz ca drept comun cu legea procedural n vigoare
la locul soluionrii arbitrajului.

54
 n ce const clauza de arbitraj ? Vezi pag. 56.

Compromisul se ncheie ntre prile ntre care s-a nscut litigiul i n

contractul crora nu s-a formulat, nici la ncheiere, nici pe parcurs o clauz
compromisorie.
Prin compromis, care trebuie fr excepie s fie redactat n form scris,
prile vor preciza:
1. voina comun de a soluiona litigiul nscut pe calea arbitrajului
2. indicarea instanei de arbitraj
3. indicarea modului de desemnare a arbitrilor
4. precizarea legii aplicabile.
Procedura n faa instanei de arbitraj este mult mai elastic. Prile pot fi
asistate de avocai, li se d cuvantul n replic, n duplic, n triplic pn cnd
instana este lmurit asupra fondului litigiului. Se accepta orice mijloc de prob i se
finalizeaz cu o hotrre. De regul, hotrrea este rezultatul majoritii.
n dreptul romn i practica arbitral romn, hotrrea trebuie motivat n
fapt i n drept, se accept opinia separat.
Alte instane de arbitraj, de exemplu Curtea de Arbitraj de la Cairo, nu cer
dect motivarea n drept, nu se accept opinia separat. Regulile pot fi diferite de la
un stat la altul, de la o reglementare la alta.
Hotrrea este obligatorie. Ea poate fi reformat n ceea ce privete dreptul
romn prin revizuire pentru acte noi de ctre aceeai instan de arbitraj sau poate fi
cenzurat prin mecanismul aciunii n anulare care se promoveaz pentru motive
strict i limitativ prevzute de Codul de Procedur Cartea a IV-a la instana
judectoreasc superioar instanei judectoreti care ar fi fost competent s
soluioneze litigiul dac nu ar fi existat clauza de arbitraj sau compromisul.
Formarea completului de arbitrare

55
 Completul de arbitrare poate fi format:
1. dintr-un arbitru unic, dac astfel convin prile
2. dintr-un numr egal de arbitri desemnai de fiecare parte care, de regul, i
aleg un supraarbitru.
Sisteme de desemnare a arbitrilor:
1. Instana permanent de arbitraj dispune de o list de arbitrii care ndeplinesc
condiiile de probitate tiinific i moral necesare soluionrii unui litigiu i care
sunt recomandai prilor. Din aceast list prile vor alege de comun acord arbitrul
unic, dac este cazul, sau vor desemna propriii arbitri. Arbitrii desemnai de pri i
vor alege un supraarbitru din aceeai list.
2. Exist i posibilitatea ca n ipoteza n care prile nu se neleg sau nu fac
efortul s desemneze arbitri, acetia s fie desemnai din oficiu de preedintele
instanei de arbitraj. Acesta este mecanismul cel mai larg rspndit.
Comisia de Arbitraj Americano-Canadian are un alt sistem de
desemnare a arbitrilor. Din lista de arbitri pus la dispoziia prilor ntre care s-a
nscut litigiul, acestea radiaz persoanele pe care le consider incompatibile cu cauza.
Din rndul persoanelor neradiate, preedintele comisiei urmeaz s desemneze unul
sau mai muli arbitri, dup cum au stabilit prile.

n ce const compromisul ? Vezi pag. 57.

Hotrrea arbitral este motivat n fapt i n drept, de regul se execut de

bun voie. Probleme apar cnd una dintre pri, respectiv cea czut n pretenii, face
opozitie, nu dorete s se execute hotrrea i se pune problema executrii silite a
acesteia. Procedura executrii silite nu ridic probleme deosebite dac executarea
urmeaz s se fac n acelai loc n care s-a produs i arbitrajul. Partea interesat va
cere instanei de executare (judectoriei) s investeasc sentina arbitral cu formul

56

Executarea
hotrrii
arbitrale

executorie i se va proceda la executarea silit prin executor judectoresc. Probleme

deosebite apar dac hotrrea este dat ntr-un alt stat dect statul n care urmeaz a fi
executat.
Datorit importanei executrii hotrrilor, n materie s-a ncheiat o convenie
internaional: Convenia de la New York din 1958 privind recunoaterea i
executarea sentinelor arbitrale strine. Potrivit acestei convenii sentinele arbitrale
strine sunt asimilate hotrrilor judectoreti strine cu privire la executarea silit a
acestora.
Executarea silit nu trebuie s fie nici mai costisitoare i nici mai greoaie
pentru o hotrre arbitral strin prin raportare la executarea silit a hotrrilor
arbitrale naionale. Aceste prevederi conduc la ideea c pentru a fi executat silit ntr-
o alt ar dect ara locului arbitrajului, sentina arbitral strin trebuie s parcurg
n ara locului de executare, n faa instanelor judectoreti competente procedura de
exequatur. Pentru ca o hotrre strin judectoreasc sau de arbitraj s fie
recunoscut, judectorul de la locul de executare va examina dac hotrrea
respectiv a fost dat de instana competent s judece i cu aplicarea legii
competente i dac acestea sunt acoperite va recunoate hotrrea i o va nsui.
Procedura de exequatur este parcurs i de sentinele arbitrale strine care
sunt asimilate hotrrilor judectoreti strine. Exist ns mai ales atunci cand
investirea instanei de arbitraj se face n baza unei convenii interstatale exist situaia
n care hotrrea de arbitraj strin este asimilat hotrrii judectoreti naionale. n
aceast ipotez ea este dispensat de parcurgerea procedurii de exequatur.
Exemplu: Curtea de la Luxembourg (Curtea de Justiie a Comunitilor
Europene) are i competena de a soluiona ca instan de arbitraj. O sentin arbitral
pronunat de Curte este asimilat n toate statele membre cu hotrre judectoreasc
naional i nu mai parcurge n nici un fel procedura de exequatur.
n baza Conveniei de la Moscova sentinele arbitrale date n temeiul acestei
convenii sunt asimilate cu hotrrile judectoreti naionale i dispensate de
parcurgerea procedurii de exequatur.
Prin Convenia de la Washington din 1965 s-a constituit Centrul de Arbitraj
de la Washington abilitat cu soluionarea litigiilor nscute n legtur cu investiiile
strine ntre un stat (stat gazd) i investitorul strin (persoan fizic sau juridic).

57
 Centrul de la Washington are 2 categorii de competene:
1. de a concilia litigiul care se finalizeaz fie cu gsirea unei soluii de
ctre pri i se consemneaz ntr-un proces verbal, fie cu
imposibilitatea soluionrii amiabile
2. de arbitrare care se realizeaz dac prile doresc i dac nu s-a ajuns
la nici o soluie prin conciliere
Supunerea unui litigiu arbitrrii presupune ncheierea unui compromis ntre
stat i investitorul strin, statul putnd condiiona supunerea litigiului Centrului de la
Washington, de epilizare n prealabil a tuturor procedurilor prevzute de legislaia
naional a statului n cauz. Litigiul poate fi supus Centrului i dac el se nate ntre
investitor i orice organism sau autoritate care implic puterea statal.
Modul de constituire a completului de arbitrare - arbitrii sunt desemnai i de
pri dar i de un consiliu care conduce Centrul. Se aplic regulile de procedur ale
Centrului. Hotrrea poate fi revizuit pentru acte noi i poate fi reformat de un alt
complet desemnat tot de Centru pentru anumite situaii strict prevzute n regulile de
procedur ntre care suspiciunea de nclcare a obligaiei de un parchet care deine
corectitudinea arbitrilor. Hotrrea dat de tribunalul arbitral este dispensat de
parcurgerea procedurii de exequatur.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV
I. Tratate i monografii.
1. Cpn O., tefnescu B., Tratat de drept al comerului internaional, Ed.
Academiei, vol. I-1985, vol. II-1987;
2. tefnescu B. S.a., Dreptul comerului internaional Documente, Ed. Lumina
Lex, Bucureti, 2003 ;
3. tefnescu B., Rucreanu I., Dreptul comerului internaional, Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1983;
4. Daniel-Mihail andru, Dreptul comerului internaional, Ed. Universitara,
Bucureti, 2009;
5. Dumitru Mazilu, Dreptul Comerului Internaional, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2009;
6. D.Sitaru, Dreptul comertului international (tratat), vol.I, 1995, vol.II, 1996,
Ed. Actami, Bucureti.
58
 MODULUL IV
CONTRACTELE SPECIALE DE COMERT
INTERNATIONAL

1. Cuprins
2. Obiectiv general
3. Obiective operaionale
4. Dezvoltarea temei
5. Bibliografie selectiv

Cuprins

U.I. 9: contractul de intermediere in dreptul comerului internaional;

contractul internaional de vnzare de mrfuri; contractele internaionale de
transfer de tehnologie; contractul de factoring; contractul de forfetare; contractul
de montaj industrial; contractul de export complex; contractele de cooperare in

producie; contractul de barter = 2 ore

Obiectiv general: Dobndirea de cunotine privind

contractele speciale de comer internaional.

Obiective operaionale: : nsuirea noiunilor specifice

materiei i nelegerea semnificaiei acestora.

59
 UNITATEA DE NVARE 9

Contracte de intermediere n dreptul comerului internaional

Intermedierea de comert are la baz o instituie a dreptului civil respectiv
reprezentarea voluntar convenional n temeiul creia o persoan numit
reprezentant este mputernicit s ncheie acte juridice n numele i pe contul
reprezentatului.
Dreptul continental, in legiuirile civile reglementeaza ca prototip al
reprezentarii conventionale contractul civil de mandat, dreptul anglo-american nu
cunoaste institutia mandatului civil. Este ratiunea pentru care intermedierea de comert
in dreptul comertului international cunoaste reglementari diferite in dreptul
continental fata de dreptul anglo-american.
In dreptul continental civil, in legiuirea civila este reglementat contractul civil
de mandat. Acesta este contractul care se incheie intre reprezentat numit mandante si
reprezentant numit mandatar. Pornind de la acest contract legiuirile comerciale au
reglementat contractul de mandat comercial precum si contractul de comision,
contractul de agent, contractul de curtaj.
Contractul de mandat comercial
Se deosebeste de mandatul civil prin urmatoarele: mandatarul este retribuit,
spre deosebire de contractul civil este un contract cu titlu oneros. Ca expresie a

caracterului cu titlu oneros mandatarul in contractul comercial de mandat este

remunerat pentru activitatea sa si se bucura de privilegiul dreptului de retenie asupra
bunurilor corporale pe care le detine pentru mandante si din valoarea carora se poate
indestula cu precadere, pentru recuperarea sumei datorate ca plata si pentru
debursarea cheltuielilor utile si necesare facute cu mandatul. Mandatarul are dreptul
sa i se ramburseze cheltuielile utile si necesare (diferite de cele voluptorii care sunt
optionale)
El nu poate retine sumele de bani pe care le-a incasat pentru mandante. El este
obligat sa remita de indata mandantului aceste sume de bani, in caz contrar fiind tinut
la plata dobanzilor.
Spre deosebire de mandatul civil, mandatarul in contractul comercial de
mandat poate depasi puterile date de mandante daca acestea profita mandantelui.

60
Depasire pentru care nu are nevoie de confirmare. Daca ne gasim pe taramul relatiei
de drept civil mandatarul trebuie sa se limiteze la procura data de mandant. Orice
depasire antreneaza propria sa raspundere, aceasta raspundere nu este antrenata daca
mandantul confirma. n materie comerciala, depasirea nu are nevoie de confirmare
daca:
1. profita interesului comercial al mandantului
2. se incadreaza in notiunea de mandat aparent potrivit obiceiului locului pe piata
mandatarului.
Mandatarul n mandatul comercial trebuie sa aiba ca si in mandatul civil o
vointa neviciata dar mai mult el trebuie sa fie profesionist. In materia comerciala
mandatul este de doua feluri:
a) Mandat cu reprezentare este contractul de mandat in temeiul caruia
mandatarul ncheie actul juridic cu terul n numele i pe contul
mandantului nomine alieno. In aceasta ipoteza parte in contractul cu
tertul este mandantul, in consecinta numai mandantul trebuie sa aiba
capacitatea comerciala necesara pentru incheierea contractului cu tertul.
Numai mandantul are actiune impotriva tertului pentru executarea
contractului.
b) Mandat fr reprezentare mandatarul ncheie actul juridic cu terul
nomine proprio( n numele su) dar pe contul mandantului. El este
obligat sa arate tertului ca lucreaza pe contul mandantului.
In aceasta ipoteza trebuie sa aiba capacitatea comerciala necesara incheierii
contractului cu tertul, deopotriva mandatarul care este parte si mandantule, in contul
caruia se incheie, si au actiune impotriva tertului pentru executarea contractului atat
mandantul cat si mandatarul.
Ori de cate ori mandantul si mandatarul isi au sediul, domiciliu sau resedinta
pe teritorii statale deosebite contractul are caracter international si se pune problema
legii aplicabile. Partile pot alege legea aplicabila.
Daca nu au facut-o, in practica se confrunta doua solutii:
> prima solutie retinuta de dreptul ceh, care supune contractul legii in vigoare la
sediul mandantului;

61
 > o a doua solutie, majoritara, retinuta si de dreptul roman, care supune contractul
legii in vigoare la sediul debitorului prestatiei caracteristice, respectiv, la sediul
mandatarului;
> in sfarsit, o solutie de exceptie, in dreptul rus, contractul este supus legii locului de
incheiere.

Care sunt formele mandatului ? Vezi pag. 64.

Contractul de comision
Se incheie intre doi profesionisti: comitentul si comisionarul, prin contractul
prin care n schimbul unui comision, comisionarul se oblig s ncheie n nume
propriu nomine proprio i pe contul comitentului acte juridice. Este un contract cu
titlu oneros. Comisionarul este platit prin comision, care se calculeaza ca procent
asupra valorii contractului incheiat cu tertul. Si comisionarul se bucura de dreptul de
Comparaie
mandat -
retenie. Ca si mandatarul, si comisionarul este tinut sa dea socoteala reprezentatului
comision comitent de mandatul sau, de puterile sale.
Spre deosebire de mandat insa, actiune impotriva tertului pentru executarea
contractului are numai comisionarul, pentru ca spre deosebire de ipoteza mandatului,
cand mandatarul trebuie sa aduca la cunostinta tertului ca lucreaza pentru mandante,
in ipoteza contractului de comision, comitentul ramane ocult tertului.
Comisonarul se comport fa de ter ca i cum ar ncheia contractul pentru
sine. Dreptul continental reglementeaza o varietate a contractului de comision asa
numitul comision del credere sau ducroire.
Contractul de comision del credere presupune obligatia asumata de
comisionar nu numai de a incheia contractul cu tertul, care este generala, ci de a face
tot ce ii este in putere pentru ca tertul sa execute contractul. In aceasta ipoteza,
comisionarul raspunde solidar cu tertul pentru executarea contractului fata de

62
 comitent. Este ratiune pentru care se adauga comisionului sumei un asa numit
provizion o suma suplimentara care sa acopere tocmai aceasta obligatie
suplimentara.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, contractul este supus
legii n vigoare la sediul comisionarului, pentru ca in general comitentul ramine
ocult.
Contractul de agent
Potrivit acestui contract el se incheie intre reprezentat i agent prin care n
schimbul unui comision agentul ncheie n numele i pe contul reprezentatului pe o
anumit pia toate actele juridice ale acestuia sau toate actele juridice de acelai
fel.
Agentul este un profesionist independent, in sensul ca el este si un intermediar
profesionist, comertul sau consta din intermediere, el se comport ca un mandatar cu
reprezentare i este pltit ca un comisionar. Se deosebeste concomitent de ambii
pentru ca este un intermediar profesionist, singura sa profesie este intermedierea.
De regula contractul de agent este insotit de clauza de exlusivitate
teritorial, materiala si temporala, adica, se stabileste durata, de regula mai lunga, a
relatiei cu reprezentatul, teritoriul pe care agentul actioneaza si domeniul actelor
Clauza de
exclusivitate juridice pe care le negociaza si le incheie.
Ambele pri la contract sunt interesate pentru ca reprezentatul fie nu poate
patrunde pe piata agentului pentru ca este necunoscut, are produse noi, nu stie sa-si
faca publicitate, pentru ca nu are timp sau mijloace sa o faca, sau nu poate incheia
potrivit legislatiei in vigoare pe piata reprezentatului, acte cu tertii. Este interesat sa
apeleze la serviciile agentului si la clientela agentului. Iar agentul este interesat pentru
ca nu are mijloace cu care sa isi construiasca un alt comert, comertul sau consta din
intemediere si traieste din comisioane, deci este interesat sa incheie cat mai multe
contracte si sa-si pastreze relatia cu reprezentaii pentru a incasa aceste comisioane.
Specificitate: cand se incheie contractul de agent, obligatoriu trebuie s se
precizeze ntinderea i durata exclusivitii. In materie s-au elaborat de catre Camera
Internationala de la Paris reguli uniforme de aplicatiune facultativa privind contractul
de agent la care este aliniata in mare si legislatia romana.

63
 Care este specificitatea contractului de agent ? Vezi pag. 66.

Contractul de curtaj
In dreptul roman (Codul comercial roman) este denumit contractul de
samsrie. Este contractul care se incheie intre reprezentat si curtier prin care n
schimbul unei sume de bani numit curtaj curtierul se oblig s procure
reprezentatului un cocontractant, un partener de afaceri. Curtierul nu incheie actul
juridic cu tertul, el se obliga, doar, fa de reprezentat sa certifice identitatea tertului si
bonitatea acestuia.
Este platit prin curtaj care se calculeaza in raport de natura operatiei incheiate
cu tertul si de valoarea acesteia. Se plateste dupa incheierea contractului cu tertul de
catre reprezentat.
Curtierul este un intermediar profesionist care a ajuns sa se specializeze foarte
mult dispunnd de adevarate baze de date pe categorii de operatii. Datorita
activitatilor profesioniste, de regula, sunt supusi si unor reguli ale profesiei. Spre
deosebire de mandatar, comisionar si agent, intrucat curtierul nu incheie acte juridice
si nu primeste nimic de la sau pentru reprezentat, nu se bucur de privilegiul dreptului
de retenie.
Daca pentru contractul international, partile nu au ales legea aplicabila, in
practica acesta este supus fie legii in vigoare la sediul reprezentatului ca in dreptul
ceh, fie ca in dreptul roman, belgian, francez legii in vigoare la sediul debitorului
prestatiei caracteristice, la sediul curtierului.
Contractul internaional de vnzare de mrfuri
Este un contract numit, avnd reglementri n toate sistemele naionale de
drept i este n acelai timp un contract care a fcut obiectul regulilor uniforme
deopotriv legale i contractuale. Ct privesc reguli contractuale uniforme reinem pe

64
 lng uzanele comerciale internaionale INCOTERMS, existena a numeroase
contracte tip, condiii generale elaborate de asociaiile internaionale de profesionisti.
Ct privete cadrul uniform legal este dat de numeroase convenii unele dintre ele
fiind ratificate i de Romnia. Reinem:
Convenia din 1955 de la Haga privind legea aplicabil vnzrii
internaionale de bunuri mobile corporale renegociat n 1986 tot la Haga.
Convenia de la Haga 1964 privind formarea contractului de vnzare
comercial internaional i n acelai an n 1964 convenia cuprinznd legea
uniform asupra vnzrii internaionale de bunuri mobile corporale
internaionale. Acestea nu au n vedere exportul complex, vnzarea de nave i
aeronave, vnzarea de petrol i energie electric.
n 1974 se ncheie la New York sub auspiciile UNCITRAL-ului convenia
privind prescripia extinctiv n vnzarea internaional de mrfuri modificat
prin Protocolul de la Viena din 1980, convenie ce este ratificat i de
Romnia.
Convenia de la Viena 1980 privind vnzarea internaional de mrfuri i ea
ratificat de Romnia. Are n vedere vnzarea internaional de mrfuri n
termenii reinui i de Convenia de la Haga incluzndu-se ns i exporturile
complexe.
ntruct Romnia a ratificat convenia de la Viena suntem obligai s
respectm termenii acestei convenii ori de cte ori contractele de vnzare-cumprare
internaional se leag de vnztor i cumprtor din statele ratificate. n lumina
acestor convenii se precizeaz n mod uniform i caracterul internaional al vnzrii.
Potrivit Conveniei de la Haga din 1964 privind formarea contractului
internaional de vnzare comercial de mrfuri o vnzare are caracter internaional
dac sunt ntrunite concomitent 2 criterii:
1. un criteriu stabil care vizeaz prile la contract vnztor i cumprtor
2. un criteriu obligatoriu dar alternativ care se refer la obiectul material la vnzrii.

Criterii privind Astfel, n lumina conveniei evocate, o vnzare are caracter internaional dac
caracterul
internaional vnztorul i cumprtorul la momentul ncheierii contractului i au sediul,
domiciliul sau reedina obinuit pe teritorii statale deosebite i dac:

65
 - fie actele care reprezint oferta i acceptarea pornesc din teritorii statale
deosebite,
- fie oferta i acceptarea consumndu-se pe un acelai teritoriu, marfa este
predat pe un alt teritoriu,
- fie dac independent i indiferent de locul unde se consum oferta i
acceptarea n executarea contractului, marfa este predat unei uniti de
transport care o deplaseaz n spaiu, de la un teritoriu statal la altul.
Examinndu-se cu atenie aceste criterii Convenia de la Viena din 1980 reine
dintre ele ca reprezentnd caracteristica ce condiioneaz caracterul internaional,
acea referitoare la pri. Astfel, contractul de vnzare are caracter internaional n
lumina Conveniei de la Viena dac la momentul ncheierii contractului, vnztorul i
cumprtorul i au sediul, domiciliul sau reedina obinuit pe teritorii statele
deosebite.
Toate aceste instrumente internaionale rein ca soluie conflictual pentru
vnzarea internaional de mrfuri principiul lex voluntatis, cu alte cuvinte, prile la
contract pot s aleag legea aplicabil acestuia.
n tcerea prilor, contractul este supus potrivit normelor de drept conflictual,
legii n vigoare la sediul debitorului prestaiei caracteristice, respectiv legii
vnztorului deci lex venditionis este lex venditoris (legea vnztorului). Soluia
este util pentru c ori de cte ori, prile nu au elaborat toate elementele pertinente
vnzrii i acestea nu i gsesc rezolvare nici n Convenia de la Viena, se vor
completa cu legea aplicabil deci cu lex venditoris.
Obligaiile prilor:
Prin contract de vnzare cumprare se nelege contractul ncheiat ntre
vnztor i cumprtor prin care vnztorul se oblig s transmit n proprietatea
cumprtorului o marf n schimbul unui pre
Obligaiile vnztorului are 1 obligaie de dare i 2 obligaii de facere:
a) Obligaia de dare: aceasta se nfptuiete diferit, ca moment, dup cum obiectul
material al vnzrii const n bunuri, n mrfuri individual determinate sau n mrfuri
determinate n gen.

66
 Dac marfa este individual determinat, momentul ndeplinirii obligaiei de
dare opereaz la ncheierea acordului de voin. Este i momentul n care se transmite

Obligaiile riscul de la vnztor la cumprtor
vnztorului
Dac marfa este determinat n gen, momentul predrii, implicit al transmiterii
riscurilor este momentul la care marfa a fost individualizat prin numrare, cntrire
sau msurare
Acest moment al executrii obligaiilor este deosebit de important pentru c
este i momentul transferului riscului de la vnztor la cumprtor.
b) Obligaiile de facere: acestea sunt dou: obligaia de a preda marfa i obligaia de
a asigura conformitatea mrfii.
b1) ct privete obligaia de a preda marfa, aceasta comport 2 elemente:
obligaia de a preda marfa la locul convenit n contract i la termenul stabilit.
Ct privete locul n contract se poate preciza locul predrii mrfii, n aceast
ipotez obligaia se consider executat dac la locul convenit marfa a fost remis
cumprtorului. n principiu, dac prile nu au convenit altfel cheltuielile vnzrii
sunt n sarcina vnztorului este obligat pe cheltuiala sa s aduc marfa la locul de
predare)
Dac n contract nu s-a precizat locul de predare i marfa este ntr-un depozit
la momentul ncheierii contractului i deci cumprtorul cunotea locul depozitului,
predarea mrfii se va face la locul depozitului.
A treia ipotez: n contract nu este precizat locul, marfa nu este n depozit i n
aceste condiii predarea se face la sediul vnztorului.
Dac cumprtorul nu se prezinta s preia marfa, vnztorul va putea s rein
marfa n depozitul su pe cheltuiala cumprtorului, va putea s o dea ntr-un depozit
ter tot pe cheltuiala cumprtorului sau dac marfa este perisabil n executarea
obligaiei de colaborare dintre pri pentru maximizarea profitului i minimizarea
pierderilor, obligaie prezent n toate contractele de comer internaional, vnztorul
trebuie s procedeze la o vnzare de compensaie adic trebuie s vnd marfa la
licitaie obligatoriu, diferena n minus de pre urmnd a fi suportat de ctre
cumprtor.
Termenul predrii poate fi precizat n contract: sub forma unei date ferme, sub
forma unui interval sau poate lipsi din contract:

67
 a) dac este precizat sub forma unei date ferme: vnztorul nu poate s predea
marfa nainte de termen fr acordul cumprtorului n prealabil; dac pred
marfa dup termen, vnztorul pltete penaliti de ntrziere;
b) dac termenul este prevzut sub forma unui interval: alegerea momentului
predrii n cadrul intervalului revine vnztorului;
c) dac n contract nu se prevede nimic n legtur cu momentul predrii,
marfa trebuie predat de ndat potrivit obiceiului practicat pe piaa
vnztorului i n funcie de natura mrfii. Ct privete dreptul romn, Codul
comercial nc n vigoare prevede c marfa trebuie predat n asemenea
ipotez n 2 zile de la ncheierea contractului
b2) Obligaia de facere: asigurarea conformitii mrfii.
Aceasta presupune obligaia vnztorului de a preda marfa n cantitatea
convenit i de calitatea stabilit. Ct privete calitatea, ea poate fi determinat n
funcie de caiete de sarcini, modele de fabricaie, standarde, mostre sau prin referire
la calitatea practicat la anumite burse internaionale. Dac nu s-a prevzut nimic n
legtur cu calitatea, vnztorul este inut s predea o marf de calitate medie
practicat pe piaa vnztorului.
Dac s-a prevzut n contract calitatea i vnztorul nu respect condiiile
convenite, cumprtorul are la dispoziie urmtoarea conduit:
1. fie accept marfa aa cum a fost livrat i cere o bonificaie, o reducere de pre;
2. accept marfa n calitatea livrat i cu acordul prealabil al vnztorului i pe
cheltuiala vnztorului procedeaz el, cumprtorul, la remedierea defeciunilor;
3. cumprtorul va restitui marfa vnztorului pe cheltuiala vnztorului (cheltuieli
de transport), acesta urmnd s nlocuiasc marfa sau s o remedieze pltind ns
penaliti de ntrziere.
Ct privete cantitatea, aceasta este determinat n contract; dac vnztorul
nu respect condiia de cantitate, cumprtorul are la dispoziie urmtoarele
posibiliti:
1. accept cantitatea livrat, renun la rest, dar cere o bonificaie;
2. accept cantitatea livrat i pentru diferen acord vnztorului un termen de
graie cu sau fr penaliti;

68
 3. procedeaz pentru diferena de cantitate, la o cumprare de compensaie pe
cheltuiala vnztorului totdeauna la licitaie. nseamn c diferena n plus de
pre pe care ar plti-o cumprtorul pentru diferena de marf va fi suportat
de ctre vnztor.
Obligaiile cumprtorului are 2 obligaii de facere: are obligaia de a prelua marfa
i obligaia de a plti preul.
1. Ct privete preluarea mrfii: cheltuielile de preluare, dac prile nu au
convenit altfel, sunt n sarcina cumprtorului. Dac cumprtorul nu i
execut aceast obligaie, vnztorul are posibilitile de mai sus ( adic d
marfa n depozit, ine marfa n depozitul propriu, face o vnzare de

Obligaiile compensaie pe cheltuiala cumprtorului).
cumprtorului
2. Ct privete obligaia de plat a preului n majoritatea legislaiilor
naionale, inclusiv n cea romn, preul este un element esenial al
contractului. Ca atare pentru a vorbi de o vnzare preul vnzrii trebuie s fie
determinat sau cel puin determinabil.
Dac preul nu este determinat sau determinabil, contractul nu este valabil
pentru c i lipsete un element.
Dac preul nu este precizat i marfa a existat la momentul ncheierii
contractului, preul contractual va fi preul practicat pe piaa vnztorului la
momentul ncheierii contractului.
Dac marfa nu a existat la momentul ncheierii contractului, preul mrfii va fi
preul practicat pe piaa vnztorului la momentul predrii mrfii. Preul practicat pe
piaa vnztorului se stabilete fie prin mercuriale, prin preul mediu (curent)
practicat de ali vnztori care vnd aceeai marf, prin preul burselor de mrfuri
locale sau internaionale fiind vorba de marfa care face obiectul material al vnzrii.
n general, preul, dac nu s-a precizat n contract, se pltete la sediul
vnztorului, plata fiind portabil i nu cherabil (plata care se face la sediul celui
obligat n dreptul civil).

Care sunt obligaiile cumprtorului ? Vezi pag. 72.

69
 Contractele internaionale de transfer de tehnologie
Problema accesului liber la tehnologiile avansate s-a pus la nivelul
Organizatiei Natiunilor Unite cu mai mare acuitate in perioada anilor 1970. In 1974,
se adopta prin Consens la nivelul Organizatiei Natiunilor Unite in Adunarea Generala
Carta Drepturilor si Indatoririlor Economice ale statelor, Carta care recunoaste intre
altele dreptul tuturor statelor, inclusiv al statelor subdezvoltate sau in curs de
dezvoltare, de a avea acces liber la tehnologiile avansate ratiune pentru care statele
lumii de la acest punct au procedat la modificari legislative in sensul acordarii
acestui acces liber.
Contractele care materializeaz aceste drepturi recunoscute statelor sunt:
- contracul de licenta de brevet;
- contractul de cesiune de brevet;
- contractul de comunicare de know-how;
- contractul de franchising;
- contractul de consulting-engineering.
1. Contractul de licenta de brevet

Are in vedere relatia contractuala dintre proprietarul brevetului si beneficiarul,

prin care proprietarul brevetului in calitate de licentiator transmite beneficiarului in
calitate de licentiat, dreptul de a folosi o inventie. Contractul poate presupune, in
plus, modul in care se stabileste pretul. Acesta imbraca forma anuitatilor, respectiv
se poate conveni plata unei sume la incheierea contractului, la care se adauga pe
durata exploatarii licentei redevente anuale (de aceea se numesc anuitati) asupra cifrei
de afaceri realizate de licentiat ca urmare a utilizarii licentei.
Contractul poate include pe de o parte clauza de exclusivitate in sensul ca
licentiatorul se obliga sa transmita licenta numai licentiatului in cauza, dar foarte rar
se intampla asa ceva. Poate cuprinde clauza de nonconcurenta si este frecventa o

70
asemenea prevedere, in sensul ca licentiatorul se obliga sa nu transmita licenta
(folosinta) si altor profesionisti concurenti licentiatului si cuprinde deasemenea
contractul obligatia licentiatului ca pe durata contractului sa nu sublicentieze
respectiva inventie.
Cat privesc obligatiile specifice ale partilor:
- licentiatorul se obliga sa transmita licentiatului folosinta inventiei si sa ii
acorde asistenta tehnica in utilizarea respectivei inventii pe durata contractului
de licenta;
- licentiatul se obliga: sa utilizeze licenta potrivit indicatiilor date de licentiator
pastrand bunul renume comercial al acestuia; se obliga sa nu sublicentieze si
sa protejeze in tara sa, pe cheltuiala sa respectivul brevet de inventie, daca nu
a fost anterior protejat de catre titularul brevetului; se obliga sa plateasca
pretul convenit.
Intrucat in materie exista norme uniforme numai privind protectia titlurilor de
proprietate industriala protectia brevetului dar nu exista norme uniforme privind
contractul de licenta, problema nesolutionata nici prin tratatul incheiat in cadrul
OMC-ului referitor la transmiterea proprietatii intelectuale legate de comert, partile la
contract pot alege legea aplicabila. Daca nu au facut-o, de regula contractul este
supus legii in vigoare la sediul licentiatorului cu respectarea normelor de
aplicatiune necesara de la locul utilizarii inventiei, care de regula este sediul
licentiatului.
Spre exemplu, in statele Pactului Andin un contract de licenta de brevet nu
poate depasi durata de 5 ani, pentru ca se considera ca dupa 5 ani nu se mai poate
vorbi de tehnologie de varf.

2. Contractul de cesiune de brevet

Este contractul care se incheie intre proprietarul brevetului, in calitate de
cedent si dobanditorul acestuia, in calitate de cesionar si este de 2 feluri: cesiune
totala de brevet si cesiune partiala.
In ipoteza cesiunii totale, titularul brevetului transmite in proprietate
dobanditorului (cesionarului), brevetul respectiv, inclusiv dreptul de licentiere a

71
 acestuia, rezervandu-si eventual, daca el este creatorul numai dreptul personal
nepatrimonial de autor.
Cesiunea poate fi partiala cand cedentul isi rezerva pentru sine si numai
pentru a fi utilizat de el insusi, in uzina sa, dreptul de licenta. Cu alte cuvinte,
transmite cesionarului proprietatea asupra brevetului, dreptul de licentiere, cu
pastrarea posibilitatii de utilizare si in uzina cedentului.
Contractul presupune ca obligatii ale partilor:
- cedentul: obligatia de a transmite in proprietate brevetul respectiv cu toata
documentatia aferenta care sa permita utilizarea acestuia. Implicit presupune
obligatie de a nu face, de a nu mai transmite unui tert acel brevet sau de a nu
licentia unui tert inventia respectiva.
Obligaiile
prilor - cesionarul: obligatia de a proteja in tara sa, daca nu a fost anterior protejat
brevetul respectiv, inventia respectiva, si de asemenea de a proteja calitatea
creatorului inventiei de titular, dreptul intelectual de titular ar acelei inventii.
Are obligatia de a-l plati pe cedent. Plata poate cuprinde fie o suma
importanta care se plateste la incheierea contractului, fie o suma modica la
care, pe un anumit numar de ani, de asemenea stabilit la incheierea
contractului, cesionarul se obliga sa adauge anuitati, respectiv redevente
asupra cifrei de afaceri pe care o inregistreaza cesionarul ca urmare a
licentierii respectivei inventii.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o, se aplica legea in
vigoare la sediul cedentului.
3. Contractul de comunicare de know-how (savoir faire = a sti cum)
Knowhow-ul reprezinta cunostinte intelectuale, cunostinte tehnice,
indemanare , experienta, abilitate in realizarea unui proces tehnologic, a unei
tehnologii, a unei retete. Spre deosebire de celelalte elemente ale dreptului de creatie
intelectuala si mai precis ale dreptului de proprietate industruiala, know-how-ul nu
este protejat, pentru ca el este sau nebrevetat inca sau nebrevetabil. El poate sa nu fie
inca brevetat pentru ca reprezinta o etapa in realizarea unei inventii sau poate sa nu
fie brevetabil pentru ca nu poate fi incredintat hartiei.

72
 Contractul de comunicare de know-how, datorita faptului ca know-how-ul se
caracterizeaza prin noutate relativa, adica la nivelul unitatii unde a aparut si
datorita faptului ca este nebrevetat se defineste prin doua particularitati:
- pe de o parte, de esenta contractului de comunicare de know-how este clauza de

confidentialitate;
Particulariti - o a doua particularitate care decurge din caracterul de nouatate relativa are in vedere
obligatia reciproca a partilor de a-si comunica pe durata contractului eventualele
imbunatatiri aduse know-how-ului respectiv.
Contractul de comunicare de know-how se incheie intre 2 profesionisti:
comunicantul si beneficiarul, fiind contractul prin care prin schimbul unei plati
comunicantul se obliga sa transmita beneficiarului know-how-ul respectiv si sa ii
asigure utilizarea acestuia.
Cat priveste confidentialitatea, aceasta presupune pastrarea secretului asupra
know-how-ului respectiv, pe durata contractului, un anumit interval convenit dupa
incetarea acestuia si chiar daca contractul nu s-a incheiat, dar potestativul beneficiar a
luat cunostinta de continutul know-how-ului in cauza.
Plata comunicantului se face prin anuitati, prin procente calculate asupra cifrei de
afaceri rezultata pentru beneficiar ca urmare a utilizarii know-how-ului respectiv.
Partile la contract pot alege legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul se
supune legii in vigoare la sediul comunicantului de know-how cu respectarea
normelor de aplicatiune necesara de la locul utilizarii acestuia.
Ma raportez din nou la tarile Pactului Andin unde prin Codul Investiilor
Straine adoptat in 1992 s-a precizat ca daca un know-how a fost constituit ca aport la
capitalul social al unei societati constituite ca expresie a unei investitii straine directe,
societatea fiind in statele andine, beneficiarul (societatea) nu este obligata sa
transmita comunicantului sau apostatorului eventualele perfectionari aduse know-
how-lui. Iata de ce trebuie intotdeauna observate normele de aplicatiune necesare de
la locul utilizarii know-how-lui.
4. Contractul de franchising
Legislatia romana este gresita in ceea ce priveste contractul de franchising,
deoarece cel care a elaborat legea a copiat-o dupa legislatia franceza. Legislatia
franceza este corecta raportata la dreptul francez pentru ca in dreptul francez,

73
 profesionistii se identifica prin nume comercial si pot avea ca nume comercial
numele patronimic, dar in acelasi timp numele patronimic poate fi constituit ca marca
de fabrica, de comert sau de servicii. In dreptul roman ca si in cel german
profesionistul se identifica prin firma, firma nu poate fi uitilizata ca marca de fabrica,
de comert sau de servicii. De aceea au aparut inertii in legislatia romana.
Un contract de franchising este un contract care se incheie intre un
profesionist numit francisor si un alt profesionist numit franchisee prin care
francisorul transmite beneficiarului dreptul de folosinta a marcii sale de fabrica, de
comert sau de servicii, contra unei plati.
Deci, esenta acestui contract este folosinta, licentierea a unei marci de fabrica,
de comert sau de servicii si nu este nici vanzare de firma cum zice legea romana nici
vanzare de emblema.
Obligatiile partilor
Obligatiile francisorului :
1. de a transmite franchisee-ului dreptul de folosinta a marcii;
2. de a transmite franchisee-ului know-how-ul aferent marcii, respectiv modul de
utilizare al marcii;
3. de a acorda asistenta tehnica franchisee-ului pe durata contractului in
Obligaiile
prilor utilizarea marcii respective;
4. de a nu face concurenta (clauza de nonconcurenta) frachisee-ului pe piata
acestuia.
Obligatiile franchisee-ului:
- de a nu sublicentia marca primita;
- de a respecta indicatiile date de francisor pentru a pastra bunul renume al
marcii francisorului pe piata sa;
- de a pastra confidentialitatea asupra know-how-ului, confidentialitate care este
de natura know-how-ului nu a contractului de franchising;
- de a nu face concurenta francisorului si celorlaltor franchisee-eri;
- de a proteja in tara sa, pe cheltuiala sa, calitatea francisorului de proprietar al
marcii in cauza daca ea nu a fost anterior protejata;
- de a-l plati pe francisor.

74
 Plata are 2 componente:
- una ferma numita royalty sau entry-fee un fel de taxa de intrare in sistemul
francisorului, in lantul de franchisee;
- una variabila care consta in redevente convenite procentual cu francisorul,
aplicabile cifrei de afaceri realizata ca rezultat al utilizarii marcii francisorului.
Ambele parti la contract sunt foarte interesate in operatiune:
- francisorul este interesat pentru ca, prin mecanismul acestui contract, marca sa
cucereste piete comerciale fara investitii din partea lui, fara efort, deci
dobandeste o piata larga de desfacere. Este interesat si pentru ca traieste in
plus fata de comertul principal din aceste royalty sau redevente pentru care nu
face investitii suplimentare.
- francisee-ul este cel mai interesat deoarece nu este cunoscut pe piata, nu poate
sparge concurenta pietei prin eforturi proprii si profitand de bunul renume
comercial al marcii francisorului va putea sa realizeze profit din productie sau
comercializare.
De cele mai multe ori francisorul are pe o aceeasi piata mai multi franchisee care
impreuna formeaza un lant de franchisee. Membrii acestui lant care sunt independenti
economic unul fata de celalalt isi datoreaza reciproc neconcurenta. Intrucat prin
mecanismul contractului de franchising, francisorul poate cuceri o piata distorsionand
concurenta pe acea piata acapareaza toate fast-food-urile.
Contractul de franchising este supus pe piata franchisee-lor controlului de
concurenta realizat de organele de supraveghere a respectivei piete. Este ratiunea
pentru care la nivelul Uniunii Europene comisia este abilitata sa dea exceptari
individuale sau colective pentru contractele de franchising si tot la nivelul Uniunii
Europene s-a elaborat un regulament al franchisee-lor de natura profesionala .
Partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila; daca nu au facut-o contractul
este supus legii in vigoare la sediul francizorului cu respectarea normelor de
aplicatiune necesara de la locul de activitate al franchisee-lor. Aceasta este forma
clasica a acestui contract. El a dobandit in timp valente sporite, a devenit un contract
complex pentru ca de foarte multe ori francisorul datorita relatiilor sale de
comercializare poate cere franchisee-lor ca aprovizionarea cu materie prima si

75
 materiale sa se faca de la anumiti furnizori sau chiar de la el insusi. Aceasta
aprovizionare are la baza contract independent de vanzare cumparare.
O a doua evolutie: societatile mari de franchising datorita profitului pe care l-a
adus aceasta tehnologie au ajuns sa realizeze pe cheltuiala lor, chiar si spatiile pe care
urmeaza sa le utilizeze franchisee-i dandu-le acestora in baza unui contract de leasing
sau dand francisee-lor nu numai marca de fabrica sau de comert, ci si marca ce are in
vedere tehnologia fluxului .
5. Contractul de consulting-engineering
In literatura economica acest contract este definit: ca mijlocul prin care inteligena
unit capitalului se trasnforma in obiective de investitii. Este o definitie plastica
pentru ca altfel contractul se incheie de regula de beneficiarul de investitii cu un
prestator . Un beneficiar de investitii care doreste sa-si realizeze o investitie ce nu
reprezinta obiectul su de activitate, ci reprezinta conditia, spatiul in care isi va
realiza obiectul su de activitate are 2 modalitati:
- sau isi constituie in serviciu propriu cu specialisti care sa realizeze respectiva
investitie. Folosirea acestei modalitati este foarte costisitoare pentru
beneficiarul de investitii si el prefera sa apeleze la serviciile unor societati
specializate acestia sunt prestatorii de consulting-engineering.
Contractul se incheie intre 2 profesionisti - prestatorul de consulting-
engineering si beneficiar, fiind contractul prin care in schimbul unei plati
prestatorul comunica, savarseste in profitul beneficiarului prestatii intelectuale,
cunostinte intelectuale, in scopul realizarii unui obiectiv de investitii.
Este foarte greu sa se desprinda activitatea de consulting de activitatea de
engineering. S-a convenit pana la urma pe cale de practica si doctrina ca activitatea de
consulting insoteste faza de proiectare a investitiei, iar activitatea de engineering
insoteste faza de executare a investitiei.
Etape
In etapa intai, cea de proiectare, beneficiarul investitiei este obligat sa
comunice prestatorului toate datele de natura confidentiala in masura sa il puna la
curent pe prestator de specificitatea si scopul investitiei. Prestatorul savarseste pentru
beneficiar in aceasta etapa mai ales prestatii materiale (fapte materiale) dar si prestatii
intelectuale. El va face masuratori, probe de teren, foraje calcule, va testa materiile si
materialele, va verifica cine anume este mai bun ca proiectant, va propune

76
 proiectantul optim, amplasarea optima si va verifica proiectul, beneficiarul fiind
obligat daca in acest proces se comunica si cunostinte tehnice nebrevetate sa pastreze
confidentialitatea.
In faza de engineering prestatorul este obligat sa supravegheze modul in care
montatorul, furnizorul sau constructorul (dupa caz) respecta proiectul.Va trebui de
asemenea sa participe in numele beneficiarului la receptiile intermediare, precum si la
receptia finala, sesizand imperfectiunile, viciile aparente, neconcordantele si urmarind
corectarea acestora de catre executanti. In aceeasi faza este obligat sa participe la
receptia finala urmarind modul de functionare in perioada de garantie pentru ca
eventual sa solicite executantului efectuarea remedierilor. Semneaza in numele
beneficiarului jurnalul de santier si procesul verbal de predare de receptie
intermediara, de receptie finala.
Probleme deosebite se ridica in legatura cu plata prestatorului si cu
specificittatea juridica a contractului. Cat priveste plata exista mai multe sisteme de
plata:
> fie plata pe unitate orara de timp utilizata in contractele de consulting-engineering
de mai mica amploare cat priveste obiectul investitiei: se stabileste onorariul pe
unitate de timp, se cuantifica timpul orar consumat si se plateste prestatorul.

> a doua modalitate, care este mai raspandita, este aceea cost + onorariu. Se
Plata deburseaza toate cheltuielile facute cu contractul care sunt variabile, la care se adauga
onorariul prestabilit pentru prestator.
> a treia modalitate, cea mai putin utilizata, dar utilizata de marile societati de
consulting-engineering are in vedere un procent convenit la incheierea contractului
asupra valorii finale a investitiei.
Cat priveste contractul de consulting-engineering acesta nu cunoaste norme
uniforme, acesta nu este un contract numit. In practica se utilizeaza mai ales
contractele tip elaborate de asociatiile internationale de ingineri consultanti constituite
pe domenii. Este ratiunea pentru care in doctrina si in practica s-a pus problema
calificarii juridice a contractului nenumit pentru a fi reglementat prin analogie.
S-a redus acest contract la un moment dat in unele instante la contractul de
mandat considerandu-se ca prestatorul de consulting-engineering este mandatarul
beneficiarului. Total inexact, deoarece spre deosebire de mandatar care poate doar sa

77
 incheie acte juridice pentru mandante (pentru reprezentant), prestatorul de consulting-
engineering savarseste mai ales fapte materiale - verifica calcule, verifica masuratori.
O a doua incercare a redus contractul de consulting-engineering la contractul
de antrepriza ignorandu-se insa ca intr-un contract de antrepriza antreprenorul are fata
de beneficiar o obligatie de rezultat, trebuie sa faca o constructie care sa placa
clientului; in timp ce la contractul de consulting-engineering prestatorul se obliga la
prestatii, la obligatii de diligenta, de mijloace. Ratiune pentru care se impune
elaborarea unor reglementari specifice acestui contract.
Partile pot alege legea aplicabila contractului; daca nu au facut-o practica
cunoaste mai multe solutii:
1. contractul este supus legii in vigoare la locul realizarii investitiei;
2. contractul este supus legii in vigoare la sediul prestatorului;
3. cea mai raspandita solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul
prestatorului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara la locul
investitiei;
4. o ultima solutie contractul este supus legii in vigoare la sediul beneficiarului
cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul investitiei (pentru
ca eu pot sa inchei contractul cu un prestator din Romania, beneficiarul sa fie
in Franta si investitia sa se realizeze in Germania si atunci aplic legea
beneficiarului cu respectarea normelor de aplicatiune necesara de la locul
investitiei din Germania).
Contractul de factoring
Se incheie intre doi profesionisti: factor si aderent.
Este contractul prin care in schimbul unui comision, factorul cumpara de la
aderent creantele acestuia asupra debitorilor sai platindu-le aderentului.
Factoringul este de 2 feluri, in raport de momentul platii avem factoring :
- clasic (old line factoring)
Definiie i
clasificare - la scadenta (maturity factoring)
In ipoteza factoringului clasic: factorul plateste creantele preluate de la
aderent in momentul preluarii acestora, de regula se procedeaza la deschiderea unui
cont pe care factorul il alimenteaza pe masura preluarii creantelor.

78
 In ipoteza factoringului la scadenta: factorul plateste creantele preluate de la
aderent in momentul scadentei acestora, exigibilitatii acestora.
In prima ipoteza, factorul face un credit aderentului de la momentul preluarii
creantei cand il si plateste pana la momentul in care incaseaza aceasta creanta care
este la scadenta sau imediat dupa scadenta. In cea de-a doua ipoteza, durata creditului
este foarte scurta, practic se face din momentul exigibilitatii creantei si pana la
momentul in care debitorul il plateste pe factor, ratiune pentru care in prima ipoteza
comisionul factorului este mai mare, in cea de a doua mai mic pentru ca durata
creditului este diferita.
Drepturile si obligatiile partilor
Aderentul este obligat sa transmita in proprietate factorului creantele sale -
toate creantele sale sau numai creantele pe care factorul le-a acceptat. Legat de
aceasta obligatie retinem clauza de exclusivitate, aderentul fiind obligat sa transmita
toate creantele sale numai unui singur factor. Aceasta transmitere se poate face prin :
- subrogare prin plata ca in dreptul francez;
- printr-o cesiune de creanta ca in dreptul belgian, roman.
Important este ca pe verso-ul facturii, aderentul este obligat sa-l mentioneze
pe factor ca titular al acesteia, ca beneficiar al platii inscrise in factura.
In executarea acestei obligatii in Franta a fost data o lege numita legea Dali
potrivit careia pentru a se evita procedurile complexe legate de cesiune si subrogare
prin plata, prevazuta de Codul civil, s-a stabilit intocmirea unui borderou cu toate
facturile acceptate, cu toate creantele acceptate, mentiunea subrogarii facandu-se pe
acesta.
In executarea aceleiasi obligatii, aderentul este tinut sa garanteze factorului
existenta creantei. Pentru aceasta, el este obligat sa nu faca nimic de natura a spori
riscul de insolvabilitate a debitorilor cedati.
Odata cu subrogarea factorului in pozitia aderentului se transmit acestuia si
toate garantiile pe care debitorul cedat le-ar fi dat aderentului. Aderentul este obligat
in executarea aceleiasi obligatii sa notifice pe debitor ca se poate libera valabil platind
in mana factorului. Aceasta notificare a ridicat mari probleme in practica
internationala, astfel:

79
 - unele sisteme de drept cer ca notificarea sa fie facuta prin executor
judecatoresc modalitate foarte greoaie si costisitoare;
- altele cer o conventie suplimentara intre aderentul cedent si debitorul
cedat de asemenea modalitate greoaie;
- dreptul belgian cere ca notificarea sa fie facuta prin scrisoare recomandata
cu confirmare de primire.
Legislatiile mai noi au incercat sa simplifice aceasta modalitate si se accepta
ca notificarea debitorului cedat sa se faca in orice modalitate, in masura sa-l
atentioneze pe debitor ca trebuie sa plateasca in mana factorului, notificare care
poate fi probata (dovedita).
Factorul este obligat sa verifice inainte de toate creantele aderentului,
platindu-le numai pe acelea pe care le accepta. Odata cu acceptarea creantelor,
factorul preia nu numai proprietatea acestora, ci si riscul de insolvabilitate a
debitorilor cedati. El isi va retine din suma platita aderentului comisionul convenit cu
acesta.
Contractul de factoring este un contract intuitu personae cat priveste pe
aderent, pentru ca factorul va accepta preluarea creantelor unui anumit aderent in
considerarea seriozitatii acestuia, aderentul fiind el insusi obligat sa-si executa
angajamentele luate fata de debitorul cedat. Factorul accepta numai anumite creante,
pentru aceasta el trebuie sa aiba acces la datele contabile ale aderentului referitoare la
fostii clienti pentru a verifica seriozitatea debitorilor cedati. Este ratiunea pentru care
relatia dintre factor si aderent pe langa clauza de exclusivitate presupune si o anumita
durata in timp. In aceasta durata de relatie intervine si asistenta pe care o acorda
factorul aderentului cat priveste evidentierea fostilor clienti. Din aceasta perspectiva,
se aprecieaza ca acest contract de factoring nu este numai o tehnica de creditare
particulara pe termen scurt, ci este si o modalitate de implementare rapida a
metodelor moderne de evidenta contabila de care dispune factorul ca institutie
financiara si pe care le pune la dispozitia aderentului, fiind interesant sa cunoasca pe
clientii acestuia.

80
 Interesul partilor:
- aderentul este interesat pentru ca prin intermediul acestei operatii nu va mai
fi obligat sa-si urmareasca clientii (debitorii), va fi platit de indata si este pus la
adapost de riscul de insolvabilitate al acestor clienti.
- factorul: prin mecanismul subrogarii, el beneficiaza de toate garantiile de
care beneficiaza sau ar fi beneficiat si aderentul fata de clientii sai. Apoi este interesat
pentru ca datorita mijloacelor sale de cercetare si informare poate recomanda in timp
aderentului pe clientii cei mai potriviti si care nu prezinta risc de insolvabilitate. Este
interesat pentru ca isi retine comisionul din pretul facturilor (la inceput), iar acest
comision negociat este mult mai mare decat dobanda practicata la creditul pe termen
scurt.
Ambele parti la contract evidentiaza un interes major in operatia de factoring.
In dreptul roman este un gen de reglementare care este gresita - Legea 469 pentru
intarirea disciplinei financiare si care considera factoringul egal cu forfetarea.
Contractul de factoring international
De regula antreneaza mai multe parti:
- debitorii cedati dintr-o tara
- banca prin care opereaza acesti debitori din acea tara
- pe aderent dintr-o alta tara
- banca aderentului
Acordul se incheie de cele mai multe ori intre banca aderentului si banca
debitorilor cedati. Banca aderentului se va numi factor la export, banca
debitorilor cedati factor la import. Acordul incheindu-se intre banci, banca
platitoare fiind banca debitorilor cedati, factorul la import.
Datorita utilitatii acestei operatii, in 1988 s-a incheiat la Ottawa sub auspiciile
UNIDROIT o conventie privind contractul international de factoring. Aceasta
conventie are 3 repere:
1. partile la contract pot sa aleaga legea aplicabila. Contractul are caracter
international daca factorul si aderentul se gasesc pe teritorii statale deosebite;
2. se incearca supletizarea, usurarea formalitatilor de notificare a debitorilor
cedati, respectiv se accepta orice modalitate de notificare a acestor debitori
cedati;

81
 3. daca partile nu au ales legea contractul este supus legii creantei cedate
(legii aplicabile creantei cedate), de regula aceasta este legea aderentului.
In 2002, prin eforturile UNCITRAL-lui s-a elaborat la New York o conventie
internationala privind cesiunea de creanta. Aceasta conventie presupune pe de o parte
cesiunea internationala de creanta, dar si cesiunea de creanta internationala. Adica,
acopera ipoteza in care cedentul si cesionarul se gasesc pe teritorii statale deosebite i
avem o cesiune internaional de creanta sau a doua ipoteza, cand cedentul si
debitorul cedat se gasesc pe teritorii statale deosebite si deci creanta este
internationala, ne gasim in fata unei cesiuni de creanta internationala.
Conventia este mult mai acoperitoare. Este ratiunea pentru care se recomanda
statelor care vor ratifica aceasta conventie sa aiba in vedere ca aceasta are prioritate
prin raportare la Conventia de la Ottawa. Daca statele au ratificat Conventia de la
Ottawa si acele state vor ratifica si Conventia de la New York, prioritate de aplicare
va avea Conventia de la New York. Deci, conventia de la Ottawa urmeaza a se mai
aplica numai statelor care nu au ratificat Conventia de la New York care este mult
mai cuprinzatoare si mai bine elaborata, cuprinde toate situatiile posibile de cesiune
de creanta i indica drept lege aplicabila daca partile nu au ales legea, legea
aplicabila creantei.
Contractul de forfetare
Este o tehnica bancara ce se aplica numai operatiilor de comert exterior, este o
tehnica de finantare a comertului exterior.
Spre deosebire de contractul de factoring care de regula este de scurta durata
pana la un 1 an, numai relatia dintre aderent si factor poate dura foarte mult, dar
creantele cumparate sunt de scurta durata. In ipoteza contractului de forfetare durata
este mai mare de 3-7 ani.
Presupune cumparea de catre o banca a titlurilor de credit emise de
importator exportatorului prealabil garantate. Deci, forfetarea presupune cumpararea
definire
de catre o banca de la exportator a cambiilor si biletelor la ordin pe care exportatorul
le are ca beneficiar de la importator. Aceste cambii si bilete la ordin trebuie in
prealabil garantate, respectiv avalizate de banca importatorului daca ne gasin pe
taramul dreptului continental; sau insotite de o scrisoare de garantie bancara emisa de
aceeasi banca a importatorului daca ne gasim pe taramul dreptului anglo-american.

82
 Spre deosebire de aceasta, contractul de factoring presupune vanzarea de
facturi, facturi care nu sunt in prealabil garantate de nimeni.
Contractele de montaj industrial (antrepriza pentru constructii-montaj)
Contractele de antrepriza pentru montaj industrial sunt contractele care se
incheie intre montator si beneficiar. Sunt contractele prin care in schimbul unei
plati montatorul se obliga sa realizeze pentru beneficiar montarea unei instalatii, a
unei linii tehnologice.
Obligatiile partilor
Montatorul este obligat:
- sa puna la dispozitia beneficiarului de regula si proiectul de executie, daca nu
a fost pus la dispozitie de beneficiar;
- sa furnizeze mana de lucru calificata si inventarul special de montaj [consta
din aparatura si uneltele specializate, precum si din aparatura de control
necesara realizarii montajului].
Beneficiarul este obligat:
- sa deschida si sa organizeze santierul in acest fel este obligat sa asigure
caile de acces, apa potabila si apa industriala, sursele de energie. De
asemenea sa asigure spatiile de odihna pentru specialistii montatorului, sa
aduca la locul montajului piesele ce urmeaza a fi montate (instalatiile), sa
obtina toate autorizatiile necesare potrivit legii locului montajului pentru
realizarea respectivului montaj; sa furnizeze mana de lucru necalificata si
inventarul obisnuit de montaj, sa procure vizele de intrare si sejur pentru
personalul specializat al montatorului, sa-l sprijine pe montator in obtinerea
contra-cost a spatiilor de cazare pentru respectivul personal, sa obtina
formalitatile de intrare in import temporar a inventarului special de montaj;
- sa comunice montatorului normele de aplicatiune necesara de la locul
montajului (norme de protectia muncii, a mediului) - este o obligatie juridica
- sa-l plateasca pe montator.
Plata are 2 componente: una se refera la chiria pentru inventarul special de
montaj care este raportata la durata montajului si la respectivul inventar i are
obligatia sa-l plateasca pe montator. Plata se face pe baza proceselor verbale de

83
 receptie intermediara in avans si se regularizeaza pe baza proceslui verbal de receptie
finala.
Receptiile intermediare se fac in contradictoriu de catre un reprezentant al
montatorului si un reprezentant al beneficiarului. Daca beneficiarul nu participa,
receptiile intermediare se consemneaza in jurnalul de santier pe care il intocmeste
montatorul.
Receptia finala, obligatoriu, se consemneaza intr-un proces verbal semnat de
montator si beneficiar. In perioada de testare a intalatiei (in perioada de garantie)
montatorul are si obligatia service-ului, cu alte cuvinte obligatia remedierilor de
natura a conduce la functionarea corespunzatoare a instalatiei.
Partile pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul se supune
legii in vigoare la sediul montatorului, acesta fiind debitorul prestatiei
caracteristice, cu aplicarea normelor de aplicatiune necesara de la locul montajului.
In materie exista conditii generale elaborate de Comisia Economica ONU
pentru Europa precum Conditiile 574 A privind montarea in strainatate de echipament
industrial.
Practica internationala cunoaste si o varietate a contractului de antrepriza pentru
montaj industrial - contractul de sef-montaj.
In acesta, beneficiarul pune la dispozitie personalul calificat si necalificat,
proiectul de executie si cere de la montator un specialist care sa supravegheze
montajul.
De regula, contractul de sef-montaj presupune si procurarea inventarului
special de montaj. Daca partile nu au ales legea aplicabila, contractul este supus
Contractul de
ef-montaj legii in vigoare la locul montajului, locul unde presteaza activitatea specialistul
montatorului.
Un alt contract legat de contractul de montaj industrial este contractul de
service si asistenta tehnica. Acesta se incheie intre prestator si beneficiar fiind
contractul prin care in schimbul unei plati prestatorul se obliga sa procure
beneficiarului piese de schimb.
Pentru bunuri de folosinta indelungata, activitatea de service poate sa apara in
doua ipostaze: - ca obligatie a vanzatorului in contracutul de vanzare de bunuri de
folosinta indelungata pentru perioada de service

84
 - ca prestatie accesorie in contractul de montaj industrial pentru
perioada de garantie, este vorba de service-ul in garantie. In aceasta
ipoteza, piesele uzate (stricate) inlocuite raman in proprietatea
prestatorului si pretul service-ului este inclus in pretul de vanzare,
respectiv pretul de montaj. Apare ca o prestatie de sine statatoare.
Prestatorul de service se obliga:
- sa puna la dispozitia beneficiarului piese de schimb asigurandu-i un anumit
stoc;
Contractul de
service i - sa pregateasca in tara sa sau in tara beneficiarului, personalul ce urmeaza sa
asisten tehnic efecueze reparatiile si intretinerea la bunurile de folosinta indelungata in
cauza si se obliga sa organizeze in tara beneficiarului, pe cheltuiala acestuia,
puncte de service si asistenta tehnica;
- sa puna la dispozitia beneficiarului intr-o limba de circulatie internationala sau
in limba beneficiarului normele tehnice de utilizare a respectivului bun de
folosinta indelungata.
Beneficiarul se obliga:
- sa aduca la cunostinta consumatorului normele tehnice de utilizare;
- sa respecte indicatiile prestatorului in activitatea de service si asistenta
tehnica;
- sa nu vanda unor terti pe durata contractului piesele de schimb procurate de la
prestator, fara acordul acestuia;
- sa-l plateasca pe beneficiar.
In materie nu mai exista norme uniforme, partile pot alege legea aplicabila,
daca nu au ales-o contractul este supus debitorului activitatii caracteristice, respectiv
legii in vigoare la sediul prestatorului de service si asistenta tehnica.
Contractul de export complex
Exporturile complexe reprezinta si astazi activitate pentru tarile puternic
industrializate. Exportul complex isi dovedeste complexitatea din doua puncte de
vedere:
- pe de o parte, cat priveste obiectul material al contractului, se refera la
vanzarea de ansambluri industriale, linii tehnologice pana la vanzarea de uzine
la cheie,

85
 - dpdv al componentelor juridice, presupunand o livrare de instalatii,
presupunand proiecte de executie, montaj industrial, know-how, service si
asistenta tehnica.
Modul de incheiere al contractului
In materie nu exista norme uniforme, se folosesc foarte mult contractele tip,
dar si acestea sunt limitate pentru ca exista o mare diversitate a acestor instalatii
complexe. De aceea se aplica legislatiile nationale si exista doua sisteme de incheiere
a contractului: sistemul contractor mutiple i sistemul contractelor unice.
1.Contractele multiple se incheie de catre beneficiar cu fiecare furnizor/prestator in
parte un contract pentru furnizarea instalatiilor, altul cu montatorul, altul cu cel
care presteaza service-ul, un alt contract cu cel care pune la dispozitie licentele,

inventiile, know-how-ul.
Sisteme Aceasta modalitate prezinta avantajul ca pretul fiecarei operatii in parte fiind
mai mic, fiscalitatea este mai mica, dar prezinta dezavantajul ca beneficiarul trebuie
sa urmareasca mai multi parteneri contractuali fiind tinut sa-si organizeze in acest
scop un serviciu specializat.
2. Contractul unic se incheie de beneficiar fie cu furnizorul, fie cu constructorul in
functie de proeminenta obligatiilor acestora in contract, fie cu consortiul realizat intre
constructor si furnizor.
Contractul se va incheia cu furnizorul daca preponderena revine instalatiei
furnizate si operatiile de montaj sunt marunte, furnizorul va subcontracta cu un
montator. Se va incheia cu constructorul daca operatia de montaj este cea mai
importanta si constructorul va subcontracta cu furnizorul.
Se va incheia cu consortiul (asocierea dintre furnizor si constructor) dar
aceasta numai daca legistatiile nationale ale constructorului si furnizorului permit un
asemenea consortiu.
Solutionarea litigiilor
Intrucat contractul este unul nenumit exista foarte putine contracte tip, se
poate exemplifica cu un contract tip elaborat de ECOSOC (Consiliul Economic si
Social al Organizatiei Natiunilor Unite) impreuna cu ONUDI (Organizatia Natiunilor
Unite pentru Dezvoltare Industriala) contract tip privind exporturile complexe.
Exista in materie conditii generate elaborate de Comisia Economica ONU pentru

86
Europa, Conditiile 574 D privind furnizarea la import si export de echipamente
industriale si uzine la cheie, acestea au aplicatiune facultativa.
Lipsind regulile nationale si regulile pe plan international, solutionarea
litigiilor se face, de regula, pe calea arbitrajului, si mai ales pe calea arbitrajului in
echitate.
Partile la contract pot alege legea aplicabila, daca nu au facut-o contractul
este supus in practica la doua solutii:
fie legii furnizorului/constructorului cu respectarea normelor de aplicatiune
necesara de la locul montajului,
fie la locul montajului (aceasta solutie se aplica daca exportul complex
imbraca forma vanzarii de uzine la cheie)
Cat priveste Romania, aceasta a avut o activitate destul de dezvoltata in
materie privind mai ales echipamentul ce vizeaza sondele si rafinariile petroliere.
Practica este aceea a incheierii contractului unic cu asa numitul furnizor general la
export, contractul se incheie de beneficiar cu furnizorul si furnizorul subcontracteaza
cu toti ceilalti prestatori, fie pentru subansamble, fie pentru montaj, fie pentru service,
fie pentru know-how, pentru toate celelalte prestatii implicate in contractul de export
complex.
Contractul de cooperare n producie
Cooperarea economica internationala presupune 2 nivele: cooperarea
interstatala si cooperarea intre profesionisti proveniti din diferitele state.
Cat priveste cooperarea interstatala se poate realiza intr-un cadru
institutionalizat respectiv prin intermediul organizatiilor interstatale de cooperare
economica. Acestea sunt de 2 feluri:
- organizatiile de cooperare economica cu vocatie universala (ex:
Organizatia de Cooperare si Dezvoltare Economica sau Organizatia de
Cooperare Economica la Marea Neagra);
- organizatii de cooperare economica specializate (ONUDI, UNCTAD).
Tot cooperare punctuala interstatala ex. Organizatia Statelor Fluviului
Senegal cooperare in exploatarea apelor fluviului.
Cooperare interstatala se poate realiza si pe baza acordurilor sau tratatelor
sau conventiilor de cooperare economica, astfel Portile de Fier sunt rezultatul unui

87
 acord de cooperare intre Romania si Iugoslavia, Combinatul Industrial de la
Krivoirog acord de cooperare la care participa mai multe state din Estul Europei.
In ceea ce priveste cooperarea dintre profesionistii apartinand diferitelor state
poate fi: cooperare institutionalizata in cadrul societatilor comerciale cu participare
straina (este cazul Reglementarilor interstatale sau internationale referitoare la
investitiile straine care constituie baza adoptarii legislatiilor nationale in materie) sau
cooperarea contractuala propriu-zisa (care cat privesc relatiile internationale are la
baza contractul de cooperare si acesta realizat pe baza principiilor si obligatiilor
asumate de statele parti in acordurile bi si multilaterale de cooperare. Prin aceste
acorduri statele se obliga sa asigure resortisantilor lor conditiile necesare realizarii
obiectivului cooperarii (ex. se obliga sa acorde licente de export).
Cat priveste contractul propriu zis de cooperare - imbraca forma unui contract
cadru pentru ca nu exista nici reguli uniforme de aplicatiune legala, nici reguli
uniforme de aplicatiune contractuala. Prin contractul cadru partile la contract stabilesc
obligatoriu obiectivul cooperarii, termenul, participarea cuantificata a fiecareia, plata
si modul de plata, modul de solutionare a litigiilor (de regula arbitrajul in echitate) si
de asemenea afectio cooperandis acesta reprezinta vointa partilor la contract de a
colabora pentru realizarea in termen a obiectivului propus. Acest contract cadru se
intregeste printr-o suma de contracte adiacente pe care fiecare partener le incheie cu
tertii; cu precizarea ca toate contractele adiacente sunt subsumate atingerii
obiectivului cooperarii. In consecinta termenele, conditiile de calitate, plata sunt
subsumate celor convenite in contractul cadru.
Cat priveste legea aplicabila, aceasta presupune fie alegerea ei de catre parti si
Legea aplicabil
de regula se alege legea aplicabila contractului cadru si daca nu s-a ales, forul de
jurisdictie o va stabili cu precizarea ca: daca interdependenta dintre contractele
adiacente si contractul cadru este foarte stransa, legea se extinde si la contractele
adiacente, daca nu contractele adiacente vor fi, fiecare in parte, supuse legii pertinente
in functie de specificitatea respectivelor contracte.
Contractul se incheie in forma scrisa pentru ca exista, de regula, o mai lunga
intindere in timp.

88
 Formele de cooperare
Domeniile de cooperare sunt: cooperarea in productie, in comercializare si in
cercetarea stiintifica. Toate fac parte din cooperarea economica si tehnico-stiintifica
internationala componenta a comertului mondial.
Cat priveste cooperarea in productie, aceasta are mai multe forme de
manifestare: formula romaneasca de cooperare (confirmata de UNCTAD in 1965). In
temeiul acesteia se avea in vedere ca un partener contractual sa realizeze in tara
celuilalt partener un obiectiv de investitii cu rambursarea investitiei cu
Cooperarea n
producie bunuri/servicii produse de acel obiectiv de investitii (aceasta este forma clasica). Ea a
suportat variante si presupune acordul dintre 2 sau mai multi parteneri ca sa realizeze
sau sa modernizeze in tara unuia dintre ei obiectivele de investitii cu rambursarea
investitiei cu produse sau servicii furnizate de acel obiectiv, in totalitate sau partial.
O forma o reprezinta si contractul de buy-back. Acesta presupune realizarea

investitiei cu rambursarea ei prin cumpararea de produse sau servicii furnizate de

acea investitie cu specificitatea c valoare per unitate se stabileste la momentul in
Contractul de
buy-back
care investitia este data in exploatare.
Cooperare in productie imbraca si alte forme respectiv specializarea in
productie. Aceasta presupune:
ca 2 sau mai multi parteneri sa realizeze fiecare componentele in care este
specializat si sa schimbe aceste subansamble intre ei pentru ca fiecare sa realizeze
produsul finit
ca partenerii sa realizeze subansamblele sa le transmita unui alt partener
care sa relizeze produsul finit si plata sa se faca sub produs finit.
O alta form este contractarea de capacitate: un partener care are
capacitatea de productie temporar destabilizata o pune la dispozitia altui partener si
primul partener furnizeaza utilitatile pe cheltuiala celuilalt si plata se face in
productie.

Contractul de lohn cel mai raspandit presupune ca un partener sa puna la

Contractul de dispozitie capacitatea de productie, utilitatile, forta de munca, organizarea productiei,
lohn
managementul si parte din materie prima, instalatiile. Celalalt partener aduce: materia
prima, modelele de fabricatie, eventual tehnologia - productia realizata urmand sa fie

89
 preluata de regula, in totalitate de cel care a adus tehnologia.De regula presupune ca
plata sa fie facuta in valuta.
Aceste forme de cooperare au in vedere pe de o parte situatia partenerilor care
se confrunta cu dificultati financiare (lipsa de lichiditati) sau cu reglementari statale
care nu permit transferul de valuta. Toate presupun acces rapid la tehnologiile
avansate in acelasi timp foarte ieftin.
Cat priveste cooperarea in comercializare presupune vanzarea in comun in
spatiile unuia dintre parteneri de produse de serie mica apartinand ambilor
parteneri. Prin diversificarea ofertei creste cifra de afaceri (de regula se refera la
produsele cosmetice). O a doua forma a aceleiasi cooperari: schimbul dintre
magazine si vanzarea bunurilor in spatii proprii - produse de acelasi fel, acelasi

sortiment se schimba intr-un plafon egal si fiecare diversifica oferta.

Forme de Cat priveste cooperarea in cercetarea stiintifica presupune realizarea in
cooperare
comun in unitatile unuia dintre parteneri sau in unitati comune de cercetari
fundamentale, rezultatul carora se transmite reciproc, gratuit pentru ca fiecare
partener sa realizeze cercetarile aplicative. Presupune ca fiecare partener sa vina cu
propria cercetare fundamentala realizandu-se cercetarea aplicativa in comun cu acces
egal pentru toti partenerii.
Exploatarea pe risc ca forma de cooperare se refera mai ales la utilizarea
resurselor naturala ale unuia dintre parteneri si presupune ca un partener sa
realizeze in tara celuilalt pe cheltuiala sa explorari unele in exploatare ale unui
zacamant, rambursarea investitiei facandu-se cu producte ale acelui zacamant. Se
numeste exploatare pe risc pentru ca se poate ca cel care face investitia:
1. sa nu descopere zacamantul
2. sa descopere zacamantul dar sa fie in asemenea conditii care fac exploatarea
nerentabila.
Aceasta forma prezinta avantajul ca asigura surse de materie prima pentru
investitori la un pret competitiv, dar ca sursa este o sursa sigura - in momentul in care
se va pune in exploatare zacamantul, plata va fi internationala. Aceasta forma a
comertului international este extrem de utila pentru toti partenerii la operatia de
cooperare.

90
Contractul de barter - livrare de marfuri in contrapartida
Economistii reduc operatiile de barter gresit la compensatie, operatii paralele,
lohn sau buy-back nici una dintre acestea nu reprezinta barter.
Contractul de barter este cel prin care exportatorul se obliga sa accepte
plata exportului de instalatii, utilaje, linii tehnologice intr-o marfa stabilita
sortimental si valoric la incheierea contractului.
Barterul presupune un contract care se incheie intre importator si exportator.
In contractul de import se accepta ca plata sa fie facuta prin export de marfa.
Exportatorul isi asuma obligatia juridica de a accepta plata in marfa. In contractul de
import se va mentiona fie o clauza penala care preevalueaza paguba pe care ar
suporta-o importatorul daca exportatorul nu accepta sa fie platit in marfa sau
contractul de import este insotit de o scrisoare de garantie bancara pe care este obligat
sa o aduca exportatorul si pe care importatorul sa o valorifice daca exportatorul nu
accepta plata in marfa. Aceasta operatie de barter presupune ca la momentul
incheierii contractului precizandu-se marfa care se accepta in plata, licentele de
import si de export sa fie corelate cu mentiune expresa pe ele (aceeasi este situatia si
la lohn).
Barterul presupune posibilitatea partilor de a alege legea aplicabila. Aceasta
lege aplicabila contractului de export principal se va extinde si asupra livrarilor de
marfa in contrapartida. In practica internationala si mai ales in cea franceza a aparut o
varietate a acestui contract de barter contractul de contre achat. Prin acesta
exportatorul se obliga sa sprijine pe importator, sa vanda pe piata exportatorului
diferite marfuri, pretul incasat fiind afectat platii exportului.
Nu se poate reduce contractul de barter la operatiile paralele. In contractul de
barter este un singur contract in care plata exportului se face in marfa.
Cat privesc compensatiile, acestea presupun obligatii reciproce, certe,
exigibile intre parteneri si care la un anumit moment se regularizeaza. La barter nu se
misca moneda, ci numai marfa.
La contractul de buy-back cantitatea marfii si valoarea pe unitate se stabilesc
dupa ce obiectivul a fost dat in exploatare. Nu se poate reduce contractul de barter la
cel de buy-back - la cel de barter valoarea per unitate si sortimentul se stabilesc la
incheierea contractului.

91
 Operatia de barter care a aparut initial din cauza lipsei de valuta a
profesionistilor din tarile subdezvoltate sau in curs de dezvoltare astazi este utilizata
de statele dezvoltate, dar in general in operatii trilateralepentru ca in statele cu
economie dezvoltata producerea unora dintre marfuri devine economic nerentabila.
De aceea sunt interesati profesionistii din aceste state sa-si procure marfurile din state
cu manopera mai ieftina. Exportatorul dintr-un stat dezvoltat va face exportul
importatorului dintr-un alt stat in curs de dezvoltare si va indica sa fie expediata
marfa acceptata in plata unui benificiar dintr-un stat si mai putin dezvoltat.

BIBLIOGRAFIE SELECTIV

I. Tratate i monografii.
1. Cpn O., tefnescu B., Tratat de drept al comerului internaional, Ed.
Academiei, vol. I-1985, vol. II-1987;
2. tefnescu B. S.a., Dreptul comerului internaional Documente, Ed. Lumina
Lex, Bucureti, 2003 ;
3. tefnescu B., Rucreanu I., Dreptul comerului internaional, Ed. Didactic i
Pedagogic, Bucureti, 1983;
4. Daniel-Mihail andru, Dreptul comerului internaional, Ed. Universitara,
Bucureti, 2009;
5. Dumitru Mazilu, Dreptul Comerului Internaional, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,
2009;
6. D.Sitaru, Dreptul comertului international (tratat), vol.I, 1995, vol.II, 1996, Ed. Actami,
Bucureti

92