Cap .

4 ) Aductiunea apei

4.1) Generalitati asupra aductiunilor

De la captarea ( priza ) de apa si pana la consumatorul deservit este necesar un sistem de
instalatii pentru transportul apei . In acest sistem intra : aductiunile , retelele de distributie si statiile de
pompare . Daca consumatorul este o uzina de producere a hidroenergiei ( uzina hidroelectrica ) atunci
sistemul de transport al apei de la captare la UHE poate consta doar din aductiune ( dotata , bineinteles ,
cu echipament hidromecanic ) .
Conform standardului roman SR 6819 - 1997 [12] aductiunile pot fi :
-- cu nivel liber ( apeducte inchise sau deschise ; apeduct = constructie pentru transportul apei ) ;
-- sub presiune ( conducte cu functionare gravitationala sau prin pompare ) .
Aductiunile de apa potabila se realizeaza in canale deschise sau conducte etanse iar cele de apa
industriala se pot executa si sub forma de canale deschise ( daca se poate asigura o functionare sigura si
economica si pe timp friguros ) .
Aductiunile pot fi realizate si sub forma de combinatii intre portiuni de conducta si de canal
deschis . Ele au si constructii accesorii : camine pentru vane de linie , ventile de dezaerisire , vane de
golire , traversari de rauri sau de cai de comunicatie , masive de ancoraj , instalatii pentru prevenirea
socului hidraulic ( lovitura de berbec ) .
Pentru transportul unor debite mari , mai ales in hidroenergetica , aductiunile pot fi realizate si
sub forma de tunele hidrotehnice ( galerii ) .
Alegerea tipului de aductiune si a materialelor folosite se face in functie de : relief , gradul de
stabilitate si agresivitatea terenului , calitatea apei transportate , presiunea apei si posibilitatea de
executare mecanizata a lucrarilor .
Pentru aductiunile de apa potabila este foarte important sa se asigure prevenirea infestarii apei
transportate cu diversi poluanti .

4.2) Aductiuni cu nivel liber

Aceste aductiuni se pot realiza ca lucrari deschise ( descoperite , fig . 53 ) sau inchise (
acoperite , fig . 54 ) .

fig . 53

Aductiunele cu nivel liber deschise constau in transee sapate in teren si care au o panta
longitudinala care asigura scurgerea gravitationala . Ele pot fi protejate cu imbracaminti de piatra , beton
de ciment sau beton asfaltic . Se utilizeaza pentru debite mari de apa nepotabila . Se va incerca sa se
compenseze volumele de sapatura ( deblee ) cu cele de umplutura ( ramblee ) .
Aductiunile cu nivel liber acoperite se folosesc la transportul apei potabile sau pentru a preveni
problemele date de zapada sau gheata .
 fig . 54

Sectiunile tip c , d , e din fig . 54 se adopta pentru aductiuni de apa bruta iar acoperirea sectiunii
se face cu capace prefabricate din beton ( pentru a se putea curata mai des ) .
Aductiunile cu nivel liber se pot construi din beton simplu , beton armat , zidarie de caramida ,
bazalt artificial , etc .
Betonul se poate utiliza sub forma de dale prefabricate sau turnate la fata locului la aductiuni
deschise si sub forma de tuburi sau beton turnatmonolit la aductiuni acoperite .
Betonul armat se poate utiliza sub forma de tuburi circulare obtinute prin centrifugare sau
vibropresare sau sub forma de beton turnat monolit .
Dimensiunile orientative ale tuburilor circulare sunt date in tabelul 2 .

Tabelul 2

Material Beton simplu Beton armat Beton armat Bazalt

centrifugat vibropresat artificial

diametru
nominal 500--600 600--1400 pana la 2000
( Dn )
( mm )
lungime 1--2,5 2,5--3,5 5,0 1,0
(m)

Toate tuburile circulare se imbina cu mufe la care etansarea se face cu franghie gudronata si
mastic bituminos ( sau azbociment ) . La tuburile vibropresate ( si vacuumate in acelasi timp ) etansarea
mufelor se face cu inele din cauciuc . Detaliu de etansare se prezinta in figura 55 .

fig . 55

Zidaria de piatra sau de caramida sunt materiale folosite , azi , mai rar , din cauza consumului
ridicat de manopera ( nu se preteaza la executia mecanizata ) .

4 .3 ) Aductiuni sub presiune

De cate ori relieful , pe traseul viitoarei aductiuni , este accidentat , se adopta solutia de aductiune
sub presiune .In aductiunile sub presiune apa ocupa intreaga sectiune si da o presiune aproape uniforma
pe pereti .
Aductiunile sub presiune se adopta intotdeauna cu sectiune circulara ( din motive de rezistenta si
economicitate ) si se mai numesc si conducte de aductiune .
Diametrul interior al tuburilor se numeste diametru nominal si se noteaza Dm .
O aductiune sub presiune are in componenta sa urmatoarele :
a) tuburi sau tevi (cele din beton armat se pot turna si pe santier , monolit ) ;
b) piese de legatura ( coturi , teuri , ramificatii , reductii , etc . ) ;
c) armaturi ( vane , ventile de dezaerisire , ventile de siguranta , clapete de retinere , etc . ) ;
d) aparate de masura si control ( apometre , manometre , etc . ) ;
e) constructii accesorii ( camere de rupere a presiunii , camine pentru armaturi sau aparate de masura si
control , subtraversari de drumuri si cai ferate , traversari de rauri , tunele , masive de ancoraj ) .
 a) Tuburi si tevi pentru conductele de aductiune
Pentru executia tuburilor si tevilor se folosesc urmatoarele materiale : fonta de presiune , otel ,
azbociment , beton armat , material plastic , lemn , aluminiu , sticla , bazalt artificial , etc .
La alegerea materialului se vor avea in vedere :
-- conditiile tehnice : presiunea apei , stabilitatae terenului , agresivitatea chimica a pamantului si a apei ,
sensibilitatea la inmuiere a pamintului , nivelul apei subterane , calitatea apei transportate si riscurile
produse de intreruperea functionarii aductiunii pentru consumator ;
-- conditiile economice : pretul conductelor si izolatiilor necesare , costul manoperei de montaj ,
posibilitatile de mecanizare a executiei , costurile de exploatare .

Tuburi din fonta de presiune se executa prin turnare sau prin centrifugare ( cu 25% mai usoare ) .
Lungimea tuburilor centrifugate este mai mare si necesita mai putine imbinari ( rezulta un cost , evident
mai scazut decat in cazul tuburilor turnate ) .
Fonta are o buna rezistenta la coroziune si rezista in mod obisnuit 60-100 ani ( in literatura
sunt amintite apeducte din fonta cu vechime de 250 de ani - Germania si cu vechime de 335 de ani -
Franta ) .
Totusi consumul mare de metal a dus la cautarea de solutii pentru inlocuirea tuburilor din fonta
cu beton armat sau azbociment .
Imbinarea tuburilor de fonta se face cu mufe sau cu flanse (fig. 56 ) .

fig .56

In zonele cu conducta ingropata in pamant se folosesc tuburile cu mufe iar in zonele cu conducta
la zi se prefera cele cu flanse .
Tuburile de fonta cu mufa au Dn de 50--1000 mm si se imbina ( se stemuiesc ) cu franghie
gudronata si plumb ( turnat , snur sau "vata" de plumb ) . ( Plumbul se bate cu un stemar ) . Ele rezista la
presiuni de regim de pana la 10 at iar la producator se verifica la 15 at .
Datorina consumului mare de plumb s-a incercat si s-a reusit inlocuirea lui cu azbociment
( eventual protejat la exterior cu mastic de bitum , in pamanturile agresive ) . Uneori se utilizeaza in loc
de fraghie gudronata inele de cauciuc ( si azbociment ) .
Exista si tuburi care au mufa filetata . Tuburile sunt protejate anticoroziv cu lac bituminos .

Tevile din otel se utilizeaza in doua variante : tevi sudate si tevi laminate . Tevile sudate pot avea
sudura pe generatoare sau elicoidala . Diametrele nominale pot merge pana la 1000 mm iar presiunea de
serviciu se poate ridica la 20-25 at . Tevile laminate fabricate in Ramania au diametre de pana la 400 mm
si rezista la presiuni de 60 at . Tevile de otel sunt de pana la 3 ori mai lungi ca cele de fonta si prin
urmare necesita mai putine imbinari ( asamblare mai rapida , cost mai redus si chiar pierderi de apa mai
mici ) .
Tevile de otel trebuie atent protejate anticoroziv si de aceea se folosesc doar cand nu pot fi
inlocuite cu tevi nemetalice . Durata obisnuita de functionare este de 25-30 ani .
Imbinarea se realizeaza in mai multe solutii tehnice : prin sudare , cu mufe , cu flanse sau cu
mansoane filetate .
Asamblarea prin sudura duce la stricarea stratului anticoroziv interior , acesta fiind greu de
facut . Etapele tehnologice sunt :
- verificarea sudabilitatii materialului ;
- asamblarea pe tronsoane de 40--500 m ( dupa situatia locala ) ;
- probe de rezistenta si etanseitate a sudurilor pe tronsoane ;
- izolarea anticoroziva a zonelor sudurilor ;
- lansarea conductei in sant ( deformarea conductei va fi in limita admisibila
a sagetii ) ;
- sudarea tronsoanelor intre ele si efectuarea probelor de rezistenta si
etanseitate pe ansamblu ;
- conducta se ingroapa in teren pe timp racoros pentru a nu apare , prin racirea ulterioara , eforturi mari
de intindere . Se recomanda sudarea electrica . Dupa aceea , se va face controlul cu aparate cu radiatii g
sau cu ultrasunete .
Izolarea anticoroziva exterioara se face prin vopsire cu citom ( bitum dizolvat in benzina ) si
aplicarea a trei straturi de bitum protejate , fiecare , la exterior cu : panza de iuta , canepa sau bumbac ,
pasla din fibre de sticla , nanda din bitum - cauciuc sau masa plastica .
Izolatia interioara se face prin cauciucare sau cu lac bituminos . Exista si solutiile aplicarii prin
presare sau centrifugare a unui strat de 3-6 mm pasta de ciment sau de silicatizare a suprafetei interioare .
Tot in scop anticoroziv se pot folosi oteluri aliate cu cupru , nichel , crom sau tevile pot fi zincate
sau nichelate ( procedee mai costisitoare ) .

Tuburi din azbociment se realizeaza dintr-un amestec de 75-80 % ciment Portland si 20-25 %
fibre de azbest la care se adauga apa necesara hidratarii si hidrolizei cimentului . Pasta de azbociment se
preseaza cu ajutorul unor valturi pe niste cilindri care au diametrul exterior egal cu diametrul nominal al
tubului care se executa ( 50--1500 mm ) . Presiunea de lucru a tubului este de 5,8 sau 10 at. iar lungimea
pe bucata este de 3 m sau 5 m ( la diametrele mai mari ) .
Avantajele tuburilor de azbociment fata de cele din fonta sau otel sunt :
- au greutate de 40-50 % din cea a tuburilor de fonta de acelasi diametru ;
- au rugozitate mai redusa si la aceeasi panta piezometrica permit trecerea
unui debit sporit cu 25-30 % ;
- se comporta bine la suprapresiuni de scurta durata ( soc hidraulic ) ;
- conductivitate termica foarte redusa ( de 100-150 ori mai mica decat la
fonta );
- rezistenta foarte mare la coroziune electrochimica ( nu conduce curentul ) ;
- nu necesita material fieros decat in imbinarile speciale ( Gibault ) ;
- imbinarile cu inele de cauciuc se executa usor si asigura electricitate buna
conductei ;
- costul final pe metru de conducta este mai mic .
Azbocimentul are si dezavantaje care trebuie amintite :
- rezistenta redusa la sarcini dinamice repetate ;
- nu se pot folosi la conducte de sifoane sau aspiratie ( presiune sub cea
atmosferica ) decat cu imbinari tip Gibault ( metalice ) ;
- rezistenta redusa la coroziunea acida sau sulfatica ;
- nu se pot monta pe timp friguros .
Nu se folosesc tuburi de azbociment nici in urmatoarele situatii :
- terenuri in umplutura ;
- terenuri alunecatoare sau cu panta peste 25 % ;
- in interiorul statiilor de pompare, de filtrare, in camere de vane , in camine ;
- in statiile de cale ferata si in depouri ;
- la traversarile pe sub calea ferata sau pe sub tramvai ( se pot utiliza doar
daca sunt introduse in tuburi sau canale de protectie ) .
Imbinarile se realizeaza : cu manson de azbociment ( mufa ) si inele de cauciuc ( fig. 57 ) sau cu
manson si flanse metalice plus inele de cauciuc ( cuplaj Gibault ; fig. 58 ) .
 1 - inel cauciuc ( garnitura )
2 - manson azbociment
3 - zona strunjita
4 - tub
5 - manson metalic
6 - flansa metalica
7 - dop - mortar deciment
a - prag inalt
b - prag mic ( jos )

fig . 57 fig . 58

Dupa verificarea rezistentei si etanseitatii pe o lungime de 300-500 m de conducta mufata cu

mansoane de azbociment , la capetele cu prag mic ale mansoanelor se executa dopuri din mortar de
ciment (dozaj: 1ciment /3nisip). La tuburi cu diametrul pestru 300 mm se aplica cuplaje Gibault ( si la
diametre mai mici , in locurile unde aductiunea este vizitabila ) .
Imbinarile descrise mai sus permit deplasari ( rotiri ) ale unui tub 4-6
fata de cel vecin ( se pot realiza curbe pe aductiune ) .
S-au produs si mansoane de azbociment perfectionate : sunt prevazute cu trei garnituri plasate in
santulete individuale ; garnitura de la mijloc , care patrunde si intre capetele tuburilor , are profil in T .

Tuburi din beton armat se aplica , in general , la aductiuni cu diametre de 600-1000 mm .

Tuburile pot fi prefabricate in poligoanesau turnate direct pe santier .
Tuburile executate de firmele de prefabricate se executa in Romania prin trei tehnologii :
- prin centrifugare si precomprimare ( PREMO ) ;
- prin centrifugare ( BUCOV ) ;
- prin vibrovacuumare .
Tuburile PREMO au o armatura pretensionata longitudinala iar dupa intarirea betonului
( centrifugat ) se intinde o armatura pentru precomprimare transversala prin infasurarea pe betonul intarit
( numita freta ). Freta se acopera apoi cu torcret . Tuburi PREMO se executa cu diametrele de 400 , 600 ,
800 si 1000 mm , cu lungimi de 5 m si pentru presiuni de lucru de
2,5 - 10 at. ( la comanda se fac si pentru presiuni mai mari ) . Ele se imbina prin mufe si inele de cauciuc .
Imbinarea permite rotiri de 2 30' pentru a se realiza curbele de pe conducta .
Avantajele tuburilor din beton tip PREMO se sintetizeaza in urmatoarele aspecte :
- calitate buna si controlabila a materialului ( verificarea uzinala se face tub
cu tub ) ;
- imbinare usoara si elasticitate a imbinarilor ;
- rezistenta buna la agresivitatea apelor si solurilor naturale obisnuite ;
- investitii si cheltuieli de exploatare reduse .
Totusi exista si o serie de dezavantaje ale utilizarii tuburilor din beton tip PREMO :
- riscul fisurarii prin lovire ;
- repararea dificila a avariilor ( mansonare cu otel ) ;
- riscul de plutire a conductelor goale nelestate ( ingropate ) cu pamant atunci
cand in sant patrunde apa ;
- necesitatea utilizarii unor piese metalice speciale pentru montarea
armaturilor ( vane , supape de dezaerisire , etc. ) .
 Nu se admite folosirea acestor tuburi la aductiuni supraterane in conditii de temperatura sub 0 C
sau la presiuni peste 20 at. Tuburile de beton tip PREMO se vor monta la temperaturi de peste 0 C pentru
a nu apare tensiuni datorita dilatarii termice .
Daca pamantul sau apa subterana sunt agresive pentru beton , tuburile se pot proteja anticoroziv
la exterior cu lacuri sau emulsii bituminoase sau cu solutii de materiale plastice . La interior se pot aplica ,
prin centrifugare , straturi de materiale plastice . Se pot executa si protectia exteroiara cu un strat de 20-30
cm argila compactata in jurul tubului .
Tuburi din beton armat centrifugat ( BUCOV ) se executa pentru diametre de 600-1400 mm si
presiuni de lucru de 0,5 - 1,0 at. Lungimea pe bucata poate fi de 2,5--3,5 m . Mufarea se face cu franghie
gudronata si mortar de ciment sau mastic bituminos ( ca la tuburile din fonta ) . Se pot executa , la
nevoie , si tuburi cu presiune de lucru mai mare ( 4 at.) si mufare cu inele de cauciuc .
Tuburile de beton vibrovacuumate se executa pentru diametre de
2200 mm , cu lungimea pe bucata de 5 m , pentru presiuni de lucru de
0,5 - 2,0 at. Ele se imbina prin mufare cu inele de cauciuc ca si tuburile PREMO .
Aductiunile din beton armat turnat monolit se executa mai rar pentru ca prezinta dezavantaje in
raport cu cele executate din tuburi prefabricate .
Pentru presiuni de lucru de 6-10 at. s-a folosit o camasuiala interioara din otel ( 1,5 - 3 mm ) care
a jucat si rolul de cofraj interior "pierdut" .
Presiunea interna este preluata , in acest caz , de tubulatura metalica iar incarcaturile exterioare de
montarea de beton armat .
Depistarea si repararea defectelor este greoaie si azi nu se mai executa asemenea aductiuni .

Tevi din materiale plastice se utilizeaza pe scara larga datorita avantajelor pe care le prezinta :
- greutate specifica si rezistenta hidraulica reduse ;
- rezistenta mecanica si rezistenta la coroziune ridicate ;
- conductivitate termica redusa ;
- elasticitate mare si imbinare usoara ;
- economie de metal .
Se realizeaza din polietilena si policlorura de vinil . La 0 C materialul este casant iar la 65 C se
inmoaie si permite o prelucrare usoara .
In tara noastra se fabrica trei sortimente :
- tevi tip U ( usor ) , pentru presiuni de pana la 2,5 at. si cu diametru pana
la 160 mm ;
- tevi tip M ( mediu ) , pentru presiuni de pana la 110 mm ( culoare
maro - roscat ) ;
- tevi tip G ( greu ) , pentru presiuni de pana la 10 at. si diametre pana la
90 mm ( culoare cenusie ).
Presiunile de lucru sunt considerate la temperatura de 20 C .
Imbinarea se face prin mufare la cald sau cu mansoane ( mufe duble ) si lipire cu adeziv cu
adeziv ( clei PCD 13 ) . Se poate face si imbinare prin sudura .
Se interzice montajul la temperaturi sub -5 C .
Racordarea cu conductele de otel se face prin mufe ( mansoane ) filetate interior ( uzinate ) sau
cu flanse ( pentru imbinari la vedere , in camine , etc. ) .
Conductele montate aerian si supuse la variatii mari de temperatura vor fi prevazute cu
compensatori de dilatare ( materialul are dilatatie termica de circa 7 ori mai mare decat otelul ) .
Conductele ingropate la minimum
1,30 m nu au nevoie de compensatori de dilatatie .
In retelele de apa potabila , inainte de darea in exploatare , aductiunea se splala 5 zile , cu golire
la fiecare 24 ore . Se verifica continutul de plumb in apa ( provenit din compusii solubili ai materialului )
pentru a ne asigura ca este sub 0,1 mg /l .
Pe scara mondiala se executa tuburi din polietilena de pana la 450 mm diametru .
Singurul dezavantaj al materialelor plastice este ca sunt uneori deteriorate de rozatoare .
Tubulatura din material plastic se preteaza si la transportul apelor minerale .

Tuburi din alte materiale

 La inceputul secolului XX se mai aflau in exploatare aductiuni din lemn . Conductele se realizau
din doage cu cep si buza si erau solidarizate cu doage sau cu obanda infasurata spiral . Lemnul rezista
prost la alternanta umed - uscat si manopera este foarte ridicata si de aceea s-a renuntat la acest material .
Conductele din aluminiu au o utilizare din ce in ce mai larga pentru ca prezinta , fata de cele din
otel , urmatoarele avantaje :
- greutate specifica mult mai mica si montaj mai usor ;
- rezistenta hidraulica ( datorata rugozitatii ) este cu 25-30 % mai mica ;
- rezistenta mare la coroziune ;
- elasticitate mai mare si mentinerea proprietatilor fizico-mecanice si la
temperaturi scazute .
Odata cu dezvoltarea industriei de aluminiu , aceste conducte vor capata o extindere tot mai mare
.
Conductele din sticla au aplicabilitate la trasportl lichidelor agresive , in industria chimica ,
alimentara sau pentru apele minerale .
Se fabrica tuburi de sticla cu lungimi de 1,5--3,0 m , pentru presiuni de lucru de pana la 7 at. si
cu diametre de pana la 122 mm . Imbinarea se face cu piese metalice si inele de cauciuc si se protejeaza
anticoroziv cu bitum ( mai ales daca conducta se ingroapa in pamant ).
Bazaltul artificial este folosit mai ales pentru rezistenta sa ridicata la coroziune . Conductele din
bazalt artificiar sunt folosite la presiuni de lucru de 5-6 at. Imbinarea se poate face cu flanse metalice sau
cu mufe.

4.4. CONSTRUCTII ACCESORII PE ADUCTIUNI

4.4.l. Camere de rupere a presiunii.

Sunt constructii din beton executate pe traseul unor aductiuni in scopul reducerii
presiunii si inscrierii in limitele presiunilor admise de lucru al e tuburilor folosite.
O camera de rupere de presiune are trei compartimente (fig.59):
-3 compartimentul de primire a apei (l)
-4 compartimentul de preluare a apei (2)
despartit de primul printr-un deversor (3)
-5 compartimentul de preaplin (4) cu conducta de evacuare (5).
De asemenea, pe conducta de preluare a apei este intercalata o vana de control (6)
plasata intr-un camin (7)

Fig.59

4.4.2. Camine pentru armaturi si aparate

Aceste constructii sunt subterane si se executa din beton sau beton armat (mai rar
chiar si din zidarie). Sectiunea in plan poate fi circulara sau dreptunghiulara. Sunt dotate cu scari
metalice sub forma de trepte separate) pentru acces iar la partea superioara se inchid cu capace
metalice. Unele camine pot fi prevazute si cu aerisiri.
Daca in zona caminului exista apa subterana acesta se va prevede la exterior cu
izolatie hidrofuga elastica (din bitum, etc.).
Fundul va avea o mica panta catre conducta de evacuare a apelor ce se pot colecta
accidentala sau prin neetanseitatile armaturilor sau aparatelor. Dimensiunile capacelor sunt in functie
de marimea aparatelor sau armaturilor care se vor monta in interior. ( Diametrul minim: 600 mm).
Vanele de linie se prevad in lungul aductiunilor la maxim 2 Km intre ele.
Vanele de ramificatie se monteaza la toate ramificatiile aductiunii (daca exista
ramificatii). Se mai pot prevedea vane de legatura (bretele) intre firele unei adunctiuni executate din
mai multe conducte paralele.
Exista si camine pentru descarcarea conductelor de aductiune (in intregime sau pe
tronsoane). Un asemenea camin este prezentat in figura 60. El se amplaseaza in punctele cele mai
joace ale aductiunii.
 Fig.6O.

4.4.3. Traversarea cursurilor de apa.

Cand o aductiune intersecteaza un curs de apa se poate realiza traversarea printr-una

din urmatoarele solutii:
-6 ingroparea conductei (conductelor) sub fundul albiei;
-7 suspendarea conductei de un pod existent;
-8 realizarea unui pod apeduct.

Ingroparea conductei sub fundul albiei se face doar pentru traversarea raurilor cu
debite reduse. Adancimea de ingropare va fi mai mare decat afuierea probabila a albiei raului. Este
bine ca traversarea ingropata sa se faca in daoua fire de conducta paralele, ambele controlate de vane
(pentru a putea izola si revizui cate o conducta).
Conductele ingropate se protejeaza cu palplanse si aurocamente (figura 6l) sau
numai cu aurocamente.

Fig.6l.

Traversarea cursurilor de apa prin suspendarea aductiunii de suprastructura unui pod

existent este solutia cea mai economica. Se poate aplica aceasta solutie pentru conducte de diametre
mici sau mijlocii. Conductele cu diametre mici se pot agata de consolele care asigura trotuarul pe pod
iar cele cu diametre mai mari se agata de grinzile transversale ale podului.
Conductele suspendate de poduri vor avea o izolatie termica corespunzatoare pentru a
preveni inghetarea apei iarna si incalzirea pe timp de vara.
Traversarile cu pod apeduct se aplica pentru conducte cu diametre mari sau la
intersectia cu rauri care nu sunt traversate de poduri de sosea sau cale ferata. Podul apeduct sustine
doar conducta si nu are alte utilizari (eventual treceri pentru pietoni). Se pot realiza poduri apeduct cu
pile sau in solutia podurilor suspendate (ca in figura 62).

Fig,.62.

4.4.4. TRAVERSAREA CAILOR DE COMUNICATIE

(SOSELE SAU CAI FERATE)

Probleme speciale apar la trecerea aductiunii pe sub caile ferate sau pe sub sosele. In
cazul spargerii conductei de aductiune apa ar putea inmuia terasamentul si scoate din functiune calea
de comunicatie.
Traversarile pot fi nevizitabile sau vizitabile.
Traversarile nevizitabile se realizeaza in tuburi de protectie din otel sau beton armat,
cu diametru de l,5 mai mare decat diametrul exterior al conductei de aductiune (figura 63).

Fig.63.

Tubul de protectie va avea panta catre unul din camine pentru a dirija pierderile de apa
din aductiune.
Rezervarea conductei de aductiune in interiorul tubului de protectie se va face cu piese
cilindrice din lemn (bucati de bile de rasinoase).
Traversarile vizitabile (figura 64) se realizeaza prin amplasarea conductei
(conductelor) de aductiune in interiorul unei galerii de protectie din beton. In aceasta galerie se pot
amplasa si canalizari , retele electrice, telefonice, etc.

Fig.64.

Galeriile vor avea panta longitudinala pentru a permite evacuarea pierderilor

accidentale de apa din aductiune.
 Alegerea intre traversari nevizitabile si vizitabile se face in functie de importanta
aductiunii, marimea diametrului si frecventa posibilelor avarii.
La drumurile de interes local, conducta care subtraverseaza drumul poate fi inglobata
intr-un bloc de beton armat (va fi betonata in interiorul lui).

4,4,5, TRAVERSARI IN TUNEL

Conductele de aductiune pot fi amplasata in tunele atunci cand intalnesc denivelari mari
de teren sau cand ar trebui sa fie ingropate in teren la adancimi mai mari de 8 10 m.
Daca aductiunea este destinata transportului unui debit foarte mare (de exemplu pentru
producerea de hidroenergie), ea insasi poate fi realizata sub forma de tunel (galerie hidrotehnica).
Tunelele in care se amplaseaza aductiuni se vor realiza la sectiuni carre sa permita
vizitarea si interventiile de exploatare si reparatii (de aceea trebuie sa aiba camine de acces la
capete).
Solutia trecerii in tunel se adopta doar cand aductiunea nu poate fi executata pe un
traseu cu adancimi de ingropare normale sau acest traseu ar duce la preturi mai ridicate decat cele
pentru executia tunelului.

4.4.6. ANCORAREA CONDUCTELOR DE ADUCTIUNE.

Masivele de ancoraj (executate din beton) se amplaseaza la coturi, ramificatii sau pe

terenuri cu pante mari pentru a se evita deplasarile conductelor si chiar dezansamblarea lor, datorita
fortei centrifuge, presiunii interne sau greutatii conductelor si a apei.
Masivele de ancoraj transmit rezultanta fortelor preluate de la conducta (F) catre
terenul de fundatie sub forma de incarcari normale, forte de frecare sau impingeri (la care terenul
reactioneaza cu rezistenta pasiva ). Se admit urmatoarele valori de calcul:
-9 coeficientul de frecare beton-teren : 0,3 0,5;
-10 coeficientul de siguranta (la alunecare sau la presiunea pe terenul de fundatie
ca si pentru rezistenta pasiva) va fi > 1,1,

In figura nr,65 sunt prezentate masive de ancoraj pentrui curbe pe verticala (1;2), pentru
curba in plan (3), pentru ramificatie (4) si pentru capat de conducta (5).

Fig. 65.

Intre masivele de ancoraj si terenul de fundatie nu se admit straturi de umnplutura.

In cazul conductelor de otel sudate masivele de ancoraj nu sunt neaparat necesare. Se va
verifica daca sudurile sau chiar peretii conductei vor putea suporta eforturile suplimentare care apar ca
urmare a existentei fortelor cu rezultanta F (amintite mai sus).
In situatia din figura 65-1, conducta se fixeaza cu bride de otel incastrate in beton (fig.66-
1). In celelalte cazuri, sub reazemul conductei pe masivul de ancoraj din beton se aseaza un strat de carton
asfaltat intre doua straturi de bitum (fig. 66-2).

Fig.66