Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Dup cele cteva seisme majore care s-au nregistrat n ultimul timp
(Kobe, Japonia 1995; Los Angeles, SUA 1996) s-a studiat comportamentul acestor
sisteme constructive n timpul cutremurului i s-a observat faptul c fie nu au
cedat, fie marimea daunelor a fost net diminuat fa de structurile clasice. Acest
fapt a dus la dezvoltarea conceptului de pamnt armat, extinderea folosirii acestuia
la ct mai multe aplicaii att n domeniul zidurilor de sprijin ct i n domeniul
hidrotehnic (construcia barajelor, protecia malurilor, protecia erozional).
Armarea terenului de fundare cu geosintetic a nceput s fie utilizat ca soluie
pentru descrcarea fundaiilor pentru multe structuri ale depozitelor, platforme
pentru echipamente industriale grele, parcri i culei de poduri.
Structura din pmnt armat trebuie s fie proiectat astfel nct s asigure cerinele
tehnice specificate i s respecte standardele, codurile i manualele de profil.
Conform literaturii de specialitate exist patru metode de proiectare pentru
structuri sau sisteme de pmnt armat: proiectarea pe baz de experien (proprie
sau a altora); proiectarea pe baz de specificaii tehnice: metod care
precizeaz valorile minime sau maxime ale proprietilor i care se bazeaz de
regul pe experiena local i condiiile de teren; proiectarea pe baz de cost i
disponibiliti: astfel armtura dimensionat cantitativ i calitativ dac se
ncadreaz n preul lucrrii, ceea ce poate avea repercursiuni asupra calitii
lucrrii;
proiectarea prin care armarea este considerat ca funciune de baz. Aceast
variant de proiectare este cea recomandat.
n ultimii anii pentru construirea zidurilor de sprijin sau altor taluzuri s-a folosit
foarte mult tehnologia de pamnt armat cu geosintetice. La ultima conferin a
Societii Internationale a Geosinteticelor (IGS) ce a avut loc n anul 2010 s-a
premiat un articol ce prezenta un experiment realizat de Saman Zarnani, Richard J.
Bathurst si Andrew Gaskin, Departamentul de Inginerie Civila de la Royal Military
College of Canada, Kingston, Ontario, Canada (Zarnani et al., 2010).