Virgil Maxim

Vin, ngere!

... cine poate s cnte

cum cnt eu cu sufletul
cnd se coboar ncet,
pe geana-amurgului,
ngerii trandafirii ai nserrii?!..
Se scutur flori albe de salcm pe streini
de parc ninge puf din aripile lor...
i fumul-nalt din horn
se urc-ncet,
ca fumul jertfei,
i se-anin,
ca poduri, ca ostroave,
n marea-albastr i nalt
pe care se opresc s se-odihneasc
sufletele care urc-n cer...
O, Ce dor de Paradis mi s-a deschis n suflet!...
Ce dor, ce dor!...
i ct de necuprins!...
...Pn nu pier,
vin ngere, i ninge peste mine
nea de rugciune,
s mor uor,
s m ridic ca fumul jertfei...
Pn nu pier,
vin ngere, i m nva
plnsul rugciunii!...