Despre suflet (Aristotel)

De la Wikipedia, enciclopedia liber

Tratatul Despre suflet (greac: , Peri Psyches, latin: De anima) scris de Aristotel se
altur tratatelor de biologie ale lui Aristotel, care constituie aproape o treime din opera sa pstrat.
Aristotel definete sufletul ca principiu al vieii i al micrii fiinelor vii. De asemenea, Aristotel este
interesat de sufletul uman ca principiu al inteligenei, dar n opoziie cu Platon, acest aspect nu are
dect un loc secund, mai cu seam viaa animal impunnd lucrarea.

Definiia biologic a sufletului[modificare | modificare surs]

Contrar lui Platon, care definea sufletul ca pe o realitate autonom, separat de corp i unit
accidental cu el, Aristotel, se intereseaz de suflet drept component esenial a acestui tot
indisolubil care este fiina vie. Principiu al vieii, sufletul este inclus n corp: el este ceva al corpului,
care i d aceast calitate particular de viu. El este astfel strns legat de organizarea corpului: o
piatr (existen natural inert) sau o main (existen artificial) nu pot primi viaa. Pe de alt
parte, distrugerea unui singur organ este cteodat suficient pentru a-i lua animalului calitatea sa
esenial de viu.
Pentru a defini ceea ce este sufletul n raport cu corpul, Aristotel ncearc dou comparaii. Dac
securea ar avea suflet, acesta ar fi "securitul", adic aptitudinea de a tia; dac ochiul ar avea suflet,
acesta ar fi capacitatea de a vedea (vederea). Ceea ce definete securea drept secure i ochiul
drept ochi este perfeciunea lor proprie (funcia lor); pentru suflet aceast perfeciune este viaa.
Aristotel numete acest principiu de perfeciune entelehie. Sufletul este astfel definit drept "entelehia
primar a unui corp organizat care posed viaa ca potenialitate". Aristotel deasemenea spunea ca
sufletul este viata, neavind limite.