Masterat: Studii avansate n Investigaia Criminalistic i n

Medicin Legal

Interaciunea dintre traumatism i deces.

Elemente de cauzalitate n practica medico-legal

ndrumtor tiinific: Siserman Costel

Masterand: Tomscu Domnica

Cluj-Napoca

2017
 1. Introducere

Una dintre importantele probleme pentru desfurarea corect a urmririi penale i luarea
deciziilor judectoreti este aprecierea legturii dintre cauz i efect. Legtura de cauzalitate n
teoria i practica medical este o problem specific i de mare valoare ntru perceperea aspectelor
ce in de diagnosticare, evoluie a proceselor patologice i inclusiv selectare adecvat a metodelor
de tratament.
De pe poziiile principiilor dezvoltrii i degradrii n natur, cauzalitatea poate fi determinat
n felul urmtor: orice modificare ce condiioneaz o calitate nou are cauz i consecine. Deci,
cauzalitatea este o problem filozofic bazat n general pe principiul legturii universale. Cu toate
c stabilirea unor relaii de cauzalitate dintre diferite fenomene ce au loc n natur este un proces
dificil i anevoios, el este totui posibil.
Se accentueaz importana rezolvrii legturii de cauzalitate dintre traum i consecine la
efectuarea expertizei medico-legale, care n mare msur contribuie la stabilirea adevrului socio-
juridic. Se atrage atenia la posibilitile de apreciere a legturii de cauzalitate dintre deficienele
admise n activitatea profesional medical, inclusiv a bolilor iatrogene i consecinele survenite
Problema cauzalitii n medicin a fost profund studiat de renumitul patolog rus I.V.
Davdovski care, ntr-o lucrare fundamental nc din 1962, scria urmtoarele: Aprecierea
legturii de cauzalitate este o form de determinare a proceselor ce au loc n natur. Aceste legturi
permit a nelege de ce procesul evolueaz ntr-o anumit direcie, de ce dintre multitudinea
posibilitilor real existente se manifest anume aceasta

2. Rolul i importana stabilirii legaturii de cauzalitate

ntre moarte i traumatism exist o legtur de cauzalitate direct sau indirect. Uneori aceast
legtur este evident, alteori moartea survine prin complicaii. n cazurile, cnd dup leziunea
mecanic i moarte trece un timp mai ndelungat, legtura de cauzalitate este discutabil, dar poate
fi i demonstrat numai prin pstrarea anumitor caractere morfologice traumatice (fracturi etc.).
Determinarea cauzei morii poate fi complicat prin stri sau boli preexistente care agraveaz
evoluia traumatismului sau favorizeaz dezvoltarea unor complicaii. Pot surveni de asemenea
boli intercurente independente de traumatism. Traumatismul poate provoca o stare grav din cauza
existenei unui proces patologic asociat.
Interaciunea dintre traumatism i afeciunile preexistente se explic prin faptul, c bolile
(viciile, strile funcionale) preexistente complic evoluia normal a proceselor reparatorii sau
compensatorice ale organismului, modificnd raportul de cauzalitate dintre intensitatea
traumatismului i urmrile sale asupra organismului.
n alte cazuri influeneaz tanatogeneza sau servesc drept factori favorizani n provocarea
morii violente (accidente, sinucidere, chiar i omucidere). Cele menionate oblig medicul legist
ca n astfel de cazuri s fie analizate individual, innd cont n complex de toate datele medicale
clinice, morfologice, de rezultatele cercetrilor de laborator, de anchetare penal i de rezultatele
cercetrilor criminalistice.
 Cauzalitatea biologic contribuie la aprecierea cauzalitii juridice, plecnd de la studiul
interrelaiei juridice. Pornind de la studiul interrelaiei dintre cauz i efect ca i al condiiilor ce
intervin n aceast relaie, din multiplii factori implicai ntr-un efect, medicul va izola pe cei cu
semnificaie cauzal-biologic n rezultatul produs i prin aceasta, implicit, cu semnificaie de
conduit antisocial, ilicit.
Nu ntotdeauna este uor a se aprecia legtura de cauzalitate dintre traum i dereglarea
sntii la persoanele agresate n cazul cnd diagnosticul clinic inclus n documentele medicale
este ntocmit incorect din punct de vedere etiopatogenetic sau se bazeaz pe un set de simptome
cu caracter subiectiv.
Evident, un diagnostic clinic fr obiectivizare etiopatogenetic suficient nu permite a se
stabili adecvat legtura de cauzalitate, induce o apreciere incorect a gravitii medico-legale a
vtmrii corporale i, n ultim instan, poate servi drept temei pentru o calificare juridic greit.

O alt situaie este n cazul cercetrii cadavrelor. n procesul stabilirii diagnosticului i

identificrii unitii nosologice principale medicul legist apreciaz legtura de cauzalitate dintre
toate procesele patologice depistate i deces, astfel fiind elucidat lanul tanatogenerator.
n funcie de legtura obinut sunt identificate maladia (trauma) de baz i cele
concomitente.Identificarea legturii de cauzalitate n atare situaii mai este complicat i de
imposibilitatea prognozrii certe a cursului evolutiv al procesului patologic sau traumatic chiar cu
condiia acordrii unei asistene medicale corecte i depline.
In activitatea practica medico-legala, cauzalitatea exprima relatia dintre un eveniment cu
valoare de cauza si un eveniment cu valoare de efect, prin raportare la cei patru esentiali: victima
, agresor, agent vulnerant si locul faptei.

3.Natura i clasificarea cauzelor

n functie de natura cauzelor se deosebesc:

cauze externe (exogene) si cauze interne (endogene); in lumea vie factorii externi
actioneaza prin intermediul celor interni, astfel incat cauzalitatea determinata de agentii
externi ai organismului uman poate fi:
- 0% = imposibil cand factorii interni anuleaza actiunea factorilor externi;
100% = cert cand factorii interni sunt redusi la zero de actiunea factorilor externi;

n functie de durata de timp a actiunii: cauze permanente si cauze episodice (temporare);

n functie de modul de actiune:

- cauze univoce care sunt necesare si suficiente realizarii efectului;
- cauze neunivoce sau probabile care, la randul lor, pot fi:
previzibile;
imprevizibile sau intamplatoare.
 Exista legatura de cauzalitate:
- ori de cate ori cauza genereaza direct efectul (imediat sau mediat);
- ori de acte ori cauza genereaza tardiv efectul (prin complicatii)
- cand cauza actioneaza intr-un complex de conditii;
- cand efectul s-ar fi produs si datorita altor cauze;
- cand efectul nu se produce fara existenta unor conditii;
- cand conditiile modifica actiunea cauzei producand efecte paradoxale disproportionate.

Nu exista legatura de cauzalitate atunci cand elementul traumatic nu poate fi interpretat ca

o cauza, conditie sau circumstanta. Spre exemplu traumatism de mica intensitate (obiectivat prin
legaturi traumatice elementare: echimoze sau excoriatii putin intinse in suprafata si de mici
dimensiuni), la un bolnav de cancer in ultima faza, cu decesul acestuia la cateva zile posttraumatic.

4.Legatura de cauzalitate
Este o notiune ce exprima corelatia (dependenta) dintre traumatism si prejudiciul generat
(leziune traumatica sau deces); cu alte cuvinte, defineste relatia ce se poate stabili intre actiunea
traumatica si efectul (posttraumatic) constatat.
Legatura de cauzalitate poate fi:
A. Directa sau primara:
1. imediata/neconditionata, calificata ca atare ori de cate ori intre traumatism si efect nu se
interpune nimic (exemplu: aplicarea unei lovituri cu toporul in cap =>deces.
- criterii:- realitatea traumatismului;
- acest prejudiciu trebuie sa reprezinte o eventualitate posibila a actiunii traumatice respective,
fiind necesar sa se precizeze daca efectul este cu certitudine, posibil, nesigur sau imposibil,
rezultatul actiunii cauzei incriminate;
- traumatismul trebuie sa intereseze direct organismul, regiunea anatomica afectatasau daca
efectul apare la distanta de locul exercitarii actiunii traumatice, acest fapt sa se poata explica
medical;
- intotdeauna prejudiciul respectiv trebuie sa se produca ulterior actiuni traumatizante si sa nu
fie vorba de un prejudiciu preexistent;
ex.: marile sindroame tanatogeneratoare din mortile violente si neviolente:- zdrobirea
organelor vitale sau sectionarea corpului in regiuni topograficevitale (git, trunchi etc.);- socul
traumatic;- sindromul asfixic etc
 2. mediata/conditionata, ce se stabileste atunci cand intre traumatism si consecintele
posttraumatice actioneaza / se interpun factori preexistenti cu rol favorizant; in lipsa acestor
factori preexistenti elementul traumatic nu ar fi fost suficient sa genereze efectul.
legatura directa - conditionata -
intre traumatism si prejudiciul fizic sau moarte, trebuie demonstrata existenta unor factori
conditionali favorizanti preexistenti, insensul factorilor morbizi, endogeni, care participa la
determinarea efectelor in dublu sens:fie ca traumatismul agraveaza starea morbida
preexistenta, fie ca aceasta stare agraveazaefectele traumatismului. Ca atare, in astfel de cazuri
traumatismul singur, nu explica efectele produse
Rezulta 2 posibilitati:
1. factorii preexistenti agraveaza efectele traumatismului (exemplu: o plaga minora la un
pacient hemofilic, urmata de sangerare masiva si deces sau suprainfectia unei plagi minore
la un pacient diabetic, urmata de asemenea de deces);
2. traumatismul agraveaza patologia preexistenta (exemplu: pacient cu fractura in curs de
consolidare la nivelul coloanei vertebrale sufera un nou traumatism, care genereaza o noua
fractura, de aceasta data cu transectie medulara urmata de paralizie).

B. Indirecta sau secundara

Se considera legatura de cauzalitate indirecta atunci cand intre traumatism si efect se interpune
o complicaie
Intre traumatism si efectele acestuia, seinterpun toate complicatiile aparute in evolutia
traumatismului suferit
Cea mai frecvent n practica medico-legal este cea de tip toxico-septic, reprezentat prin
bronhopneumonie. Ea apare n evolu]ia politraumatismelor care au necesitat repaus ndelungat la
pat. O alt complicaie este ocul anafilactic

C. Conjugata sau complexa

Acest tip de legatura ar putea fi stabilit atunci cand la realizarea efectului participa atat
patologia preexistenta cat si o complicatie (aparuta posttraumatic) a carei etiopatogenie este greu
sau chiar imposibil de apreciat in ce masura tine de fond.

5.Studiu de caz
N.S., brbat de 17 ani, este lovit n cursul unei altercaii cu un cuit n fesa 24 dreapt. Internat de
urgen cu diagnosticul: plag tiat-nepat fesa dreapt cu secionarea vaselor obturatorii i
fesiere, oc hemoragic. Intervenia chirurgical se ncepe de la prima or de la internare. Dup
primii ml. de ser antigangrenos, victima prezint paloare, agitaie, transpiraii reci, edem palpebral,
hipersecreie orotraheal. Cu tot tratamentul medicamentos de combatere a ocului simptomele
sunt ireversibile, bolnavul decednd. Examenul necroptic evideniaz plag fesier dreapt cu
secionarea vaselor fesiere i obturatorii, hematom retroperitoneal i laterovezical, anemie
generalizat. La prima expertiz, medicul legist apreciaz c ntre traumatism i moarte exist un
raport de cauzalitate direct condiionat, lundu-de n considerare terenul alergic al victimei.
Formularea comisiei pornete de la considerentul c aceast complicaie tanatoterminal nu ar fi
aprut dac nu s-ar fi fcut transfuzia, acesta dictat de starea critic a victimei. S-a stabilit astfel
un raport de cauzalitate indirect

6.Concluzii
Problema aprecierii cauzalitii se complic uneori atunci cnd ntre cauz i efect se interpune
intervenia medicului, mai ales dac intervenia este una deficient. Identificarea legturii de
cauzalitate n atare situaii mai este complicat i de imposibilitatea prognozrii certe a cursului
evolutiv al procesului patologic sau traumatic chiar cu condiia acordrii unei asistene medicale
corecte i depline.
n aceast ordine de idei, A.P. Gromov (1970) menioneaz, c cercetarea cazurilor de atragere la
rspundere a lucrtorilor medicali pentru deficienele admise n activitatea profesional i
stabilirea legturii de cauzalitate dintre neajunsuri i consecine este foarte dificil. n primul rnd
acest fapt se datoreaz lipsei de cunotine din domeniul jurisprudenei la medici, dup cum i
insuficienei de cunotine speciale medicale la colaboratorii organelor de drept.

7.Bibliografie
Beli Vl. Interaciunea dintre traumatism i afeciunile preexistente sau concomitente.
Complicaii.- Tratat de medicin legal.- Bucureti, 1995.- Vol. I.- P.309-310
Dragomirescu V.T. Cauzalitatea n teoria i practica medico-legal.- Tratat de medicin legal.
Bucureti, 1995.- Vol. II.- P.828-834
Nane C. Obiectivism i subiectivism n practica medico-legal traumatologic.- Tratat de
medicin legal.- Bucureti, 1995.- Vol. I.- P.383-389
Scripcaru Gh., Ciornea T., Ianovici N. Medicina i drept.- Iai: Ed. Junimea.- 1979.- P.207
Ungurean S. Deficiene medicale: cauze i consecine.- Chiinu: Centrul Ed.-Poligrafic
Medicina, 2001.- 122p.