Gellu Naum - La urma urmei

La urma urmei mi amintesc perfect ziua

cnd cele sapte mame ale mele m-au nascut

(unica primordiala aceea care

cunoscuse bucuriile zamislirii
nu mai stia nici sa scrie nici sa citeasca
bratele ei octogenare ma leganau
si pentru ca pe umeri i se cuibarise
pisica cu patru ochi a mortii
eu ma sileam sa fiu ct mai usor)

celelalte sase cntau

transfigurate de durerile facerii
eu dormeam nca senin n fiecare din ele
dormeam ghemuit n coapsele si n genunchii lor
dormeam pur n materna lor puritate
aveam acolo si pine si lapte si miere
si amintiri de la Amsterdam
si lumea se croia de jur mprejur linistita
o lume cu pesti si cu trestii n apele zilei a patra
cu omul de Hotel-Alger care si pierduse gura n ziua a sasea
o lume cu sori si zapezi n ziua a noua

dar bratele mamei octogenare erau ostenite

(pisica torcea abia auzita pe umerii ei)
si eu am vrut sa fiu ct mai usor

atunci m-am asezat lnga foc

sedeam acolo n costumul meu de geomant
miscam ncet crenguta de alun
si ncercam sa fiu ct mai usor chiar lnga foc

celelalte cinci au tacut

ndurerate de neasteptatul meu gest
de ce le-am spus de ce ma priviti asa
bratele mamei mele batrne au ostenit
si eu vroiam sa fiu ct mai usor
as fi intrat sa ma culc ntr-un mar
dar nu vroiam sa complic continua voastra maternitate

ele au clatinat mustratoare din cap

si s-au nchis n mutenia lor

apoi n ziua a zecea

au nceput sa latre cinii
si martorii au intrat tiptil n odaie