Lumina chioar a becului din camer i extinde razele fcndu-i loc n ntunericul gros.

Zilele
tomnatice i pun amprenta pe zi ce trece, angoasa instalndu-i tentaculele n toate colurile ferite,
dar i cel mai expuse celor mai sumbre gnduri. Privesc lene picturile ce mi bat n geam. Privesc
cum las dre lungi i adnci n urm i m gndesc c noi suntem precum nite picturi. Picturi mai
mici sau mai mari, ce avem un scop n via...sau poate c nu, picturi ce se plimb bezmetice prin
ntuneric ncercnd s-i gseasc calea i locul. Lsm dre n urma noastr i ca i picturile nu ne
mai uitm napoi. Mergem nainte cu sperana c vom gsi ceva. Dar ce? Marcm oameni, locuri,
crem amintiri, lsm rni adnci sau fericire, suntem picturi bete atrase de fora necunoscutului.