Radu Stanca

Arhimede i soldatul

S nu te-atingi de cercurile mele,

Osta viclean ! i nici s nu te-nele
Asemnarea lor cu arcul tu.
Sunt simple jucrii i nu fac ru.

Nu te uita prostit, cu ochiul acru.

n rotunjimea lor st actul sacru,
Care-mplinete snul, mingea, vasul.
i-aceasta nu-i o lance, e compasul ...

Apropie-te mai bine cu sfial,

n rotunjimea lor nu e greeal.
i chiar dac le vezi ntinse-n zgur
Esena lor e tot idee pur.

Dac arunci o piatr-n lac se isc,

Le vezi strnind un lac de odalisc,
n fumuri moi se leagn agale,
Pe scoici i melci desfur spirale.

Cerescul cerb le poart sus n coarne.

Sunt ochiul lui atent cnd el adoarme.
n forma lor tot cosmosul ncape.
Privete-le, nebunule, de-aproape !

Zadarnic te-nvrteti pe lng poart ;

Ct timp problema mea rmne moart,
Ct m frmnt s-i aflu dezlegarea
Nu-i prsesc, fii sigur, nchisoarea.

Cci sau sub ziduri, sau sub cer cu stele,

nconjurat de cercurile mele,
Fie c dorm pe prund, ori blni de biber
Ct timp le am pe ele, eu sunt liber !