Sunteți pe pagina 1din 22

numărul 2 / 2010 martie

Antropologia după Coruţ sau Facultatea de Libertate

Tehnici de superînvăţare II

Convertoarele de energii regenerabile

http://revistainimaderoman.blogspot.com/
● De ce o revistă de popularizare a gândirii corecte ?
Viaţa sănătoasă şi fericită presupune o gândire corectă şi acţiuni corecte.

● De ce o viaţă sănătoasă şi fericită ?


Pentru că acesta este sensul Vieţii.

! Responsabilitatea pentru materialele apărute în paginile revistei aparţine în totalitate autorilor.

Cuprins nr.2 / 2010

● EDITORIAL ........................................................................ pg.03

● OPINIE - ANTROPOLOGIA DUPĂ CORUŢ sau


FACULTATEA DE LIBERTATE ................................... pg.04

● PAMFLET - Sfântul Cartof ................................................. pg.07

● ŞTIRI ................................................................................... pg.08

● PSIHOLOGIE - Tehnici de superînvăţare II ........................ pg.10

● ISTORIE - Utopica Getica II ............................................... pg.13

● LUMINĂTORII OMENIRII - Nicolae Tesla II ................... pg.16

● TEHNICĂ - Convertoarele de energii regenerabile I ........... pg.19

● DIVERTISMENT ................................................................ pg.21


EDITORIAL

Trăim în epoca “vedetismului”


Din păcate trăim vremuri complexe. Deschidem un televizor si suntem “împroşcaţi” cu fel de
fel de emisiuni pline de “imagini” de vedete. Deschidem orice revistă şi iarăşi curcubeul
“vedetelor” ni se lasă dezvăluit. Ascultăm la radio şi se vorbeşte iarăşi de nu ştiu ce vedetă.
La ora actuală cuvântul “vedetă” a devenit un laitmotiv, un epicentru în jurul căruia se învârte
întreaga viaţă socială, mondenă. Există vedete sportive, vedete politice, vedete de scandal, vedete de
film, vedete de muzică... O mie şi una de vedete. Vedeta a fost transformată în Simbol, este mai
presus de orice.

Cel ce atinge “rangul” de vedetă peste noapte se transformă într-un monstru sacru, într-un
idol. Oamenii discută despre vedete, despre cum se îmbracă, despre cum vorbesc, despre ce
gândesc, despre ce scandaluri au mai făcut. Vedeta a monopolizat mintea omului.
Vedeta a devenit EMBLEMA societăţii în care trăim. Modelul prim din care ne inspirăm cu toţii.
Seva din care ne tragem existenţa. Oglinda în care ne privim. Idolul pe care îl iubim...
Vedeta a devenit cea mai eficientă metodă de “control” şi manipulare. Din păcate... E simplu să
controlezi masele, e simplu să le impui o modă, să le spui cum să se îmbrace, ce să creadă, cum să
vorbească, cum să se comporte... Vedeta a monopolizat totul. Omul a ajuns să nu îşi mai dorească
“viaţa insipidă” şi să viseze la statutul de vedetă. Oamenii calcă pe oameni ca să ajungă vedete, fac
orice tip de compromis, se lasă “fabricaţi” în fabricile de vedete.

Mass-media, mijlocul perfect de control, aşa cum însuşi Joseph Goebbels, ministrul
propagandei naziste, a intuit, îşi arată actual puterea prin VEDETELE CREATE.
Tânăra generaţie în căutare de valori îşi însuşeşte valorile de la „idolii vremii”, vedetele.
Ce este trist este că aceste vedete sunt fără conţinut, „idolii fabricaţi”, sunt imagini fără valoare.
Sunt oameni de joasă calitate „zugrăviţi” în supra-oameni. Sunt surogate, sunt valori „sugerate”.
Şi la tot acest val de vedetisme, e normal ca omul de rând, neinstruit, pradă acestor „tentaţii”, să
preamărească Vedeta. Publicul incult aplaudând non-valoarea... La asta s-a ajuns modern.
Tocmai de aceea, e nevoie de un „contraatac”.

E nevoie de promovarea unor Valori Reale. E nevoie să fie arătaţi adevăraţii „idoli” ai
secolului XXI : Creatorii. E nevoie de restabilirea piramidei valorilor, unde conţinutul primează în
pofida imaginii, unde personalitatea unui om, abilităţile sale sunt mai importante decât aspectul
fizic, unde moralitatea, profunzimea, cultura sunt apreciate înainte de imoralitate, superficialitate şi
lipsă de cultură... E nevoie să REEDUCĂM „PUBLICUL” şi nu să oferim ceea ce îşi doreşte el.

~ Apostol Pavel

3
PĂREREA MEA

Antropologia după Coruţ


sau
Facultatea de Libertate
Facultatea de Libertate. Şcoala pe care o frecventez de ani buni, curs la zi, după ce a fost
inaugurată de un matroz hâtru şi întreprinzător. Facultatea, aşa cum o percep eu, a demarat odată cu
lectura romanului ”Quinta spartă”, o carte tulburătoare, ce a unit, cu puterea dată de invincibilitatea
argumentelor prezentate, a realismului şi tragismului conţinut, destinele a milioane de români aflaţi
în derivă. Paradoxal, în loc să demobilizeze, această carte a avut
puterea să întemeieze, să organizeze o mică rezistenţă şi o breşă de
cer senin într-un mental colectiv românesc otrăvit şi tern.
Până la această treaptă, devenirea mea ca om a parcurs
perioade de început, mai grele şi mai confuze, dar care au
contribuit decisiv la formarea mea ca om şi a căror parcurgere s-a
datorat unor profesori din şcoala generală şi liceu, al educaţiei din
familie şi, mai ales, al şansei de a iubi muntele şi pădurea. În
arealul mirific al Călimanilor, am întâlnit oamenii de la care am
adunat povestiri despre locuri şi întâmplări neobişnuite pe care,
regăsindu-le mai târziu în romanele matrozului, le-am rememorat
cu un sentiment de detaşare dat de cunoaşterea directă, fiind însă
captivat de explicarea lor superioară, de pe bazele unor cunoştinţe
ştiinţifice solide şi verificate, cu bucuria lăuntrică de a şti că,
undeva, un om necunoscut şi totuşi prieten, îţi confirmă idei şi
ipoteze îndrăzneţe şi te ajută să le dai o formă clară, fără echivoc.
Astfel, prezenţa unor locuri în care te poţi transporta în
spaţiu, megaliţii enigmatici, bazele subterane luminate cu ”lămpi
veşnice”, similare celor thailandeze, erau deja locuri comune în
viaţa mea de adolescent, preocupat întotdeauna de cu totul altceva decât ceilalţi băieţi. Eram
pasionat şi de civilizaţia dacilor, ale căror urme sunt omniprezente pentru cei care ştiu să caute.
Ruine din piatră pe culmile înalte, terasele pentru cultivarea grâului (la o altitudine de cca.1800 m!)
trasate şi construite perfect, însă năpădite de pădure, mă făceau să cred că, într-o zi, voi găsi ruinele
Sangidavei, o cetate dacică imprecis localizată. Atât de imprecis încât, la fiecare plecare, mama îmi
spunea: ”Dacă nu găseşti Sangidava nici acuma, la întoarcere pune în traistă nişte bureţi sau o cupă
de fragi...să-mi mai scot din pârleală, înţelegi?”

”Antropologia culturală”
Roman după roman, lectura seriei ”Octogonul în acţiune” şi al celei de arta succesului a
început să producă mutaţii majore în modul meu de gândire, în modul de a vedea lucrurile.
Adolescentul pasionat de filosofie, ştiinţa care speră să-i releve ”cine suntem, de unde venim şi
încotro ne îndreptăm”, s-a transformat într-un tânăr ce conştientiza că filosofia clasică nu-i va oferi
niciodată răspunsuri la aceste întrebări fundamentale, că speranţa unor răspunsuri poate veni doar de
la ştiinţele care folosesc cercetarea ştiinţifică aplicată, neîncărcate de balastul unor teorii perimate.
În aceste împrejurări, am descoperit antropologia. O ştiinţă puţin cunoscută şi promovată în
ţară, ce are drept obiective studiul originii, evoluţiei şi varibilităţii biologice a omului, în corelaţie

4
PĂREREA MEA

cu condiţiile naturale şi social-culturale, aceasta fiind doar una dintre definiţiile ei, pe care o găsesc
mai reprezentativă. Autorul român cel mai cunoscut, este domnul Achim Mihu, cu lucrarea
”Antropologia culturală”, o carte fascinantă, o adevărată provocare pentru imaginaţia şi cunoştinţele
generale ale cititorului. Rememorez cu plăcere lectura acestei cărţi, continua comparare cu ipotezele
şi concluziile formulate de matroz în cărţile sale, congruenţa unor idei fiind totală: ”Familia
nucleară nu este universală. Ea a apărut relativ recent în istoria omenirii. Rădăcinile ei se află într-o
serie întreagă de reglementări impuse de Biserica Romano-Catolică, în al patrulea secol după
Cristos, ce au oprit căsătoria prin învoială, au descurajat adopţia şi au condamnat poligamia,
concubinajul, divorţul şi recăsătoria. Aceste măsuri au întărit legăturile conjugale în dauna celor
cosangvine (sau ”de stânga”) şi au garantat faptul că un număr de oameni nu vor avea moştenitori
de sex masculin (se ştie că biologic 20% din toate cuplurile vor avea numai fete şi alte 20% nu vor
avea copii deloc). Eliminând poligamia, concubinajul, divorţul, recăsătoria, descurajând adopţia
Biserica a înlăturat mijloacele prin care oamenii sunt supuşi acestor ”ciudăţenii” şi s-a asigurat că ei
nu vor avea urmaşi de sex masculin. Rezultatul a fost acela că toate acestea au uşurat transferul
proprietăţii dinspre familii înspre Biserică ce a devenit rapid cel mai mare moşier din cele mai multe
ţări europene, o poziţie pe care o deţine şi astăzi. Pătrunzând în mecanismele vieţii familiale, ale
moştenirii şi căsătoriei, Biserica a obţinut un control deosebit asupra resurselor societăţii,
îmbogăţindu-se prin acest proces” (Achim Mihu – Antropologia culturală, Editura Dacia 2002) . Vă
sună cunoscut?
Un alt autor, ale cărui idei rezonează cu cele ale
matrozului, este domnul Dan Grigorescu cu lucrarea
”Civilizaţii enigmatice din Nordul Americii”. Lecturând
această lucrare, am rămas impresionat de povestea lui Ishi,
ultimul reprezentant al tribului californian Yahi. Acest om
simplu, cu suflet nobil, precursor al unui modern şi justiţiar
Silent Death românesc, vine dintr-o istorie sângeroasă şi
agitată a unui trib ce încearcă să reziste în condiţiile
colonizării accelerate şi brutale a Americii pentru a confirma
cel puţin una dintre ipotezele de lucru ale matrozului şi
anume faptul că omul nu este nici rezultatul unei evoluţii
naturale, nici creaţia unui zeu anacronic şi desuet, fiind mult
mai probabilă poligenia rasială de origine extraterestră, că
indiferent de condiţiile în care sunt siliţi să supravieţuiască,
oamenii din toate rasele şi culturile apreciază confortul şi
utilităţile moderne, că adaptarea rapidă a unor ”sălbatici” la
condiţii civilizate moderne, lait-motiv în scrierile matrozului,
~ Ishi ~ e credibilă şi perfect posibilă, spre disperarea detractorilor:
”Toţi prietenii lui – Kroeber, Waterman, doctorul Saxton Pope, cel care îl examinase
periodic pe Ishi – au observat că indianul se simţea ”acasă” la muzeu. Dar nici ei nu îşi dădeau
seama cât de bine se simţea aici: când antropologii au programat o călătorie până în teritoriile Yana,
Ishi s-a arătat foarte neliniştit şi, în loc să se bucure că îşi va vedea locurile de obârşie, a încercat să-
şi descurajeze prietenii, vorbindu-le despre greutăţile neînchipuite pe care urmau să le întâlnească.
Or să fie furtuni îngrozitoare. O să le iasă în cale şerpi veninoşi şi lincşi. Vor suferi de foame şi de
sete. Nu vor avea paturi în care să se odihnească noaptea. Arăta cu degetul spre cada de baie, spre
sobă, spre scaune, spre dulapurile cu sertare. I se părea de-a dreptul o nebunie să renunţe la toate
astea, fie chiar şi pentru câteva săptămâni.” (Dan Grigorescu – Civilizaţii enigmatice din Nordul
Americii – Editura SAECULUM I.O. 2001).

5
PĂREREA MEA

”Cine nu trage, ..!”


Convins de sursele antropologice calificate şi independente, apărute în perioade de timp
anterioare operei matrozului, am început să întrezăresc şi contribuţia originală pe care o aduce
acesta ştiinţei antropologice. Excelând în abordarea unor ramuri antropologice moderne cum sunt
antropologia feministă, continuând cu antropologia maritimă şi cea reflexivă şi uzând de o tehnică
literară inedită, împărţirea romanelor în două părţi, una SF şi cealaltă de analiză a realităţii imediate,
am observat că matrozul mai adaugă un pas demersului antropologic devenind întemeietorul unei
discipline greu de definit, ce are drept scop redarea demnităţii şi identităţii umane.
Dacă, în mod obişnuit, un antropolog se integrează într-o comunitate, o studiază iar apoi se
mărgineşte la a descrie funcţionarea acelei societăţi, ”antropologul” Coruţ mai face un pas, unul
major, al ameliorării active, prin evidenţierea tarelor ce marchează societatea şi prin pregătirea
membrilor ei în scopul eradicării lor, iar dacă o sumă de antropologi i-ar putea reproşa lipsa de
etică, antropologia interzicând influenţarea culturii studiate, un nealiniat, ca mine, le-ar putea
replica faptul că etica nu ţine de foame şi nu împiedică două forme majore de manipulare a maselor,
cea religioasă şi cea financiară să producă milioane de victime, la nivel global.
Înlocuirea metodelor şi tehnicilor de cercetare antropologică cu mai familiarele metode şi tehnici
specifice muncii în serviciile de informaţii, metode ce duc către concluzii mult mai exacte şi mai
conforme cu realitatea, au făcut ca aceste demersuri cu un început modest să se transforme într-un
fenomen de masă, în continuă dezvoltare. Astfel, matrozul a reuşit să aducă servicii majore ştiinţei
antropologice, aducând-o în lumină şi punând în valoare rezultatele, pe nedrept ignorate, a generaţii
de cercetători.
În plan personal, ce să spun? Cu certitudine să fii studentul matrozului nu e un lucru uşor, am
fost tentat de mai multe ori să renunţ. Pentru a nu fi pus faţă în faţă cu condiţia umilă de humanoid
involuat, pentru a nu fi nevoit să-mi recunosc slăbiciunile evidente, pentru a nu fi nevoit să
recunosc că sunt comod, autosuficient şi ignorant. Dacă sunteţi curioşi să aflaţi cum se pot depăşi
asemenea momente, e simplu: vă imaginaţi un matroz hâtru, cu un chistoc de ţigară în colţul gurii,
care ţi se adresează drăgăstos: ”Cine nu trage,..!”.
Facultatea de Libertate. Şcoala în care am devenit EU într-o mare de NOI. Şcoala care sper
că într-o zi ne va aduce în faţa LOR. Şi atunci va fi un nou început.

~ Vodă Gheorghe Stelian

6
PAMFLET

Sfântul Cartof

“Mare este puterea Domnului de Sus, şi minunate sunt faptele Sale,


fie lăudat, în vecii vecilor, Amin † ” – Igor 6, scor 1-0

Ce fericire mai mare poate fi pentru un mirean, dacă nu aceea de a primi o veste de la bunul
Tată Ceresc, că îl iubeşte, simpatizează în tot ce face? Am primit la Sfânta Redacţie a Patriarhiei de
la un bun creştin un cartof în care era semnul Crucii foarte clar.
Bunul creştin Natantol Fărămintescu : “Tăiam cartofi pentru mâncare, şi aveam mult de
treabă deoarece găteam pentru toată familia. Mai era un singur cartof pe fundul oalei, şi m-am
gândit că nu mai are rost să-l curăţ şi pe acesta că e mic. Dar, atunci mi-am adus aminte de
învăţăturile unui Sfânt Părinte: “Când simţi că ai ajuns la fund, bagă mâna mai adânc, să simţi
minunea.” Şi aşa, după ce am tăiat cartoful, mare mi-a fost minunea”.

Priviţi şi vă minunaţi!

Asta da minune, Iisuse


Hristoase, Salvatorul Meu,
Nădejdea mea, Protectorul meu,
în vecii vecilor, Amin †

Preamirobolantul Patriarh
Daniel, a convocat Adunarea
Eparhială, în care s-a hotărât ca
din acest cartof să se facă
chipsuri, care vor fi cu siguranţă
făcătoare de minuni.
Patriarhul Daniel : “Dorim ca
prin această acţiune, persoanele
care nu au frica Domnului, să
afle de puterea Sa şi de
dragostea purtată pentru robii
săi oamenii. Astfel, mulţi ateii se
pot întoarce la adevarata
credinţă, dreaptă şi erectă, aceasta fiind ortodoxia, ajungând să fie scutiţi de focurile iadului.”
După mai multe dezbateri, se va stabili preţul pentru un chips făcător de minuni, vindecător de toate
bolile cunoscute şi necunoscute. Este foarte posibil să se organizeze o licitaţie.

~ Dragomirică Răzvan

7
ŞTIRI

Pantof de lux, pentru şefi de stat ruşi, fabricaţi de un român


Alexandru Maftei fabrică pantof de lux. Brandul de pantof
de lux Maftei se vinde în Viena şi, de puţin timp are o
reprezentanţă şi în Capitală. Cea mai ieftină pereche de pantof
costă 500 de euro, în timp ce cea mai scumpă ajunge la 4.000 de
euro. Au cumpărat de la el celebrităţi engleze, oficialităţi ruse şi
preşedintele Belarusului. Creatorul brandului de lux provine dintr-
o familie de artizani de pantof.
La 30 de ani a reuşit să se stabilească la Viena. Acolo are
două magazine de prezentare a produselor de lux şi, de curând a
penetrat şi piaţa locală, cu o unitate în Capitală. De ce Viena? Creatorii de pantof de lux care
contează sunt în Anglia, Franţa şi Austria, spune Maftei.
sursa: money.ro

Sistemul naţional antigrindină va deveni funcţional din 2014-2015


Şeful Administraţiei Sistemului Naţional Antigrindină (ASNA), general Gheorghe Florescu,
a declarat că sistemul antigrindină va fi funcţional pe întreg teritoriul României în 2014-2015.
”În momentul de faţă, suntem în cursul implementării. În Prahova, am început aplicaţia din
2004, iar sistemul l-am omologat în 2006. Funcţionăm cu şase puncte de lansare, iar anul acesta
intenţionăm să funcţionăm cu opt puncte de lansare şi să acoperim un areal de aproape 100.000 de
hectare. Intenţionăm să funcţionăm pe cinci centre zonale, pe toate zonele importante din România:
în Muntenia, în Moldova - în Iaşi intenţionăm ca în acest an să funcţionăm parţial - după care în
Transilvania, la Târgu Mureş, centrul de coordonare va fi aici. Suntem în faza de proiecte
recepţionate, studii de fezabilitate, urmează să implementăm sistemul de construcţii-montaj.
Urmează pentru Banat, la Timişoara. Până în 2014-2015 să putem spune că funcţionăm la nivel
naţional”, a susţinut Florescu.
sursa: Agroaliment.ro

Doi tineri români au inventat pantoful-încărcător de telefon mobil


Proiectul unei echipe din România a câştigat secţiunea "Antreprenoriat şi Competenţe
Digitale" în cadrul concursului "Go Digital" - parte integrantă a campaniei "eSkills Week 2010".
Proiectul "Încărcătorul ecologic de telefon mobil", o "talpă electrică" ce alimentează terminale
mobile, a fost clasat înaintea altor zeci de lucrări ce au intrat în competiţie la această categorie.
Proiectul tinerilor Cezar Ursan şi Adrian Brudaru, reprezintă ideea unei afaceri pe care vor să
o demareze în viitorul apropiat, urmând să ofere utilizatorilor o metodă ecologică de încărcare a
terminalelor mobile. Practic, un dispozitiv transformă, prin ataşarea la pantof, energia mecanică (de
mişcare) în energie electrică, suficientă pentru a încărca o baterie de 3,7 V, folosită la majoritatea
telefoanelor mobile.
sursa: eskills-week.ec.europa.eu

8
ŞTIRI

Guvernul, învins de un agricultor botoşănean

Cel mai mare producător de sfeclă de zahăr din 2006, a obţinut în instanţă despăgubiri de
peste 500.000 de lei din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Marius Cristescu, în
calitate de administrator al unei societăţi agricole, a dat în judecată ministerul şi Direcţia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), după ce în 2006 grindina şi ploile torenţiale i-au distrus
150 de hectare cultivate cu sfeclă de zahăr la Vlăsineşti, scrie Monitorul de Botoşani.
La solicitarea producătorului, Primăria comunei a făcut o comisie pentru evaluarea pagubelor
şi a întocmit procese verbale atât după calamităţi cât şi la recoltarea sfeclei, constatându-se că
aceasta nu mai putea fi procesată. Cultura era asigurată pentru 300.000 de lei, producătorul urmând
să primească 210.000 lei, adică 70 la sută din valoare, şi să restituie statului 112.000 lei, respectiv
contravaloarea subvenţiei. Astfel, până la sfârşitul anului 2006, producătorul trebuia să primească în
jur de 100.000 de lei, mai ales că Guvernul dăduse şi o hotărâre în acest sens.

sursa: Monitorul de Botoşani

0,8 mil. euro de la UE pentru înfiinţarea de sere de legume


Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi agricole pot să obţină fonduri europene
de până la 800.000 de euro pentru înfiinţarea sau
modernizarea unei sere de legume.
"Printre activităţile eligibile în vederea realizării
unei sere (adică acele activităţi pentru care se rambursează
investiţiile realizate) se numără atât construirea, cât şi
modernizarea serelor, inclusiv achiziţionarea centralelor
termice şi a instalaţiilor de irigat, precum şi asigurarea
utilităţilor în vederea respectării condiţiilor de mediu",
precizează George Stoian, consultant în fonduri europene în
cadrul firmei de consultanţă Initial Advisory.
O altă investiţie eligibilă în cadrul realizării unei sere o reprezintă achiziţionarea de maşini,
utilaje, instalaţii, echipamente şi accesorii, precum şi a echipamentelor şi a pachetelor software
necesare desfăşurării activităţilor din cadrul proiectului. De asemenea, sunt acoperite investiţiile
pentru procesarea produselor agricole la nivelul fermei, aceasta cuprinzând echipamente necesare
pentru vânzarea produselor procesate, inclusiv depozitare şi răcire. Cheltuielile cu achiziţia sau
arendarea terenului nu sunt eligibile. "Terenul pe care se face investiţia trebuie să fie în proprietate
personală sau în arendă. De reţinut este faptul că beneficiarul sau reprezentantul legal al proiectului
trebuie să dovedească o anumită pregătire profesională în raport cu proiectul pe care doreşte să-l
implementeze", precizează Stoian. Suma maxima care se poate obţine din fonduri europene este de
800.000 de euro, aceasta reprezentând maxim 40% din valoarea eligibilă a unui proiect. Proiectele
se finanţează prin măsura 121 - "Modernizarea exploataţiilor agricole" din cadrul Programului
Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR).Anul acesta sunt estimate a fi lansate două apeluri de
proiecte, în mai şi octombrie.
sursa: Ziarul Financiar

9
PSIHOLOGIE

Tehnici de superînvăţare II
Învăţarea este un proces care este infuenţat nu numai de complexitatea materialului
ce urmează a fi însuşit, ci şi de celelalte condiţii exterioare: ambientul în care are loc
învăţarea. Ideal ar fi să putem învăţa oriunde şi oricând, însă este mai eficient să ne
formăm deprinderea de a învăţa în acelaşi loc şi la ore fixe.

Prin condiţionare, utilizând acelaşi loc şi aceeaşi oră, starea de spirit corespunzătoare se va
instala automat, ori de câte ori te aşezi la masă. Este bine de ales un loc familiar, cu cât mai puţine
elemente noi, care să distragă atenţia de la scopul dorit, învăţatul. Ideal ar fi să ai o cameră dedicată
acestui fapt. Obişnuinţa, “ritualul” în actul învăţării formează un reflex condiţionat care va uşura
procesul învăţării, te va introduce de fiecare dată cu uşurinţă în “transa” învăţării, chiar dacă uneori
nu ai chef. Acel loc special îţi va crea “cheful”.
Alături de mediul în care înveţi, învăţarea este influenţată şi de culorile din jurul tău, de sunete, de
mirosuri, de muzica, chiar dacă nu eşti conştient.
În acest articol se va aborda rolul muzicii în procesul de învăţare.
Cercetările din ultimii ani au scos în evidenţă
faptul că urechea joacă un rol cheie în
funcţionarea creierului. Cercetătorul francez
Alfred Tomates, un eminent specialist al
urechii, a ajuns la concluzia uimitoare că
urechea nu e făcută numai pentru auz, ci are,
în plus, şi rolul de a “energiza creierul”.
Ascultând sunete cu frecvenţe între 5000 şi
8000 de hertzi, celulele nervoase se reîncarcă
la fel ca o baterie. Muzica lui Mozart (şi în
general muzica barocă si cea gregoriană)
conţine cel mai mare număr de sunete cu
această frecvenţă (spectrul cântecelor
păsărilor se situează tot în jurul frecventei de
5000 de Hz), iar muzica rock are cele mai
puţine astfel de frecvenţe. Sunetele de
frecvenţă joasă, cum ar fi cele de la aparatele
electrocasnice (încălzitoare electrice,
televizoare, calculatoare etc.), de la trafic, cât
şi unele piese rock reduc potenţialul electric al celulei nervoase ceea ce se manifestă prin disconfort,
oboseală, epuizare şi chiar stres. Transmisiile puternice ale turnurilor de radio şi televiziune,
cablurile electrice de înaltă tensiune şi, în general, câmpurile electromagnetice puternice creează o
adevărată poluare electromagnetică şi produc un fel de înceţoşare a minţii şi a memoriei.
Cercetările efectuate pe la mijlocul secolului trecut au arătat că muzica barocă, spre exemplu,
stimulează creşterea plantelor şi a recoltelor cu până la 60%, creşte producţia de ouă la găini şi de
lapte la vaci. De asemenea, Dan Carlson din Minnesota a stabilit că frecvenţele care energizează
plantele au 5000 de hertzi; această muzică ajută plantele să crească cu peste 700%. Plantele care au
beneficiat de un astfel de tratament au intrat în Cartea Recordurilor! De asemenea, muzica propusă

10
PSIHOLOGIE

de Carlson a făcut să crească productivitatea solurilor sărăcite cu până la douăzeci şi cinci de ori
mai mult.
La om, ritmul muzicii influenţează undele cerebrale, aspect constatat prin analiza
electroencefalogramei. Simplul fapt de a asculta anumite melodii antrenează creierul spre unde alfa
şi teta influenţând stările psihice, deoarece atât creierul, cât şi inima au tendinţa să urmărească
ritmul muzicii. Un ritm lent de 56-64 bătăi pe minut calmează mintea, duce la încetinirea bătăilor
inimii, face să scadă presiunea arterială, iar respiraţia devine mai lentă şi mai regulată. S-a
demonstrat, de asemenea, că muzica influenţează chiar şi digestia. Ascultând muzică barocă atunci
când mănânci, mesteci mai încet şi digeri mai bine.
Efectele muzicii baroce lente sunt similare exerciţiilor de meditaţie şi relaxare. Se pare că
muzicienii barocului erau iniţiaţi în efectele psihice şi fiziologice ale muzicii.
Muzica, făcând mintea să se detaşeze de lumea fízică şi de simţuri, influenţează în mod direct
subconştientul. Einstein a fost pasionat de vioară, la care a cântat toată viaţa. El spunea că atât
muzica, cât şi activitatea creatoare “se nasc din aceeaşi sursă şi se completează una pe cealaltă”.
Atunci când ajungea într-un punct mort sau atingea un
moment difícil, el se refugia în muzică, iar în acele
momente soluţia îi apărea limpede. Există studii care arată
o legătură strânsă între muzică şi creativitate, de aceea
mulţi cercetătorii în pedagogie au sugerat introducerea în
mod obligatoriu a studiului muzicii în învăţământ, ca
formă de potenţare a abilităţilor intelectuale şi creative ale
elevului.
În fosta Uniune Sovietică şi în Bulgaria s-au făcut
cercetări timp de decenii asupra meloterapiei. În timp ce
îşi pregătea teza de doctorat la Universitatea Harkov din
Ucraina despre utilizarea controlată a sugestiei, Lozanov a
observat că în spitale şi sanatorii se folosea muzică
specială pentru calmarea durerilor ( Beethoven – Simfonia
pastorală nr.6; F. Chopin – Concertul nr.1 în mi minor;
Mendelson- Bartholdy – Simfonia Italiană; Ceaikovski –
Simfonia nr.6). Lozanov a început să testeze efectele
diferitelor genuri de muzică asupra învăţării, obţinând
rezultate uimitoare, muzica fiind elementul cel mai important al metodei lui.
Sovieticii au descoperit de mult frecvenţele care influenţează emoţiile, memoria şi, în general,
funcţionarea creierului, fiind primii care au construit aşa numitele “maşini ale minţii” care sporesc
IQ-ul, întăresc memoria şi amplifică starea de concentrare (de exemplu: Stimulatorul electro-
cranian, Minteascop etc.)
Mai apoi, cercetătorii americani Lynn Cooper şi Milton Ericsson au stabilit că simple fapt de
a asculta un metronom cu 60 de bătăi pe minut antrenează starea alfa, iar la Universitatea din Iowa
s-a ajuns să se mărească capacitatea de reţinere a informaţiilor cu 26% şi viteza de învăţare cu 24%
numai ascultând muzica barocă. Cercetătorii de la Universitatea California au stabilit că, prin
simpla ascultare a unei anumite muzici în timpul testelor de inteligenţă, se obţin 8-9 puncte mai
mult decât la testarea fără muzică, demonstrând astfel că ascultarea regulată a muzicii poate să
mărească IQ-ul. De asemenea, psihologii au constatat că cei care învaţă să cânte de la o vârstă
fragedă au tendinţa să depăşească media de inteligenţă.

11
PSIHOLOGIE

Anumite genuri de muzica stimulează în mod direct dezvoltarea intelectuală, de aceea


copilul trebuie să asculte muzică (barocă, gregoriană, Mozart etc.) încă de la naştere şi chiar înainte
de a se naşte. Deoarece sunetele cu frecvenţă înaltă (care sunt cele mai eficace) sunt filtrate de
pântecul mamei, se pune sursa sonoră în zona pântecului (sonorul să fie moderat).
Muzica are un rol foarte important în învăţare putând spori receptivitatea şi capacitatea de
concentrare. Ea este miraculos de relaxantă făcând să dispară durerile de cap, elimină stresul, ajută
la concentrare şi vizualizare.
Atunci când înveţi, este bine, deci, să
asculţi muzica cu ritm lent, constant,
monoton, cu o structura melodică non-
distructivă. Nu folosi muzica vocală,
deoarece textul melodiei tinde să interfereze
cu materialul de învăţat. Fragmentele lente
de muzică instrumentală barocă, redate de
instrumente de coarde, duc la cele mai bune
rezultate. Trebuie evitate tempourile
contrastante. Caută secţiuni de adagio,
larghetto sau largo ale concertelor
compozitorilor de muzică barocă şi
selecţionează-le pe acelea cu un ritm de 60
de bătăi pe minut, care permit atingerea unei
stări profunde de calm şi receptivitate.
Muzica se poate asculta oricând, în timpul procesului de învăţare, în timpul activităţilor
zilnice, când trebăluim prin casă, când dormim, când mergem pe jos sau când conducem. Muzica se
ascultă în surdină, să se aud încetişor, ca fundal. S-a constatat, de asemenea, că pentru a produce
efecte de lungă durată, e nevoie ca perioada de ascultare a muzicii să fie mai lungă. S-a constatat că
sunt necesare cam o sută de ore de “terapia” prin sunet (adică să asculţi muzica în mod regulat timp
de cel puţin patru săptămâni) pentru condiţionarea urechii, energizarea creierului şi limpezirea
minţii. După aceea subiecţii ajung să-şi inducă singuri ritmul undelor cerebrale, fără ajutorul
muzicii.
Pentru învăţare se recomandă muzica barocă (începutul secolului al XVIII – lea) care are o
structură complexă, dar echilibrată, o textura bogată şi un ritm consistent, aproape matematic :
Vivaldi, Telemann, Corelli, Haendel, Hayd, Mozart, J.S. Bach (ultimul se pare ca are muzica
cea mai “intelectuală”, având armoniile foarte bine structurate), cântecele gregoriene, precum şi
unele piese de Schumann, Schubert, Bizet, Beethoven. Este vorba de secţiunea tempo-ului lent
din concrétele baroce – mişcarea largo sau andante cu un tempo de pauza între 55 şi 65 de bătăi pe
minut.

~ Apostol Pavel

(continuarea în numărul următor…)

12
ISTORIE

Utopia Getica II
Avea să se împlinească nu prin apele Dunării, ci prin violenţa goţilor, care – straniu lucru - cu
numele geţilor, cu istoria acestora preschimbată în propria lor istorie şi cu Zeul Zamolxis - nu cu
zeul Walhalei - aveau să răstoarne toata lumea antică şi să ajungă în vârtej până în Spania.
Vaticiniul lui Lucan, de care Isidor din Sevilla nu s-a îndoit niciodată! Cum să te îndoieşti de
realitate când ea singură îşi ia sarcina să reveleze mitul, al cărui secret Isidor l-a căutat fără
odihnă în Istoriile si Etimologiile sale.

Secretul ţării geţilor era încă de nepătruns pe vremea lui Seneca. Filosoful nu ştia să
vorbească în oarecare cunoştinţă de cauză decât despre marele fluviu care încingea ţara şi despre
cetăţile elenice presărate pe ţărmul pontic. Despre rest, nimic mai mult decât faima temutei săgeţi
getice şi aceea a ucigătoarelor plante ale Dunării, din care se distilau sucuri pentru magia
înfiorătoare a Medeei. Era convins însă că acea ţară era bogată în pietre preţioase, ceea ce însemnă
altă magie. Pietrele preţioase închideau puteri şi mistere. Atât se putea afla de la Seneca; şi nimeni
nu ştia mai mult. Dunărea îşi păzea bine secretele. Oamenii se ascundeau în munţi - Daci montibus
inhaerent. Pădurile erau întunecoase. Acopereau acea ţară plină de primejdii.

Codrul frate cu românul


Pădurea dacică.
Înfricoşătoarea pădure dacică. Era
adăpostul acelor oameni: codrul
frate cu românul şi era originea
adâncă a mitului getic, invocat şi
azi în formula magică, foaie verde,
în cântecul popular. Românii
cunoşteau acea pădure de departe,
când se vedeau nevoiţi s-o
ocolească; sau mai de aproape,
când în întunecimea ei pierea vreo
legiune sau chiar vreun general
faimos. Atunci umbra pădurii
dacice ajungea până la Roma şi de
ea vorbeau poeţii şi cronicarii care
notau dezastrele petrecute acolo.
În anul 74 î.Hr., un general roman,
Gaius Scribonius Curio, care-i învinsese pe dardani în Tracia, voia să-i supună şi pe daci şi ajunsese
până la Dunăre. Dar, înspăimântat de pădurile pe care le vedea, s-a oprit. S-a întors din drum fără să
facă război: “Curio Dacia tenus venit, sed tenebras saltuum expavit”, spune Florus. În altă
împrejurare, Roma s-a emoţionat de moartea lui Cornelius Fuscus care se înmormântase cu
toată legiunea lui în pădurea blestemată. Martial scria (în carte, nu pe piatră) epitaful prietenului său

„Aici zace Fuscus... Lespedea aceasta nu se mai teme de ameninţări duşmănoase... umbra
victorioasă a generalului stăpâneşte pădurea supusă". Retorica poetului era mai mult decât tragică.

13
ISTORIE

Generalul pierise fără victorie. Fără urmă.Înfricoşătoarea pădure nu se clintise. Rămânea mereu
mută, întunecată, plină de secretele ei. Pentru mintea anticilor era în toate acestea (şi în multe altele)
nu numai un mit care inspira teama, dar ceva magic, ce izvora din geniul acelui popor şi venea în
apărarea lui, ascunzând realitatea.
Pădurea era fondul obscur unde se urzea secretul. Dar acel popor, care-şi adora zeul pe culmi
solitare (zeul pitagoreic în mintea grecilor, însă mai aproape de Zarathustra decât de Pitagora,
eclectic al misterelor) avea o ştiinţă a secretului, inviolabilă în aşa măsură, încât nici azi istoricii nu
pot face o distincţie limpede între mitul şi istoria sa. Acel zeu, deşi luminos (zeu al cerului şi al
nemuririi) rămânea ascuns. Nu i se cunosc altarele şi nici chipul. Potrivit unei reguli magice, se
reprezenta principiul contrariu şi învins, balaurul cu cap de lup, care slujea şi apăra, deşi uneori se
revolta şi-i dădea bătălie lui Zamolxis în nori. (Dacii făcuseră din el stindard şi-l adorau, dar trăgeau
cu săgeţile în nori când izbucnea o furtună). Acest balaur a fost adoptat ca insignă şi de unităţi ale
armatei romane şi a fost adorat până în Italia. Poate nu este lipsit de interes să menţionăm că
Wulfla, apostolul goţilor, capadocian de origine şi deci trac, primise în Dacia, unde evangheliza,
acest nume got, care deriva de la acela al lupului. Un asemenea nume putea avea un înţeles tainic
printre oamenii din acea ţară (Wulfla a predicat în Dacia şi în latină; a trăit şi între daci). Zeul
acestui popor îşi ascundea persoana în tot ce era legat de cultul şi numele sale. Îi ziceau Zamolxis
sau Zalmoxis, însă uneori şi Gebeleizis, iar mai târziu, cine ar crede? - într-o inscripţie (Pârvan l-a
recunoscut), Iupiter Optimus Maximus Paternus Aepilofus. Ultimul calificativ îl trădează: „zeul din
stânca"... şiret zeu! Ieşise din Dacia, se substituise altuia şi era adorat între străini.
Acest mod de a se ascunde în nume, de a desemna lucrurile printr-o apelaţie dublă sau
multiplă (chiar dacă uneori cuvintele sunt greceşti sau romane, pentru că numele adevărate
rămâneau necunoscute) este altă formă a ermetismului ciacic: Zamolxis-Gebeleizis; Danuvius Ister;
Carpathus-Caucasus; Decebalus-Diuppaneus; Daci Davi-Dai-Getae (şi variante: Massagetae,
Thyragetae Thissagctae, Pitigetae sau chiar Petoporani s.a.). S-ar putea întemeia multe speculaţii,
nu neapărat etimologice, asupra ambiguităţii nomenclaturii dacice. Asemenea încercări a duce la
recunoaşterea tendinţei tipice a dacului de a ascund propria-i personalitate şi pe aceea a lucrurilor
ţării sale şi de a exercita asupra străinului magia de străveche folosinţă a numelui care disimulează.
Pe aceeaşi cale ajungem şi la mit.

Mitul şi utopia
Tot ce aparţine acelei ţări şi cunoaştem prin izvoare literare antice trebuie supus unei critici
foarte severe pentru a putea separa cele două planuri ale lumii daco-getice, insuficient observate
chiar şi de istoricii cei mai scrupuloşi; planul real al cunoaşterii directe, pe care au avut-o mai
limpede romanii prin războaie şi care se completează prin descoperiri arheologice. Dacii şi
Danuviul sunt numele exacte în acest plan. Apoi celălalt, planul mitului, propagat de greci şi
adoptat şi de romani, care l-au confundat de multe ori cu planul real. E lumea geţilor, cu Istrul sacru
şi Caucazul, cu sălbatica Peuce, Delta cu o mie de guri şi leneşele stele ale polului getic.

De la mit nu mai e decât un pas până la utopie. Iar aceasta e marea creaţie căreia i-a dat
naştere geniul dacilor: Utopia Getica, de ei inspirată. Rădăcinile acestei utopii le găsim în Homer,
acolo unde poetul vorbeşte despre traci şi Amazoane; origini mai precise le aflăm în Herodot care,
cunoscându-i pe geţi şi culegând despre ei ce spuneau grecii de la Pont, i-a zugrăvit în culori
puternice, stârnind imaginaţia, scriind cuvintele care, fie şi ele singure puteau constitui temeiul unei

14
ISTORIE

utopii: „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Tracia era marea rezervă de mituri: Orfeu,
Dionysos şi, între geţi, Zamolxis. Mituri personificate (mai târziu şi Alexandru Macedon). Dar cei
mai buni dintre traci, geţii de la Istrul sacru, au ajuns şi ei poporul mit, dând naştere în imaginaţia
greaca unui mit paralel: Amazoanele, femeile geţilor. Amazoanele şi geţii sunt mituri şi în acelaşi
timp utopii. Foarte asemănătoare între ele. Într-un straniu contrast, evocau amândouă aceeaşi idee
nostalgică a omului antic: o lume de vitejie sălbatică, de curăţie şi dreptate. Asemenea lumi trebuie
să existe, dar sunt secrete. Se ascund în stânci înalte de munţi necunoscuţi: în Marpesia Caucazului,
Amazoanele; în Carpaţii altui Caucaz, geţii. Se pare că aceştia erau mai drepţi decât Amazoanele.
Erau aspri şi inocenţi... "bunul sălbatic" al anticilor. Horatiu: Rigidi Getae; Martial: Dacus puer:
Ovidiu, la Tomis:.. „Barbar sunt eu aici, pentru că nimeni nu mă înţelege"*. Şi erau nemuritori.
Herodot a spus-o. Şi Platon. Şi alţii.
Aceştia erau dacii, cu ţara lor, în momentul când Traian se hotăra să cucerească acea ţară.
Puţin mai înainte, Imperiul suferise în Dacia o umilinţă gravă datorită uşurătăţii lui Domitian. De
victoria împăratului s-a râs cu amărăciune la Roma; fusese plătită cu un tratat de pace care-i obliga
pe romani să respecte Dacia şi să contribuie la înarmarea ei cu maşini de război, cu tehnicieni şi cu
bani. Istorici moderni - între ei Iorga - au încercat reabilitarea lui Domitian, explicând că suma
anuală plătită de imperiu nu era tribut şi că coroana pe care împăratul o aşezase pe fruntea lui
Diegis, fratele lui Decebal şi reprezentantul lui în acea împrejurare, nu încorona decât un rege
clientelar. Aşa trebuie să fi fost, fără îndoială. Dar toate dovezile ne arată că nu aşa gândea şi
Decebal. Şiretul rege, care nu se lăsase văzut decât în persoana fratelui său, continua să fie foarte
primejdios în pădurile lui. Se înarma, primea dezertori şi fugari romani, coaliza cu alţi barbari şi,
după izvoare antice, socotite de unii istorici ca admisibile, se punea în legătură chiar cu parţii de la
Eufrat, acei parţi despre care mai de mult spusese Lucan că luptau cu „arcuri getice". Când i s-a
părut potrivit, a atacat Drubeta, municipiul roman de la Dunăre, a dărâmat cetatea şi i-a gonit pe
legionari. Violase tratatul. A fost poate motivul hotărârii Senatului roman de a declara războiul.
Anul 101. Sosise momentul lui Traian.

~ cules de Raţiu Liviu

(continuarea în numărul următor…)

15
LUMINĂTORII OMENIRII

Nicolae Tesla II
Cele mai multe enciclopedii îl prezintă pe Marconi
drept inventatorul radioului. Însă primul brevet pentru
aplicaţii radio a fost obţinut de către Tesla. La începutul lui
1895 Tesla era pregătit să transmită un semnal la 50 de
mile, la Weat Point, New York .Dar în acel an, dezastrul a
lovit. Un foc i-a mistui laboratorul, distrugându-i munca. În
acelaşi timp, pe 12 decembrie 1901, Marconi a transmis şi a
receptat primele semnale dincolo de oceanul Atlantic.
Otis Pond, un inginer care lucra pentru Tesla i-a spus
“Se pare că Marconi ţi-a luat-o înainte”. Tesla i-a replicat:
”Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Foloseşte 17
din patentele mele”. Dar încrederea calmă a lui Tesla avea
să fie zdruncinată în 1904, când Oficiul American pentru
Patente surprinzător a revenit asupra deciziilor sale
anterioare şi i-a dat lui Marconi patentul pentru inventarea
radioului.Motivele pentru această decizie nu au fost
niciodată complet explicate, dar puternica susţinere
financiar-bancară a lui Marconi în SUA ar putea fi o
explicaţie.

Tesla continuă seria descoperirilor


În 1898 Tesla face o demonstraţie care îi stupefiază pe participanţii de la o expoziţie la
Madison Square Garden: prima navă controlată prin unde radio. Nava în miniatură se mişca pe un
lac artificial, încât cei prezenţi au crezut că o controlează cu mintea. Tesla îşi amintea “Când a
apărut prima oară a creat o impresie pe care nici o altă invenţie de-a mea n-a produs-o”. Acestea au
fost ”începuturile unei rase de roboţi, oameni mecanici, care vor face munca laborioasă a omenirii”
după cum aprecia genialul inventator. Puţini însă îşi mai amintesc de această uriaşă contribuţie a sa
ca fondator al roboticii.

Tesla: zeul fulgerului


Experimentul de la Colorado este poate evenimentul cel mai învăluit de mister şi secrete.
Ideea de la care a pornit acest experiment este legată de o furtună. Tesla povesteşte: ”Observam
undele staţionare. Deşi pare imposibil, această planetă, în ciuda dimensiunilor sale, se comportă ca
un conductor de dimensiuni mici. Semnificaţia extraordinară a acestui lucru în ceea ce priveşte
transmiterea energiei wireless, mi-a devenit clară. Nu numai că puteam transmite orice mesaj
telegrafic fără fire oriunde, dar şi să imprim la orice distanţă de pe glob slabele modulaţii ale vocii
umane, mai mult, să transmit energie, în cantităţi nelimitate oriunde pe glob, fără pierderi.”
Aici Tesla a construit o staţie experimentală, cu 2 bobine absolut uriaşe. Şi astăzi se mai
pune întrebarea „A reuşit Tesla să transmită energia wireless?” Într-un articol Tesla a susţinut că a

16
LUMINĂTORII OMENIRII

reuşit să aprindă de la distanţă, fără fire, lămpile oraşului, producând tensiuni de peste 12 milioane
de volţi. Cert este că oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului:
peste 40 metri. Tunetul s-a auzit la o distanţă de peste 22 de mile, iar o aură albastră a înconjurat
întreaga zonă.
Oamenii au putut vedea pe stradă mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de
lumină, iar la robinet curgeau pe lângă apă, curenţi electrici. Tesla era un adevărat vrăjitor. Tesla a
ajuns la concluzia că atunci când fulgerul loveşte pământul, creează unde puternice care traversează
pământul. Dar pământul nu este numai conductor, ci şi puternic electrizat, cu un potenţial imens.
Dacă s-ar reuşi creşterea amplitudinii încărcăturii energetice a pământului prin mijloace artificiale,
energia electrică ar putea fi oriunde extrasă direct din pământ.

Timp de 9 luni Tesla a continuat seria


experimentelor. Uimitorul inventator a descoperit
frecvenţa de rezonanţă a pământului, reuşind să producă
primul cutremur artificial. El a plasat un oscilator în
pământ, care a rezonat la aceeaşi frecvenţă cu a
Pământului. Abia după aproape un secol, ştiinţa a reuşit
să demonstreze veridicitatea acestei teorii. Completarea
făcută de Tesla este absolut surprinzătoare şi azi: între
război şi cutremure există o legătură directă. Exploziile
de mină, torpile, rachete, ca să nu mai vorbim de
experimentele nucleare, dezvoltă forţe reactive uriaşe
care se propagă pe întreg globul. Efectul lor poate fi
multiplicat extraordinar de mult prin rezonanţă.
“Acţiunea combinată a exploziilor de orice natură poate
produce mişcări tectonice în orice parte a globului, şi un
cutremur dezastruos în Italia poate fi rezultatul unei
explozii în Franţa.
Faptul că omul poate produce astfel de convulsii ale pământului nu poate fi pus la îndoială.
Depinde dacă o face cu un scop bun sau rău.” (Nicolae Tesla).
Asta mă duce cu gândul la valul de cutremure, inundaţii, tornade care au afectat pământul în
ultima vreme. Aş adăuga: da oamenii, în inconştienţa lor, pot distruge pământul.Tot la Colorado,
Tesla a receptat un semnal repetat din spaţiu, susţinând astfel existenţa altor civilizaţii în spaţiu. Ar
fi practic imposibil ca din miliardele de planete, una singură să fie locuită: Pământul. Pentru aceste
afirmaţii a fost ridiculizat în presa vremii.
Când s-a întors la New York, de la Colorado Spring, a scris un articol senzaţional pentru
revista Century Magazine. În această viziune detaliată şi futuristică, el a descris un mijloc de a
tapping energia solară cu ajutorul unei antene. El a sugerat că vremea ar putea fi controlată cu
ajutorul energiei electrice. A vorbit despre maşini care ar face războiul imposibil. Şi a propus un
sistem global de comunicaţie fără fire.
Pentru cei mai mulţi oameni aceste idei erau practic de neînţeles, dar Tesla nu putea fi
subestimat.
Articolul a atras atenţia unuia dintre cei mai influenţi oameni, J. P. Morgan. Un oaspete
frecvent în casa lui Morgan, Tesla a propus o schemă care arăta ca un science-fction: ”un sistem

17
LUMINĂTORII OMENIRII

global” de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a
transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile
militare, şi care transmitere de imagini în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi
aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare
colţ al său”, i-a spus Tesla lui Morgan. Morgan i-a oferit lui Tesla 150 000 de dolari pentru a
construi un turn de transmisie şi o fabrică de energie. O sumă mai realistă ar fi fost 1 000 000, dar
Tesla a acceptat şi şi-a început munca imediat, însă turnul viselor sale nu a putut fi realizat pentru că
Tesla a pierdut finanţarea lui Morgan, investitorul dorind rezultate imediate.

Tesla „un mistic mereu genial”


Lumea devine pentru Tesla „o lume oarbă, lipsită de curaj şi neîncrezătoare”, dar nu îşi
pierde nici o clipă încrederea în ideile sale. Este tot mai retras, şi petrece mult timp în parc hrănind
porumbeii. Către sfârşitul lui 1920, Tesla a început să se împrietenească cu un binecunoscut poet
german şi mistic, George Sylvester Viereck. Deşi era aproape un pustnic, Tesla lua uneori parte la
petrecerile de cină festivă oferite de Viereck şi soţia sa. Cu un talent înnăscut, Tesla a scris un poem
straniu, pe care l-a dedicat prietenului său. Se numea “Fragmente de bârfă olimpiană” şi era o critică
acidă a oamenilor de ştiinţă din zilele acelea. Încep să apară zvonuri, fiind, întocmai ca şi Eminescu,
acuzat de nebunie. De ce trebuie oare să numim pe cei ce nu-i înţelegem “nebuni”?
Ideile sale continuă să vină, parcă din science-fiction pentru contemporanii săi, dar chiar şi pentru
noi azi. Tesla descrie pentru prima dată RADARUL. Ideea lui era de a transmite unde radio de
înaltă frecvenţă, care să se reflecte din structura navei pe un ecran fluorescent. Ideea era mult prea
avansată pentru acele vremuri, dar era prima descriere a radarului. Tot el a fost primul care a vorbit
de o eră în care vehicule de zbor fără aripi, teleghidate, puteau fi trimise cu încărcătură explozibilă
asupra duşmanului.

O armă anti-război

Tesla nu a fost numai un om al viitorului, dar şi un mare filosof. De fapt toate proiectele sale
au avut ca scop declarat progresul umanităţii. „Pacea nu poate veni decât ca o consecinţă a
iluminării umanităţii”. Cu toată evoluţia tehnică a umanităţii, evoluţia morală este încă departe.
Suntem precum un uriaş cu membre puternice şi creier slab. El s-a gândit la mijloc tehnic pentru a
pune capăt problemelor de război. Credea că războiul poate fi transformat „într-un simplu spectacol
al maşinilor”. În 1931, la o conferinţă de presă, a anunţat că este pe punctul de a descoperi o nouă
sursă de energie.
Întrebat referitor la natura sursei, Tesla a replicat „Ideea mi-a venit ca un şoc extraordinar. În
acest moment pot doar să spun că va veni dintr-o sursă complet nouă şi nebănuită”.
~ D.P.

(continuare în numărul următor…)

18
TEHNICĂ

Convertoarele de energii regenerabile


Realitatea viitorului energetic al Umanităţii
Avioanele mi-au plăcut de copil. Aveam 10 – 12 ani când un avion militar m-a impresionat
teribil pentru totdeauna. Tatăl meu, un fost ofţer M.Ap.N. ieşit la pensie, m-a îndreptat cu blândeţea
spiritului şi perseverenţă spre ceea ce părea că-mi place. A reuşit şi cu ajutorul unei jucării realizate
de el din piese recondiţionate de la alte jucării şi “adaptate” să funcţioneze împreună.
Era o morişcă de vânt. Probabil că şi această morişcă ca şi avionul au lăsat o urmă de neşters în
mintea mea de copil, pentru că, peste ani, în ciuda multor neşanse şi dezamăgiri am ajuns întâi elev
la Şcoala Postliceală din cadrul actualului Colegiu Tehnic “Henri Coandă” din Bucureşti şi în cele
din urma student al facultăţii de Inginerie Aerospaţială din cadrul Universităţii "Politehnica" din
Bucureşti. Şi aici am avut parte de neşanse şi dezamăgiri, unele care ţineau de persoana mea, altele
independente de mine. Imaginea avionului a lăsat locul moriştii de vânt poate şi dintr-o atitudine
mai pragmatică faţă de realitatea vieţii în care trăim.
Vânt, soare, valuri … Nu despre vacanţe pe litoral vreau să vă vorbesc ci de o mare de
energie în care suntem scufundaţi permanent. Ar fi mai corect să spun : vânt, soare, valuri, maree,
curenţi oceanici, pârâuri şi râuri, căldura planetară, biomasă, radioactivitate, la care aş putea să
adaug de asemeni combustibilii fosili şi anume : petrol, cărbune, gaze naturale, pe care de mai bine
de 100 de ani îi consumăm cu lăcomie si risipă. Toate au un numitor comun şi anume că s-au
format datorită Soarelui.
Dacă aceşti combustibili fosili sunt epuizabili deşi sunt o formă concentrată şi relativ uşor de
exploatat şi folosit, formele de dinainte, deşi în majoritate cu o densitate mai redusă, sunt
regenerabile.
Să le luăm oarecum pe rând …

Vântul…

… sau energia eoliană, cea mai răspândită dintre formele indirecte de manifestare a energiei
radiate de Soare şi una dintre cele mai vechi forme de energie regenerabilă remarcată şi folosită de
către fiinţa umană.
Vântul a împins primele vehicule construite de om, dar a învârtit şi printre primele
generatoare de energie mecanică pentru diversele activităţi umane la care astăzi se adaugă nevoia de
energie electrică. Pentru vehicole maritime în special, s-a impus ca generator de mişcare vela (sau
aripa profilată subţire fexibilă) şi mai nou kitevela (sau zmeul) şi cilindrul magnus (sau aripa rigidă
dinamică). Pentru generarea de energie mecanică pentru sisteme fixe au apărut aproape simultan în
Asia şi Europa convertoare de energie eoliană. Au apărut două variante de abordări în construcţia
lor cumva specifice celor două continente : convertoare cu ax vertical de rotaţie perpendicular pe
direcţia de vânt şi convertoare cu ax orizontal de rotaţie sau paralel cu direcţia de vânt
Cam începând cu secolul al XIX-lea combustibilii fosili se impun, ceea ce conduce la
marginalizarea acestor convertori. Totuşi tehnologia şi materialele nou descoperite în ultimii 50 de
ani au dus la îmbunatăţirea acestor convertori în paralel cu apariţia posibilităţii de epuizare a

19
TEHNICĂ

combustibililor fosili. În plus, construirea de locuinţe sau aşezări în zone în care era greu să fie
instalate reţele de energie electrică sau să se facă o aprovizionare constantă cu combustibili fosili, în
speţă combustibili petrolieri, dar exista activitate eoliană, astfel de generatori au constituit soluţia
optimă pe termen lung pentru generarea necesarului de energie în vederea asigurării unui confort
minim civilizat în regim autonom sau chiar de independenţă. Cele mai răspândite convertoare
eoliene moderne folosite în special pentru producţia de energie electrică în regim industrial, sunt
cele de tip elice cu trei palete şi ax orizontal orientabilă activ sau pasiv.
Masivă si destul de fragilă,
acest gen de elice, având şi un
randament destul de redus, nu
este soluţia cea mai bună,
astfel că, studiile realizate de
către institute de cercetare, în
colaborare cu firme private
privind îmbinarea efectelor
unor fenomene de curând
studiate legate de
aerodinamică, promit o
eficienţă şi un randament
ridicat cumulat cu micşorarea
gabaritelor acestor agregate.
De-a lungul timpului,
studiul asupra convertorilor
deja utilizaţi a condus la o
teoretizare care ajută la
îmbunătăţirea performanţelor şi o micşorare a costurilor de realizare.
S-au formulat deja două legi principiale şi se întrevede deja formularea unei a treia, în privinţa
conversiei energiilor regenerabile:

1) Concentrare, apoi captare şi conversie sau Legea obstacolului intenţionat ;


2) Descentralizarea captării şi conversiei sau Legea adaptării la nevoile unităţii de consum ;
3) Combinarea conversiei formelor complementare
sau Legea convertorului polivalent (total).

Deşi este o formă de energie difuză, datorită răspândirii geografice şi temporale, energia
eoliană constituie un mare potenţial care este luat în serios în ciuda necesităţii unei infrastructuri
vaste şi de gabarit relativ mare.

~ Nadolu Cristian

(continuare în numărul următor…)

20
DIVERTISMENT

Anunţuri de mare publicitate


● Eşti analfabet? Scrie-ne azi şi te ajutăm pe gratis.
● Vând câine: mănâncă orice şi îi plac foarte mult copiii.
● Firmă de protecţie şi pază oferă servicii femeilor singure. Noi vă asigurăm spatele!
● Căutăm bărbat pentru lucru la fabrica de dinamită. Trebuie să fie dispus să călătorească.
● Bătrânel nebunatic cumpăr apartament în zona verde, aproape de şcoală sau grădiniţă.
● Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă.
● Instabil din punct de vedere financiar – datorez tuturor bani. Dacă nu eşti unul dintre creditorii
mei aş vrea să te întâlnesc. Sună-mă tu, că nu mai am credit pe cartelă.
● De vânzare: birou de epocă pentru doamnă cu picioare subţiri şi sertare largi.
● Vând pat pentru copil cu picioare de fier.
● Doctor, 32 ani, doresc să cunosc o femeie cu o reală frumuseţe interioară. Trimiteţi radiografia.
● Vând maşină de cusut mână şi picior.
● Vând pătuţ copil făcut la comandă pentru pretenţioşi.
● Pensiune agroturistică închiriez căpiţe de fân cu ora.
● Servim cu frişcă clientela bine bătută.
● Avem frişcă bătută toată ziua.
● Posesoare casă cu etaj. Iau în gazdă şi sus şi jos.
● Nu servim în stare de ebrietate.
● Confecţionăm poşete şi genţi cu pielea clientului.
● Donez wallpapere sfinţite pentru calculator.
● Schimb urgent coală de scris A4, calitatea I, cu un automobil Audi, acelaşi model. Cer seriozitate.
● Tânără doamnă, drăguţă, inteligentă, caracter, familie bună, doreşte căsătorie cu domn bine situat
care să aibă şi autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.
● Pentru vopsitul părului folosiţi MARIA-COLOR. Pentru vopsitul fustelor folosiţi băncile din
parcurile publice.
● Blondă superbă caut soţ cu mulţi prieteni superdotaţi.

Rezolvarea din numărul trecut

1, Cele două “triunghiuri” nu sunt tocmai triunghiuri (se verifică


matematic). Dacă se calculează aria triunghiului prin însumarea
ariilor porţiunilor delimitate, obţinem două suprafeţe diferite, deşi
vizual amândouă triunghiuri par identice.

2. Tanţa.
3. A doua poziţie.

~ Dragomirică Răzvan

21
DIVERTISMENT

http://revistainimaderoman.blogspot.com/

Revistă realizată de membrii forumului Octogonarii


http://octogonarii.ro/

în colaborare cu

Drumul învingătorilor
http://drumulinvingatorilor.ro/

Articole semnate de : Apostol Pavel


Copăcianu Adrian
Dragomirică Răzvan
Nadolu Cristian
D.P.
Raţiu Liviu
Vodă Gheorghe Stelian