Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tehnici de superînvăţare II
http://revistainimaderoman.blogspot.com/
● De ce o revistă de popularizare a gândirii corecte ?
Viaţa sănătoasă şi fericită presupune o gândire corectă şi acţiuni corecte.
Cel ce atinge “rangul” de vedetă peste noapte se transformă într-un monstru sacru, într-un
idol. Oamenii discută despre vedete, despre cum se îmbracă, despre cum vorbesc, despre ce
gândesc, despre ce scandaluri au mai făcut. Vedeta a monopolizat mintea omului.
Vedeta a devenit EMBLEMA societăţii în care trăim. Modelul prim din care ne inspirăm cu toţii.
Seva din care ne tragem existenţa. Oglinda în care ne privim. Idolul pe care îl iubim...
Vedeta a devenit cea mai eficientă metodă de “control” şi manipulare. Din păcate... E simplu să
controlezi masele, e simplu să le impui o modă, să le spui cum să se îmbrace, ce să creadă, cum să
vorbească, cum să se comporte... Vedeta a monopolizat totul. Omul a ajuns să nu îşi mai dorească
“viaţa insipidă” şi să viseze la statutul de vedetă. Oamenii calcă pe oameni ca să ajungă vedete, fac
orice tip de compromis, se lasă “fabricaţi” în fabricile de vedete.
Mass-media, mijlocul perfect de control, aşa cum însuşi Joseph Goebbels, ministrul
propagandei naziste, a intuit, îşi arată actual puterea prin VEDETELE CREATE.
Tânăra generaţie în căutare de valori îşi însuşeşte valorile de la „idolii vremii”, vedetele.
Ce este trist este că aceste vedete sunt fără conţinut, „idolii fabricaţi”, sunt imagini fără valoare.
Sunt oameni de joasă calitate „zugrăviţi” în supra-oameni. Sunt surogate, sunt valori „sugerate”.
Şi la tot acest val de vedetisme, e normal ca omul de rând, neinstruit, pradă acestor „tentaţii”, să
preamărească Vedeta. Publicul incult aplaudând non-valoarea... La asta s-a ajuns modern.
Tocmai de aceea, e nevoie de un „contraatac”.
E nevoie de promovarea unor Valori Reale. E nevoie să fie arătaţi adevăraţii „idoli” ai
secolului XXI : Creatorii. E nevoie de restabilirea piramidei valorilor, unde conţinutul primează în
pofida imaginii, unde personalitatea unui om, abilităţile sale sunt mai importante decât aspectul
fizic, unde moralitatea, profunzimea, cultura sunt apreciate înainte de imoralitate, superficialitate şi
lipsă de cultură... E nevoie să REEDUCĂM „PUBLICUL” şi nu să oferim ceea ce îşi doreşte el.
~ Apostol Pavel
3
PĂREREA MEA
”Antropologia culturală”
Roman după roman, lectura seriei ”Octogonul în acţiune” şi al celei de arta succesului a
început să producă mutaţii majore în modul meu de gândire, în modul de a vedea lucrurile.
Adolescentul pasionat de filosofie, ştiinţa care speră să-i releve ”cine suntem, de unde venim şi
încotro ne îndreptăm”, s-a transformat într-un tânăr ce conştientiza că filosofia clasică nu-i va oferi
niciodată răspunsuri la aceste întrebări fundamentale, că speranţa unor răspunsuri poate veni doar de
la ştiinţele care folosesc cercetarea ştiinţifică aplicată, neîncărcate de balastul unor teorii perimate.
În aceste împrejurări, am descoperit antropologia. O ştiinţă puţin cunoscută şi promovată în
ţară, ce are drept obiective studiul originii, evoluţiei şi varibilităţii biologice a omului, în corelaţie
4
PĂREREA MEA
cu condiţiile naturale şi social-culturale, aceasta fiind doar una dintre definiţiile ei, pe care o găsesc
mai reprezentativă. Autorul român cel mai cunoscut, este domnul Achim Mihu, cu lucrarea
”Antropologia culturală”, o carte fascinantă, o adevărată provocare pentru imaginaţia şi cunoştinţele
generale ale cititorului. Rememorez cu plăcere lectura acestei cărţi, continua comparare cu ipotezele
şi concluziile formulate de matroz în cărţile sale, congruenţa unor idei fiind totală: ”Familia
nucleară nu este universală. Ea a apărut relativ recent în istoria omenirii. Rădăcinile ei se află într-o
serie întreagă de reglementări impuse de Biserica Romano-Catolică, în al patrulea secol după
Cristos, ce au oprit căsătoria prin învoială, au descurajat adopţia şi au condamnat poligamia,
concubinajul, divorţul şi recăsătoria. Aceste măsuri au întărit legăturile conjugale în dauna celor
cosangvine (sau ”de stânga”) şi au garantat faptul că un număr de oameni nu vor avea moştenitori
de sex masculin (se ştie că biologic 20% din toate cuplurile vor avea numai fete şi alte 20% nu vor
avea copii deloc). Eliminând poligamia, concubinajul, divorţul, recăsătoria, descurajând adopţia
Biserica a înlăturat mijloacele prin care oamenii sunt supuşi acestor ”ciudăţenii” şi s-a asigurat că ei
nu vor avea urmaşi de sex masculin. Rezultatul a fost acela că toate acestea au uşurat transferul
proprietăţii dinspre familii înspre Biserică ce a devenit rapid cel mai mare moşier din cele mai multe
ţări europene, o poziţie pe care o deţine şi astăzi. Pătrunzând în mecanismele vieţii familiale, ale
moştenirii şi căsătoriei, Biserica a obţinut un control deosebit asupra resurselor societăţii,
îmbogăţindu-se prin acest proces” (Achim Mihu – Antropologia culturală, Editura Dacia 2002) . Vă
sună cunoscut?
Un alt autor, ale cărui idei rezonează cu cele ale
matrozului, este domnul Dan Grigorescu cu lucrarea
”Civilizaţii enigmatice din Nordul Americii”. Lecturând
această lucrare, am rămas impresionat de povestea lui Ishi,
ultimul reprezentant al tribului californian Yahi. Acest om
simplu, cu suflet nobil, precursor al unui modern şi justiţiar
Silent Death românesc, vine dintr-o istorie sângeroasă şi
agitată a unui trib ce încearcă să reziste în condiţiile
colonizării accelerate şi brutale a Americii pentru a confirma
cel puţin una dintre ipotezele de lucru ale matrozului şi
anume faptul că omul nu este nici rezultatul unei evoluţii
naturale, nici creaţia unui zeu anacronic şi desuet, fiind mult
mai probabilă poligenia rasială de origine extraterestră, că
indiferent de condiţiile în care sunt siliţi să supravieţuiască,
oamenii din toate rasele şi culturile apreciază confortul şi
utilităţile moderne, că adaptarea rapidă a unor ”sălbatici” la
condiţii civilizate moderne, lait-motiv în scrierile matrozului,
~ Ishi ~ e credibilă şi perfect posibilă, spre disperarea detractorilor:
”Toţi prietenii lui – Kroeber, Waterman, doctorul Saxton Pope, cel care îl examinase
periodic pe Ishi – au observat că indianul se simţea ”acasă” la muzeu. Dar nici ei nu îşi dădeau
seama cât de bine se simţea aici: când antropologii au programat o călătorie până în teritoriile Yana,
Ishi s-a arătat foarte neliniştit şi, în loc să se bucure că îşi va vedea locurile de obârşie, a încercat să-
şi descurajeze prietenii, vorbindu-le despre greutăţile neînchipuite pe care urmau să le întâlnească.
Or să fie furtuni îngrozitoare. O să le iasă în cale şerpi veninoşi şi lincşi. Vor suferi de foame şi de
sete. Nu vor avea paturi în care să se odihnească noaptea. Arăta cu degetul spre cada de baie, spre
sobă, spre scaune, spre dulapurile cu sertare. I se părea de-a dreptul o nebunie să renunţe la toate
astea, fie chiar şi pentru câteva săptămâni.” (Dan Grigorescu – Civilizaţii enigmatice din Nordul
Americii – Editura SAECULUM I.O. 2001).
5
PĂREREA MEA
6
PAMFLET
Sfântul Cartof
Ce fericire mai mare poate fi pentru un mirean, dacă nu aceea de a primi o veste de la bunul
Tată Ceresc, că îl iubeşte, simpatizează în tot ce face? Am primit la Sfânta Redacţie a Patriarhiei de
la un bun creştin un cartof în care era semnul Crucii foarte clar.
Bunul creştin Natantol Fărămintescu : “Tăiam cartofi pentru mâncare, şi aveam mult de
treabă deoarece găteam pentru toată familia. Mai era un singur cartof pe fundul oalei, şi m-am
gândit că nu mai are rost să-l curăţ şi pe acesta că e mic. Dar, atunci mi-am adus aminte de
învăţăturile unui Sfânt Părinte: “Când simţi că ai ajuns la fund, bagă mâna mai adânc, să simţi
minunea.” Şi aşa, după ce am tăiat cartoful, mare mi-a fost minunea”.
Priviţi şi vă minunaţi!
Preamirobolantul Patriarh
Daniel, a convocat Adunarea
Eparhială, în care s-a hotărât ca
din acest cartof să se facă
chipsuri, care vor fi cu siguranţă
făcătoare de minuni.
Patriarhul Daniel : “Dorim ca
prin această acţiune, persoanele
care nu au frica Domnului, să
afle de puterea Sa şi de
dragostea purtată pentru robii
săi oamenii. Astfel, mulţi ateii se
pot întoarce la adevarata
credinţă, dreaptă şi erectă, aceasta fiind ortodoxia, ajungând să fie scutiţi de focurile iadului.”
După mai multe dezbateri, se va stabili preţul pentru un chips făcător de minuni, vindecător de toate
bolile cunoscute şi necunoscute. Este foarte posibil să se organizeze o licitaţie.
~ Dragomirică Răzvan
7
ŞTIRI
8
ŞTIRI
Cel mai mare producător de sfeclă de zahăr din 2006, a obţinut în instanţă despăgubiri de
peste 500.000 de lei din partea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale. Marius Cristescu, în
calitate de administrator al unei societăţi agricole, a dat în judecată ministerul şi Direcţia pentru
Agricultură şi Dezvoltare Rurală (DADR), după ce în 2006 grindina şi ploile torenţiale i-au distrus
150 de hectare cultivate cu sfeclă de zahăr la Vlăsineşti, scrie Monitorul de Botoşani.
La solicitarea producătorului, Primăria comunei a făcut o comisie pentru evaluarea pagubelor
şi a întocmit procese verbale atât după calamităţi cât şi la recoltarea sfeclei, constatându-se că
aceasta nu mai putea fi procesată. Cultura era asigurată pentru 300.000 de lei, producătorul urmând
să primească 210.000 lei, adică 70 la sută din valoare, şi să restituie statului 112.000 lei, respectiv
contravaloarea subvenţiei. Astfel, până la sfârşitul anului 2006, producătorul trebuia să primească în
jur de 100.000 de lei, mai ales că Guvernul dăduse şi o hotărâre în acest sens.
9
PSIHOLOGIE
Tehnici de superînvăţare II
Învăţarea este un proces care este infuenţat nu numai de complexitatea materialului
ce urmează a fi însuşit, ci şi de celelalte condiţii exterioare: ambientul în care are loc
învăţarea. Ideal ar fi să putem învăţa oriunde şi oricând, însă este mai eficient să ne
formăm deprinderea de a învăţa în acelaşi loc şi la ore fixe.
Prin condiţionare, utilizând acelaşi loc şi aceeaşi oră, starea de spirit corespunzătoare se va
instala automat, ori de câte ori te aşezi la masă. Este bine de ales un loc familiar, cu cât mai puţine
elemente noi, care să distragă atenţia de la scopul dorit, învăţatul. Ideal ar fi să ai o cameră dedicată
acestui fapt. Obişnuinţa, “ritualul” în actul învăţării formează un reflex condiţionat care va uşura
procesul învăţării, te va introduce de fiecare dată cu uşurinţă în “transa” învăţării, chiar dacă uneori
nu ai chef. Acel loc special îţi va crea “cheful”.
Alături de mediul în care înveţi, învăţarea este influenţată şi de culorile din jurul tău, de sunete, de
mirosuri, de muzica, chiar dacă nu eşti conştient.
În acest articol se va aborda rolul muzicii în procesul de învăţare.
Cercetările din ultimii ani au scos în evidenţă
faptul că urechea joacă un rol cheie în
funcţionarea creierului. Cercetătorul francez
Alfred Tomates, un eminent specialist al
urechii, a ajuns la concluzia uimitoare că
urechea nu e făcută numai pentru auz, ci are,
în plus, şi rolul de a “energiza creierul”.
Ascultând sunete cu frecvenţe între 5000 şi
8000 de hertzi, celulele nervoase se reîncarcă
la fel ca o baterie. Muzica lui Mozart (şi în
general muzica barocă si cea gregoriană)
conţine cel mai mare număr de sunete cu
această frecvenţă (spectrul cântecelor
păsărilor se situează tot în jurul frecventei de
5000 de Hz), iar muzica rock are cele mai
puţine astfel de frecvenţe. Sunetele de
frecvenţă joasă, cum ar fi cele de la aparatele
electrocasnice (încălzitoare electrice,
televizoare, calculatoare etc.), de la trafic, cât
şi unele piese rock reduc potenţialul electric al celulei nervoase ceea ce se manifestă prin disconfort,
oboseală, epuizare şi chiar stres. Transmisiile puternice ale turnurilor de radio şi televiziune,
cablurile electrice de înaltă tensiune şi, în general, câmpurile electromagnetice puternice creează o
adevărată poluare electromagnetică şi produc un fel de înceţoşare a minţii şi a memoriei.
Cercetările efectuate pe la mijlocul secolului trecut au arătat că muzica barocă, spre exemplu,
stimulează creşterea plantelor şi a recoltelor cu până la 60%, creşte producţia de ouă la găini şi de
lapte la vaci. De asemenea, Dan Carlson din Minnesota a stabilit că frecvenţele care energizează
plantele au 5000 de hertzi; această muzică ajută plantele să crească cu peste 700%. Plantele care au
beneficiat de un astfel de tratament au intrat în Cartea Recordurilor! De asemenea, muzica propusă
10
PSIHOLOGIE
de Carlson a făcut să crească productivitatea solurilor sărăcite cu până la douăzeci şi cinci de ori
mai mult.
La om, ritmul muzicii influenţează undele cerebrale, aspect constatat prin analiza
electroencefalogramei. Simplul fapt de a asculta anumite melodii antrenează creierul spre unde alfa
şi teta influenţând stările psihice, deoarece atât creierul, cât şi inima au tendinţa să urmărească
ritmul muzicii. Un ritm lent de 56-64 bătăi pe minut calmează mintea, duce la încetinirea bătăilor
inimii, face să scadă presiunea arterială, iar respiraţia devine mai lentă şi mai regulată. S-a
demonstrat, de asemenea, că muzica influenţează chiar şi digestia. Ascultând muzică barocă atunci
când mănânci, mesteci mai încet şi digeri mai bine.
Efectele muzicii baroce lente sunt similare exerciţiilor de meditaţie şi relaxare. Se pare că
muzicienii barocului erau iniţiaţi în efectele psihice şi fiziologice ale muzicii.
Muzica, făcând mintea să se detaşeze de lumea fízică şi de simţuri, influenţează în mod direct
subconştientul. Einstein a fost pasionat de vioară, la care a cântat toată viaţa. El spunea că atât
muzica, cât şi activitatea creatoare “se nasc din aceeaşi sursă şi se completează una pe cealaltă”.
Atunci când ajungea într-un punct mort sau atingea un
moment difícil, el se refugia în muzică, iar în acele
momente soluţia îi apărea limpede. Există studii care arată
o legătură strânsă între muzică şi creativitate, de aceea
mulţi cercetătorii în pedagogie au sugerat introducerea în
mod obligatoriu a studiului muzicii în învăţământ, ca
formă de potenţare a abilităţilor intelectuale şi creative ale
elevului.
În fosta Uniune Sovietică şi în Bulgaria s-au făcut
cercetări timp de decenii asupra meloterapiei. În timp ce
îşi pregătea teza de doctorat la Universitatea Harkov din
Ucraina despre utilizarea controlată a sugestiei, Lozanov a
observat că în spitale şi sanatorii se folosea muzică
specială pentru calmarea durerilor ( Beethoven – Simfonia
pastorală nr.6; F. Chopin – Concertul nr.1 în mi minor;
Mendelson- Bartholdy – Simfonia Italiană; Ceaikovski –
Simfonia nr.6). Lozanov a început să testeze efectele
diferitelor genuri de muzică asupra învăţării, obţinând
rezultate uimitoare, muzica fiind elementul cel mai important al metodei lui.
Sovieticii au descoperit de mult frecvenţele care influenţează emoţiile, memoria şi, în general,
funcţionarea creierului, fiind primii care au construit aşa numitele “maşini ale minţii” care sporesc
IQ-ul, întăresc memoria şi amplifică starea de concentrare (de exemplu: Stimulatorul electro-
cranian, Minteascop etc.)
Mai apoi, cercetătorii americani Lynn Cooper şi Milton Ericsson au stabilit că simple fapt de
a asculta un metronom cu 60 de bătăi pe minut antrenează starea alfa, iar la Universitatea din Iowa
s-a ajuns să se mărească capacitatea de reţinere a informaţiilor cu 26% şi viteza de învăţare cu 24%
numai ascultând muzica barocă. Cercetătorii de la Universitatea California au stabilit că, prin
simpla ascultare a unei anumite muzici în timpul testelor de inteligenţă, se obţin 8-9 puncte mai
mult decât la testarea fără muzică, demonstrând astfel că ascultarea regulată a muzicii poate să
mărească IQ-ul. De asemenea, psihologii au constatat că cei care învaţă să cânte de la o vârstă
fragedă au tendinţa să depăşească media de inteligenţă.
11
PSIHOLOGIE
~ Apostol Pavel
12
ISTORIE
Utopia Getica II
Avea să se împlinească nu prin apele Dunării, ci prin violenţa goţilor, care – straniu lucru - cu
numele geţilor, cu istoria acestora preschimbată în propria lor istorie şi cu Zeul Zamolxis - nu cu
zeul Walhalei - aveau să răstoarne toata lumea antică şi să ajungă în vârtej până în Spania.
Vaticiniul lui Lucan, de care Isidor din Sevilla nu s-a îndoit niciodată! Cum să te îndoieşti de
realitate când ea singură îşi ia sarcina să reveleze mitul, al cărui secret Isidor l-a căutat fără
odihnă în Istoriile si Etimologiile sale.
Secretul ţării geţilor era încă de nepătruns pe vremea lui Seneca. Filosoful nu ştia să
vorbească în oarecare cunoştinţă de cauză decât despre marele fluviu care încingea ţara şi despre
cetăţile elenice presărate pe ţărmul pontic. Despre rest, nimic mai mult decât faima temutei săgeţi
getice şi aceea a ucigătoarelor plante ale Dunării, din care se distilau sucuri pentru magia
înfiorătoare a Medeei. Era convins însă că acea ţară era bogată în pietre preţioase, ceea ce însemnă
altă magie. Pietrele preţioase închideau puteri şi mistere. Atât se putea afla de la Seneca; şi nimeni
nu ştia mai mult. Dunărea îşi păzea bine secretele. Oamenii se ascundeau în munţi - Daci montibus
inhaerent. Pădurile erau întunecoase. Acopereau acea ţară plină de primejdii.
„Aici zace Fuscus... Lespedea aceasta nu se mai teme de ameninţări duşmănoase... umbra
victorioasă a generalului stăpâneşte pădurea supusă". Retorica poetului era mai mult decât tragică.
13
ISTORIE
Generalul pierise fără victorie. Fără urmă.Înfricoşătoarea pădure nu se clintise. Rămânea mereu
mută, întunecată, plină de secretele ei. Pentru mintea anticilor era în toate acestea (şi în multe altele)
nu numai un mit care inspira teama, dar ceva magic, ce izvora din geniul acelui popor şi venea în
apărarea lui, ascunzând realitatea.
Pădurea era fondul obscur unde se urzea secretul. Dar acel popor, care-şi adora zeul pe culmi
solitare (zeul pitagoreic în mintea grecilor, însă mai aproape de Zarathustra decât de Pitagora,
eclectic al misterelor) avea o ştiinţă a secretului, inviolabilă în aşa măsură, încât nici azi istoricii nu
pot face o distincţie limpede între mitul şi istoria sa. Acel zeu, deşi luminos (zeu al cerului şi al
nemuririi) rămânea ascuns. Nu i se cunosc altarele şi nici chipul. Potrivit unei reguli magice, se
reprezenta principiul contrariu şi învins, balaurul cu cap de lup, care slujea şi apăra, deşi uneori se
revolta şi-i dădea bătălie lui Zamolxis în nori. (Dacii făcuseră din el stindard şi-l adorau, dar trăgeau
cu săgeţile în nori când izbucnea o furtună). Acest balaur a fost adoptat ca insignă şi de unităţi ale
armatei romane şi a fost adorat până în Italia. Poate nu este lipsit de interes să menţionăm că
Wulfla, apostolul goţilor, capadocian de origine şi deci trac, primise în Dacia, unde evangheliza,
acest nume got, care deriva de la acela al lupului. Un asemenea nume putea avea un înţeles tainic
printre oamenii din acea ţară (Wulfla a predicat în Dacia şi în latină; a trăit şi între daci). Zeul
acestui popor îşi ascundea persoana în tot ce era legat de cultul şi numele sale. Îi ziceau Zamolxis
sau Zalmoxis, însă uneori şi Gebeleizis, iar mai târziu, cine ar crede? - într-o inscripţie (Pârvan l-a
recunoscut), Iupiter Optimus Maximus Paternus Aepilofus. Ultimul calificativ îl trădează: „zeul din
stânca"... şiret zeu! Ieşise din Dacia, se substituise altuia şi era adorat între străini.
Acest mod de a se ascunde în nume, de a desemna lucrurile printr-o apelaţie dublă sau
multiplă (chiar dacă uneori cuvintele sunt greceşti sau romane, pentru că numele adevărate
rămâneau necunoscute) este altă formă a ermetismului ciacic: Zamolxis-Gebeleizis; Danuvius Ister;
Carpathus-Caucasus; Decebalus-Diuppaneus; Daci Davi-Dai-Getae (şi variante: Massagetae,
Thyragetae Thissagctae, Pitigetae sau chiar Petoporani s.a.). S-ar putea întemeia multe speculaţii,
nu neapărat etimologice, asupra ambiguităţii nomenclaturii dacice. Asemenea încercări a duce la
recunoaşterea tendinţei tipice a dacului de a ascund propria-i personalitate şi pe aceea a lucrurilor
ţării sale şi de a exercita asupra străinului magia de străveche folosinţă a numelui care disimulează.
Pe aceeaşi cale ajungem şi la mit.
Mitul şi utopia
Tot ce aparţine acelei ţări şi cunoaştem prin izvoare literare antice trebuie supus unei critici
foarte severe pentru a putea separa cele două planuri ale lumii daco-getice, insuficient observate
chiar şi de istoricii cei mai scrupuloşi; planul real al cunoaşterii directe, pe care au avut-o mai
limpede romanii prin războaie şi care se completează prin descoperiri arheologice. Dacii şi
Danuviul sunt numele exacte în acest plan. Apoi celălalt, planul mitului, propagat de greci şi
adoptat şi de romani, care l-au confundat de multe ori cu planul real. E lumea geţilor, cu Istrul sacru
şi Caucazul, cu sălbatica Peuce, Delta cu o mie de guri şi leneşele stele ale polului getic.
De la mit nu mai e decât un pas până la utopie. Iar aceasta e marea creaţie căreia i-a dat
naştere geniul dacilor: Utopia Getica, de ei inspirată. Rădăcinile acestei utopii le găsim în Homer,
acolo unde poetul vorbeşte despre traci şi Amazoane; origini mai precise le aflăm în Herodot care,
cunoscându-i pe geţi şi culegând despre ei ce spuneau grecii de la Pont, i-a zugrăvit în culori
puternice, stârnind imaginaţia, scriind cuvintele care, fie şi ele singure puteau constitui temeiul unei
14
ISTORIE
utopii: „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci". Tracia era marea rezervă de mituri: Orfeu,
Dionysos şi, între geţi, Zamolxis. Mituri personificate (mai târziu şi Alexandru Macedon). Dar cei
mai buni dintre traci, geţii de la Istrul sacru, au ajuns şi ei poporul mit, dând naştere în imaginaţia
greaca unui mit paralel: Amazoanele, femeile geţilor. Amazoanele şi geţii sunt mituri şi în acelaşi
timp utopii. Foarte asemănătoare între ele. Într-un straniu contrast, evocau amândouă aceeaşi idee
nostalgică a omului antic: o lume de vitejie sălbatică, de curăţie şi dreptate. Asemenea lumi trebuie
să existe, dar sunt secrete. Se ascund în stânci înalte de munţi necunoscuţi: în Marpesia Caucazului,
Amazoanele; în Carpaţii altui Caucaz, geţii. Se pare că aceştia erau mai drepţi decât Amazoanele.
Erau aspri şi inocenţi... "bunul sălbatic" al anticilor. Horatiu: Rigidi Getae; Martial: Dacus puer:
Ovidiu, la Tomis:.. „Barbar sunt eu aici, pentru că nimeni nu mă înţelege"*. Şi erau nemuritori.
Herodot a spus-o. Şi Platon. Şi alţii.
Aceştia erau dacii, cu ţara lor, în momentul când Traian se hotăra să cucerească acea ţară.
Puţin mai înainte, Imperiul suferise în Dacia o umilinţă gravă datorită uşurătăţii lui Domitian. De
victoria împăratului s-a râs cu amărăciune la Roma; fusese plătită cu un tratat de pace care-i obliga
pe romani să respecte Dacia şi să contribuie la înarmarea ei cu maşini de război, cu tehnicieni şi cu
bani. Istorici moderni - între ei Iorga - au încercat reabilitarea lui Domitian, explicând că suma
anuală plătită de imperiu nu era tribut şi că coroana pe care împăratul o aşezase pe fruntea lui
Diegis, fratele lui Decebal şi reprezentantul lui în acea împrejurare, nu încorona decât un rege
clientelar. Aşa trebuie să fi fost, fără îndoială. Dar toate dovezile ne arată că nu aşa gândea şi
Decebal. Şiretul rege, care nu se lăsase văzut decât în persoana fratelui său, continua să fie foarte
primejdios în pădurile lui. Se înarma, primea dezertori şi fugari romani, coaliza cu alţi barbari şi,
după izvoare antice, socotite de unii istorici ca admisibile, se punea în legătură chiar cu parţii de la
Eufrat, acei parţi despre care mai de mult spusese Lucan că luptau cu „arcuri getice". Când i s-a
părut potrivit, a atacat Drubeta, municipiul roman de la Dunăre, a dărâmat cetatea şi i-a gonit pe
legionari. Violase tratatul. A fost poate motivul hotărârii Senatului roman de a declara războiul.
Anul 101. Sosise momentul lui Traian.
15
LUMINĂTORII OMENIRII
Nicolae Tesla II
Cele mai multe enciclopedii îl prezintă pe Marconi
drept inventatorul radioului. Însă primul brevet pentru
aplicaţii radio a fost obţinut de către Tesla. La începutul lui
1895 Tesla era pregătit să transmită un semnal la 50 de
mile, la Weat Point, New York .Dar în acel an, dezastrul a
lovit. Un foc i-a mistui laboratorul, distrugându-i munca. În
acelaşi timp, pe 12 decembrie 1901, Marconi a transmis şi a
receptat primele semnale dincolo de oceanul Atlantic.
Otis Pond, un inginer care lucra pentru Tesla i-a spus
“Se pare că Marconi ţi-a luat-o înainte”. Tesla i-a replicat:
”Marconi e un băiat bun. Lasă-l să continue. Foloseşte 17
din patentele mele”. Dar încrederea calmă a lui Tesla avea
să fie zdruncinată în 1904, când Oficiul American pentru
Patente surprinzător a revenit asupra deciziilor sale
anterioare şi i-a dat lui Marconi patentul pentru inventarea
radioului.Motivele pentru această decizie nu au fost
niciodată complet explicate, dar puternica susţinere
financiar-bancară a lui Marconi în SUA ar putea fi o
explicaţie.
16
LUMINĂTORII OMENIRII
reuşit să aprindă de la distanţă, fără fire, lămpile oraşului, producând tensiuni de peste 12 milioane
de volţi. Cert este că oamenii au putut vedea cel mai mare fulger produs vreodată de mâna omului:
peste 40 metri. Tunetul s-a auzit la o distanţă de peste 22 de mile, iar o aură albastră a înconjurat
întreaga zonă.
Oamenii au putut vedea pe stradă mici scântei electrice, fluturii aveau aripi înconjurate de
lumină, iar la robinet curgeau pe lângă apă, curenţi electrici. Tesla era un adevărat vrăjitor. Tesla a
ajuns la concluzia că atunci când fulgerul loveşte pământul, creează unde puternice care traversează
pământul. Dar pământul nu este numai conductor, ci şi puternic electrizat, cu un potenţial imens.
Dacă s-ar reuşi creşterea amplitudinii încărcăturii energetice a pământului prin mijloace artificiale,
energia electrică ar putea fi oriunde extrasă direct din pământ.
17
LUMINĂTORII OMENIRII
global” de comunicaţii fără fir pentru a transmite mesaje telefonice dincolo de ocean; pentru a
transmite ştiri, muzică, rapoarte privind piaţa bursieră, mesaje private, a securiza comunicaţiile
militare, şi care transmitere de imagini în orice colţ al lumii. „Când comunicaţia fără fir va fi
aplicată pe scară largă, pământul va fi transformat într-un creier uriaş, capabil să răspundă în oricare
colţ al său”, i-a spus Tesla lui Morgan. Morgan i-a oferit lui Tesla 150 000 de dolari pentru a
construi un turn de transmisie şi o fabrică de energie. O sumă mai realistă ar fi fost 1 000 000, dar
Tesla a acceptat şi şi-a început munca imediat, însă turnul viselor sale nu a putut fi realizat pentru că
Tesla a pierdut finanţarea lui Morgan, investitorul dorind rezultate imediate.
O armă anti-război
Tesla nu a fost numai un om al viitorului, dar şi un mare filosof. De fapt toate proiectele sale
au avut ca scop declarat progresul umanităţii. „Pacea nu poate veni decât ca o consecinţă a
iluminării umanităţii”. Cu toată evoluţia tehnică a umanităţii, evoluţia morală este încă departe.
Suntem precum un uriaş cu membre puternice şi creier slab. El s-a gândit la mijloc tehnic pentru a
pune capăt problemelor de război. Credea că războiul poate fi transformat „într-un simplu spectacol
al maşinilor”. În 1931, la o conferinţă de presă, a anunţat că este pe punctul de a descoperi o nouă
sursă de energie.
Întrebat referitor la natura sursei, Tesla a replicat „Ideea mi-a venit ca un şoc extraordinar. În
acest moment pot doar să spun că va veni dintr-o sursă complet nouă şi nebănuită”.
~ D.P.
18
TEHNICĂ
Vântul…
… sau energia eoliană, cea mai răspândită dintre formele indirecte de manifestare a energiei
radiate de Soare şi una dintre cele mai vechi forme de energie regenerabilă remarcată şi folosită de
către fiinţa umană.
Vântul a împins primele vehicule construite de om, dar a învârtit şi printre primele
generatoare de energie mecanică pentru diversele activităţi umane la care astăzi se adaugă nevoia de
energie electrică. Pentru vehicole maritime în special, s-a impus ca generator de mişcare vela (sau
aripa profilată subţire fexibilă) şi mai nou kitevela (sau zmeul) şi cilindrul magnus (sau aripa rigidă
dinamică). Pentru generarea de energie mecanică pentru sisteme fixe au apărut aproape simultan în
Asia şi Europa convertoare de energie eoliană. Au apărut două variante de abordări în construcţia
lor cumva specifice celor două continente : convertoare cu ax vertical de rotaţie perpendicular pe
direcţia de vânt şi convertoare cu ax orizontal de rotaţie sau paralel cu direcţia de vânt
Cam începând cu secolul al XIX-lea combustibilii fosili se impun, ceea ce conduce la
marginalizarea acestor convertori. Totuşi tehnologia şi materialele nou descoperite în ultimii 50 de
ani au dus la îmbunatăţirea acestor convertori în paralel cu apariţia posibilităţii de epuizare a
19
TEHNICĂ
combustibililor fosili. În plus, construirea de locuinţe sau aşezări în zone în care era greu să fie
instalate reţele de energie electrică sau să se facă o aprovizionare constantă cu combustibili fosili, în
speţă combustibili petrolieri, dar exista activitate eoliană, astfel de generatori au constituit soluţia
optimă pe termen lung pentru generarea necesarului de energie în vederea asigurării unui confort
minim civilizat în regim autonom sau chiar de independenţă. Cele mai răspândite convertoare
eoliene moderne folosite în special pentru producţia de energie electrică în regim industrial, sunt
cele de tip elice cu trei palete şi ax orizontal orientabilă activ sau pasiv.
Masivă si destul de fragilă,
acest gen de elice, având şi un
randament destul de redus, nu
este soluţia cea mai bună,
astfel că, studiile realizate de
către institute de cercetare, în
colaborare cu firme private
privind îmbinarea efectelor
unor fenomene de curând
studiate legate de
aerodinamică, promit o
eficienţă şi un randament
ridicat cumulat cu micşorarea
gabaritelor acestor agregate.
De-a lungul timpului,
studiul asupra convertorilor
deja utilizaţi a condus la o
teoretizare care ajută la
îmbunătăţirea performanţelor şi o micşorare a costurilor de realizare.
S-au formulat deja două legi principiale şi se întrevede deja formularea unei a treia, în privinţa
conversiei energiilor regenerabile:
Deşi este o formă de energie difuză, datorită răspândirii geografice şi temporale, energia
eoliană constituie un mare potenţial care este luat în serios în ciuda necesităţii unei infrastructuri
vaste şi de gabarit relativ mare.
~ Nadolu Cristian
20
DIVERTISMENT
2. Tanţa.
3. A doua poziţie.
~ Dragomirică Răzvan
21
DIVERTISMENT
http://revistainimaderoman.blogspot.com/
în colaborare cu
Drumul învingătorilor
http://drumulinvingatorilor.ro/