curs4-AJ 2015

copyright@www.adrian.runceanu.
ro
Universitatea Constantin Brncui din Trgu-Jiu

Facultatea de Inginerie
Departamentul de Automatic, Energie i Mediu
Aplicaii JAVA
Lect.dr. Adrian Runceanu

copyright@www.adrian.runceanu.ro
Curs 4
Pachete. Interfete
11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 2

Pachete. Interfete
1. Pachete de clase de obiecte
2. Motenire multipl. Interfee Java

Ce este un pachet?
Un pachet (package) contine un numar de

clase inrudite ca scop, ca domeniu sau din
punct de vedere al mostenirii.
Daca programele sunt mici si folosesc un
numar limitat de clase, nu este necesar sa
cream pachete.
Insa daca aplicatia noastra foloseste din ce in
ce mai multe clase atunci este necesar sa le
organizam in pachete.
De ce sunt folositoare pachetele?
- Pachetele permit organizarea claselor in

grupuri.
- Asa cum pe hard-disc avem directoare si
subdirectoare pentru a ne organiza fisierele si
aplicatiile, pachetele ne permit sa organizam
clasele in grupuri din care putem folosi doar
ceea ce avem nevoie pentru fiecare aplicatie.

Proprietati ale pachetelor
- Pachetele reduc problemele datorate

conflictelor de nume.
- Cu cat creste numarul claselor de obiecte, cu
atat creste posibilitatea de a folosi un nume
de clasa deja existent, ceea ce va duce la
aparitia unor conflicte si erori la integrarea
acestora in aplicatii.
- Pachetele permit ascunderea claselor si
evitarea acestor conflicte.
- Pachetele protejeaza clasele, variabilele si metodele

depasind nivelul de clasa.
- Pachetele pot fi folosite la identificarea claselor.
- De exemplu, daca implementam un set de clase

pentru a realiza o anumita sarcina, putem sa folosim
pentru pachetul de clase respectiv un identificator
unic, care sa desemneze autorul sau organizatia din
care provine.

Nota:
Chiar daca un pachet este, in esenta, un grup de clase,

acesta poate contine si alte pachete, care formeaza alt
nivel ierarhic asemanator, cumva, ierarhiei de clase.
Fiecare nivel reprezinta, de obicei, o grupare mai mica de

clase si cu sarcini mai precise.
Biblioteca de clase Java este organizata si ea dupa aceste

principii.

Utilizarea pachetelor existente de clase de

obiecte
Stim ca pachetele grupeaza mai multe clase la
un loc.
Pana acum am folosit pachete din biblioteca

Java in legatura cu operatiile de I/O necesare
citirii de la tastatura a datelor, pentru
generarea unor obiecte de tip Random, etc.


obiecte
Ca regula, putem alege unul dintre urmatoarele
trei mecanisme pentru a utiliza o clasa continuta intr-
un pachet:
1. cand clasa pe care dorim sa o folosim se afla in
pachetul java.lang, ea se poate referi pur si simplu prin
numele ei
2. cand clasa pe care dorim sa o folosim se afla in alt
pachet, ea se poate referi folosindu-i numele complet,
adica inclusiv pe cel al pachetului (java.util.Random)


obiecte
3. pentru clasele din alte pachete folosite frecvent in
aplicatie, se pot importa clasele individuale sau intreg
pachetul de clase folosit; dupa ce clasa sau pachetul au fost
importate, se poate referi clasa doar prin numele sau.
Nota:
Clasele care nu sunt declarate ca facand parte dintr-un
anumit pachet sunt automat incluse intr-un pachet
prestabilit.
Aceste clase pot fi referite prin numele lor, de oriunde
din cod.

Comanda import
Pentru a importa clasele dintr-un pachet se foloseste

comanda import, asa cum am vazut in multe
exemple prezentate pana acum.
Se poate importa o clasa ca in exemplul urmator:

import java.util.Vector;
Se poate importa un intreg pachet de clase, folosind

simbolul asterisc (*) in locul numelor de clasa, astfel:
import java.io.*;

Comanda import
Nota:
Comanda din exemplul de mai sus nu importa toate
clasele pachetului; sunt importate doar acele clase
care au fost declarate public, si chiar si asa sunt
importate doar acele clase care sunt referite in cod.
De asemenea, daca pachetul respectiv are si

subpachete, prin comanda import din exemplul de
mai sus, nu se vor importa si subpachetele
pachetului specificat in comanda import.

Comanda import
Pentru a importa toate clasele dintr-o ierarhie

complexa de pachete va trebui sa se importe explicit
fiecare nivel al ierarhiei.
Instructiunea import trebuie plasata inaintea oricarei
definitii de clasa (insa dupa definitia pachetului, daca
se doreste crearea unui pachet propriu).
Spre deosebire de directiva #include din limbajul
C/C++, care include cod-sursa dintr-un alt fisier,
instructiunea import indica doar locul unde poate fi
gasita o clasa si nu are nici un rol in marirea
dimensiunii aplicatiei proiectate.
Comanda import
Observatie:
Trebuie evitate conflictele de nume de clasa,
deoarece compilatorul va semnala o eroare.
Conflicul de nume de clasa are loc atunci cand
doua clase din pachete diferite au acelasi
nume.
In aceasta situatie, referirea la clasa dorita din
aceste pachete trebuie sa se faca prin numele
sau complet (inclusiv numele pachetului).
Variabila CLASSPATH si locul de dispunere a

claselor in sistemul de fisiere
Pentru ca programul nostru sa poata folosi o

clasa, trebuie sa afle locul unde este dispusa
clasa in sistemul de fisiere; altfel, va fi
generata o eroare referitoare la inexistenta
clasei.

Pentru gasirea claselor, Java foloseste:
numele pachetului;
directoarele referite de variabile de mediu CLASSPATH.
Numele pachetelor corespund unor nume de directoare

ale sistemului de fisiere.
De exemplu, clasa java.applet.Applet se va gasi in

directorul applet care face parte si el din directorul java
(adica, java\applet\Applet.class).

Java cauta aceste directoare, pe rand, in cadrul cailor (path-

urilor) incluse in variabila de mediu CLASSPATH, daca aceasta
este definita.
Daca nu este configurata nici o variabila CLASSPATH, Java

cauta in directorul prestabilit, java\lib (aflat in directorul cu
versiunea de soft SDK folosita), precum si in directorul curent.
Java cauta, in aceste directoare, clasa referita in fisierul-sursa

folosindu-se de numele pachetului si al clasei, iar daca nu o
gaseste semnaleaza eroare de tip class not found.

Crearea propriilor pachete de clase de

obiecte
Pentru crearea unor pachete proprii de clase de
obiecte se parcurg urmatoarele etape:
1. Alegerea unui nume pentru pachet.
Numele ales pentru pachet depinde de modul in care
dorim sa folosim aceste clase.
Conventia de denumire a pachetelor, recomandata
de Sun este de a folosi numele de domeniu Internet
cu elementele inversate.
Ideea este de a ne asigura ca numele pachetului
creat este unic.


obiecte
Prin conventie, numele pachetelor incep cu
litera mica, pentru a le deosebi de numele
claselor, care incep cu litera mare.
De exemplu, in cazul denumirii complete a
clasei String (adica, java.lang.String) putem
vizualiza foarte usor numele pachetului de
numele clasei.
Aceasta conventie ajuta si ea la reducerea
conflictelor de nume.

obiecte
2. Crearea structurii de directoare.
Se creeaza pe hard-disc o structura de directoare conforma cu
numele pachetelor.
Daca pachetul are un singur nume (cum ar fi: pachetulmeu)
este suficient sa cream un director cu acest nume.
Daca numele pachetului este compus din mai multe parti
(cum ar fi: ro.ucb.pachetulmeu), trebuie create si
subdirectoarele respective.
De exemplu, pentru pachetul ro.ucb.pachetulmeu trebuie sa
cream directorul ro, in cadrul acestuia subdirectorul ucb, iar in
cel din urma, subdirectorul pachetulmeu.
Clasele si fisierele sursa vor fi pastrate apoi in directorul
pachetulmeu.

obiecte
3. Adaugarea unei clase intr-un pachet.
Pasul final este de a introduce clasa intr-un pachet, folosind
instructiunea package, plasata inainte de orice instructiune import
folosita.
Se poate adauga o clasa la un pachet ca in exemplul urmator:
package ro.ucb.pachetulmeu;
Nota:
Folosirea unui mediu de dezvoltare de aplicatii de tipul Eclipse
usureaza crearea pachetelor si a structurii de directoare aferente
acestora.
Mediile de acest tip permit si crearea de proiecte care inglobeaza
pachetele si alte fisiere necesare aplicatiei, creand de fapt aplicatii
de tip .jar.

Pachetele de clase si controlul accesului la

clase
Controlul accesului la clase se poate realiza folosind

modificatorul de acces public.
Acest acces inseamna ca respectiva clasa este vizibila

si poate fi importata in afara pachetului.
Clasele declarate publice pot fi importate de orice

alte clase din afara pachetului.

Pachetele de clase si controlul accesului la

clase
Atunci cand folosim instructiunea import cu simbolul * ,
se vor importa numai clasele publice din pachetul
respectiv.
Daca nu este specificat nici un modificator pentru clasa,
atunci acesteia i se atribuie un control prestabilit al
accesului de tip package-friendly.
Acest acces presupune ca respectiva clasa este
disponibila (vizibila) tuturor claselor din acelasi pachet,
insa nu si in afara pachetului - nici macar subpachetelor.
Clasa nu poate fi importata sau referita prin nume.

Exemplu de pachete proprii de clase create

pentru aplicatia TestFormaInterfata.java
Ne propunem sa rezolvam urmatoarea

problema:
Se citesc N forme geometrice (patrate,
dreptunghiuri, cercuri) de la tastatura.
Sa se afiseze formele geometrice ordonate
dupa arie.


Pentru rezolvarea acestei probleme s-au definit
urmatoarele clase de obiecte:
- clasa abstracta a formelor geometrice cu

numele FormaGeo;
- clasele derivate din superclasa FormaGeo care

caracterizeaza formele geometrice specifice:
Cerc, Dreptunghi si Patrat;

- doua clase ajutatoare, care pot fi folosite si de alte aplicatii
si anume:
interfata Compara care declara o metoda publica cu numele
comparaCu(), asemanatoare metodei din biblioteca Java
compareTo(), folosita pentru compararea ariei a doua obiecte de
tip FormaGeo;
clasa Sort care realizeaza ordonarea formelor geometrice

concrete (Cerc, Patrat si Dreptunghi) dupa arie; acesta clasa are
un caracter mai general si poate fi folosita pentru ordonarea
altor obiecte dupa diferite criterii.


- clasa aplicatiei propriu-zise cu numele
TestFormaInterfata folosita pentru citirea formelor
de la tastatura si afisarea formelor geometrice
ordonate dupa arie.
Pentru o mai buna organizare, clasele de obiecte
enumerate au fost impartite pe pachete, ceea ce
inseamna ca fiecare fisier de tip .class a fost stocat
intr-un director corespunzator numelui pachetului.


Astfel, au fost create urmatoarele pachete de clase
de obiecte:
- pachetul cu numele clasegenerice care contine
fisierele de tip .class: Sort.class si Compara.class;
acest pachet a fost stocat in directorul cu numele
clasegenerice;
- pachetul cu numele formegeometrice care contine
fisierele de tip .class: Cerc.class, Dreptunghi.class,
Patrat.class si FormaGeo.class; acest pachet a fost
stocat in directorul cu numele formegeometrice.


Fisierul TestFormaInterfata.class corespunzator
aplicatiei propriu-zise nu a fost inclus in nici un
pachet si a fost stocat in directorul curent de lucru
aplicatiipachete.
Pentru ca aplicatia sa functioneze, acest director

trebuie adaugat la variabila de mediu CLASSPATH.
In directorul curent s-au creat si directoarele

corespunzatoare pachetelor descrise.

In concluzie, structura de directoare si pachetele

continute in aceste directoare arata ca in schema de mai
jos:
Directorul de lucru
aplicatiipachete
Directorul Directorul
Fisierul aplicatiei
clasegenerice formegeometrice
TestFormaInterfata.class
Fisierele Cerc.class,
Fisierele Sort.class si Dreptunghi.class, Patrat.class
Compara.class si FormaGeo.class

Pachete. Interfete
1. Pachete de clase de obiecte
2. Motenire multipl. Interfee Java

1. Conceptul de motenire
Conceptul de mostenire este folosit in Java la
organizarea claselor si a comportamentului
acestora.
Mostenirea este mecanismul fundamental pentru
refolosirea codului.
Prin mostenire o clasa noua dobandeste toate
atributele si comportamentul unei clase existente
(clasa originala).
Din acest motiv, noua clasa poate fi creata prin
simpla specificare a diferentelor fata de clasa
originala din care provine.
11.03.2015 Curs - Programare orientat pe obiecte 33
Datorita relatiilor de mostenire clasele de obiecte
sunt organizate intr-o ierarhie bine precizata.
In cadrul ierarhiei claselor de obiecte, operatia de

definire a unei noi clase de obiecte pe baza uneia
deja existente se numeste derivare.
Clasa originala (mai generala) se va numi

superclasa a noii clase, iar noua clasa de obiecte
se va numi subclasa a clasei din care deriva.

Uneori, in loc de derivare se foloseste termenul de
extindere.
Termenul vine de la faptul ca o subclasa isi extinde

superclasa cu noi variabile si metode.
De exemplu putem extinde clasa Masina:

la MasinaStraina (pentru care se plateste vama)
si MasinaAutohtona (pentru care nu se plateste vama)
etc.

Intr-o ierarhie de clase, o clasa poate avea o singura
superclasa, insa poate avea un numar nelimitat de
subclase.
Subclasele mostenesc toate atributele si metodele
superclasei lor, care la randul ei mosteneste toate
atributele si metodele de la superclasa ei si asa mai
departe, urcand in ierarhie.
Rezulta ca o clasa nou creata contine toate atributele
si metodele claselor aflate deasupra sa in ierarhie, si in
plus contine propriile atribute si metode.

Clasa A
Clasa B
Clasa C Clasa D Clasa E
Clasa A este superclasa a clasei B

Clasa B este subclasa a clasei A
Clasa B este superclasa pentru clasele C, D si E
Clasele C, D si E sunt subclase ale clasei B

In varful ierarhiei de clase Java se afla clasa Object, iar
toate clasele de obiecte, care se creaza, sunt derivate
din aceasta unica superclasa.
Object reprezinta clasa initiala, sa-i spunem clasa de
obiecte generice, care defineste atributele si
comportamentul (metodele) mostenite de toate clasele
din biblioteca de clase Java.
In varful ierarhiei se definesc concepte (clase) abstracte,
foarte generale.
Aceste concepte generale devin din ce in ce mai
concrete, mai particularizate, o data cu coborarea
spre subclasele de pe nivelele de mai jos in ierarhie.
Cand clasa nou creata defineste un comportament

complet nou si nu este o subclasa a unei alte clase,
atunci ea mosteneste direct clasa Object.
Astfel, noua clasa se integreaza corect in ierarhia
claselor Java.
De asemenea, daca se defineste o clasa care nu
specifica o superclasa, Java presupune ca noua
clasa mosteneste direct clasa Object.
Clasele definite in exemplele de pana acum au
mostenit direct clasa Object.

De exemplu, se poate construi o ierarhie Om
care deriva direct din clasa generica Object si
are doua clase derivate:
clasa barbatilor (Barbat)
si clasa femeilor (Femeie)
Daca la nivelul clasei de obiecte Om am
definit forma bipeda a acestuia si capacitatea
de a vorbi si de a intelege, toate aceste
caracteristici vor fi mostenite si de clasele
derivate din clasa Om, si anume clasa
barbatilor si cea a femeilor.
Fiecare din aceste clase de obiecte derivate isi vor
defini propriile lor proprietati si operatii pentru a
descrie diferenta dintre ele si clasa originala.
Obiect (Object)
Om
Barbat Femeie

2.Caracteristicile unei ierarhii de clase
Organizarea unei aplicatii informatice intr-o

ierarhie de clase presupune o planificare
atenta.
De alegerea claselor si de proiectarea

arborelui acestor clase depinde eficienta si
flexibilitatea aplicatiei.


Principalele caracteristici ale unei ierarhie de clase sunt:
- atributele si metodele comune mai multor clase pot fi
definite in superclase, care permit folosirea repetata a
acestora pentru toate clasele aflate pe nivelele mai
joase din ierarhie
- modificarile efectuate in superclasa se reflecta automat
in toate subclasele ei, subclasele acestora si asa mai
departe; nu trebuie modificat si recompilat nimic in
clasele aflate pe nivelurile inferioare, deoarece acestea
primesc noile informatii prin mostenire

- clasa derivata poate sa adauge noi atribute si metode

si poate modifica semnificatia metodelor mostenite
(prin polimorfism);
- superclasa nu este afectata in nici un fel de
modificarile aduse in clasele derivate;
- o clasa derivata este compatibila ca tip cu superclasa,
ceea ce inseamna ca o variabila referinta de tipul
superclasei poate referi un obiect al clasei derivate,
dar nu si invers; clasele derivate dintr-o superclasa
nu sunt compatibile ca tip.
3. Motenirea simpl i multipl
Forma de mostenire folosita in Java este

denumita motenire simpl (single
inheritance), deoarece fiecare clasa de
obiecte Java nou creata poate fi derivata
dintr-o singura superclasa (poate avea o
singura superclasa).

Motenirea multipl inseamna ca o clasa nou

creata poate fi derivata din doua sau mai multe
superclase, mostenind variabilele si metodele
combinate din toate aceste superclase.
Mostenirea multipla (multiple inferitance) ofera

mijloace de creare a unor clase care cuprind
aproape orice comportament imaginabil.
Acest lucru complica semnificativ definitia clasei si

a codului necesar acesteia.

Motenirea simpl poate fi restrictiv, mai ales atunci
cand exista un comportament similar, care trebuie
duplicat pe diferite ramuri ale ierarhiei de clase (nu
pe aceeasi ramura a ierarhiei).
De exemplu:
omul poate fi privit ca un mamifer care naste pui vii
sau poate fi privit ca un obiect spatio-temporal care are
propria lui forma si pozitie in functie de timp.
Aceasta inseamna ca trebuie sa dam definitii de
metode despre ce inseamna faptul ca un obiect poate
fi privit ca un mamifer sau ca un obiect spatio-
temporal.

Dar, aceste definitii de metode sunt comune nu

numai clasei de obiecte Om dar si altor clase de
obiecte derivate sau nu din clasa Om, superclase
sau nu ale clasei Om.
Putem sa gasim o multime de clase de obiecte ale

caror instante pot fi privite ca obiecte spatio-
temporale dar care sa nu aiba mare lucu in comun
cu omul (de exemplu clasa Minge).

Pentru rezolvarea problemei motenirii multiple,

Java foloseste interfeele.
Declaratiile de metode si atribute comune mai

multor clase de obiecte care nu sunt mostenite de
la superclasele lor poarta denumirea de interfa.

Mostenire multipla
In cazul mostenirii multiple o clasa este derivata din

doua sau mai multe superclase.
De exemplu, pot exista intr-o ierarhie clase precum

Student si Angajat.
Din aceste doua clase ar putea fi derivata o clasa cu

numele AngajatStudent care sa contina atribute si
metode combinate din clasele Student si Angajat.

Mostenire multipla
Mostenirea multipla poate conduce insa la dificultati

de proiectare.
De exemplu, cele doua superclase din care deriveaza

subclasa ar putea contine metode care au aceeasi
semnatura, dar implementari diferite sau ar putea
avea atribute cu acelasi nume.
Dificultatea rezolvarii unor astfel de probleme a facut

ca Java sa nu permita mostenirea multipla.

Interfete Java
Alternativa oferita de Java pentru mostenirea

multipla este folosirea interfetelor.
O interfata Java este o colectie de comportamente

abstracte, care pot fi combinate in orice clasa pentru
a introduce in acea clasa comportamente care nu pot
fi mostenite de la superclasa.
Tehnic, interfata Java este cea mai abstracta clasa

posibila.
Ea consta doar din metode publice abstracte si din
atribute statice si finale.
Interfete Java
O clasa implementeaza o anumita interfata

daca furnizeaza definitii pentru toate
metodele abstracte din cadrul interfetei.
O clasa care implementeaza o interfata se

comporta ca si cand ar fi extins o clasa
abstracta specificata de acea interfata.

Crearea si folosirea interfetelor Java
Sintaxa de definire a unei interfete este urmatoarea:
[<modificatori>] interface <nume_interfata>

[extends <nume_interfata1>
[, <nume_interfata2>]
[,nume_interfata3>], ]]
{
<corpul interfetei>
}
unde:
<modificatori> - sunt specificati prin cuvintele-cheie public si
abstract; o interfata publica poate fi accesata si de alte pachete
decat cel care a definit-o; fiecare interfata este in mod implicit
abstracta deci cuvantul-cheie abstract poate lipsi;
<nume_interfata> - specifica numele interfetei; este de preferat
ca numele interfetei sa respecte aceeasi conventie de numire ca
si cea de numire a claselor;
<nume_interfata1>, <nume_interfata2>, ... - specifica numele
superinterfetelor din care poate deriva interfata;
<corpul_clasei> - contine declaratii de variabile si declaratii de
metode (numai antetul acestora).
Variabilele interfetei sunt implicit statice si finale si deci trebuie
specificate valori initiale pentru acestea.
Metodele sunt declarate in interfata numai cu antetul lor, fara
corp. Ele sunt implicit abstracte.
Interfete Java
Observatii:
1. Interfetele nu se pot instantia, adica nu se

poate crea o instanta a unei interfete; deci, o
interfata nu are o metoda constructor.
2. Nu pot exista implementari diferite pentru

aceeasi metoda declarata in doua interfete.

Interfetele trebuie sa posede o protectie de pachet

sau publica.
Interfetele care nu contin modificatorul public nu-si
vor converti automat metodele la accesul public si
abstract si nici constantele la accesul public.
O interfata nepublica are metode si constante
nepublice, acestea neputand fi folosite decat in
clasele sau interfetele din acelasi pachet.
Interfetele, ca si clasele, pot apartine unui pachet
daca se foloseste instructiunea package in prima linie
din fisierul-sursa.
De asemenea, interfetele pot importa interfete sau
clase din alte pachete.
Interfete Java
Un exemplu de interfata este Compara:

/* INTERFATA folosita de mai multe clase pentru comparatii
* --------------------Metode publice---------------
* int comparaCu --> Compara doua obiecte de tip Compara
* metoda trebuie definita in clasa care o implementeaza
*/
package clasegenerice;
public interface Compara
{
int comparaCu(Compara rhs);
}

Interfete Java
Interfata Compara declara o metoda pe care orice clasa

derivata din ea (in declaratia clasei se foloseste cuvantul-
cheie implements) trebuie sa o implementeze.
Metoda comparaCu () se va comporta similar cu metoda

compareTo() din clasa String.
Metoda este implicit publica si abstracta si deci nu

trebuie sa folosim modificatorii de acces public si de
metoda abstract.

Implementarea unei interfete
O clasa implementeaza o interfata in doi pasi:
1. declara interfata, folosind cuvantul-cheie

implements in antetul sau
2. defineste implementari pentru toate

metodele din interfata.

Pentru a exemplifica implementarea unei interfete ne

vom referi la clasa FormaGeo descrisa anterior.
Aceasta clasa implementeaza interfata Compara si, deci,

trebuie sa definim si metoda comparaCu() din interfata
Compara.
Implementarea metodei in clasa FormaGeo trebuie sa fie
identica cu declaratia din interfata si, din acest motiv,
metoda comparaCu() are ca parametru un obiect de tip
Compara si nu un obiect de tip FormaGeo.
Codul clasei este ilustrat in continuare (FormaGeo.java):

/* Superclasa abstracta pentru forme */

package formegeometrice;
import clasegenerice.*;
public abstract class FormaGeo implements Compara
{
private String nume;
abstract public double arie();
public FormaGeo(String numeForma) {
nume = numeForma;
}

public int comparaCu(Compara rhs) {

if (arie() < ((FormaGeo) rhs).arie()) return -1;
else
if (arie() == ((FormaGeo) rhs).arie()) return 0;
else return 1;
}
final public String toString() {
return nume + ", avand aria " + arie();
}
}

Nota:
1. O clasa care implementeaza o interfata poate sa

extinda si o alta clasa. In acest caz in declaratia clasei
se foloseste mai intai cuvantul-cheie extends urmat
de numele clasei din care deriveaza si apoi cuvantul-
cheie implements urmat de numele interfetei pe care
o implementeaza.
2. Retinem ca definirea metodelor declarate intr-o
interfata trebuie obligatoriu sa fie facuta in fiecare
clasa in parte, care implementeaza interfata
respectiva.
Nota:
3. Metodele interfetei definite in clasa care o

implementeaza sunt mostenite de toate subclasele
clasei respective. Aceste metode pot fi redefinite
(suprascrise) in subclase.
4. Daca o clasa extinde o superclasa care

implementeaza o interfata, atunci si clasa respectiva
mosteneste interfata.

Implementarea unor interfete multiple
O clasa poate sa implementeze mai mult decat o singura

interfata.
O clasa poate implementa mai multe interfete in doi pasi:
1. declara toate interfetele pe care le
implementeaza, folosind cuvantul-cheie implements in
antetul sau urmat de numele tuturor interfetelor
separate prin virgula;
2. defineste implementari pentru toate metodele din
toate interfetele pe care le implementeaza.
Folosirea unor interfete multiple poate crea totusi
complicatii.

Derivarea interfetelor
Ca si in cazul claselor, interfetele pot fi organizate

intr-o ierarhie.
Atunci cand o interfata mosteneste o alta interfata,
subinterfata primeste toate metodele si constantele
definite in superinterfata.
Pentru a deriva (extinde) o interfata se foloseste tot
cuvantul-cheie extends, la fel ca in cazul definitiilor
de clasa:
public interface <nume_interfata> extends
<nume_superinterfata> {
..
}
Derivarea interfetelor
Nota:
In cazul interfetelor nu exista o radacina comuna a

arborelui de derivare asa cum exista pentru arborele
de clasa, clasa Object.
Interfetele pot exista independent sau pot mosteni o
alta interfata.
Ierarhia de interfete este cu mostenire multipla.
O singura interfata poate mosteni oricate clase are
nevoie.

Exemplu de implementare a unei structuri de tip

stiva*
*Cristian_Frasinaru-Curs_practic_de_Java

Exemplu de interfata Java
Dorim sa implementam un nou tip de date numit

Stack, care sa modeleze notiunea de stiva de obiecte.
Obiectele de tip stiva, indiferent de implementarea
lor, vor contine metodele:
push - adauga un nou element in stva
pop - elimina elementul din varful stivei
peek - returneaza varful stivei
empty - testeaza daca stiva este vida
toString - returneaza continutul stivei sub forma unui
sir de caractere.

Implementarea unei stive
Din punctul de vedere al structurii interne, o stiva poate fi

implementata folosind:
un vector
sau o lista inlantuita
ambele solutii avand avantaje si dezavantaje.
Prima solutie este mai simplu de inteles, in timp ce a
doua este mai eficienta din punctul de vedere al folosirii
memoriei.
Deoarece nu dorim sa legam tipul de date Stack de o
anumita implementare structurala, il vom defini prin
intermediul unei interfete.


Interfata Stack

Modalitatea
de
implementare
a stivei
folosind o lista
inlantuita:


Exemplu demonstrativ care foloseste tipul de date nou creat
implementarea stivei folosind o lista simplu inlantuita

Observati folosirea interfetei Stack ca un tip de date,

ce aduce flexibilitate sporita in manevrarea claselor
ce implementeaza tipul respectiv.
Metoda afiseaza() accepta ca argument orice obiect

al unei clase ce implementeaza Stack.

ntrebri?

curs4-AJ 2015

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

curs4-AJ 2015

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

copyright@www.adrian.runceanu.

Universitatea Constantin Brncui din Trgu-Jiu

Lect.dr. Adrian Runceanu

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 2

1. Pachete de clase de obiecte

2. Motenire multipl. Interfee Java

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 3

Un pachet (package) contine un numar de

De ce sunt folositoare pachetele?

- Pachetele permit organizarea claselor in

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 5

Proprietati ale pachetelor

- Pachetele reduc problemele datorate

Proprietati ale pachetelor

- Pachetele protejeaza clasele, variabilele si metodele

- Pachetele pot fi folosite la identificarea claselor.

- De exemplu, daca implementam un set de clase

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 7

Proprietati ale pachetelor

Chiar daca un pachet este, in esenta, un grup de clase,

Fiecare nivel reprezinta, de obicei, o grupare mai mica de

Biblioteca de clase Java este organizata si ea dupa aceste

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 8

Utilizarea pachetelor existente de clase de

Pana acum am folosit pachete din biblioteca

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 9

Utilizarea pachetelor existente de clase de

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 10

Utilizarea pachetelor existente de clase de

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 11

Pentru a importa clasele dintr-un pachet se foloseste

Se poate importa o clasa ca in exemplul urmator:

Se poate importa un intreg pachet de clase, folosind

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 12

De asemenea, daca pachetul respectiv are si

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 13

Pentru a importa toate clasele dintr-o ierarhie

Variabila CLASSPATH si locul de dispunere a

Pentru ca programul nostru sa poata folosi o

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 16

Pentru gasirea claselor, Java foloseste:

directoarele referite de variabile de mediu CLASSPATH.

Numele pachetelor corespund unor nume de directoare

De exemplu, clasa java.applet.Applet se va gasi in

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 17

Java cauta aceste directoare, pe rand, in cadrul cailor (path-

Daca nu este configurata nici o variabila CLASSPATH, Java

Java cauta, in aceste directoare, clasa referita in fisierul-sursa

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 18

Crearea propriilor pachete de clase de

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 19

Crearea propriilor pachete de clase de

Crearea propriilor pachete de clase de

Crearea propriilor pachete de clase de

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 22

Pachetele de clase si controlul accesului la

Controlul accesului la clase se poate realiza folosind

Acest acces inseamna ca respectiva clasa este vizibila

Clasele declarate publice pot fi importate de orice

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 23

Pachetele de clase si controlul accesului la

11.03.2015 Curs - Aplicatii Java 24

Exemplu de pachete proprii de clase create