Sutra Florii-soarelui Am pagit pe marginea docului cu containere de banane si m-am asezat la umbra uriasa a unei locomotive a firmei Southern Pacific si privesc asfintitul lasandu-se peste baracile de pe coline gi s4 plang. Jack Kerouac gedea langa mine pe o bara de fier crépata si ruginitd, tovaras, framantati de aceleasi ganduri ale sufletului, pustiiti si amarati si cu privirile triste, incon- jurati de radacinile de otel noduros ale arborescentelor masinarii. Uleioasa apa a raului reflecta cerul rogu, soarele asfintea peste ultimele varfuri ale acoperisurilor din Frisco, nici un peste in acest curent al apei, nici un sihastru in muni astia, doar noi doi cu ochi urdurogi si mah- muri ca nigte batrani vagabonzi pe malul raului, vicleni gi obositi. Priveste floarea-soarelui, zise el, aratandu-mi o umbra ves- * tejita si cenusie, profilata pe cer, mare ct un om, itindu-se uscata pe varful unei foarte vechi gramezi de rumegus... M-am repezit fermecat — era prima mea floare a soarelui, amintiri despre Blake — viziunile mele - Harlemul si Iadurile raurilor din est, poduri zanganind, Joes Greasy Sandwiches, landouri de copii morti, pneuri negre gi uzate, uitate si neresapate, poemul malului de rau, prezervative si oale, cutite de otel, nimic inoxidabil, doar noroi umed gi rece si obiecte confectionate, ascu- tite ca lama briciului alunecand in trecut... SIsi cenusia floare a soarelui sovaind in lumina asfingitului, faramicioasa si prafuita, cu ochii inecati de funinginea, smogul si fumul inecdcios al batranelor locomotive — corola de petale incdlcite pleostita si franté ca o cununad zdrentuita, seminte cdzute din cadrul fetei, o prea timpurie stirba gura a vazduhului insorit, palide raze intarziind pe crestetul ei paros ca o panza de paianjen de sarme sfardmicioase, frunzele desfacute ca niste brate din tulpina, gesturi ale radacinilor de rumegus, bucati de tencuiala cdzute din ramurile negre, o musc4 moarta in urechea ei, Batrand nelegiuita si batuta de soarta ce esti, ponosita mea floare a soarelui o sufletul meu, atunci te-am iubit! Murdaria nu era murdaria oamenilor, ci a mortii gi a loco- motivelor umane, intreg acest vesmant de pulbere, acest val de cernita piele de cale feratd, aceasta mix- turd de ceata gi fum a obrazului, aceasta pleoapa a negrei mizerii, aceasta mand manjita de funingine sau falus sau protuberanta a artificialului mai rau decat murdarie — industrial - modern — toat aceasta civilizagie patandu-ti nebuna coroana de aur si gandurile astea impaienjenite despre moarte si ochi prafuiti lipsiti de iubire si capete gi radacini uscate dedesubt, in maldarul de nisip si rumegug, bancnote de dolari din cauciuc piele de masinarie, matele si maruntaiele automobilului tusitor si plangacios, goale si razlete cutii de conserve vaicarindu-se cu limbile lor ruginite, ce altceva ag mai putea sd ingir, scrumul afumat al vreunui penis tigara de foi, pute de roabe gi s4nii laptosi ai automobilelor, cururi uzate desprinse din scaune gi sfinctere de dinamuri — toate acestea incalcite in rddacinile tale mumificate — si tu in asfingit stand aici in fata mea, intreaga ta glorie in insati forma ta! 52Oo perfects ara de floare a soarelui! 0 splendida, per ects 3 fermecdtoare existenta de floare a soarelui! ° nats st fireasca Privire spre soldul lunii pline, tre- zire vioale $i rapace excitare in umbra asfintitului auritul rasdrit al brizei lunare! Cate muste au bazait dand tarcoale inocentei jegului tau, in timp ce blestemai paradisul cai ferate gi sufletul tau de floare? Biata floare moarta? cand ai uitat ca esti o floare? cand ti-ai privit pielea gi ai hotarat ca esti o batrand murdara gi impotent4 locomotiva? fantoma unei locomotive? spectrul si umbra unei demente locomotive americane altadata plina de putere? Floarea-soarelui, tu nu ai fost niciodata 0 locomotiva, tu ai fost o floare a soarelui! lar tu, Locomotiva, tu esti o locomotiva, nu uita ce-ti spun! Si deci am apucat tulpina schelet a florii-soarelui $i am infipt-o angi mine ca pe un sceptru, si am tinut o predica pentru sufletul meu, a! oricarui care ar asculta-o: — Noi nu suntem pielea noastra de funingine, noi nu suntem o inspaimantator de pustie si prafuita locomotiva fara de chip, suntem cu totii pe dinduntru aurii flori ale soarelui, binecuvantai de propria noastra samanga gi de paroase desavarsite trupuri goale ce cresc in for- mele demente si negre flori ale soarelui profilate in pandite de ochii nostri sub umbra fantoma- demente asfintit pe malul raului Frisco viziune Sitdown. I lui Jack gi al crepuscul, ticd a unei locomotive conserva serii delurosului Berkeley, 1955 Traducere de Petru Iliesu 53