Schizofrenia

Aceasta tulburare este caracterizata prin manifestari psihopatologice majore, ilustrate in plan
clinic prin tulburari de comunicare, comportament, cognitive, de dispozitie si vointa.
Schizofrenia este considerata cea mai severa, dramatica si de neinteles boala psihica. Aceasta
boala corespunde cel mai bine notiunii de nebunie.
Manifestarile clinice caracteristice acestei boli psihice
1. Simptome psihotice
Ideatie deliranta. Ideea deliranta este o idee iesita din cadrul normal al gandirii, rupta de realitate.
Cele mai des intalnite sunt:
Idei delirante de referinta (pacientul considera ca anumite gesturi, atitudini, comentarii de la Tv, pasaje din
reviste sau ziare, se refera la el sau ii sunt adresate)
Idei delirante de persecutie (pacientul se considera observant, urmarit, spionat, ridiculiazat, ofensat de
persoane, grupuri, organizatii sau institutii)
Idei delirante de control (pacientul este convins ca propriile actiuni sau comportamente sunt dirijate nu de sine,
ci de o forta straina lui)
Idei delirante de insertie a gandului (convingerea deliranta a pacientului conform careia ideile altor persoane
au fost inserate/introduse in propriul psihism)
Idei delirante de extractie a gandului (proprile idei i-au fost scoase, extrase de o forta exterioara)
Manifestari halucinatorii. Halucinatiile sunt perceptii fara obiect, fara corespondent in realitate.
Acestea sunt mai ales auditive, bolnavii aud voci, dialoguri, primesc ordine imperative. Halucinatiile
pot aparea si in sfera olfactiva (mirosuri urate) sau corporala (senzatii dureroase sau de modificare a
unor organe). Halucinatiile vizuale sunt mult mai rare.
2. Simptome ale dezorganizarii gandirii si comportamentului
Dezorganizarea gandirii. Incoerenta ideo-verbala, argumentatia lipsita de logica. Gandirea pierde
orice legatura, apar confuzii de idei, bolnavul vorbeste alaturi sau se blocheaza complet.
Dezorganizarea comportamentului. Acte sau actiuni lipsite de scop, manifestari dezordonate,
imprevizibile sau stari de agitatie psihomotorie. Tipica este starea de catatonie caracterizata prin
negativism, imobilitate corporala, stereotipii gestuale sau verbale, automatisme, mutism.
3. Tulburari afective.Pacientul pierde contactul emotional cu alte persoane, devine obtuz, reactiile
afective sunt neadecvate (rade la auzirea unei vesti triste), uneori se constata o ambivalenta afectiva
(expresia concomitenta a unor emotii contrare). Aplatizarea afectiva (diminuarea semnificativa a
capacitatii de a reactiona afectiv la stimulii ambiantei.
4. Tulburari ale vointei si ale comportamentului social: lipsa de initiativa, de interese si de energie
(abulie), bolnavul isi neglijeaza ingrijirea corporala, decade din punct de vedere social.
5. Alterari ale personalitatii: senzatia de influenta a personalitatii sau gandirii prin forte exterioare
(de exemplu prin hipnoza, unde radio), depersonalizare, derealizare. Pacientul traieste o viata dubla,
in lumea reala si in lumea reprezentarilor delirante. Intr-o forma extrema, bolnavul se incapsuleaza in
el insusi si traieste numai intr-o lume interioara fara contact cu mediul exterior (autism).

Cauzele si factorii care influenteaza aparitia schizofreniei:

Schizofrenia nu are o singura cauza, aparitia ei se datoreaza interactiunii factorilor biologici,
psihologici si culturali cu o anumita vulnerabilitate genetica.

Factori genetici: In familiile bolnavilor de schizofrenie exista o probabilitate mai mare de

imbolnavire decat la restul populatiei.
Factori pre- si perinatali: O cauza a vulnerabilitatii ar putea fi reprezentata de o suferinta
intrauterina a fatului sau a copilului nou nascut, care ar provoca o disfunctie minimala a creierului.
Un rol in aparitia acestei boli, ar putea fi jucat si de infectii virale ale mamei sau ale nou-nascutului,
dar o etiologie virala certa nu a putut fi totusi demonstrata.
Factori psiho-sociali: O serie de conditii psiho-sociale au fost incriminate drept factori declansatori
ai schizofreniei, opiniile sunt insa controversate. Factorii psiho-sociali influenteaza mai degraba
evolutia bolii si nu aparitia ei. In acelasi sens este luat in considerare rolul conflictelor, al
suprasolicitarilor psihice sau al starilor de tensiune emotionala.Teoria psihanalitica presupune ca
regresiunea la o treapta inferioara de dezvoltare ar constitui un mecanism dinamic important in
aparitia psihozelor schizofrenice.
Frecventa Schizofreniei
Frecventa psihozelor schizofrenice este 0,5 1% din populatia generala, cu o rata a incidentei anuale
de cca. 0,05 %. Probabilitatea ca o persoana sa se imbolnaveasca de schizofrenie in cursul vietii este
in medie de cca. 1 %. Mai mult de jumatate din imbolnaviri se produc intre pubertate si varsta de 30
de ani. Sub termenul de schizofrenii tardive se grupeaza acele cazuri cu un debut dupa varsta de 40
de ani.

Forme clinice ale Schizofreniei

Dupa grupul de simptome si asocierea lor, se deosebesc mai multe forme clinice ale schizofreniei:
Schzofrenia paranoida dominata de starile delirante (de persecutie, referinta sau de misiune
speciala) si de halucinatii (auditive predominante, dar si olfactivo-gustative, tactile sau vizuale).
Aceasta forma este cea mai usoara sub aspectul severitatii. Debutul are loc mai tarziu decat la
celelate forme clinice (dupa 30 de ani). Evolutia este continua si indelungata, iar invalidarea socio-
profesionala si sociala mai redusa.
Schizofrenia hebefrenica este cea mai severa forma, cu un grad ridicat de invalidare socio-
profesionala si sociala. Aceasta forma este dominata de comportamente dezorganizate, incoerenta
ideo-verbala, dispozitie expansiv-bizara, excentricitati comportamentale. Debutul este precoce, in
adolescenta sau la adultul tanar. Evolutia este continua, cu remisiuni slab semnificative.
Schizofrenia catatonica este caracterizata prin doua tipuri de manifestari clinice: simptome ale
activitatii psihomotorii (rigiditate, flexibilitate ceroasa, instabilitate motorie sau agitatie, negativism
verbal sau alimentar) si simptome ale comportamentului expresiv (posturi particulare, insolite,
incomode sau bizare, automatisme, sterotipii motorii, grimase).
Schizofrenia reziduala apare in decursul evolutiei, uneori sub efectul tratamentului. Caracteristica
este modificarea personalitatii cu reducerea initiativei, saracie afectiva si declin social.
Schizofrenia simpla este o forma saraca in simptome pozitive (idei delirante si halucinatii) cu
tendinta spre forma reziduala.
Tratament
Tratamentul multidimensional reuneste mijloacele medicamentoase, psiho- si socioterapeutice.
Tratamentul medicamentos. Medicamentele psihofarmacologice folosite apartin clasei de
neuroleptice, compusi cu actiune anti-dopaminergica. Medicamentele se administreaza atat in faza
acuta, cat si sub forma de depozit pentru prevenirea recidivelor. Efectele secundare nedorite trebuie
cunoscute, pentru a putea fi evitate sau tinute sub control. In ultimii ani au aparut neurolepticele de
noua generatie sau neuroleptice atipice care au o serie de avantaje (efecte secundare mai reduse,
influenteaza si simptomele negative).
Psihoterapia. In centrul mijloacelor folosite sta terapia suportiva a pacientului, dar si a membrilor de
familie, pentru a se putea obtine o cooperare necesara in tot decursul tratamentului medicamentos.
Socioterapia. Masuri la locul de munca si in familie, terapie ocupationala, masuri de reabilitate.