Sunteți pe pagina 1din 5

Experienta Michelson-Morley(1880)

Aceasta experienta si-a propus sa dovedeasca miscarea Pamntului


fata de eter prin masurarea vitezei "vntului eteric" precum si a efectelor
vntului eteric asupra propagarii luminii. Schema interferometrului este
reprezentata n figura I.1. Interferometrul este alcatuit dintr-o lama
semitransparenta B, doua oglinzi plane si , o luneta L si o sursa de
lumina monocromatica S.

Cele doua portiuni si se numesc bratele interferometrului si


au lungimile si . Lumina monocromatica provenita de la sursa este
divizata de lama B n doua fascicule: unul -reflectat, altul -
transmis. Dupa reflexii pe cele doua oglinzi, cele doua fascicule (coerente
pentru ca provin de la aceeasi sursa primara S) vor interfera n luneta si
se vor observa franje de interferenta cu interfranja dependenta de
diferenta lor de drum.

Fig.I.1
Presupunem ca Pamntul se deplaseaza cu viteza v, paralela cu
bratul ,fata de eterul considerat fix, iar o data cu Pamntul se
deplaseaza si interferometrul. Presupunem ca viteza luminii este
independenta de miscarea izvorului luminos. Vom calcula timpii necesari
celor doua fascicule pentru a strabate drumurile lor. Pentru fasciculul (1)
(figura I.2): n momentul reflexiei n punctul de incidenta A, oglinda se
gaseste n dreptul acestui punct, dar n timpul necesar luminii sa ajunga la
ea ( ), aceasta se va deplasa pe distanta .
Fig. I.2

n momentul reflexiei pe oglinda , lama se gaseste tot n dreptul


acestei oglinzi, dar n timpul necesar ntoarcerii razei reflectate pe la
lama , lama se va gasi n pozitia astfel ca .

Cum miscarea este uniforma, , , deci obtinem:

(I.4)

de unde:

(I.5)

iar:

(I.6)

Pentru fasciculul (2):n momentul iesirii razei transmise n C,


oglinda se va gasi la distanta de C, dar n timpul necesar acestei
raze sa ajunga la , aceasta s-a deplasat pe distanta , astfel ca:

(I.7)

de unde:

(I.8)
Cnd fasciculul se reflecta pe , lama se gaseste la distanta de
oglinda, dar n timpul necesar luminii reflectate sa ajunga la lama
aceasta din urma se apropie cu , deci:

(I.9)

de unde:

(I.10)

astfel nct fasciculului (2) i este necesar timpul:

(I.11)

sa ajunga la luneta.

Observatie: aceleasi rezultate se obtineau folosind "viteza relativa"


a luminii fata de oglinda (c-v), respectiv (c+v), data de regula Galilei de
compunere a vitezelor.

Diferenta de timp ntre cele doua raze care interfera


(presupunnd ):

(I.12)

va corespunde unui defazaj ntre ele, producnd un sistem de franje


de interferenta.

Daca interferometrul este rotit cu n sens orar, bratul va fi


paralel cu directia de deplasare a Pamntului, iar bratul - perpendicular
pe aceasta directie, deci si invers, astfel nct diferenta de timp ntre
cele doua raze va fi:

(I.13)

Diferenta timpilor provocata de rotirea aparatului:


(I.14)

ar trebui sa produca o deplasare a sistemului de franje cu un anumit


numar de franje.

Dezvoltnd n serie binomiala numitorii din (I.14) si retinnd doar


primii doi termeni obtinem:

(I.15)

iar numarul de franje cu care ar trebui sa se deplaseze figura de


interferenta prin rotirea aparatului va fi:

(I.16)

unde T este perioada radiatiei monocromatice. Se obtine:

(I.17)

unde este lungimea de unda n vid a radiatiei monocromatice.

Folosind datele experimentale , , l


= 11m se obtine , adica o deplasare cu 40% dintr-o interfranja.

Surpriza experimentatorilor a fost neobservarea vreunei deplasari:


figura de interferenta este imobila.

Mentionam ca interferometrul Michelson era ultraperformant,

permitnd punere n evidenta chiar a unei deplasari dintr-o


interfranja, care ar corespunde unei deplasari cu , deci nu se
punea problema vreunei erori experimentale.

Mentionam de asemenea ca experienta Michelson-Morley a fost


repetata de-a lungul a 80 de ani de mai multi cercetatori: ntre 1897-1905
- Morley si Miller; ntre 1921-1925 Miller, lucrnd pe muntele Wilson din
California (cteva mii de ncercari); 1928-Michelson, Pease si Pearson
(Caltech-Pasadena, California); 1926-1927, elvetianul Auguste Piccard a
repetat experienta ntr-un balon la 2 km deasupra Pamntului; n 1948-
Essen (Anglia) a introdus n cercetari radioundele, iar n 1958 Charles
Townes a lucrat cu un maser, realiznd precizii uimitoare.
Astfel, miscarea Pamntului fata de eterul mobil nu putea fi pusa n
evidenta prin nici o experienta optica sau electrica.

Rezultatul negativ al experientei Michelson-Morley- "cel mai


important rezultat negativ din istoria stiintei" (John Bernal-fizician si
sociolog) -arata ca efectele "vntului eteric" nu sunt decelabile; nu exista
un referential preferential n care eterul este fix si nu este valabila-pentru
lumina-regula lui Galilei de compunere a vitezelor. Pentru explicarea
rezultatului negativ al experientei Michelson-Morley s-au emis mai multe
ipoteze bazate pe urmatoarele considerente: absenta deplasarii sistemului
de franje ar duce la adica:

1.considernd aceeasi viteza a luminii pe toate directiile, ar trebui ca

(I.18)

adica bratul interferometrului paralel cu directia de miscare este mai mic,


a suferit o contractie, iar cel perpendicular a ramas nemodificat.
Fenomenul poarta numele de "contractia Lorentz-Fitzgerald" si nu
depinde de natura corpurilor.

2.daca se presupune egalitatea bratelor ar trebui admisa


inegalitatea vitezelor de propagare a luminii pe o directie fata de alta.
Situatia ar putea fi explicata pe baza "ipotezei balistice" si anume ca
viteza luminii depinde de viteza sursei emitatoare. Ipoteza balistica a fost
infirmata nsa de experienta lui De Sitter.

3.daca se presupune egalitatea bratelor si a vitezelor de propagare a


luminii n lungul acestor brate ar trebui admisa "ipoteza timpului
relativ", adica faptul ca scurgerea timpului nu este uniforma ci este mai
nceata pe directia miscarii Pamntului. Aceasta ipoteza sta la baza teoriei
lui Einstein.