U.S.E.F.

Referat
La
Fiziologia patologica

Cuprins
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Factori de risc
5. Investigatii
6. Tratamentul
7. Complicatii
8. Modul de viata al pacientilor cu stenoza mitrala

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Stenoza mitrala este o afectiune cardiaca care consta

in ingrosarea valvei mitrale. Aceasta devine rigida, nu se mai
poate deschide in totalitate, astfel ca sangele trece cu greutate
prin orificiul stenozat.

Afectiunea poate cauza diferite complicatii, precum aritmii

cardiace (anomalii ale activitatii electrice, care sunt percepute de
pacient sub forma palpitatiilor cardiace), insuficienta
cardiaca, edem pulmonar sau accident vascular cerebral(prin

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

formarea de emboli la nivelul atriului stang, cu mobilizarea

ulterioara a acestora).

Anatomia si fiziologia valvei mitrale

Valva mitrala este una din cele 4 valve ale inimii. Aceasta este
un inel conjunctiv-fibros care separa atriul stang
deventriculul stang (camerele inimii drepte) si care pompeaza
sange spre restul organismului. O valva mitrala sanatoasa are 2
valve mici (bicuspida) care se deschid in momentul in care
sangele trece spre ventricul (camera inferioara a inimii, din care
sangele este trimis prin artera aorta spre restul organelor).

Valva mitrala stenozata este caracterizata prin ingrosarea,

fibrozarea si rigidizarea inelului mitral, astfel ca orificiul mitral se
ingusteaza si sangele nu mai poate sa treaca catre ventriculul
stang. Consecinta acestui fapt este acumularea sangelui in aval,
la nivelul atriului stang si apoi la nivelul plamanului (insuficienta
cardiaca si edem pulmonar).

Cauze
Majoritatea cazurilor de stenoza mitrala sunt considerate a fi
complicatiile tardive ale febrei reumatice (afectiune aparuta cel
mai frecvent la copii, consecinta a infectiei faringiene cu streptococ
beta-hemolitic). Cu toate acestea, de cele mai multe ori infectia
streptococica este asimptomatica si astfel ramane netratata
corespunzator (tratamentul consta in eradicarea infectiei
cu penicilina). La 14 zile de la debutul infectiei se formeaza o serie
de complexe imune, cu o afinitate mare pentru tesutul conjunctiv
care intra in constitutia valvelor cardiace (proteina M). Stenoza
mitrala apare dupa un interval liber de 10-20 de ani de la atacul
reumatic initial, insa in stadiile incipiente fiind deseori
asimptomatica.
Incidenta stenozei mitrale reumatismale a scazut in ultimii ani,
datorita identificarii si tratarii corespunzatoare a infectiei cu
streptococ beta-hemolitic. Cu toate acestea, afectiunea este
destul de des intalnita in zonele cu clima rece si umeda.

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Exista si alte cauze, mai rare, care pot determina

stenoza mitrala; dintre acestea amintim:
- malformatiile cardiace congenitale (stenoza mitrala congenitala),
sunt diagnosticate in copilarie si pot cauza complicatii grave in
adolescenta;
- endocardita bacteriana (infectia bacteriana a valvelor cardiace);
- miocarditele (inflamatia sau infectia muschiului inimii);
- stenoza mitrala senila (ingrosarea valvelor cardiace secundare
imbatranirii si fibrozarii tesuturilor);
- asocierea cu unele afectiuni: lupusul eritematos sistemic, artrita
reumatoida, sindromul carcinoid, etc;
- mixomul atrial (tumoare benigna a musculaturii atriului) care
poate cauza blocarea orificiului valvei mitrale.

Simptome
Stenoza mitrala este o boala cronica. Dupa cum am
mentionat anterior, simptomele se dezvolta dupa un interval de
latenta de aproximativ 10-20 de ani de la atacul reumatismal
initial (s-au relatat cazuri cu o perioada de latenta de 40 de ani).
Simptomele incipiente sunt relativ usoare, nespecifice, fiind usor
de confundat cu alte afectiuni cardiace.

In stadiile avansate de boala, cand stenoza este stransa,

odata cu afectarea atriului stang, apar simptome mai grave:
- dispneea (lipsa de aer), apare atunci cand stenoza este stransa
si sangele reflueaza in atriul stang si apoi prin venele pulmonare
catre plamani (edem pulmonar), unde altereaza schimburile
gazoase fiziologice; de asemenea supraincarcarea atriului stang,
poate altera activitatea electrica a acestuia si poate duce la
aparitia aritmiilor cardiace, in special a fibrilatiei atriale; aritmiile
cardiace fac ca umplerea ventriculara sa devina deficitara si pot
agrava edemul pulmonar (edemul pulmonar acut este o urgenta
medicala si pune viata pacientului in pericol);
- fatigabilitatea marcata (oboseala accentuata), apare treptat, la
eforturi mari, apoi la eforturi tot mai mici, devenind in cele din
urma permanenta si in repaus; fatigabilitatea apare datorita

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

oxigenarii insuficiente a tesuturilor, precum si a aportului

inadecvat de nutrienti la acest nivel;
- palpitatiile cardiace (batai anormale ale inimii), apar datorita
supraincarcarii cu sange a atriului stang; fibrilatia atriala este
aritmia cel mai des intalnita in stenoza mitrala si poate cauza
complicatii serioase precum embolia sistemica;
- hemoptizia (tusea cu expectoratie sangvina), apare odata cu
agravarea edemului pulmonar, cand creste presiunea in venele
pulmonare si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin
tuse.

Exista anumiti factori agravanti ai stenozei pulmonare:

- efortul fizic
- sarcina
bolile intercurente si infectiile
- aritmiile cardiace
- stresul emotional.

Simptomele stenozei mitrale se instaleaza treptat, in paralel cu

stenozarea orificiului mitral.
Atunci cand mecanismele compensatorii sunt depasite,
apare insuficienta cardiaca, care prezinta simptome
aditionale:
- dispneea la eforturi mici, dispneea de repaus
- dispneea paroxistica nocturna (insuficienta respiratorie care apare
noaptea si trezeste pacientul din somn)
- edemele periferice
- cianoza (coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor,
datorata oxigenarii insuficiente a tesuturilor)
- edemul pulmonar acut (care constituie o urgenta medicala si
necesita tratament de urgenta)
- ciroza cardiaca (secundara supaincarcarii cu sange)
- agravarea bolii cardiace ischemice cu aparitia infarctului miocardic
acut.
Dintre simptomele mai putin intalnite in stenoza mitrala,
amintim:
- sindromul Ortner (paralizia de corzi vocale)
- disfagia (greutate la inghitire)

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

- durere toracica retrosternala

- cianoza periorala si periferica
- faciesul mitral (pometi cu tegumente rosii-purpurii).

Factorii de risc

Dintre factorii de risc pentru aparitia stenozei mitrale

sunt:
- istoricul de febra reumatica (reumatism articular acut), secundar
infectiei streptococice faringiene; din pacate, de cele mai multe ori
infectia ramane nediagnosticata si astfel netratata, astfel ca
persoanele in cauza nu stiu ca au risc de a dezvolta in timp
stenoza mitrala;
- varsta inaintata, deoarece in timp valvele inimii se fibrozeaza si
devin rigide, facand ca orificiul mitral sa se ingusteze;
- sexul feminin: mai mult de 70% dintre pacientii cu stenoza
mitrala sunt femei.
Dintre cauzele mai rare care pot duce la aparitia stenozei mitrale,
amintim sindromul Marfan, afectiune genetica a tesutului
conjunctiv si care poate provoca calcificarea, fibrozarea valvei
mitrale si in consecinta stenoza mitrala; trebuie sa mentionam
totusi, ca in acest caz inelul mitral stenozat devine in timp lax si
poate duce la insuficienta mitrala.
Nu exista metode specifice eficiente, de a preveni aparitia
stenozei mitrale. Totusi exista anumite metode care pot incetini
evolutia bolii si aparitia complicatiilor (evitarea factorilor agravanti
ai bolii, enumerati anterior).

Investigatii
Dupa cum am amintit anterior, stenoza mitrala este o
afectiune cronica, relativ asimptomatica in stadiile incipiente si
astfel greu de diagnosticat. Diagnosticul se stabileste in
majoritatea cazurilor odata cu aparitia simptomelor moderat-
severe sau chiar a complicatiilor (odata cu instalarea insuficientei
cardiace).
Anamneza si istoricul medical

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Anamneza si reevaluarea istoricului medical personal sunt

importante, deoarece pot evidentia urmatoarele:
- istoric pozitiv de reumatism articular acut (infectie streptococica
amigdaliana sau faringiana in copilarie)
- endocardita bacteriana (infectia valvelor si camerelor cordului),
afectiune des intalnita in randul persoanelor cu stenoza mitrala
- defecte cardiace congenitale (anormalitati structurale ale inimii,
prezente de la nastere)
- simptome care pot semnala aparitia insuficientei cardiace
(dispnee, fatigabilitate marcata, edeme periferice, cianoza).
Examenul clinic
Examenul clinic general este foarte important si poate
evidentia urmatoarele modificari obiective:
- auscultatia cordului poate evidentia un zgomot (pocnitura),
datorata deschiderii greoaie a valvei mitrale stenozate; in cazul
pacientilor care au insuficienta cardiaca, pe langa cele 2 zgomote
cardiace fiziologice, se mai pot auzi unul sau 2 sufluri
spraadaugate (galop cardiac); auscultatia cordului se realizeaza
cu atentie, deoarece suflurile patologice se pot usor confunda sau
rata; auscultatia cordului este destul de dificil de efectuat in randul
persoanelor obeze, a celor cu alte afectiuni cardiace sau a
varstnicilor
- prezenta edemelor periferice, in special la nivelul gleznei,
bilateral; tegumentele edematoase sunt calde, usor cianotice si
lasa godeu la digitopresiune
- prezenta refluxului hepato-jugular (refluarea sangelui in venele
gatului, secundara stazei hepatice)
- auscultatia plamanului poate evidentia prezenta ralurilor de
staza, la nivelul bazelor pulmonare (datorate edemului pulmonar)
- recunoasterea faciesului mitral (pometi rosii-purpurii).

Ecocardiografia

Ecocardiografia este o metoda imagistica de diagnostic a

afectiunilor cardio-vasculare. Aceasta metoda foloseste
ultrasunete, care realizeaza un ecou (sonograma) a inimii si care
poate evidentia modificarile structurale sau chiar functionale ale
acesteia. Ecocardiografia mai poate evalua si severitatea stenozei

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

mitrale sau prezenta unor complicatii, precum tromboza atriala

(trombi atriali).
Ecocardiografia transesofagiana este o metoda performanta, care
consta in introducerea prin esofag a unui transductor care emite
ultrasunete (care este localizat anatomic langa cord) si care poate
oferii informatii importante asupra morfologiei si functionalitatii
inimii. Aceasta metoda este folosita pentru evaluarea anatomiei si
fiziologiei valvei mitrale dupa corectarea chirurgicala
(valvuloplastie).

Ecocardiografia poate evidentia urmatoarele:

- inchiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale;

- masurarea orificiului mitral: in mod normal orificiul mitral
masoara intre 4 si 5 cm; stenoza mitrala apare atunci cand
diametrul orificiului este mai mic de 4 cm; cu toate acestea,
simptomele afectiunii apar doar atunci cand diametrul orificiului
mitral este de aproximativ 2 cm; interventia chirurgicala de
corectare este indicata in momentul in care se identifica o
stenoza de 1,5 cm;
- masurarea indirecta a presiunii intraatriale (datorata stenozei
subiacente); acesta este un indicator important al severitatii
stenozei mitrale;
- evaluarea morfologiei si functionalitatii ventriculului stang
(dimensiunile peretilor, evaluarea fractiei de ejectie);
- masurarea presiunii din arterele pulmonare: presiunea
pulmonara mai mare de 20 mmHg, indica decompensarea
functiei cardiace, cu riscul aparitiei edemului pulmonar acut;
- masurarea dimensiunilor atriului stang, precum si identificarea
trombilor de la acest nivel (extrem de importanta mai ales in
randul persoanelor cu fibrilatie atriala);
- evaluarea functiei celorlalte valve ale inimii.

Ecocardiografia este metoda cea mai eficienta pentru

evaluarea periodica a functiei cardiace. Sonograma cardiaca
poate identifica complicatiile cardiace asociate stenozei mitrale si
ajuta la stabilirea corecta a algoritmului terapeutic, in cazul
aparitiei insuficientei cardiace.

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Electrocardiograma

Electrocardiografia, este o investigatie care evalueaza activitatea

electrica a inimii. Se ataseaza mai multi electrozi la nivelul ariei
precordiale, care vor inregistra impulsurile electrice ale cordului.
Acestea sunt imprimate apoi pe o hartie speciala si vor fi
interpretate de medicul specialist (traseu EKG).
Electrocardiografia poate evalua:
- ritmul sinusal al cordului si frecventa cardiaca;
- evaluarea dimensiunilor atriilor si ventriculilor (in special al
atriului stang);
- identificarea bolii cardiace ischemice sau a infarctului miocardic
acut (care se pot agrava in cazul pacientilor cu stenoza mitrala).
Radiografia pulmonara
Radioscopia sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari
ale cordului prezente in stenoza mitrala (marirea atriului stang)
sau modificari ale parenchimului pulmonar (edem interstitial, in
special la nivelul hilurilor si bazelor pulmonare). Rareori, se pot
vizualiza calcificari ale valvelor cardiace.
Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara
identifica modificari patologice doar in cazul aparitiei complicatiilor
stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum a cordului),
hipertrofie (ingrosarea peretilor cordului), prezenta aritmiilor sau a
ischemiei (vascularizatie inadecvata a cordului).
Radiografia pulmonara
Radioscopia sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari
ale cordului prezente in stenoza mitrala (marirea atriului stang)
sau modificari ale parenchimului pulmonar (edem interstitial, in
special la nivelul hilurilor si bazelor pulmonare). Rareori, se pot
vizualiza calcificari ale valvelor cardiace.
Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara
identifica modificari patologice doar in cazul aparitiei complicatiilor
stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum a cordului),
hipertrofie (ingrosarea peretilor cordului), prezenta aritmiilor sau a
ischemiei (vascularizatie inadecvata a cordului).
Cateterismul cardiac

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Cateterismul cardiac este o investigatie folosita de obicei inaintea

interventiei de corectare a stenozei mitrale si consta in
introducerea unui cateter prin vena sau artera femurala, pana la
nivelul inimii (atriului stang). Aceasta masoara presiunea
supraiacenta stenozei (presiunea atriului stang), comparativ cu
cea subiacenta stenozei (presiunea ventriculului stang). Media
presiunilor (gradientul presional transvalvular) confirma
diagnosticul de stenoza mitrala si evalueaza severitatea acesteia.
Cateterismul cardiac este folosit de asemenea si in evaluarea
bolii cardiace ischemice (prin identificarea arterelor coronare
obstruate). Tratamentul stenozei mitrale este stabilit si in functie
de prezenta sau respectiv absenta bolii cardiace ischemice.
Cateterismul cardiac nu se efectueaza in cazul tuturor pacientilor
care sunt investigati pentru stenoza mitrala, ci doar in cazul celor
cu modificari patologice evidentiate ecocardiografic.

Tratament - Generalitati

Tratamentul stenozei mitrale depinde de severitatea si

simptomele afectiunii, care apar de obicei dupa o perioada de
latenta de 10-40 de ani de la atacul reumatic acut. In cazul
persoanelor fara simptome sau cu simptome minore, nu este
necesar nici un tratament, insa este obligatorie efectuarea unor
controale medicale de specialitate regulate (ecocardiografie),
care sa identifice eventualele modificari ce pot aparea pe
parcursul evolutiei bolii.
Aparitia unor complicatii precum insuficienta cardiaca, fac necesara
evaluarea severitatii stenozei si stabilirea tratamentului corect (de
obicei inlocuirea valvei mitrale).
Optiunile terapeutice depind de:
- gravitatea si evolutia stenozei mitrale, cu initierea tratamentului
doar in cazul aparitiei unor simptome mai grave;
- gravitatea simptomelor, odata cu aparitia acestora se
recomanda inceperea tratamentului medicamentos, pentru a
putea preveni astfel aparitia unor complicatii severe;

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

- prezenta unor complicatii precum insuficienta cardiaca, edemul

pulmonar sau agravarea bolii cardiace ischemiceasociate, care
necesita tratament chirurgical (inlocuirea valvei mitrale);
- gradul afectarii morfologiei si functionalitatii valvei mitrale;
valvuloplastia (corectarea chirurgicala a valvei mitrale native)
poate fi suficienta in cazul pacientilor cu functie partial pastrata; in
cazurile cu morfologie si functie proasta a valvei, este indicata
inlocuirea mitralei cu o valva artificiala;
- starea generala de sanatate, bolile asociate si varsta
pacientului: tratamentul chirurgical de corectare poate fi efectuat
printr-o metoda putin invaziva (valvulotomia cu balon) sau printr-o
metoda invaziva (comisurotomia deschisa).

Tratament initial

Stenoza mitrala este o afectiune cronica cu evolutie lenta.

Odata cu agravarea stenozei, apar anumite modificari
compensatorii a functiei cordului (cresterea contractilitatii, marirea
in volum a atriului stang). In timp, mecanismele compensatorii
sunt depasite si apare insuficienta cardiaca.

Sunt necesari 10-20 de ani de evolutie pana la aparitia

simptomelor bolii. Aceasta faza, numita asimptomatica, nu
necesita tratament, insa evaluarea periodica a functiei cardiace
este obligatorie. Trebuie sa precizam ca pe parcursul perioadei
asimptomatice, este obligatorie tratarea cu antibiotice a tuturor
infectiilor bacteriene sau fungice (infectii dentare, urinare,
digestive, etc), deoarece persoanele cu valvulopatii (afectiuni ale
valvelor cardiace) au un risc crescut de a dezvolta endocardita
infectioasa (infectia bacteriana sau fungica a cavitatilor si valvelor
cardiace). Orice manevra sangeranda efectuata in randul acestor
pacienti, trebuie sa fie precedata de tratament antibiotic
corespunzator.
Simptomele stenozei mitrale pot aparea sau se pot agrava
in cazul in care organismul, in special cordul, este suprasolicitat
de anumiti factori considerati de risc, precum: sarcina, efortul

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

fizic exagerat, stresul emotional sau chirurgical, unele afectiuni

asociate.

Tratament de intretinere

Odata cu aparitia simptomelor stenozei mitrale, este necesara

instituirea tratamentului medicamentos pentru a preveni aparitia
insuficientei cardiace.

Tratamentul medicamentos include urmatoarele tipuri de

medicamente:
- diureticele: sunt medicamente care ajuta la eliminarea
surplusului de apa din organism; diureticele scad presiunea
arteriala si implicit presiunea de la nivelul atriului stang si venelor
pulmonare; diureticele sunt folosite si in tratamentuledemului
pulmonar;
- antibioticele: sunt folosite cel mai des in scop profilactic, pentru
prevenirea endocarditei bacteriene (infectia camerelor si valvelor
inimii); acestea sunt administrate ori de cate ori pacientul are o
infectie (dentara, urinara, digestiva, etc) si urmeaza sa efectueze
o manevra invaziva, care poate favoriza raspandirea sangvina a
infectiei;
- medicatia antiaritmica: agentii beta blocanti, blocantii canalelor
de calciu, digoxinul, sunt folosite cu succes in tratamentul
fibrilatiei atriale, aritmie des intalnita in cazul pacientilor cu
stenoza mitrala;
- medicatia anticoagulanta: este folosita tot in scop profilactic,
ea ajuta la fluidificarea sangelui si impiedica formarea trombilor la
nivelul atriului stang dilatat.

Tratament in cazul agravarii bolii

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Accentuarea stenozei se coreleaza cu agravarea

simptomatologiei si in majoritatea cazurilor este necesara
instituirea tratamentului chirurgical.
Tratamentul chirurgical al stenozei mitrale se poate
efectua prin 3 metode si anume:
- valvulotomia cu balon: este o metoda putin invaziva, care
consta in introducerea unui cateter cu balon printr-o artera pana
la nivelul cavitatilor inimii; odata ajuns la nivelul valvei mitrale
stenozate, se umfla brusc balonul pentru a incerca largirea
orificiului ingustat; metoda este eficienta in majoritatea cazurilor
necomplicate si nu necesita incizia chirurgicala a toracelui si
inimii;
- comisurotomia deschisa: este o metoda chirurgicala invaziva,
care necesita incizia toracelui si cordului; valvuloplastia consta in
curatirea si repararea valvei mitrale stenozate (indepartarea
depozitelor calcificate si a testului fibros);
- inlocuirea valvei mitrale: este o metoda chirurgicala invaziva,
care necesita incizia toracelui si cordului; dupa stabilirea
circulatiei extracorporeale, se incizeaza inima si se inlocuieste
valva mitrala cu o valva artificiala; inlocuirea valvei mitrale se
realizeaza doar in cazul pacientilor care au dezvoltat complicatii
ale stenozei mitrale, precum insuficienta cardiaca si nu inainte,
pentru a se pastra cat mai mult timp valva mitrala nativa.

In cazul in care valva mitrala nu este deteriorata ireversibil, se

recomanda mai degraba valvuloplastia decat inlocuirea valvei,
deoarece inserarea unei valve artificiale presupune anumite
riscuri (deteriorarea acesteia, tratamentul anticoagulant
permanent).

Tratament medicamentos

Diureticele sunt medicamente folosite in majoritatea

afectiunilor cardiace si ajuta la eliminarea apei din tesuturi,
scazand astfel lucrul mecanic al inimii.

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Complicatiile stenozei mitrale, necesita de asemenea

tratament:
- aritmiile cardiace, se trateaza cu digoxin, agenti beta blocanti,
blocanti ai canalelor de calciu si alte antiaritmice capabile sa
stabilizeze ritmul cardiac normal si sa previna alte aritmii; aritmia
cardiaca cel mai des intalnita in stenoza mitrala este fibrilatia
atriala, care la randul sau predispune la alte complicatii grave,
ca embolia cerebrala;
- infectiile (endocardita bacteriana), poate fi prevenita prin
administrarea antibioticelor inaintea fiecarei interventii chirurgicale
sau manevre sangarande, care pot contamina valva mitrala
lezata; de asemenea tratamentul antibiotic este obligatoriu in
cazul pacientilor cu valve cardiace artificiale (proteza valvulara);
antibioterapia cu penicilina poate fi folosita in profilaxia
recurentelor de febra reumatica postiinfectioasa (cu streptococ beta
hemolitic);
- cheagurile de sange, se pot forma la nivelul atriului stang
dilatat (tromboza), de unde se pot mobiliza prin circulatia sangvina
generala si produc infarctizari ale unor organe; mobilizarea
trombilor este favorizata de prezenta fibrilatiei atriale, de aceea
tratamentul acesteia este asociat cu medicatia anticoagulanta;
persoanele cu proteze valvulare trebuie sa urmeze tratament
anticoagulant pentru toata viata; de asemenea, terapia
anticoagulanta necesita monitorizarea lunara a timpilor de
coagulare, pentru a evita aparitia unor reactii adverse grave
precum hemoragiile;
- insuficienta cardiaca, apare in stadiile evolutive finale ale
stenozei mitrale si este tratata cu:
- diuretice, medicamente care elimina excesul de apa din
organism, scad tensiunea arteriala si astfel lucrul mecanic al
cordului
- inhibitorii enzimei de conversie, sunt o grupa de medicamente
folosite pentru scaderea tensiunii arteriale si care sunt, de
asemenea, folosite in insuficienta cardiaca
- digoxinul si blocantii canalelor de calciu sunt folosite in
modularea ritmului cardiac (tratamentul fibrilatiei atriale) si, de
asemenea, in profilaxia aritmiilor cardiace

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

- agentii beta blocanti scad frecventa cardiaca, scad lucrul

mecanic efectuat de cord si scad astfel necesarul de oxigen si
nutrienti al miocardului (muschiul inimii).
De retinut!
Tratamentul medicamentos al stenozei mitrale trebuie
recomandat si supravegheat de medicul specialist cardiolog.
Orice persoana cu stenoza mitrala trebuie sa evite anumite
preparate medicamentoase, precum, cele pentru slabit sau
preparatele cu un continut ridicat de sodiu.

Tratament chirurgical

In momentul in care tratamentul medicamentos devine insuficient

in controlul simptomelor stenozei mitrale, se recomanda terapia
chirurgicala, care consta in repararea sau inlocuirea valvei mitrale
lezate.
Valvulotomia mitrala percutana cu balon
Este o proceduraputin invaziva, care este indicata in randul
pacientilor cu stenoza mitrala cu simptome moderate sau severe.
Un cateter special cu balon este introdus prin artera femurala sau
brahiala, pana la nivelul atriului stang. In momentul in care
cateterul ajunge la nivelul orificiului valvei mitrale, se umfla
balonul in incercarea de a largii stenoza. Aceasta metoda este
eficienta in majoritatea cazurilor, diametrul orificiului mitral
largindu-se suficient pentru a asigura un flux normal de sange
catre restul organismului si poate fi repetata la un anumit interval
de timp.
Valvulotomia cu balon este o metoda putin invaziva, care asigura
o recuperare rapida si nu necesita interventie pe cord deschis.
Metoda poate fi folosita, de asemenea, si in randul
persoanelor cu stenoza mitrala asimptomatica, care au insa
urmatoarele simptome:
- stenoza mitrala moderata sau severa (diametrul orificiului mitral
mai mic de 2 cm);

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

- valve mitrale cu functionalitate relativ buna (care compenseaza

functia cardiaca fara aparitia unor simptome grave, sau cu
simptome aparute doar la eforturi mari);
- hipertensiunea pulmonara (presiune mare la nivelul circulatiei
sangvine pulmonare);
- fibrilatia atriala sau alta aritmie asociata stenozei mitrale;
- tromboza atriului stang (prezenta cheagurilor sangvine la nivelul
atriului stang dilatat de stenoza mitrala;
- stenoza mitrala complicata cu regurgitare mitrala (boala
valvulara mitrala), este o contraindicatie pentru valvulotomia cu
balon.

Trebuie sa mentionam ca valva mitrala se poate restenoza (de

obicei dupa 10-20 de ani) si valvulotomia cu balon nu poate
prevenii aparitia unor complicatii.

Chirurgia pe cord deschis

In cazul in care valva mitrala este degradata iremediabil, se

recomanda inlocuirea acesteia cu o proteza artificiala. Acest lucru
se poate efectua doar printr-o interventie chirurgicala pe cord
deschis, care implica oprirea si incizia cordului (dupa stabilirea in
prealabil a circulatiei extracorporeale). In cazul in care chirurgul
considera ca valva mitrala nativa poate fi destenozata, se poate
opta pentru efectuarea valvulotomiei, fara inlocuirea valvei
mitrale.
Exista 2 tipuri de proteze valvulare care pot fi folosite in
tratamentul stenozei mitrale complicate:
- proteza mecanica, realizata dintr-un material de plastic sau de
metal;
- proteza biosintetica, realizata din tesuturi animale (de obicei
porcine).
Elemente pro si contra in inlocuirea valvei mitrale in stenoza
mitrala
Protezele valvulare mecanice sunt folosite mai frecvent in randul
pacientilor cu varste mai mici de 70 de ani. Acestea predispun

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

insa la formarea de emboli (cheaguri sangvine) care pot provoca

dupa mobilizarea lor accidente vasculare cerebrale (AVC). Din
acest motiv, pacientii cu proteze mecanice necesita tratament
medicamentos anticoagulant pentru tot restul vietii.
Protezele valvulare biosintetice sunt folosite in randul
pacientilor varstnici (cu varste mai mari de 70 de ani) si au
avantajul ca nu necesita tratament anticoagulant permanent.
Dezavantajul acestora il reprezinta insa rejetul de grefa si
necesitatea inlocuirii acesteia la un interval de aproximativ 10 ani.

Protezarea macanica este cel mai des folosita in randul

pacientilor cu stenoza mitrala chiar daca necesita tratament
anticoagulant continuu, deoarece in ultimii ani au aparut proteze
noi, performante, cu o functionalitate aproape identica cu cea a
valvei mitrale native. Este important sa mentionam ca tratamentul
anticoagulant poate fi uneori necesar si in randul pacientilor cu
valve biosintetice (atriul stang foarte dilatat, prezenta trombilor
intraatriali, prezenta fibrilatiei atriale).
Indiferent de proteza valvulara utilizata, este necesara utilizarea
tratamentului antibiotic sistemic, ori de cate ori se doreste
efectuarea unei interventii chirurgicale sau a altor proceduri
sangerande, pentru a preveni astfel aparitia endocarditei
bacteriene.

Evolutie

Dupa instalarea simptomelor stenozei mitrale, este necesar

un interval de aproximativ 3-10 ani pana la aparitia complicatiilor
sau instalarea insuficientei cardiace. Atat timp cat simptomele
sunt relativ usoare, nu este necesar tratamentul chirurgical ci
doar cel medicamentos. Odata cu inrautatirea simptomelor
tratamentul medicamentos conservator devine insuficient, fiind
necesara inlocuirea chirurgicala a valvei mitrale.

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

Complicatii

Cu toate ca stenoza mitrala este considerata o afectiune

cronica, usoara, cu evolutie lenta, exista anumite complicatii care
pot aparea si care pot agrava brusc boala.
Cele mai frecvente complicatii care pot aparea la persoanele
cu stenoza mitrala, sunt urmatoarele:
- aritmiile cardiace(afectiuni caracterizate prin batai neregulate,
anormale ale cordului)
- insuficienta cardiaca (incapacitatea cordului de a asigura
oxigenarea si necesarul de substante nutritive necesare
functionarii celorlalte organe sau realizarea acestora printr-un
efort cardiac mare, care depaseste mecanismele compensatorii
fiziologice)
- endocardita bacteriana (infectia camerelor si valvelor cardiace
cu microorganisme bacteriene provenite din alte focare de infectie
sau prin inoculare iatrogena).

Toate aceste complicatii necesita tratament medical de urgenta,

deoarece pun viata pacientului in pericol (aparitia insuficientei
cardiace acute).

Mod de viata al pacientilor cu stenoza mitrala

Exercitiul fizic
Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala trebuie sa evite
efortul fizic exagerat, deoarece acesta poate agrava evolutia bolii.
Este necesar controlul medical de specialitate, periodic, pentru a
stabilii tipul efortului fizic care poate fi efectuat de pacient. Odata
cu aparitia semnelor de insuficienta cardiaca, efortul fizic trebuie
redus semnificativ, pentru a preveni aparitia complicatiilor.
In unele cazuri se ia in considerare chiar schimbarea meseriei
pacientului, daca aceasta presupune efectuarea unui efort fizic
Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

exagerat.
Sunt recomandate plimbarile si exercitiile de gimnastica medicala.
Nu sunt recomandate inotul, joggingul sau aerobicul.

Dieta

Stenoza mitrala necesita stabilirea unei diete adecvate care

sa previna pe cat posibil aparitia unor complicatii. Dieta este
obligatoriu hiposodata (cu un continut scazut de sare), pentru a
evita incarcarea volemica si formarea de edeme. Excesul de
fluide cresc lucrul mecanic al cordului si agraveaza insuficienta
cardiaca.
De asemenea un regim normosodat sau chiar hipersodat,
poate accentua unele simptome precum: fatigabilitateamarcata,
dispneea, edemele. Alimentele care trebuie evitate in cazul
persoanelor cardiace sunt: cipsurile, alunele, carnea si branza
procesata, conservele, pizza, maslinele, mancarea tip fast-food si
mancarea semi-preparata.
De fiecare data cand se consuma produse alimentare noi, se
recomanda citirea cu atentie a etichetelor. De asemenea trebuie
consultat medicul specialist in cazul schimbarii medicatiei (exista
anumite preparate medicamentoase care au un continut ridicat
de sodiu si care trebuie evitate).

Antibioterapia

Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala a un risc crescut

de a dezvolta endocardita infectioasa, o afectiune care consta in
infectia bacteriana a camerelor si valvelor cardiace. Endocardita
bacteriana apare de obicei la nivelul valvelor anterior lezate si
foarte rar in cazul pacientilor cu valve native integre. Tratamentul
antibiotic este necesar ori de cate ori pacientul diagnosticat cu
stenoza mitrala trebuie sa efectueze o manevra invaziva
(sangeranda), care poate sa introduca in circulatia sangvina un
microorganism bacterian si care se poate apoi localiza la nivelul
inimii.
Antibioterapia este obligatorie inaintea oricarei dintre
urmatoarele manevre:

Chisinau 2015
 U.S.E.F.S

- interventii stomatologice sangerande

- procedee chirurgicale de orice fel
- operatie de cezariana (nasterea fiziologica este contraindicata in
randul pacientelor cu stenoza mitrala)
- traumatisme (fracturi, contuzii, taieturi, etc.)
- efectuarea unor investigatii precum: endoscopia digestiva
superioara, colonoscopia, cistoscopia, tubaj gastro-duodenal, etc.
(doar in anumite cazuri atent selectionate).

Chisinau 2015