Experiena istoric a dovedit c, n practica internaional, existena diferendelor i

conflictelor este un proces real i inevitabil. Totodat experiena a dovedit necesitatea i

posibilitatea soluionrii acestora. n drumul su spre progres i civilizaie, omenirea este
confruntat necontenit cu
numeroase probleme noi i din ce n ce mai complexe, a cror soluionare reclam participarea tu
turor statelor. Adesea abordrile i punctele lor de vedere sunt diferite, uneori chiar diametral
opuse,ceea ce genereaz nenelegeri, diferende sau friciuni.

Soluionarea diferendelor dintre state s-a fcut, de-a lungul istoriei, prin dou categorii de
mijloace: prin for, inclusiv prin recurgerea la rzboi i prin mijloacele panice. Primele
tentative de eliminare a rzboiului ca mijloc de reglementare a diferendelor dintre state i de
impunere a mijloacelor panice au avut loc ctre sfritul secolului al XIX-lea. Conferinele de la
Haga din 1899 i 1907, reunite sub auspiciile pcii, dezarmrii i arbitrajuluiconin numai
recomandarea de a se folosi de mijloace panice n soluionarea diferendelorinternaionale. Carta
O.N.U. prevede n art. 2, paragraful 3, urmtoarele: Toi membrii organizaiei vor rezolva
diferendele lor internaionale prin mijloace panice, n aa fel nct pacea i securitatea
internaional, precum i justiia, s nu fie puse n primejdie. Mijloacele de soluionare a
diferendelor internaionale se clasific, n raport de specificitateamodului n care sunt destinate
s contribuie la obinerea rezultatului, n 3 categorii:
a) mijloace politico-diplomatice (fr caracter jurisdicional): tratativele (negocierile),
buneleoficii, mediaiunea (medierea), ancheta i concilierea;
b) mijloace cu caracter jurisdicional: arbitrajul internaional i justiia internaional;
c) mijloace i proceduri de soluionare n cadrul organizaiilor internaionale cu vocaieuniversal
sau regional (zonal).