FUNDAMENTE

INCONSTIENTUL

Nume si preunume: Sima Ella Alexandra

Specializare: Psihologie
Anul : I

1
 Sigmund Freud a definit inconstientul intr-o maniera restrictiva si exclusivista:
rezervorul tendintelor infranate, inlantuite, refulate, frustrate, cel care explica lapsusurile,
actele ratate si visele.
Alti autori il definesc intr-o maniera negativa: haos, irrational, involburare de pulsiuni
oarbe ce nu cunosc nici o organizare, cu efecte inhibitive si dezorganizatoare asupra vietii
psihice, tinand chiar de patologia mentala.
In psihologia contemporana , inconstientul este o formatiune psihologica ce cuprinde
tendinte ascunse, conflicte emotionale generate de resorturile intime ale personalitatii.
Inconstientul este o schema dinamica, deschisa lumii, organizand elementele primate,
modelandu-le, integrandu-le in psihic si dand sens fiintelor si lucrurilor. El nu este lipsit
de organizare, ci dispune de una a propriei sale subiectivitati; este putin previzibil.
Inconstientul nu are numai roluri negative, ci si pozitive: rol de energizare si dinamizare a
intregii vieti psihice, rol de facilitare a procesului creator, rol de asigurare a unitatii Eului,
prin faptul ca este principalul deposit al programelor informationale si tensiunilor
motivationale pe baza carora prin organizare specifica se emancipeaza constiinta.
Inconstientul este preponderant afectiv si nu absolut, cum nici constiinta nu este
absolut rationala. Henry Ey arata ca s-au formulat doua teze:
1) Prima reflecta gandirea lui Freud din etapa sa esentiala, cand inconstientul era
autonom scapand oricaror formulari care au in constiinta sau in preconstient si
aparand ca format exclusiv de imagini din perceptii interne sau fantasme din
evenimentele cristalizate ale preistoriei individului.
2) A doua teza inseamna a spune ca inconstientul este structurat ca un limbaj si ca
se poate comunica cu el insa cu conditia de a-l auzi. Ideea structurarii
inconstientului ca un limbaj va fi preluata de Lucan.
Henry Ey spunea: ,,Inconstientul cuprinde tot ceea ce nu poate si nu trebuie sa fie
spus, fiind interzis de sensul existentei.
Jung considera ca inconstientul este superior constiintei pentru ca ar contine
intelepciunea ce i-a fost conferita prin experienta a nenumarate mii de ani. Un alt autor
considera inconstientul ca ,,generale vietii mentale conditia si elemental sau
fundamental, functiile lui fiind prepararea si sustinerea operatiilor si eliberarea gandirii
pentru a deveni apta de rezolvarea unor probleme.

2
 In psihologia contemporana este recunoscuta implicarea inconstientului in procurarea
informatiilor in solutionarea problemelor in actele de creatie.
Multi autori au realizat existenta mai multor tipuri de inconstient. Freud impartea
inconstientul in trei:
1) unul lent (preconstientul) starile psihologie ce pot deveni constiente;
2) altul format din faptele psihologie refulate;
3) al treilea este partea cea mai importanta a Eului ideal.
Ralea a impartit clasificarea unui autor astfel:
- inconstient functional cu subdiviziunile: inconstient fiziologic si inconstient psihic
- inconstient adaptive cu subdiviziunile: inconstientul automatic si inconstient
afectiv.
Pavelcu deosebea trei forme ale inconstientului:
- inconstientul abisal;
- inconstientul periferic;
- inconstientul temporal.
1) Inconstientul cerebral este inconstientul fiziologic pe care l-am putea numi
reflex automat care intra in functie fara ca individual sa-si dea seama, dar care
afecteaza viata psihologica constienta. Datorita conexiunii intre maduva spinarii si
creier s-a demonstrat ca cea mai mare parte a actelor sunt reflexe.
Secenov spunea ca exista trei categorii de miscari ivoluntare:
- pur spinale (se produc in timpul somnului, cand creierul nu actioneaza);
- slabite sau oprite (este cazul gandirii care poate frana ultima veriga a unui reflex);
- consolidate (ca in cazul pulsiunilor).
2) Inconstientul colectiv este de natura pur psihologica spirituala. Le Bon:
inconstientul colectiv se caracterizeaza prin impulsivitate, mobilitate, iritabilitate,
sugestivitate si credulitate, exagerare si simplism in sentimente, intoleranta,
autoritarism, disparitia vietii cerebrale si preponderenta celei medulare, disparitia
personalitatii indivizilor.
Freud: in inconstientul colectiv se regasesc sentimente pe care le regasim in orice
inconstient individual, ele find commune mai multor indivizi.
Jung: psihicul se compune din trei niveluri:

3
1) constientul- ganduri, sentimente, amintiri, perceptii;
2) inconstientul personal- continuturi care au devenit inconstiente pentru ca si-au
pierdut intensitatea si au fost uitate sau pentru ca au fost refulate; sau continuturi
care nu au fost niciodata constiente;
3) inconstientul colectiv care tine chiar de lumea criminala in general: arhetipurile si
Sinele.
Inconstientul colectiv este acea imensa zestre spirituala ereditara, rezultata din
evolutia oamenilor care renaste mereu in fiecare structura cerebrala individuala.
Arhetipurile sunt ,,structuri psihice identice, commune tuturor, constituind mostenirea
arhaica a umanitatii:
- umbra: partea sadica a personalitatii, rezulta din atrocitatile comise de oameni de-
a lungul timpului;
- anima: imaginea colectiva a femeii in psihologia barbatilor;
- animus: imaginea colectiva a barbatului in psihologia femeii.
Anima si Animus apar ca mijlocitori intre constient si inconstient. Dispunand de o
mare forta, initiaza, controleaza si mijloceste trairile si manifestarile comportamentale
tipice tuturor oamenilor.
4) Inconstientul cognitiv. Nu trebuie demonstrat ca oamenii nu constientizeaza
procesele, ci doar produsele. Trebuia demonstrat insa ca pe parcursul prelucrarilor
informatiilor, exista o serie de procese implicate, inconstiente care se convertesc
in produse constiente. Existenta unui inconstient nepulsional, deci nefreudian a
fost intuita de Pierre Janet in 1915.
Hunt: inconstientul cognitiv este o parte a unei tendite interne de a deveni constiente.
Zlate: diferentele sunt profunde. Psihologia cognitiva vede constiinta ca pe unul
dintre principiile sale fundamentale, iar inconstientul cognitiv ca pe o ramura
automatizata a acesteia, fara a fi, insa, subordonat constiintei.
Freud va fi cel care va da o definire si o fundamentare stiintifica inconstientului.
Descopera constientul dinamic, conflictual si tensional. Trece de la considerarea
inconstientului ca substantive la impunerea lui ca adjectiv. Multiplicarea zonelor care
se sustrag constiintei, considera inconstientul ca fiind profund abisal.

4
Bibliografie:

Freud Sigmund , Opere esentiale, vol. 3- Psihologia inconstientului,

Editura Trei, 2010
Jung Carl Gustav, Opere complete, vol.1- Arhetipurile si inconstientul
colectiv, Editura Trei, 2003
Zlate Mielu, Introducere n psihologie, Editura Polirom, Bucureti,
2000