DESPRE MESERIA DE PRINTE

Copiii ti nu sunt copiii ti.

Ei sunt fiii i fiicele Vieii care tnjete dup ea nsi.
Ei vin prin tine, dar nu de la tine,
i dei ei sunt cu tine, totui ei nu-i aparin.
Poi s le dai dragostea ta, dar nu i gndurile tale,
Pentru c ei au propriile lor gnduri.
Poi s le adposteti trupurile, dar nu i sufletele,
Pentru c sufletele lor locuiesc n casa viitorului,
Pe care tu n-o poi vizita, nici mcar n visele tale.
Te poi lupta s fii ca ei, dar nu ncerca s-i faci ca tine
Pentru c viaa nu zbovete n ziua de ieri.
Tu eti ca arcul din care copiii ti pleac ca nite sgei vii.
Arcaul vede inta de pe calea ctre infinit,
i-i d i ie puterea s vezi ct de departe poi ajunge.
Se ncordeaz cu tine, cu puterea Lui, aa nct sgeile s zboare iute i departe;
Las ca ncordarea ta n minile arcaului s fie spre bucurie,
Cci aa cum i iubete sgeata care zboar, tot astfel El iubete arcul care este
stabil.

Kahlil Gibran

preluat din cartea: Sup de pui pentru suflet

de Jack Canfield i Mark Victor Hansen