Un prieten de-al nostru se plimba pe o plaj mexican pustie pe la apusul soarelui.
n timp ce se plimba, vzu n deprtare un alt brbat. Pe msur ce se apropie de el, observ c localnicul se tot apleca, ridica ceva de jos i arunca n ap. Din cnd n cnd tot arunca ceva n ocean. Ajungnd tot mai aproape de el, prietenul nostru observ c brbatul culegea de pe jos stele de mare aruncate de valuri pe rm i le arunca inapoi n ap, una cte una. Prietenul nostru era contrariat. Se ddu mai aproape de omul respectiv i spuse, Bun seara, prietene. M ntrebam ce tot faci. Arunc aceste stele de mare napoi n ap. Vezi tu, acum este reflux i toate stelele astea au fost aruncate la mal. Dac nu le arunc napoi, vor muri cu toatele. neleg, rspunse prietenul nostru, dar trebuie s fie mii de stele de mare pe toat plaja. Nu poi s le aduni pe toate. Sunt pur i simplu prea multe. i pe de alt parte nu-i dai seama c acest lucru se poate ntmpla chiar acum pe alte sute de plaje de pe costa asta? Nu vezi c n-are nici un rost?. Localnicul zmbi, se aplec, mai culese o stea de mare, i dup ce o arunc napoi n mare, i rspunse: Are rost, pentru aceea pe care tocmai am aruncat-o!. Jack Canfield i Mark V. Hansen