LUNI

Demult, demult, pe vremea când era doar cerul, pământul și marea, când soarele strălucea pe cer, trăia un
pește foarte frumos în castelul său de pe fundul mării. El era fiul Împăratului Mării și pentru că solzii cu
care era acoperit aveau toate culorile era numit Prințul Curcubeu. Acesta nu era un pește oarecare. Pe lângă
culorile frumoase cu care era colorat, moștenise puteri speciale. Avea o Piatră Strălucitoare, miraculoasă cu
care putea da fiecărui peștișor și fiecărei vietăți din apă, câte o culoare, culoarea preferată. Însă, tatăl
său ,încuiase piatra intr-un cufăr și i-a promis peștișorului că va fi a lui când va împlini vârsta de 5 ani.
Prințul Curcubeu toată ziua se distra în Împărăția Apelor cu prietenii lui: doi peștișori, doi căluți de mare, o
stea de mare, trei delfini, o broască țestoasă, o caracatiță și cinci scoici. Făceau tumbe, se rostogoleau, săreau
aproape de castelul său. Într-o zi, Prințul a furat piatra strălucitoare și le-a propus prietenilor săi un nou joc !
Să ascundă Piatra Strălucitoare iar ceilalți trebuiau să o găsească. Prințul a dat piatra unuia din prieteni și
dacă acesta era descoperit era eliminat din joc. Prima dată fu aleasă caracatița care luă piatra între brațele sale
și dispăru pe fundul mării. Când au început să o caute nu trecu mult și un val puternic mișcă unul din brațele
caracatiței și piatra strălucitoare se arătă celorlalți. Pentru că a fost descoperită, caracatița știa că va fi
eliminată din joc și atunci luă decizia să plece departe cu piatra și începu să înoate. Caracatița credea că
oricine avea piatra poate avea și puteri magice. Toți au rămas surprinși și furioși dar imediat au început să
înoate după ea până au ajuns la marginea regatului și se opriră pentru că nu ar fi vrut să îl supere pe Împărat.
Deodată, prin apa limpede precum cristalul, au zărit ceva strălucitor! Prințul Curcubeu, curios din fire nu a
stat prea mult la gânduri și le-a zis prietenilor săi :
- Eu vreau să văd ce este acolo! Sigur este Piatra Strălucitoare și vreau să o aduc înapoi !
- Nu, nu este voie să plecăm de aici, Prințule Curcubeu! Părinții tăi se vor supăra, și tu știi că în apă există
pericole pe care nu le poți învinge! - strigară după el, ceilalți. Dar, în zadar, Prințul Curcubeu era deja
departe.
Peștișorii înotau repede în urma lui dar tot nu l-au ajuns. Ceilalți au rămas mult în urmă, și parcă, obiectul
strălucitor se îndeparta din ce în ce mai mult! Ceva nu era bine, însă ei continuau să înoate după Prințul
Curcubeu.
Deodată…..l-au văzut cum pescarul l-a tras în sus, atât de repede încât nu au avut timp să îi sară în ajutor…și
odată cu el, dispăruse și Piatra Strălucitoare!
Furia i-a cuprins pe loc pentru că știau că dispăruse prietenul lor și odată cu el și piatra strălucitoare. Au
coborât pe fundul mării, să se sfătuiască ce au de făcut, dar s-au rătăcit și nu au mai găsit drumul de
întoarcere. Unul dintre ei spuse:
- Nu am fost atenți și ne- am rătăcit și nu putem să ne întoarcem fără Prințul Curcubeu, Piatra strălucitoare și
fără prietenii noștri. Împăratul nostru se va supăra! Acum va trebui să căutăm ajutor ca să îl găsim pe
prietenul nostru.
- Atunci să facem salturi în valuri și poate ne va zări cineva și va veni să ne ajute - zise un peștișor. Au
început să facă salturi în mare, dar cum nimeni nu îi auzea s- au înfuriat și mai tare pentru că au fost neatenți.
Acum l-au pierdut pe prietenul lor și s- au rătăcit. Dar oare Prințul Curcubeu unde a ajuns? Ce I s-a
întâmplat? Unde era? Între timp soarele coborâse în mare și întunericul pusese stăpânire peste tot. În acel
moment s- au uitat unul la altul și au văzut că erau colorați în roșu din cauză că erau furioși. Atunci au decis
că cel mai bine era să aștepte să se facă ziuă ca să îl caute pe Prințul Curcubeu și să își recapete culorile.
 MARTI
A doua zi, marți, când soarele mângâia valurile cu razele lui strălucitoare - portocalii, peștișorii s-au trezit
pentru a-l căuta pe Prințul Curcubeu. Erau curioși și interesați unde dispăruse prietenul lor și Piatra
Strălucitoare, dar în același timp erau îngrijorați și pentru ceilalți prieteni.
Era dimineață și soarele trimitea razele lui domoale ce colorau aproape totul în portocaliu. Unul dintre peștișori
spuse:
- Dacă vrem să găsim pritenii am face bine să ieșim să înotăm la suprafața mării. S-au ridicat deasupra valurilor
și au început să înoate. S-au uitat unul la altul și au observat că și ei prindeau încet – încet culoarea soarelui la
răsărit. La un moment dat au zărit printre valuri pe cei doi doua
căluți de mare bucuroși că s-au regăsit.
- Dragi prieteni nu vreți să ne ajutați să îl găsim pe Prințul Curcubeu? Ieri ne jucam împreună și cred că ne-ați
fi de ajutor. Noi credem că un pescar l-a prins în undița lui. Știți prea bine că el este cel care ne dă culorile
noastre preferate! Fără el și fără Piatra Strălucitoare devenim colorați în fel de fel de culori și noi nu vrem asta!
- Sigur că da, au răspuns căluții de mare! Și noi am observat că hăinuțele noastre și-au schimbat culoarea și că
acum suntem portocalii precum este soarele când răsare! Suntem interesați să rezolvăm această problemă!
Haideți să îl căutăm împreună!
Cei doi căluți făceau salturi înalte deasupra apei, iar peștișorii se scufundau în adâncuri în speranța de a-l putea
vedea pe Prințul Curcubeu. Deodată au văzut casa unui pescar, foarte aproape. Aceasta era colorată în toate
culorile curcubeului. Așa și-au dat seama că Prințul Curcubeu se afla acolo. Căluții de mare s-au apropiat din
ce în ce mai mult și au văzut că Prințul era ținut într-un acvariu de sticlă. Unul dintre căluți și-a făcut curaj, s-a
dus la pescar și i-a spus :
- Pescarule, fie-ți milă de peștișorul pe care l-ai prins, el este Prințul Curcubeu. Fără el și făra Piatra
Strălucitoare, noi nu avem culorile preferate, iar Împăratul Apelor se va supăra foarte tare pe tine și nu te va mai
lăsa să pescuiești niciodată! În schimbul peștișorului îți promitem că te vom ajuta să găsești mereu câte ceva să
pescuiești. Ce zici ești interesat de propunerea noastră?
- Hmm! Să mă gândesc! Sunt interesat! Pare o propunere bună! Am să-i dau drumul, dar pentru asta va trebui
să slujiți în casa mea pentru cinci zile – spuse pescarul. La sfârșitul celor cinci zile voi da drumul prietenului
vostru și îi voi reda și piatra magică.
- Dacă îmi dai voie să intru în casa ta, îi voi spune acest lucru Prințului Curcubeu și cred că va fi interesat de
propunerea ta! Spuse căluțul de mare.
- Intră, ești binevenit! Zise pescarul.
Căluțul de mare se apropie de acvariu și îi spuse peștișorului ceea ce a discutat cu pescarul, iar Prințul Curcubeu
acceptă învoiala. Afară se lăsa întunericul așa că cei doi pești și doi căluți intrară în casa pescarului ca să
înopteze și a doua zi să îndeplinească cerințele pescarului, să îl elibereze pe Prinț.
MIERCURI
Dimineața, când s-au trezit, cei patru prieteni au văzut casa pescarului luminată de soarele strălucitor. Totul în
jur prinsese o culoare aurie, luminată mai puternic de Piatra Strălucitoare. Pescarul era treaz de ceva timp și deja
casa era toată aranjată astfel încât cei doi pești și cei doi căluți așteptau cu nerăbdare să vadă ce sarcini aveau să
primească. Se uitau unii la alții și erau tare bucuroși că nu vor avea de făcut curat în curte și în casă. Așteptau cu
bucurie, să vadă ce surpriză le pregătise bătrânul pescar. Se apropie de ei cu veselie și râzând le zise:

- Sunteti gata să începeți?

- Da! – au zis toți în cor.

- Sunteți așa de bucuroși că nici nu ați observat că prietenul vostru nu mai este in acvariu. Nu vă fie teamă! Nu
i-am făcut nici un rău. L-am ascuns eu și sarcina voastră este tocmai aceea de a-l găsi de fiecare data, timp de
cinci zile la rând pe el și unul din prietenii voștri. Drept recompensă zilnic veți primi câte o culoare care va
trebui să o adăugați la cele două deja descoperite în primele două zile: roșu și portocaliu(oranje). Astăzi va
trebui să îi găsiți pe el și pe prietena voastră steluța de mare. Atunci când îl veți găsi veți primi în dar culoarea
galbenă.

Au plecat imediat bucuroși în căutarea celor doi. Când peștii erau în adâncuri căluții săltau veseli printre valuri.
Când marea în dansul ei nebunatic aducea la suprafață căluții, coborau în adâncuri peștii. Știau că sunt prieteni
buni și pot avea încredere unii în alții și își continuau cu bucurie căutările fără să le pese de pericol.

La un moment dat, peștișorii, pe fundul mării au zărit ceva strălucitor ca o rază de soare. Au inotat repede, i-au
anunțat pe căluți și cu toții au coborât în adâncuri. Când s- au apropiat au văzut că pe fundul mării, printre pietre
stătea tristă steluța de mare. Se regăsiră cu bucurie dar steluța de mare părea încă tristă.

-De ce ești încă tristă? – întrebă unul din căluții de mare pe steluță.

-Pentru că încă nu l-am găsit pe Prințul Curcubeu și nu vom primi culoarea galbenă, culoarea bucuriei, fără el!
Avem o misiune grea și nu vom reuși singuri. Ar trebui să ne ajute cineva. Steluța scrise un mesaj, îl puse într-
un balon și îl dădu unuia dintre pești. Peștișorii au înotat prin mări și apoi prin râuri până au ajuns la...

Oare cui a scris scrisoarea steluța de mare?

Pentru cine era acea scrisoare?

 Dragi copii din Grupa Năzdrăvanilor !

În Împărăția Apelor este mare agitație, deoarece Prințul Curcubeu a dispărut și Piatra
Strălucitoare a rămas la pescar . Noi nu vom reuși să îl găsim la timp, pentru a ne întoarce cu el și cu Steluța de
mare la pescar . Trebuie să obținem culoarea galbenă și apoi toate culorile de aceea avem nevoie de ajutorul
vostru! Știu că voi sunteți copii cuminți și isteți și pot conta pe voi! Vă rog să urmăriți indicațiile de pe hartă, să
fiți atenți la doamna educatoare, apoi să rezolvați sarcinile date și cu siguranță vom reuși. La final o să primiți
câte o surpriză și permisiunea de a ne vizita oricând !

Vă salutăm cu mult drag,

Steluța și toți prietenii din mare