Mantia de pene

🎼V 1,2,3

A fost odata ca niciodata un pescar care traia retras, pe

o insula mica din Japonia.(gama pentatonică coborâtoare
„impro”)
Pescarul era foarte sarac si foarte singur. Intr-o dimineata,
foarte devreme, pescarul porni catre barca lui. Nopatea
fusese o furtuna naprasnica, dar acum soarele stralucea in
zori cu putere. (Gama pentatonică ascendentă) Cum mergea
el asa, zari ceva fluturand pe ramul unuia dintre pinii de pe
plaja. Era un lucru frumos si sclipitor. Pescarul il desprinse de
pe ram si vazu ca tinea in maini o mantie minunata, facuta
din pene. Penele erau de culori felurite, incantatoare si
delicate precum culorile curcubeului si luceau si scanteiau in
soare asemenea unor giuvaiere. 🎶V4
Era, cu siguranta, cel mai incantator lucru pe care il vazuse
pescarul in toata viata lui.
“Ah, ce mantie frumoasa!”, isi spuse el. “Este, fara
indoiala, o comoara nepretuita! Pe insula mea nu mai
locuieste nimeni; nu cred ca mantia aceasta sa aiba stapan.
Am s-o iau acasa si-am s-o pastrez pentru totdeauna, si
atunci casuta mea paraginita va devein frumoasa, iar eu am
sa privesc mantia ori de cate ori ma voi simti singur.”
Cuprinse apoi grijuliu mantia cu mainile lui aspre, se
intoarse si dadu sa plece spre casa.
Tocmai atunci o fata frumoasa veni catre el, alergand.
-Domnule pescar, domnule pescar, striga ea, in bratele
tale este mantia mea de pene! Te rog, da-mi-o inapoi.
Apoi ii povesti ca e un inger din ceruri si ca penele
mantiei formeaza aripile ei. Pe cand zbura prin vazduh,
venise furtuna si-i ingreunase aripile cu apa, asa incat nu s-a
mai putut inalta spre cer. Asteptase pe insula rasaritul
soarelui, iar mai apoi intinsese mantia la uscat pe ramurile
pinului, unde o descoperise pescarul.
-Vezi asadar, mai spuse ea, ca, daca nu-mi inapoiezi
aripile, n-o sa mai pot sa zbor inapoi acasa, in ceruri.
Apoi fata incepu sa planga, iar pescarul se intrista foarte
tare. 🎶V1 (t1-8) prima
-Nu mai plange, te rog, zise el. Bineinteles ca-ti voi
inapoia mantia de pene. Daca stiam ca este a cuiva, nici nu
m-as fi atins de ea.
Spunand acestea, pescarul ingenunche la picioarele fetei
si-I oferi mantia.
Ingerul incepu atunci sa zambeasca si chipul i se lumina
de fericire.
 -O, multumesc din suflet, domnule pescar, spuse fata-
inger. Esti un om atat de cumsecade, incat am sa dansez
pentru tine dansul ingerilor. 🎶V4+5
Si ingerul, invelindu-se in mantia de pene multicolore,
prinse a dantui in fata pescarului. Era, negresit, cel mai
frumos dans pe care il vazuse vreodata pescarul si probabil
cel mai frumos dans care s-a vazut vreodata pe acest pamant,
de vreme ce ingerii danseaza de obicei doar sus de tot, in
inaltul cerului. Aerul se umplu de muzica vazduhurilor, iar
mantia de pene scanteia atat de puternic in lumina soarelui,
incat, peste putina vreme, insula fu acoperita de
curcubee.🎶V4
Pe cand dansa, ingerul incepu sa se inalte usor in aer,
mai sus, tot mai sus, pana ce disparu in albastrul boltii.
Pescarul ramase incremenit, privind cerul si gandindu-se
la minunatul dans pe care il vazuse.
Dupa ce pescarul se intoarse acasa, nu trecu mult pana
cand dorul dupa fecioara cereasca incepu sa-l mistuie.
Pescarul a pregatit atunci pamantul campurilor si a
plantat acolo seminte de Kanpyo, o planta originara din
Japonia. Curand, semintele au incoltit si vitele lor au crescut
atat de inalte incat au ajuns pana la nori. Atunci pescarul se
gandi: “As putea sa ajung pana sus in cer pe una dintre aceste
vite!”. A pus piciorul sub frunzele vitei si a inceput sa se
catere. 🎶Kater
Si a urcat el trei zile si trei nopti pana cand a ajuns in cele
din urma sus in ceruri.
 Cerurile straluceau precum o mie de pene si deodata
fata -inger aparu in fata lui.
-Ei bine, ai venit cu bine, spuse fata inger. Dar nu poti
ramane cu mine aici in ceruri. Dar daca vei putea sa treci
peste proba ce ti-o voi da, atunci voi cobori eu cu tine pe
pamant.
Apoi ingerul arata spre marele rau din cer.
-Acest rau se numeste Calea Lactee. Construieste un pod
peste el si sa nu te gandesti deloc la mine atunci cand lucrezi
la el.
Si ingerul disparu din nou printre nori.
Atunci pescarul incepu sa construiasca podul. Dar chiar
inainte ca podul sa ajunga aproape de cealalta parte,
pescarul si-a amintit de frumosul dans al fetei- inger. In acel
moment, raul a inceput a se involbura si apele crescand l-au
inghitit imediat pe pescar vrand sa-l arunce pe pamant.
Fata- inger care a vazut tot ce s-a intamplat cu pescarul
a strigat: “Sapte zile! Ne vom revedea la fiecare sapte zile.”
Dar pescarul care era deja inghitit de rau nu a auzit bine ce ii
striga ingerul.
Diavolul, care privea toata intamplarea, a imitate glasul
fetei dar a strigat: “Sapte iulie! Ne vom revedea la fiecare
sapte iulie.”
Pescarul dadu din cap in timp ce era maturat de ape. De
atunci, pescarul si fata- inger se intalnesc doar o data pe an,
in ziua de 7 iulie.🎶V4
 Atunci pescarul stiu ca niciodata nu se va mai simti sarac
sau singur, purtand in inima asa o amintire nepretuita.
Iar ingerul daseaza inca si in zilele noastre in inima
fiecarui om de pe pamant.V1🎶