185.

Ciobanul şi marea

Un cioban îşi duse turma lîngă malul mării ca ea să pască acolo, şi cum se
uită la mare care arăta liniştită şi cu valuri domoale, fu copleşit de un
îndemn puternic să navigheze pe ea. Aşa că îşi vîndu toate oile şi îşi
cumpără un vas cu dates. Aşa că îşi încărcă nava cu dates şi porni la drum.
Nu ajunse foarte departe, cînd se stîrni o furtună. Vasul lui se scufundă cu
tot cu dates. El cu greu reuşi să înnoate pînă la mal. Nu mult timp după
această întîmplare, cînd marea era iarăşi calmă, unul din prietenii lui, care
mergea alături de el, începu să-i admire calmul lui sufletesc:

"Uită-te, prietene bun", remarcă tovarăşul. ".....

186. Zgîrcitul

Ca să asigure că proprietatea lui o să fie întotdeauna în siguranţă şi sub

protecţie, un zgîrcioban vîndu tot ce avea şi o converti într-o singur lingou
de aur, pe care îl ascunse într-o groapă în pămînt. Şi cum se ducea acolo
adesea ca să inspecteze locul, unul dintre argaţii lui bănui că acolo stăpînul
a ascunsă o comoară.

Şi cînd odată zgîrcitul se întoarse de acolo, slujbaşul lui merse în acel loc şi
fură aurul. Nu după mult timp, stăpînul se întoarse şi cînd văzu comoara
furată, începu să plîngă şi să-şi smulgă părul de ciudă. Dar un vecin care
era de faţă atunci cînd omul îşi vărsa durerea, îi spuse: "Nu te mai tîngui. Ia
o piatră şi pune-o în acelaşi loc. Şi cum tu nu te gîndeai să o foloseşti, piatra
o să fie la fel de bună ca lingoul de aur."

Valoarea banilor nu stă în strîngerea lor sub obroc, ci în folosirea lor.