34. Treimea dumnezeirii mai presus de fiinja este impreunata intr-o unitate mai presus de fire. Caci Dum- nezeu este o unitate intreit ipostaticd. De aceea, sufletul nu poate ajunge la asemanarea inrudité cu Dumnezeu, ca un chip al Lui, decit dacd, raminind intreita, se face una cu sine in chip mai presus de fire. lar prin cele trei parti ale sufletului nu inteleg partea rationala, minia si pofta. Caci nu in acestea constau, propriu-zis, cele trei parti ale sufletului. Sufletului rational nu-i este prea proprie pofta si minia. Acestea sint luate din partea ne- rationala si i se alatura lui pentru vietuirea trupeasca de aici, fiind in ele insesi nerationale si intunecate. Iar su- fletul este rational si firea lui e plind de lumina intele- gatoare. Propriu sufletului trebuie si spunem ca sint ace- lea fara de care nu-si poate implini lucrarea sa. Dar fara minie si pofta poate lucra; si mai ales atunci lucreaz& cu adevarat, cind lucreazd fara acestea. Deci acestea nu sint cu adevarat parti ale sufletului, ci, cum am spus, puteri ale laturii animalice si de jos a vietii, care-i stau sufletului alaturea. De aceea, sufletul rational, privind cu intelegere la cele de sus si intiparindu-se in el cele cunoscute cu min- tea si intinzindu-se, si, asa zicind, sarind peste sine, arun- cd undeva departe, ca pe o bagatelé desartaé, pofta si minia, neavind la ce s& intrebuinteze acestea acolo unde e simplitate, lipsa de chip, de forma, de culoare gi toate celelalte cite cer 0 minte dezlegata si cu totul simpla. Sufletul e intreit potrivit cu simplitatea lui, intrucit e minte ce se foloseste de cuvint (ratiune) gi de duh, care sint cele mai proprii lui si vatiéma& mai putin decit toateCALIST CATAFYGIOTUL, DESPRE VIATA CONTEMPLATIVA 437 simplitatea lui 7°. Pentru c& nici Treimea dumnezeirii celei una, al carei chip e sufletul, nu e o piedicd a unita- tii si simplitatii Sale, ci dumnezeirea este unitate intru totul simpld si mai presus de fiinta si, totusi, nu mai putin o Treime neclatinata. Astfel sufletul, sau mintea (cdci sufletul e minte si intreg minte), cuvintul (ratiunea) si duhul, facute in chip mai presus de fire una, ne infé- tiseazi asemanarea propriu-zis a dumnezeirii celei una in trei ipostasuri. Jar aceasta nu poate proveni din alta parte decit din privirea si contemplarea unitatii treimice mai presus de fire7*®, Pentru cd aceasta este cea care a facut si sufletul astfel si care-] readuce la aceasta stare dupa ce a cazut. Caci fara atintirea si fara privirea spre Ea, e cu neputinta s& i se intimple aceasta sufletului. Iar neintimplindu-i-se aceasta si nerevenind la asemanare, ne aratam lipsiti si de acest mod (treimic) de a fi. Spunem acestea despre lucrarea contemplativa si des- pre adevar, care sint cu deosebire vrednice de toata sirgu- inta si fara de care nue cu putin{as4 ne saltam la starea nepatimasa 787, Caci precum binele ne cere faptuirea ca 785. Intr-adevar, Parinfii cunosc doua treimi ale sufletului: una care const’ in ratiune, in minie si poftd, si alta care const in minte, ratiune sau cuvint, si duh. In prima treime partile sint mai putin unite, De aceea uneori ei considera sufletul deosebit de minie si pofté. In a doua, partile sint atft de unite, cé una nu poate fi cugetaté lucrind fara cele- lalte. Treimea aci nu slabeste unitatea. Toti P&rintii o consider’ pe aceasta chip al Sfintei Treimi. 786, Numai prin aceasta este sufletul unul si intreit, sau chipul Sfintei Treimi, pentru cd a fost facut pentru privirea nu a unui Dumnezeu uniper- sonal, ci @ iui Dumnezeu, Unul in fiint& dar intreit in Persoane. Chiar daca nu priveste constient pe Dumnezeu ca Treime, sufletul este legat de Dumnezeu ca Treime. Treimea isi intipareste, incepind de la creatie, ne- incetat chipul in suflet, 787. Aci se face o leg&tura intre chip si nepatimire. Chipul treimic al lui Dumnezeu in om, reactualizat prin contemplarea lui Dumnezeu cel treimic, coincide cu revenirea sufletului Ia nepatimire. C&ci chipul se tulburé prin alipirea patimasi la lucruri, prin minie si pofta, sau prin slibirea lucrarii vazatoare proprie mintii.FILOCALIA s& ajungem nepatimasi, aga adevarul ne cere contem- Pplatie ca sé ajungem dumnezeiesti la chip, slujind lui Dumnezeu in toate si dorind s4 ne facem dumnezei prin lucrare, si sA fim asemenea, pe cit se poate, cu modelul prim 788. Iar dac& e necesar si ne facem una pentru a ne asemana cu unitatea modelului mai presus de lume, iar aceasta unitate se infaptuieste in noi prin privirea, con- templarea, intinderea si intoarcerea intelegatoare spre Unul cel mai presus de lume si prin cdutarea neintoarsd spre acest Unul, atunci trebuie s& ne silim in tot felul s& privim spre Unul cel mai presus de lume si mai presus de intelegere si si ne atirnim de El intregi cu toata sir- guinta, din toata inima si din tot sufletul si si hranim in noi insine dragostea Unului mai presus de lume si mai presus de simplitate, incit insdsi dragostea Lui s& ni se faca aripi simple in suisul nostru intelegator spre El. In felul acesta vom fi totdeauna ca in vazduh, intr-o stare unitaraé fara chip, impreund cu Domnul (1 Tes. 5, 17), cu Unul treimic cel adevarat, laudind cu mintea, cu cu- vintul si cu duhul Treimea, uimiti, coplesiti si uniti cu Unul in chip unitar mai presus de unire. 788. Dupa ce a spus, in propozifia dinainte, ca la neptimire se ajunge prin contemplare, acum spune c& la ea se ajunge prin faptuire si c& prin contemplate se ajunge la indumnezeire. Dar contrazicerea se poate re- zolva, dac& jinem seama c& inainte de a porni prin contemplare spre in- dumnezeire, trebuie si fie realizata prin féptuire, nepatimirea. 789. Unul dumnezefesc e cauza naturali a energiflor Sale necreate si cauza facatoare {creatoare) a fapturilor.